Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 87/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 87/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 17-12-2014 în dosarul nr. 87/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI - NCPP - CPJ
DECIZIE PENALĂ NR. 87/2014
Ședința publică de la 17 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C.
Grefier E. M. D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. T. Iași este reprezentat de procuror V. A.
Pe rol judecarea contestației formulată de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul T. V. împotriva încheierii din data de 03.12.2014 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul penal nr._ 14.
La apelul nominal făcut în ședință publică, răspunde inculpatul intimat R. V., asistat de avocat M. S., desemnată din oficiu de către Baroul de Avocați Iași, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier în sensul celor consemnate mai sus, după care;
Avocat M. S. depune la dosar o declarație dată de inculpat și de părțile vătămate, reprezentând elemente noi în dosarul nou constituit.
După verificarea datelor de stare civilă ale inculpatului, interpelat de către instanță, inculpatul precizează că are cunoștință despre motivul pentru care a trebuit să se prezinte astăzi în fața instanței, respectiv, că procurorul a formulat contestație împotriva încheierii din data de 03.12.2014 pronunțată de Tribunalul V. prin care s-a respins cererea acestuia, de înlocuire a măsurii controlului judiciar cu măsura arestării preventive.
Interpelat, inculpatul arată că dorește să dea declarație în această fază procesuală, după care, instanța procedează la audierea inculpatului, cele declarate de acesta fiind consemnate într-un proces-verbal care s-a atașat la dosarul cauzei.
Interpelate părțile și constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în susținerea contestației.
Reprezentantul Ministerului Public solicită a fi admisă contestația formulată de D. – S. T. V. împotriva încheierii prin care Tribunalul V. a respins cererea de înlocuire a măsurii controlului judiciar cu măsura arestului preventiv și rejudecând cauza, a se dispune arestarea preventivă a inculpatului R. V..
Din punctul său de vedere, în mod netemeinic instanța de fond a considerat că nu se impune arestarea preventivă a inculpatului considerând că acesta nu prezintă un pericol pentru ordinea publică.
Analizând încheierea prin prisma actelor dosarului, consideră că instanța de fond a făcut o greșită apreciere a probatoriului și a motivelor pentru care s-a solicitat înlocuirea măsurii preventive a controlului judiciar cu măsura arestului preventiv. Față de inculpat s-a luat inițial o măsură neprivativă de libertate, punându-i-se acestuia anumite obligații. Ulterior, față de această persoană s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale pentru alte fapte comise după ce s-a luat măsura preventivă a controlului judiciar.
Or, în aceste condiții, din punctul său de vedere, inculpatul nu a înțeles care sunt obligațiile impuse de o măsură neprivativă de libertate, aspect care pledează pentru luarea celei mai grave măsuri preventive prevăzute de legislația română, și anume arestarea preventivă.
În aceste condiții și pentru motivele prezentate la fondul cauzei solicită a fi admisă contestația și rejudecând cauza a se dispune înlocuirea măsurii preventive a controlului judiciar cu măsura arestului preventiv.
Avocat M. S. pentru inculpatul intimat R. V. formulează concluzii de respingere a contestației și de menținere a încheierii Tribunalului V. prin care s-a respins înlocuirea măsurii preventive și s-a menținut controlul judiciar, instanța a analizat și a apreciat în mod corect că nu sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune măsura arestului preventiv. De asemenea, a analizat chiar și cu privire la faptele pentru care este cercetat, inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție, mai mult, și faptul că jurisprudența CEDO statuează ideea că starea de libertate este starea normală în care o persoană ar trebui să fie cercetată.
Aspectele reiterate astăzi de reprezentantul Ministerului Public au fost invocate și în fața instanței, în speță Tribunalul V., care în mod corect a apreciat că nu se impune în cauză înlocuirea controlului judiciar cu arestul preventiv.
Având ultimul cuvânt, inculpatul intimat R. V. susține că a înțeles foarte bine ce înseamnă control judiciar și a făcut tot posibilul să nu încalce nicio secundă vreuna dintre obligațiile impuse. Faptul că a băut o cafea cu cineva nu înseamnă că a făcut ceva ilegal. Era conștient că nu poate să facă niciun fel de abatere. Consideră că este prematur să spună dacă este sau nu vinovat, cauza va ajunge în cameră preliminară, va ajunge în stare de judecată și atunci se va vedea dacă este într-adevăr sau nu vinovat.
Declarând închise dezbaterile, instanța lasă cauza în pronunțare.
Ulterior deliberării,
Curtea,
Asupra contestației penale de față:
Tribunalul V. prin încheierea din 3 decembrie 2014 a dispus următoarele:
„Respinge cererea formulată de Ministerul Public-P. de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie –Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism- Biroul T. V., de înlocuire a măsurii controlului judiciar dispusă la data de 15.05.2014, cu măsura arestării preventive față de inculpatul R. V., fiul lui G. și M., născut la data de 14.04.1965, în V., jud. V., domiciliat în V., ., ., ., fara forme legale in V., ., ., jud.V., CNP_, cetățenie română, fără ocupație, studii medii, stagiul militar satisfăcut, cu antecedente penale, pentru săvârșirea a trei infracțiuni de trafic de minori în concurs real, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin.l,2 Cod penal cu aplic art.38 al.l Cod penal.
În baza art.215 alin. 9 C.pr.pen. raportat la art. 215 alin. 2 C.pr. penal, impune inculpatului R. V. noi obligații (la cele impuse la luarea masurii controlului judiciar prin incheierea din 15.05.2014 a Tribunalului V.) și anume:
a). să nu se apropie și să nu comunice, direct sau indirect, pe nici o cale, cu părțile vătămate T. E., S. S. L., P. C. G., B. R., O. D. A. si M. G. M. și nici cu membrii familiilor acestora;
b). să comunice periodic informații relevante despre mijloacele sale de existență
În temeiul art. 215 alin 3 C.pr.pen. atrage atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea-credința a obligațiilor care îi revin se va lua față de acesta măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.
În baza art. 215 alin. 4 Cod procedură penală desemnează pe Poliția mun.V. ca organ judiciar desemnat cu supravegherea respectării de către inculpat a obligațiilor care îi revin pe durata controlului judiciar.
În baza art. 215 alin. 5 Cod de procedură penală, o copie a prezentei încheieri se comunică, în ziua pronunțării, inculpatului R. V., precum și Poliției municipiului V..”
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele:
„Asupra cererii de înlocuire a măsurii controlului judiciar cu măsura arestării preventive formulată de D.;
In fapt, s-a reținut că, în perioada 2010-2013 inculpatul R. V. a recrutat, cazat și transportat în Irlanda, Italia și Elveția, pe victimele minore M. M.-M. și M. G. - F., în scopul exploatării sexuale.
Dosarul cauzei a fost înaintat spre competentă soluționare Tribunalului V. unde s-a format dosarul penal nr._ 14.
Prin încheierea de ședință din 15.05.2014, instanța de judecată în procedura de Cameră preliminară a dispus, în temeiul art.348 C.proc.pen. rap.la art.207 alin.6 și art.242 alin.2 C.pen., din oficiu, înlocuirea măsurii arestului preventiv luată față de inculpatul R. V. cu măsura preventivă a controlului judiciar, prev.de art.202 alin.4 lit.b Cod proc.pen.
După punerea în libertate, inculpatul R. V., a continuat activitatea infracțională, astfel că, prin Ordonanța procurorului nr.60/D/P/2014 din data de 06.11.2014, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, față de inculpatul R. V., sub aspectul comiterii a trei infracțiuni de trafic de minori, prev.de art. 211 alin. 1,2 C.pen., cu aplicarea art.38 alin.l C.pen.
În fapt, s-a reținut că în perioada 01.10._14, inculpatul R. V. a recrutat, cazat în scopul exploatării sexuale pe victimele martore O. D.- A., T. E. și S. Ș. - L..
Ulterior, prin rechizitoriul nr.60/D/P/2014 din 24.11.2014, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului R. V., pentru comiterea a trei infracțiuni de trafic de minori, prev.de art.211 alin. 1,2 C.pen., cu aplicarea art.38 alin.l C.pen.
Pentru aceste motive și în baza dispozițiilor art.215 alin.7 C.proc.pen. rap.la art.242 alin.3 C.proc.pen., art.363 alin.3 C.proc.pen.s-a solicitat de către procuror, înlocuirea măsurii preventive a controlului judiciar, luată față de inculpatul R. V., CNP:_ prin încheierea de ședință din 15.05.2014, cu măsura arestării preventive, considerând că sunt îndeplinite condițiile speciale prev.de art.223 alin.2 rap.la art.202 C.proc.pen.
Se arată în propunerea formulată că pericolul concret pentru ordinea publică este reprezentat atât de gravitatea faptelor comise de către inculpat, aceste fapte fiind contrare normelor de conduită și care tulbură atât ordinea de drept cât și mediul social, dar și de conduita inculpatului care, după înlocuirea măsurii arestării preventive aplicată inițial împotriva sa, cu măsura controlului judiciar, a continuat activitatea infracțională.
Tribunalul, examinând cererea formulată, prin prisma dispozițiilor legale și având în vedere circumstanțele cauzei, reține că nu se impune înlocuirea măsurii preventive a controlului judiciar, mai ales la acest moment, când deja, inculpatul R. V. a fost trimis în judecată, în stare de libertate, la data de 24.11.2014, în dosarul nr._ .
Simpla acuză a comiterii unei infracțiuni, fie ea gravă, nu justifică arestarea preventivă a inculpatului, în contextul în care la dosar nu există probe certe că inculpatul încearcă în mod direct sau indirect să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unei părți, a unui martor sau expert ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de probă și că inculpatul pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni.
Examinând pe fond propunerea de arestare preventivă prin prisma disp. art. 215 alin. 7 C.p.p., în raport de materialul probator administrat până în prezent în cauză, Tribunalul apreciază, că există suspiciunea rezonabilă conform art. 215 alin. 7 Cpp, că inculpatul R. V. ar fi comis infracțiunile pentru care este trimis în judecată în noul dosar cu nr._, însă, textul legii prevede că judecătorul poatedispune înlocuirea măsurii controlului judiciar cu măsura arestului la domiciliu sau cu arestarea preventivă.
Pentru a se dispune arestarea preventivă a inculpatului, trebuie avute în vedere condițiile prev. de art. 223 C.pr. pen.
Este real că, gradul de pericol social al faptelor ce se susține că au fost săvârșite de inculpat este ridicat, dar scopul măsurii de prevenție este stabilit prin raportare la o anumită persoană și la împrejurările concrete ale unei cauze penale.
Instanța apreciază că, judecarea inculpatului aflat sub control judiciar se poate face în continuare, chiar dacă acesta a mai fost trimis în judecată într-un alt dosar.
Pentru ca măsura de arestare preventivă să fie permisă, trebuie să existe motive plauzibile, așa cum sunt ele cerute prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală în care un individ ar trebui să fie cercetat .
Astfel, în cauza Scundeanu împotriva României, Curtea a amintit că, referirea la pericolul pentru ordinea publică, nu poate fi invocată într-o manieră abstractă de către autorități, acestea trebuind să se bazeze pe probe, nu pe prezumții si presupuneri .
Luarea în considerare a pericolului pentru ordinea publică, se poate face doar în circumstanțe excepționale, în care există probe care să indice magnitudinea pericolului real pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea unui acuzat în stare de libertate .
Tribunalul mai are în vedere și faptul că potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanțele interne trebuie să respecte prezumția de nevinovăție, atunci când analizează necesitatea arestării preventive a unui acuzat și orice menținere în arest preventiv a unui acuzat, chiar și pentru o scurtă perioadă, trebuie justificată, în mod convingător, de către autorități.
Pericolul pentru ordinea publică trebuie să fie actual, în sensul de a impune, ca necesară, privarea, de îndată, de libertate, a unei persoane.
Arestarea preventivă nu poate fi justificată de rațiuni privind rezonanța socială negativă a faptelor și reacția opiniei publice, deoarece, aceasta din urmă nu reprezintă un temei absolut, pentru lipsirea de libertate a unei persoane, fiind acceptată, în circumstanțe excepționale și în măsura în care se întemeiază pe fapte de natură să demonstreze, indubitabil, că punerea în libertate a inculpatului tulbură, în mod real, opinia publică (cauza Letellier contra Franței).
Detenția preventivă nu se justifică decât dacă anumite indicii concrete relevă o veritabilă cerință de interes public care prevalează, în ciuda prezumției de nevinovăție, asupra regulii de respectare a libertății individuale stabilite la art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (cauza McKay contra Regatului Unit).
Pentru toate aceste considerente, Tribunalul constată că nu există motive care să justifice înlocuirea măsurii controlului judiciar și privarea de libertate a inculpatului R. V. care, de altfel, s-a prezentat la toate termenele de judecată până în prezent, respectând toate măsurile și obligațiile impuse de instanță.
Cu privire la suspiciunea rezonabilă că acest inculpat a mai comis același gen de fapte, Tribunalul are în vedere că cercetările în dosarul respectiv s-au finalizat cu inculpatul cercetat în stare de libertate, acesta a fost trimis în judecată, iar o arestare preventivă la acest moment, ar apărea cel puțin ca nejustificată.
Totuși, Tribunalul va impune noi restricții care vor fi avute în supraveghere de către organele în drept, pentru ca inculpatul să nu poată influența buna desfășurare a procesului și în noua cauză în care este acuzat.
Tribunalul apreciază că, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, este suficientă măsura restrictivă de libertate dispusă deja la data de 15.05.2014, cu impunerea – prin prezenta încheiere – a unor noi obligații pentru inculpat și anume:
a). să nu se apropie și să nu comunice, direct sau indirect, pe nici o cale, cu părțile vătămate T. E., S. S. L., P. C. G., B. R., O. D. A. si M. G. M. și nici cu membrii familiilor acestora;
b). să comunice periodic informații relevante despre mijloacele sale de existență.
Față de considerentele expuse anterior, se va respinge propunerea formulată de Ministerul Public-P. de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie –Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism- Biroul T. V., de înlocuire a măsurii controlului judiciar dispusă la data de 15.05.2014, cu măsura arestării preventive față de inculpatul R. V., cercetat pentru săvârșirea a trei infracțiuni de trafic de minori în concurs real, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin.l ,2 Cod penal cu aplic art.38 al.l Cod penal.
În baza art.215 alin. 9 C.pr.pen. raportat la art. 215 alin. 2 C.pr. penal, va impune inculpatului R. V. noi obligații (la cele impuse la luarea masurii controlului judiciar prin incheierea din 15.05.2014 a Tribunalului V.) și anume:
a). să nu se apropie și să nu comunice, direct sau indirect, pe nici o cale, cu părțile vătămate T. E., S. S. L., P. C. G., B. R., O. D. A. si M. G. M. și nici cu membrii familiilor acestora;
b). să comunice periodic informații relevante despre mijloacele sale de existență
În temeiul art. 215 alin 3 C.pr.pen. va atrage atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea-credința a obligațiilor care îi revin se va lua față de acesta măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.
În baza art. 215 alin. 4 Cod procedură penală va desemna pe Poliția mun.V. ca organ judiciar desemnat cu supravegherea respectării de către inculpat a obligațiilor care îi revin pe durata controlului judiciar.
În baza art. 215 alin. 5 Cod de procedură penală, o copie a prezentei încheieri se va comunica, în ziua pronunțării, inculpatului R. V., precum și Poliției municipiului V..”
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație, în termen legal, P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. T. V., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea contestației procurorul arată că în mod greșit instanța de fond a respins cererea de înlocuire a măsurii preventive a controlului judiciar cu măsura arestării preventive a inculpatului R. V. întrucât acesta deși a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori în formă continuată, prev. de art. 211 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, ulterior după lăsarea sa în libertate la 15.05.2014 sub control judiciar, acesta a continuat activitatea infracțională. Astfel, a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpatul R. V. la data de 6 noiembrie 2014, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prev. de art. 211 alin. 1, 2 Cod penal cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal, acesta fiind trimis în judecată din nou, reținându-se că a recrutat și cazat în locuința folosită în municipiul V. în scopul exploatării sexuale pe victimele minore Onioci D. A., T. E. și S. Ș. L., în perioada 01.10._14.
Arată procurorul că inculpatul R. V. a folosit aceeași modalitate infracțională în săvârșirea faptelor în ambele dosare și lăsarea lui în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Examinând actele și lucrările cauzei prin prisma motivelor din contestație, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, instanța apreciază ca nefondată contestația procurorului, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:
În mod corect și în concordanță cu materialul probator administrat și lucrările cauzei, instanța de fond a reținut că nu se impune înlocuirea măsurii preventive a controlului judiciar cu măsura arestării preventive a inculpatului R. V. în cauza dedusă judecății.
Faptul că inculpatul R. V. a fost trimis în judecată în stare de libertate într-o altă cauză penală, pentru săvârșirea acelorași gen de infracțiuni, nu justifică în mod automat luarea față de acesta a măsurii arestării preventive în cauza de față, fără existența unor minime indicii că buna desfășurare a prezentului proces penal nu s-ar putea realiza și cu inculpatul în stare de libertate, sub control judiciar stabilit de instanță la data de 15.05.2014.
S-a reținut temeinic în cauză că față de stadiul cercetărilor și obligațiile impuse inculpatului R. V. prin măsura controlului judiciar, se poate realiza scopul urmărit prin aceasta iar pentru prevenirea săvârșirii altor infracțiuni este suficient a fi impuse și obligații suplimentare în cadrul controlului judiciar.
Astfel, considerăm că măsura preventivă a controlului judiciar sub care se află inculpatul R. V. este proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse și nu este imperios necesară înlocuirea acesteia cu o măsură preventivă mai severă, arestarea preventivă fiind o măsură de excepție, iar inculpatul R. V. s-a prezentat în fața instanței la termenele de judecată și a respectat toate măsurile și obligațiile impuse de instanță.
Pentru aceste considerente, se va respinge ca nefondată contestația formulată de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul T. V. împotriva încheierii din data de 03.12.2014 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul penal nr._ 14, încheiere pe care o va menține.
Potrivit art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina statului, inclusiv onorariul avocatului desemnat din oficiu ce se va avansa către Baroul de Avocați Iași din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul T. V. împotriva încheierii din data de 03.12.2014 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul penal nr._ 14, încheiere pe care o menține.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, inclusiv onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat R. V., în sumă de 100 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 decembrie 2014.
Președinte,
M. C.
Grefier,
E. M. D.
Red. MC
Tehnored. EMD
(4 ex. – 18.12.2014)
Tribunalul V. – E. G. A.
Comunicat în extenso 2 ex. – inculpatului și procurorului la data de 18.12.2014
Grefier,
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 632/2014.... → |
|---|
