Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 682/2014. Curtea de Apel IAŞI

Comentarii

0

Decizia nr. 682/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 07-11-2014 în dosarul nr. 682/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

C. DE A. IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP

Ședința publică de la 07 noiembrie 2014

Completul compus din:

Președinte: E. S.

Judecător: T. C. G.

Grefier: L. A.

DECIZIA PENALĂ NR. 682/2014

S-a luat în examinare apelul declarat de partea civilă Ministerul transporturilor și Infrastructurii – Compania Națională de Căi Ferate „ C.F.R.” – S.C. „Telecomunicații C.F.R.” S.A. – Sucursala Regională de Telecomunicații Iași, cu sediul în Iași, ., jud. Iași, împotriva sentinței penale nr. 1874 din data de 12.09.2014 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, având ca obiect - furtul calificat (art.229 NCP).

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dezbaterile asupra apelurilor declarate au avut loc în ședința publică din data de 03.11.2014, cu participarea, la acea dată, din partea Ministerului Public, a domnului procuror C. S., cele susținute fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie,m când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în baza art.391 alin.2 Cod procedură penală, a stabilit termen de pronunțare pentru astăzi.

C. DE A.,

Asupra apelului penal de față:

Prin sentința penală nr. 1874 din data de 12.09.2014 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, s-a hotărât:

„În baza art. 396 alin.1,4,10 Cod procedură penală raportat la art. 83 Cod penal stabilește pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare în sarcina inculpatului M. G.-E., fiul lui M. și A., născut la data de 21.08.1975 în Negrești, județul V., domiciliat în ., județul V., căsătorit, doi copii minori, studii – școala profesională, fără antecedente penale, CNP_ sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat în formă continuată prevăzută de art. 228 alin.1 Cod penal, art. 229 alin.1 lit.d, alin.3 lit.h Cod penal cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal ( art. 208 alin.1 Cod penal din 1969, art. 209 alin.3 lit.h Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal din 1969) și cu aplicarea art. 5 alin.1 Noul Cod penal constatând că sub aspectul pedepsei principale și accesorii legea penală nouă este mai favorabilă.

În baza art. 83 alin.1,3 Cod penal, amână aplicarea pedepsei închisorii stabilite pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 82 Cod penal, de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin.1 Cod penal pe durata termenului de supraveghere, inculpatul M. G.-E. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune V., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 86 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin.1 lit. c) – e) se comunică Serviciului de Probațiune V..

În baza art. 404 alin.3 Cod procedură penală, atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

Potrivit art. 85 alin.1 Cod penal, persoanei față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei nu i se mai aplică pedeapsa și nu este supusă niciunei decăderi, interdicții sau incapacități ce ar putea decurge din infracțiunea săvârșită, dacă nu a săvârșit din nou o infracțiune până la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea amânării și nu s-a descoperit o cauză de anulare.

Acțiunea civilă

Admite, în parte, acțiunea civilă exercitată de partea civilă Ministerul transporturilor și Infrastructurii – Compania Națională de Căi Ferate „ C.F.R.” – S.C. „Telecomunicații C.F.R.” S.A. – Sucursala Regională de Telecomunicații Iași, cu sediul în Iași, ., jud. Iași.

În baza art.397 alin.1 Cod procedură penală raportat la art.19 alin.1 Cod procedură penală, art. 23 alin. 3 Cod procedură penală, art. 1349,1357 Cod civilă, obligă pe inculpatul M. G.-E. să achite părții civile Ministerul transporturilor și Infrastructurii – Compania Națională de Căi Ferate „ C.F.R.” – S.C. „Telecomunicații C.F.R.” S.A. – Sucursala Regională de Telecomunicații Iași cu titlu de despăgubiri civile suma de 8.452 lei.

În baza art. 404 alin.4 lit.i Cod procedură penală raportat la art. 112 lit.b Cod procedură penală dispune confiscarea de la inculpatul M. G. E. a bunului folosit la comiterea infracțiunilor, respectiv a foarfecelui de tăiat „tip gură de lup”, cu brațe din fier vopsite cu roșu și capete din plastic negre și care i-a fost restituit acestuia conform dovezii din 10.08.2013 ( fila 125 dosar de urmărire penală nr. 4355/P/2012).

În baza art. 274 alin.1 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul M. G.-E. la plata sumei de 650 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat avansate în cursul urmăririi penale și al judecății din care suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu – av. H. R., conform delegației pentru asistența judiciară obligatorie nr. 722/23.05.2014- va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.”

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:

„Pe rolul acestei instanțe la data de 19.05.2014 sub dosar nr._ a fost înregistrat Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria V. nr. 4355/P/2012 din 13.05.2014 prin care în baza dispozițiilor art. 327 lit.a și b Cod procedură penală, art. 16 alin.1 lit.b Cod procedură penală s-a dispus:

1.trimiterea în judecată a inculpatului M. G. E. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată prevăzută de art. 228 alin.1, 229 alin.1 lit.d alin.3 lit.h cu aplicarea art. 35 alin.1 Noul Cod penal.

2.clasarea cauzei privind sesizarea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii – Compania Națională de Căi Ferate „ C.F.R. S.A. – S.C. „Telecomunicații C.” S.A. având ca obiect săvârșirea infracțiunilor de distrugere și semnalizare falsă și pătrunderea fără drept în zona de siguranță a infrastructurii feroviare prevăzută de art. 332 alin.1 Cod penal și art.4,5 din Legea nr. 289/2005.

În esență, prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că în perioada septembrie 2012-mai 2013 a sustras sârmă din fier de la stâlpii telefonici C. din zona Buhăiești – Negrești cauzând un prejudiciu în valoare totală de 10.120 lei.

Din cantitatea de sârmă de fier sustrasă a fost recuperată cantitatea totală de aproximativ 417 kg ( 4.170 m) cu o valoare de aproximativ 1.668 lei, valoarea prejudiciului nerecuperat fiind de 8.452 lei.

În susținerea actului de sesizare au fost indicate următoarele mijloace de probă:

- declarațiile inculpatului M. G.-E. ( filele 59-65);

- declarațiile martorilor M. G., Ghilușcă M., G. V., B. M., ( filele 102,113,114,115 );

- proces-verbal de efectuare a percheziției domiciliare ( fila 66);

- raport de expertiză nr. 8832/28.06.2013 ( filele 78-89);

- proces-verbal de cercetare la fața locului ( filele 15,19,24-27, 40-41);

- planșe foto ( filele 16-18,20-23,28-39, 42-45);

- proces-verbal de reconstituire ( filele 92-98);

- proces-verbal de conducere în teren ( filele 99,104);

- proces-verbal de recunoaștere ( fila 111);

- dovadă de predare-primire ( filele 121-125);

- devizele estimative . ( filele 46-57.

Prin încheierea dată în camera de Consiliu din 20.06.2014 judecătorul de cameră preliminară în baza art. 346 alin.2 Cod procedură penală a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 4355/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria V. privind pe inculpatul M. G.-E. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată prevăzută de art. 228 alin.1 lit.d, alin.3 lit.h cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății cauzei ( filele 9-12).

S.C. Telecomunicații C.F.R. S.A. s-a constituit parte civilă cu suma de 13.252,78 lei, depunând la dosarul cauzei devize ( filele 21-62).

În ședința publică, din 05.09.2014 instanța a adus la cunoștința inculpatului M. G.-E. dispozițiile art. 374 alin.4 Cod procedură penală și art. 396 alin.10 Cod procedură penală, potrivit cărora poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza înscrisurilor prezentate, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina, situație în care limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii cu o pătrime.

Inculpatul M. G.-E. a declarat ca dorește că judecarea cauzei să aibă loc în procedura simplificată a recunoașterii învinuirii și că este de acord să achite prejudiciul cauzat, declarația acestuia luată în condițiile art.375 Cod procedură penală fiind atașată la dosarul cauzei ( fila 64).

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt și în drept următoarele:

1.La data de 03.10.2012, Ministerul Transporturilor și Infrastructurii – Compania Națională de Căi Ferate „C.F.R.” S.A. – S.C. „Telecomunicații C.” S.A. a depus o plângere la organele de poliție prin care a adus la cunoștința organelor judiciare faptul că autori necunoscuți au sustras 4000m sârmă din fier, pe distanța Negrești-Buhăiești (fila10).

2. La data de 12.10.2012, Ministerul Transporturilor și Infrastructurii – Compania Națională de Căi Ferate „C.F.R.” S.A. – S.C. „Telecomunicații C.” S.A. a depus o plângere la organele de poliție prin care a adus la cunoștința organelor judiciare faptul că autori necunoscuți au sustras 2400 m de sârmă din fier pe distanța Negrești-Buhăiești ( fila 11).

3.La data de 16.05.2013, Ministerul Transporturilor și Infrastructurii – Compania Națională de Căi Ferate „C.F.R.” S.A. – S.C. „Telecomunicații C.” S.A. a depus o plângere la organele de poliție prin care a adus la cunoștința organelor judiciare faptul că autori necunoscuți au sustras 16.100 m sârmă din fier, pe distanța Buhăiești- Mareșal C-tin P. ( fila 12).

4. La data de 17.06.2013, Ministerul Transporturilor și Infrastructurii – Compania Națională de Căi Ferate „C.F.R.” S.A. – S.C. „Telecomunicații C.” S.A. a depus o plângere la organele de poliție prin care a adus la cunoștința organelor judiciare faptul că autori necunoscuți au sustras 2800 m sârmă din fier, pe distanța Negrești-Buhăiești ( fila 14).

Inculpatul M. G.-E. lucrează în cadrul S.G.A. Apele Române V.- Canton Apele Române din . atribuții de serviciu verificarea digului râului Bârlad pe sectorul Negrești- Buhăiești.

În luna septembrie 2012, în timp ce se afla în zona podului de fier de la Negrești, inculpatul a observat că stâlpii telefonici aparținând C. au cablurile tăiate și, gândindu-se că nu sunt funcționale, i-a venit ideea de a tăia sârmele din fier pentru a le valorifica. Astfel, pe timp de noapte, inculpatul s-a deplasat cu bicicleta în zona stâlpilor telefonici aparținând C., unde, cu ajutorul unui foarfece de tăiat sârmă ( tip „gură de lup”) a tăiat și sustras, la diferite intervale de timp în perioada septembrie 2012- mai 2013, cantitatea totală de_ m de sârmă ( 2530 kg), producând un prejudiciu de aproximativ_ lei.

Cu ocazia percheziției domiciliare efectuate în data de 05.06.2013 a fost găsită la locuința inculpatului cantitatea de 257 kg de sârmă TTR tip C. care a fost ridicată și predată părții civile ( fila 66,68,69,121).

De asemenea, s-a mai recuperat cantitatea de 160 kg sârmă de la numiții B. D. ( fila 102, 122), Gangal C. și R. C. ( filele 103, 123,124), comercianți ambulanță de fier vechi care au cumpărat de la suspect fără a cunoaște faptul că provine din săvârșirea unei fapte penale. În total s-a reușit recuperarea unei cantități totale de aproximativ 417 kg)4170 m) sârmă cu o valoare de aproximativ 1668 lei, valoarea prejudiciului rămas nerecuperate fiind de aproximativ 8452 lei.

Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, declarațiile sale coroborându-se cu mijloacele de probă administrate în cauză.

Întrucât situația de fapt reținută în actul de inculpare se coroborează cu faptele și împrejurările ce rezultă din ansamblul probatoriului administrat în cauză, instanța constată că săvârșirea faptei și vinovăția inculpatului au fost dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă, fiind răsturnată în mod clar prezumția legală relativă de nevinovăție instituită în favoarea inculpatului prin dispozițiilor art. 99 și art. 4 Noul Cod de procedură penală, art. 23 alin.11 din Constituția României și art. 6 paragraf 2 din Convenția Europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale.

ÎN D.

Fapta inculpatului M. G.-E. care, în perioada septembrie 2012- mai 2013, a sustras sârmă din fier de la stâlpii telefonici C. din zona Buhăiești-Negrești în valoare totală de_ lei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat în formă continuată prevăzută de art. 228 alin.1, 229 alin.1 lit.d, alin.3 lit.h cu aplicarea art. 35 alin.1 Noul Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective, instanța reține că elementul material al infracțiunii de furt constă în acțiunea de luare a bunurilor din posesia persoanei vătămate Ministerul Transporturilor și Infrastructurii – Compania Națională de Căi Ferate „C.F.R.” S.A. – S.C. „Telecomunicații C.” S.A. – Sucursala Regională de Telecomunicații Iași.

Urmarea imediată a faptei este producerea unui prejudiciu în patrimoniul persoanei vătămate, bunurile de care aceasta a fost lipsiră, iar legătura de cauzalitate dintre fapte și prejudiciu este dovedită prin probatoriul administrat.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul M. G.-E. a săvârșit faptele cu intenție directă.

Acesta a avut reprezentarea faptelor, a consecințelor păgubitoare asupra patrimoniului persoanei vătămate, a prevăzut rezultatul, a urmărit producerea lui.

Aplicarea art. 5 alin.1 Cod penal.

Potrivit dispozițiilor art. 5 alin.1 Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la rămânerea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se va aplica legea penală mai favorabilă.

Infracțiunea de furt calificat în formă continuată pentru care a fost trimis în judecată inculpatul M. G.-E. a fost comisă în perioada septembrie 2012- mai 2013, întrunind sub imperiul Codului penal din 1969 elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și sancționate de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit.e,i alin.3 lit.h cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal din 1969 și sancționată cu pedeapsa închisorii de la 4 la 18 ani.

În Noul Cod penal, incriminarea furtului în art. 228 alin.1 are conținut asemănător cu reglementarea din Codul penal din 1969.

În privința condițiile de incriminare a furtului în forma simplă nu există nicio modificare în Noul Cod penal comparativ cu reglementarea anterioară a infracțiunii.

În cazul furtului calificat, s-a renunțat la unele elemente circumstanțiale de agravare prevăzute în Codul penal din 1969 însă în cea prevăzută de art. 209 alin.1 lit.i Cod penal din 1969 „ prin efracție, escaladare sau folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase” este prevăzută în alin.1 lit. d al art. 229 Cod penal.

Textul art. 229 alin.3 lit.h Cod penal este identic cu acela al art. 209 alin.3 lit.h Cod penal din 1969, însă sub aspectul pedepsei limitele speciale ale pedepsei principale a închisorii au fost reduse substanțial, fiind cuprinse între 3 și 10 ani.

De asemenea, își menține valabilitatea Decizia nr. 11/2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție potrivit căreia „ în aplicarea dispozițiilor art. 209 alin.3 lit.h Cod penal din 1969, fapta de însușire pe nedrept de cabluri, linii, echipamente și instalații de comunicație, radiocomunicație, precum și componente de comunicație constituie infracțiunea de furt calificat, prevăzută de textul de lege menționat, numai dacă în momentul sustragerii acestea erau efectiv integrate într-o rețea sau într-un sistem de comunicație aflat sau nu în funcțiune”.

Prin regimul sancționator prevăzut pentru infracțiunea de furt calificat în modalitatea reținută în sarcina inculpatului M. G.-E., Noul Cod penal este legea mai favorabilă.

Cu privire la reținerea comiterii infracțiunii de furt în formă continuată (art. 35 alin.1 Cod penal-art. 41 Cod penal din 1969) instanța reține următoarele:

Potrivit art. 41 alin.2 Cod penal din 1969, infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.

Ca atare, condițiile de existență a infracțiunii continuate reies din definiția acesteia, ele fiind următoarele: unitatea subiectului activ; unicitatea rezoluției infracționale, pluritatea de acțiuni (inacțiuni) săvârșite la intervale de timp, care să realizeze conținutul aceleiași infracțiuni. Noul Cod penal, consacră două tipuri de unitate infracțională legală, în art. 35: infracțiunea continuată și infracțiunea complexă.

Reglementarea din art. 35 alin.1 Cod penal, consacră definiția infracțiunii continuate găsindu-și corespondent în dispozițiile art. 41 alin.2 Cod penal din 1969, față de care se diferențiază prin instituirea unei condiții suplimentare pentru existența acesteia, și anume unitatea de subiect pasiv, ce se adaugă unității pe latură obiectivă ( pluritate de acțiuni/inacțiuni, săvârșite la diferite intervale de timp și care întregite cu rezultatul, trebuie să prezinte fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni), unității pe latură subiectivă ( ansamblul faptic săvârșit în realizarea aceleiași rezoluții) și unității de subiect activ, condiții îndeplinite cumulativ în prezenta cauză.

Tratamentul penal al infracțiunii continuate este mai blând, decât cel din Codul penal din 1969 având în vedere că aceasta se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii, în loc de cel mult 5 ani ( art. 42 Cod penal din 1969).

În ceea ce privește pedepsele accesorii, legea penală mai favorabilă este tot noul Cod penal, avându-se în vedere faptul că în legea veche pedeapsa accesorie era obligatorie, iar în legea nouă aceasta nu se aplică întrucât infracțiunea nu este prevăzută cu pedepse complementare obligatorii.

Așa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile are în vedere atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă.

Pe de alta parte, prin Decizia nr.265 din 6 mai 2014, C. Constituțională României a stabilit ca legea penala mai favorabila se aplica global. Potrivit motivării acestei decizii, legea penală mai favorabilă vizează aplicarea legii și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea si noua lege.

“Indiferent de interpretările ce se pot aduce unui text atunci când C. Constituțională a hotărât că numai o anumită interpretare este conformă cu Constituția, menținându-se astfel prezumția de constituționalitate a textului în această interpretare, instanțele judecătorești trebuie să se conformeze deciziei Curții și să o aplice ca atare. De altfel, C. Constituțională a statuat că, în ceea ce privește determinarea concretă a legii penale mai favorabile, aceasta vizează aplicarea legii și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, în pofida dispozițiilor art. 61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze”.

Și Înalta curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.5/2014 a stabilit că în aplicarea art. 5 din Codul penal, se are în vedere criteriul aprecierii globale a legii penale mai favorabile.

Procesul practic de determinare a legii mai favorabile este un proces logic care ține seama de fapta săvârșită, de persoana infractorului și de toate textele de lege aplicabile cazului concret conform fiecăreia dintre legile succesive.

În orice caz, prealabil determinării legii penale mai favorabile, instanța de judecată trebuie să se oprească mai întâi la stabilirea tipului de pedeapsă pentru fapta comisă, potrivit fiecăreia dintre cele două legi În aceste condiții, aflate în conflict ( spre exemplu, dacă este prevăzut alternativ pedeapsa amenzii cu cea a închisorii, instanța trebuie să stabilească în primul rând la care dintre cele două pedepse se oprește prin aplicarea, pe de o parte, a reglementării anterioare și a celei prezente, în vigoare, pe de altă parte).

După terminarea individualizării făcute conform fiecărei legi ( cea abrogată și cea în vigoare) se stabilește pedeapsa concretă ce se cuvine infractorului potrivit fiecăreia și comparându-se aceste două pedepse, cea mai mică va indica legea mai favorabilă și deci aplicabilă. Alte elemente de fapt ținând de individualizarea judiciară vor concura pentru stabilirea pedepsei concrete pentru fiecare caz în parte, Prin urmare, procesul de individualizare și de determinare a legii mai blânde are loc chiar dacă limitele legale ale pedepselor sunt aceleași în ambele legi.

Comparând tratamentul sancționator specific, instanța constată că atât in abstracto cât și in concreto, Noul Cod penal reprezintă legea penală mai favorabilă.

Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin.2 Cod procedură penală, întrucât s-a stabilit dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune sub aspectul laturii obiective și a fost săvârșită de inculpatul M. G.-E. cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța va dispune condamnarea acestuia.

Pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală și judiciar în ceea ce privește fapta penală săvârșită.

Art. 74 din Noul Cod penal prevede că stabilirea duratei ori cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii precum și cu mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului M. G.-E. instanța va ține seama de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de furt calificat – de la 3 la 10 ani închisoare, reduse cu 1/3 ca urmarea judecării cauzei în procedura recunoașterii învinuirii ( art. 374 alin.4 și art. 396 alin.1 Cod procedură penală, acestea fiind de la 2 ani la 6 ani și 8 luni închisoare), gradul de pericol social concret al faptei, împrejurările în care a fost comisă ,perseverența manifestată raportat la numărul de acte materiale comise, urmarea produsă- valoarea ridicată a prejudiciului cauzat, atitudinea sinceră manifestată pe parcursul urmăririi penale și la instanța de judecată.

Referitor la circumstanțele personale, instanța constată că inculpatul M. G.-E. se află la primul conflict cu legea penală, este căsătorit și are 2 copii minori în întreținere și și-a manifestat acordul de a achita părții civile prejudiciul

Punând în balanță ansamblul tuturor circumstanțelor de natură a caracteriza fapta și persoana inculpatului M. G.-E. instanța apreciază că pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială aplicarea unei pedepse de 2 ( doi ) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiuni prevăzute de art. 228 alin.1 Cod penal, art.229 alin.1 lit.d, alin.3 lit h cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal, pedeapsă pe care o apreciază ca fiind proporțională cu gravitatea faptei deduse judecății și suficientă pentru a atinge scopul preventiv, educativ și coercitiv al pedepsei.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța urmează a analiza condițiile instituțiile amânării aplicării pedepsei - instituție nou introdusă în legislația penală.

Amânarea aplicării pedepsei prevăzută de art. 83 Noul Cod penal este o nouă modalitate de individualizare a pedepsei și poate fi aplicată de instanța de judecată, atunci când scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia.

Condițiile amânării aplicării pedepsei sunt reglementate în dispozițiile art. 83 alin.1 și 2 Noul Cod penal, din analiză cărora rezultă că amânarea aplicării pedepsei poate fi dispusă dacă:

- pedeapsa stabilită, inclusiv în cazul concursului de infracțiuni, este amenda sau închisoarea de cel mult 2 ani, iar când limita maximă specială a pedepsei prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este inferioară limitei de 7 ani;

- infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, cu excepția cazurilor prevăzute de art. 42 lit.a și b din Noul Cod penal;

- infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității;

- infractorul nu s-a sustras de la urmărirea penală ori judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau participanților ;

- în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea imediată a unei pedepsei nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

„ In abstracto” condițiile de aplicare a suspendării condiționate executării pedepsei, prevăzute în art. 81 Cod penal din 1969 sunt mai favorabile decât condițiile amânării aplicării pedepsei deoarece: pedeapsa aplicată poate fi mai mare, nu există limită a pedepsei prevăzute de lege, nu există posibilitatea obligării la prestarea unei munci în folosul comunității, nu există condiții exprese referitoare la conduita procesuală a infractorului.

În cauza de față, instanța consideră însă, că legea penală mai favorabilă inculpatului M. G.-E. este legea nouă pentru următoarele considerente:

Astfel, chiar dacă în sarcina inculpatului M. G. E., odată cu amânarea aplicării pedepsei, sunt stabilite și anumite obligații ( prevăzute de art. 85 alin.1 Noul Cod penal), în acest caz pedeapsa stabilită nu se mai execută și inculpatul nu este supus nici unei decăderi, interdicții sau incapacități, inclusiv pe durata termenului de supraveghere, cu excepția măsurilor de supraveghere impuse.

Pentru considerentele mai sus-expuse, instanța în baza art. 83 alin.1,3 Cod penal, amână aplicarea pedepsei închisorii stabilite pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 82 Cod penal, de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri. Prin urmare, instituția reabilitării nu este incidentă cu privire la amânarea aplicării pedepsei.

În baza art. 85 alin.1 Cod penal pe durata termenului de supraveghere, inculpatului M. G. E. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune V., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 86 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin.1 lit. c) – e) se comunică Serviciului de Probațiune.

În baza art. 404 alin.3 Cod procedură penală, va atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

Potrivit art. 85 alin.1 Cod penal, persoanei față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei nu i se mai aplică pedeapsa și nu este supusă niciunei decăderi, interdicții sau incapacități ce ar putea decurge din infracțiunea săvârșită, dacă nu a săvârșit din nou o infracțiune până la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea amânării și nu s-a descoperit o cauză de anulare.

ACȚIUNEA CIVILĂ

S.C. Telecomunicații C.F.R. S.A. s-a constituit parte civilă cu suma de 13.252,78 lei, depunând la dosarul cauzei devize ( filele 21-62) Potrivit dispozițiilor art. 19 alin.1 Cod procedură penală, acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penale are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale.

Potrivit dispozițiilor art. 19 alin.1 Cod procedură penală, acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penale are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale.

Temeiul răspunderii civil a inculpatului M. G. E. pentru prejudiciul cauzat în urma săvârșirii infracțiunii îl constituie temeiul general al răspunderii civile delictuale, astfel cum este el reglementat în art. 1357 cod civil are prevede că” cel care cauzează altuia un prejudiciul printr-oi faptă ilicită săvârșită cu vinovăție, este obligat a-l repara”

Aceste dispoziții legale delictuale pentru fapta proprie care angajează răspunderea autorului faptei ori de câte ori sunt îndeplinite cumulativ condițiile acesteia, respectiv: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.

Cerințele legii impun ca persoana care a săvârșit o faptă ilicită să repare integral toate prejudiciile ce au rezultat, fără a distinge în raport cu caracterul material sau moral al acestuia, ceea ce înseamnă că trebuie reparate atât prejudiciile materiale cât și cele morale cauzate prin faptele ilicite deci implicit și a celor cu caracter penal.

Instanța constată că în cauză s-a făcut dovada existenței faptei ilicite ( sub aspect penal, aceasta fiind apreciată ca fiind infracțiune) și existența vinovăției ( în speță fiind vorba de vinovăția penală sub forma intenției, care este cea mai gravă formă de vinovăție, fiind înglobată vinovăției civile).

Acțiunea civilă promovată de partea civilă urmează a fi admisă în parte, pentru următoarele considerente:

Din actele depuse la dosarul cauzei în cursul urmăririi penale și la instanța de judecată rezultă că prejudiciul cauzat este în sumă totală de 10.120 lei. În acest sens la dosarul cauzei există plângerile si devizele estimative depuse de către partea civilă – filele 22,27,32, 37 dosar instanță. Astfel din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că au fost sustrași -4.000 m.l( primul act material ), 2.400 m.l ( al doilea act material ) ,16.100 ml. ( al treilea act material ) și 2.800 m.l ( al patrulea act material ) valoarea prejudiciului fără includerea cheltuielilor cu munca vie ( CAS angajator, fond unic ASS, CASS angajator, șomaj angajator, fond garantare plata creanțelor salariale, fond pentru accidente cheltuieli care nu au legătură cu fapta ilicită și pentru care nu poate fi angajată răspunderea civilă a inculpatului ) fiind de 10.120 lei.

În cursul urmăririi penale a fost recuperată cantitatea de 4.170 m.l sârmă în valoare de 1.668 lei, valoarea prejudiciului rămas nerecuperat fiind de 8.452 lei.

Raportat considerentelor mai sus-expuse, în baza art.397 alin.1 Cod procedură penală raportat la art.19 alin.1 Cod procedură penală, art. 23 alin. 3 Cod procedură penală, art. 1349,1357 Cod civilă, va obliga pe inculpatul M. G.-E. să achite părții civile Ministerul transporturilor și Infrastructurii – Compania Națională de Căi Ferate „ C.F.R.” – S.C. „Telecomunicații C.F.R.” S.A. – Sucursala Regională de Telecomunicații Iași cu titlu de despăgubiri civile suma de 8.452 lei.

În baza art. 404 alin.4 lit.i Cod procedură penală raportat la art. 112 lit.b Cod procedură penală va dispune confiscarea de la inculpatul M. G. E. a bunului folosit la comiterea infracțiunilor, respectiv a foarfecelui de tăiat „tip gură de lup”, cu brațe din fier vopsite cu roșu și capete din plastic negre și care i-a fost restituit acestuia conform dovezii din 10.08.2013 ( fila 125 dosar de urmărire penală nr. 4355/P/2012).

În baza art. 274 alin.1 Cod procedură penală, va obliga pe inculpatul M. G.-E. la plata sumei de 650 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat avansate în cursul urmăririi penale și al judecății din care suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu – av. H. R., conform delegației pentru asistența judiciară obligatorie nr. 722/23.05.2014- va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.”

***

Împotriva sentinței penale nr. 1874/12.09.2014, pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, în termenul legal, a formulat apel partea civilăMinisterul transporturilor și Infrastructurii – Compania Națională de Căi Ferate „ C.F.R.” – S.C. „Telecomunicații C.F.R.” S.A. – Sucursala Regională de Telecomunicații Iași, prin motivele de apel depuse în scris la dosar invocându-se faptul că instanța de fond trebuia să dispună despăgubirea integrală cu suma de_,78 lei, reprezentând atât prejudiciul produs prin fapta inculpatului, astfel cum a fost evaluat prin devizele de pagubă depuse la dosar.

Prin precizările depuse la dosar, la data de 30.10.2014, partea civilă a solicitat să fie despăgubită cu o sumă mai mică, respectiv cu suma de 12.835,78 lei, întrucât a valorificat cantitatea de 417 kg deșeu fier cu prețul de 1 leu/ kg, fiind atașată și adresa cu nr. SRTc./6/3/462 din 13.10.2014 a Sucursalei Regionale de Telecomunicații Iași.

Analizând cauza din prisma motivelor invocate de către apelantă, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele prevăzute de art. 417 din Cod proc. pen., C. de A. constată că apelul este fondat, în parte, pentru următoarele considerente:

Astfel, în ceea ce privește situația de fapt reținută de prima instanță, și necontestată de către partea civilă apelantă, C. apreciază că s-a făcut o apreciere justă a materialului probator administrat în cauză, pe baza căruia s-a format convingerea existenței faptei prevăzute de legea penală, precum și a vinovăției inculpatului, încadrând corect în dispozițiile legii infracțiunea săvârșită de acesta.

Astfel, s-a reținut, în mod temeinic, că inculpatul M. G. E., în perioada septembrie 2012- mai 2013, a sustras sârmă din fier de la stâlpii telefonici C. din zona Buhăiești-Negrești, în cantitățile de 4000 ml, 2400 ml, 16.100 ml și 2800 ml, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat în formă continuată prevăzută de art. 228 alin.1, 229 alin.1 lit. d, alin.3 lit. h cu aplicarea art. 35 alin.1 Noul Cod penal.

În ceea ce privește latura civilă instanța de fond a constatat că, din suma de 13.252,78 lei cu care partea civilă S.C. „Telecomunicații C.F.R.” S.A. – Sucursala Regională de Telecomunicații Iași s-a constituit parte civilă, este dovedită și are legătură cu fapta săvârșită de inculpat, suma de 10.120 lei, iar întrucât în cursul urmăririi penale a fost recuperată cantitatea de 4.170 ml sârmă în valoare de 1668 lei, valoarea prejudiciului rămas nerecuperat este de 8452 lei.

Analizând motivele de apel ale părții civile, potrivit cărora, instanța de fond trebuia să acorde întreaga valoare ce este consemnată în devizele de pagubă cu numerele SRTc/6/2/_, SRTc/6/2/_, SRTc/6/_ /2012, SRTc/6/_ /2012, C. constată că sunt în parte întemeiate, doar în ceea ce privește calculul prețului cantității de sârmă recuperată.

Astfel, așa cum a susținut și partea civilă, prin motivele de apel, despăgubirea trebuie să fie integrală, și trebuie să cuprindă și contravaloarea materialelor și lucrărilor necesare repunerii în situația anterioară.

În speța de față, din procesele-verbale de cercetare la fața locului și din sesizările părții civile, rezultă că sustragerile de sârmă de fier au avut loc pe trasee de comunicații telefonice care nu mai erau în funcție, erau în conservare, și, astfel, repunerea în situația anterioară nu impune acordarea de despăgubiri și pentru punerea în funcțiune a traseului de comunicație.

În mod corect instanța fondului a apreciat că se impun acordarea de daune reprezentând contravaloarea sârmei sustrase, contravaloare ce se ridică la cuantumul total de_ lei.

Însă, în ceea ce privește contravaloarea cantității de 4170 ml sârmă, ce a fost recuperată, instanța de fond în mod greșit s-a raportat la un preț unitar de 4 lei/kg, acesta fiind prețul unui kg de sârmă nou, și nu la prețul la care mai poate fi valorificată cantitatea de sârmă sustrasă, respectiv sub formă de deșeu din fier, unde prețul este de 1 leu/kg.

În consecință, din suma de_ lei trebuie scăzută suma de 417 lei, prejudiciul rămas nerecuperat fiind de 9703 lei.

D. pentru aceste din urmă motive, urmează a se dispune în temeiul disp. art. 421 pct. 2, lit. a din Codul de procedură penală, admiterea apelului declarat partea civilă Ministerul transporturilor și Infrastructurii – Compania Națională de Căi Ferate „ C.F.R.” – S.C. „Telecomunicații C.F.R.” S.A. – Sucursala Regională de Telecomunicații Iași, împotriva sentinței penale nr. 1874 din data de 12.09.2014 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, ce va fi desființată în parte, în latură civlă.

Rejudecând cauza, se va dispune, pentru motivele mai sus arătate, majorarea cuantumului despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul M. G.-E. de la 8.452 lei la 9.703 lei.

Se vormenține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În temeiul disp. art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului inculpatului vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de partea civilă Ministerul transporturilor și Infrastructurii – Compania Națională de Căi Ferate „ C.F.R.” – S.C. „Telecomunicații C.F.R.” S.A. – Sucursala Regională de Telecomunicații Iași, cu sediul în Iași, ., jud. Iași, împotriva sentinței penale nr. 1874 din data de 12.09.2014 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, pe care o desființează, în parte, în latură civilă.

Rejudecând:

Majorează cuantumul despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul M. G.-E., fiul lui M. și A., născut la data de 21.08.1975 în Negrești, județul V., domiciliat în ., județul V.,, CNP_, de la 8.452 lei la 9.703 lei.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Cheltuielile judiciare avansate de către stat cu ocazia soluționării prezentului apel rămân în sarcina acestuia, în acestea fiind inclus și onorariul avocatului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei (avocat D. M. – delegația nr.7407/3.11.2014), ce va fi avansat Baroului Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 07.11.2014.

Președinte, Judecător,

E. S. C. G. T.

Grefier,

L. A.

Red./Tehnored.T.C.G.

5 ex./.15.01.2015

Judecătoria V.

Judecător: L. M.

← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP....		Furt. Art.228 NCP. Sentința nr. 1607/2014. Curtea de Apel IAŞI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Hotărâre din 10-11-2014, Curtea de Apel IAŞI Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 707/2014. Curtea de Apel IAŞI Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine. Legea 302/2004. Decizia nr. 1/2014. Curtea de Apel IAŞI Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 706/2014. Curtea de Apel IAŞI Furt. Art.228 NCP. Sentința nr. 1607/2014. Curtea de Apel IAŞI Verificare măsuri preventive. Art.207 NCPP. Sentința nr. 389/2015. Curtea de Apel IAŞI Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup. Legea 39/2003 art. 7. Decizia nr. 233/2015. Curtea de Apel IAŞI Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Sentința nr. 3174/2015. Curtea de Apel IAŞI