Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 21/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 21/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 25/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIA PENALĂ Nr. 25/CJ/2015
Ședința publică de la 16 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. P.
Grefier E. A.
Pe rol fiind pronunțarea contestației formulate de condamnatul B. T. I. împotriva sentinței penale nr. 21 din 7 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, având ca obiect contestația la executare (art. 598 NCPP).
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 2 aprilie 2015, în ședință publică (cu participarea din partea Ministerului Public a domnului procuror C. S. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Iași), susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, 16 aprilie 2015.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare..
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, C. constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 21/07.01.2015 a Tribunalului Iași, pronunțată în d. nr._ s-au dispus următoarele:
” În temeiul dispozițiilor art. 595 Cod procedură penală rap. la art. 6 Cod penal respinge ca nefondată cererea formulată de condamnatul B. T. I., fiul lui I. și M., născut la data de 14.03.1978, cu ultimul domiciliu cunoscut în mun. Bacău, ., județul Bacău, C.N.P._, în prezent deținut în P. Iași, privind aplicarea legii penale mai favorabile în cazul condamnării definitive la pedeapsa principală de 4 ani și 6 luni închisoare și la pedeapsa complementară de 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a _II-a și b Cod penal din 1969 aplicate prin sentința penală nr. 73/1.02.2011 a Tribunalului București, Secția a –II-a Penală în dosarul penal nr._/3/2010, menținută prin decizia penală nr. 306/17.11.2011 a Curții de A. București – Secția I Penală, modificată și definitivă prin decizia penală nr. 1696/23.05.2012 a Î.C.C.J. - secția penală .
În temeiul dispozițiilor art. 598 aliniatul 1 lit. d Cod procedură penală admite contestația la executare formulată de persoana privată de libertate B. T. I., fiul lui I. și M., născut la data de 14.03.1978, cu ultimul domiciliu cunoscut în mun. Bacău, ., județul Bacău, C.N.P._, în prezent deținut în P. Iași , în executarea pedepsei de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 73/1.02.2011 a Tribunalului București, Secția a –II-a Penală în dosarul penal nr._/3/2010, menținută prin decizia penală nr. 306/17.11.2011 a Curții de A. București – Secția I Penală, modificată și definitivă prin decizia penală nr. 1696/23.05.2012 a Î.C.C.J. - secția penală .
Deduce din durata pedepsei rezultante de 4 ani și 6 luni închisoare aplicate condamnatului B. T. I. prin sentința penală nr. 73/1.02.2011 a Tribunalului București, Secția a –II-a Penală în dosarul penal nr._/3/2010, menținută prin decizia penală nr. 306/17.11.2011 a Curții de A. București – Secția I Penală, modificată și definitivă prin decizia penală nr. 1696/23.05.2012 a Î.C.C.J. - secția penală, perioada executată pe teritoriul Olandei, de la 2.05.2014 la 27.07.2014, inclusiv, în temeiul mandatului european de arestare emis de Tribunalul București – Secția a a-II-a Penală, în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 149/24.05.2012 în executarea sentinței penale nr. 73/2011.
În baza art. 275 alin. (3) Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia și includ suma de 100 de lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu sumă ce va fi înaintată din fondurile speciale ale Ministerului de Justiție către Baroul Iași . ( delegație nr. 6522/2014)”.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Iași a reținut că prin cererea formulată la data de 18.09.2014 și înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub numărul de mai sus, contestatorul B. T. I., deținut în P. Iași, a învestit Tribunalul Iași cu soluționarea unei contestații la executare împotriva sentinței penale nr. 73/1.02.2011 a Tribunalului București, Secția a –II-a Penală în dosarul penal nr._/3/2010, menținută prin decizia penală nr. 306/17.11.2011 a Curții de A. București – Secția I Penală, modificată și definitivă prin decizia penală nr. 1696/23.05.2012 a Î.C.C.J. - secția penală și cu soluționarea unei cereri privind aplicarea legii penale mai favorabile în cazul condamnării sale definitive dispuse prin aceeași sentință .
Pe calea contestației la executare s-a solicitat a se dispune deducerea perioadei executate pe teritoriul Olandei, de la 02.05.2014 la 27.07.2014, inclusiv, în vederea predării către România, în baza mandatului european de arestare din 15.01.2013 emis de Tribunalul București – Secția a II-a Penală în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 141/24.05.2012 în executarea sentinței penale nr. 73/2011 .
Pe calea cererii de aplicare a legii penale mai favorabile, s-a solicitat reducerea pedepsei rezultante de executat aplicate în baza Codului penal din 1969, în conformitate cu dispozițiile art. 6 din Codul penal în vigoare .
I. Asupra cererii formulate de condamnatul B. T. I. privind aplicarea legii penale mai favorabile în conformitate cu dispozițiile art. 6 Cod penal, Tribunalul a constatat următoarele:
Potrivit art. 6 alin. 1 din Codul penal adoptat prin legea nr. 286/2009 „Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Potrivit al 6 al aceluiași articol, dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau măsurilor de siguranță, acestea se execută în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă.
Potrivit art. 66 din Codul penal în vigoare (1) Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi constă în interzicerea exercitării, pe o perioadă de la unu la 5 ani, a unuia sau mai multora dintre următoarele drepturi:
a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;
b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;
c) dreptul străinului de a se afla pe teritoriul României;
d) dreptul de a alege;
e) drepturile părintești;
f) dreptul de a fi tutore sau curator;
g) dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii;
h) dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme;
i) dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanță;
j) dreptul de a părăsi teritoriul României;
k) dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public;
l) dreptul de a se afla în anumite localități stabilite de instanță;
m) dreptul de a se afla în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte adunări publice, stabilite de instanță;
n) dreptul de a comunica cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis infracțiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanță, ori de a se apropia de acestea;
o) dreptul de a se apropia de locuința, locul de muncă, școala sau alte locuri unde victima desfășoară activități sociale, în condițiile stabilite de instanța de judecată.
Potrivit art. 4 din legea nr. 187 /2013 pentru punerea în aplicarea a legii nr. 286/2009 privind Codul penal pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă ca urmare a intrării în vigoare a acestei legi.
Cu privire la situația pedepselor definitiv aplicate condamnatului B. T. I.:
Prin sentința penală nr. 73/1.02.2011 a Tribunalului București, Secția a –II-a Penală în dosarul penal nr._/3/2010, menținută prin decizia penală nr. 306/17.11.2011 a Curții de A. București – Secția I Penală, modificată și definitivă prin decizia penală nr. 1696/23.05.2012 a Î.C.C.J. - secția penală s-a dispus condamnarea inculpatului B. T. I. la următoarele pedepse:
- 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 25 din legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal,
- 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 aliniatul 1 rap. la art. 2 alin. 1 lit. a și b pct. 18 din legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal .
În baza art. 33 lit. a Cod penal, 34 lit. b și 35 alin. 1 Cod penal au fost contopite aceste pedepse, stabilindu-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, sporită cu 6 luni de închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și b Cod penal, după executarea pedepsei principale . s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 – 64 lit. a teza – aII-a și b Cod penal .
S-au reținut în favoarea condamnatului dispozițiile art. 320 indice 1 Cod penal.
Examinând aplicabilitatea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor aplicate definitiv, instanța a analizat, în ordinea menționată, următoarele aspecte:
- aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește limitele maxime de pedeapsă;
- aplicarea legii mai favorabile în cazul recidivei și concursului de infracțiuni
- aplicarea legii mai favorabile în pedepselor complementare aplicate .
S-a constatat că B. T. I. a fost condamnat la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 25 din legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și 37 lit. b Cod penal .( „Fabricarea ori deținerea de echipamente, inclusiv hardware sau software, cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.”) . S-a reținut că în perioada 2009 – 2010, B. T. I., acționând în cadrul unui grup infracțional organizat, cu caracter transfrontalier, a coordonat și dispus instalarea de echipamente de skimming pe terminale de distribuție a numerarului în vederea colectării de informații de pe bandă magnetică a instrumentelor de e plată electronică utilizate la acestea, a supravegheat plasarea sau comercializarea de echipamente către persoane intermediare în scopul instalării în străinătate a echipamentelor de skimming și colectarea datelor de identificare necesare confecționării instrumentelor de plată electronică falsificate . Infracțiunea pentru care a fost condamnat B. T. I., astfel după cum este descrisă în hotărârea de condamnare este prevăzută în prezent de dispozițiile art. 314 aliniatul 2 Cod penal, sancționată cu pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani .
Tribunalul a reținut că pedeapsa de 10 luni închisoare nu depășește în nici un caz maximul legal prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită de condamnat, chiar fără a se mai analiza dispozițiile relative la recidiva postexecutorie, analiză care nu este necesară.
Tribunalul a reținut că din hotărârea de condamnare și din certificatul de cazier judiciar rezultă că s-a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii în stare de recidivă postexecutorie, nefiind indicată hotărârea ce constituie primul termen al recidivei. Din rechizitoriul comunicat de instanța de executare pare să rezulte că această stare de recidivă a fost reținută de procuror la momentul trimiterii în judecată cu referire la o hotărâre judecătorească pronunțată în străinătate, în Suedia, de Judecătoria Goteborg (pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea unor infracțiuni de înșelăciune și participare la falsificare de documente . (fila 933 – rechizitoriu ) .
S-a constatat că B. T. I. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 din legea nr. 39/2003, infracțiune prevăzută în prezent de dispozițiile art. 367 alin. 1 Cod penal și sancționată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani .
Tribunalul a reținut că pedeapsa de 4 ani închisoare nu depășește în nici un caz maximul legal prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită de condamnat, chiar fără a se mai analiza dispozițiile relative la recidiva postexecutorie, analiză care nu este necesară.
Tribunalul a reținut că prin decizia nr. 7/26.05.2014 publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 471 din 26.06.2014 și obligatorie conform dispozițiilor 477 Cod procedură penală de la data publicării, Înalta Curte de Casație și Justiție – completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că ”În aplicarea legii penale mai favorabile, potrivit art. 6 din Codul penal, în cazul infracțiunilor continuate, prin sintagma "maxim special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită" se înțelege maximul special prevăzut de lege pentru infracțiune, fără luarea în considerare a cauzei de majorare a pedepsei prevăzută pentru infracțiunea continuată.
Tribunalul a avut în vedere și decizia nr. 14 din 2014 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
Decizia nr. 14/2014: „Stabilește că în aplicarea legii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei, potrivit art.6 alin.(1) din Codul penal, atunci când se compară pedeapsa aplicată cu maximul special prevăzut de legea nouă, nu se va lua în considerare cauza specială de reducere a pedepsei prevăzută de art.3201 alin.7 din Codul de procedură penală anterior, reținută condamnatului și valorificată în pedeapsa concretă.”
Prin decizia nr. 15/23.06.2014 publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 546 din 23.07.2014 și obligatorie conform dispozițiilor 477 Cod procedură penală de la data publicării, Înalta Curte de Casație și Justiție – completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că în interpretarea dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Codul penal, pentru ipoteza unei infracțiuni comise în stare de recidivă postexecutorie judecată definitiv înainte de . noului Cod penal, pedeapsa aplicată prin hotărârea de condamnare se va compara cu maximul special prevăzut în legea nouă pentru infracțiunea săvârșită prin luarea în considerare a dispozițiilor art. 43 alin. (5) din Codul penal. În cauză nu este necesară această analiză întrucât pedepsele individuale, fără luarea în considerare a stării de recidivă, nu depășesc în nici un caz limitele maxime prevăzute de legea nouă .
Condamnatul a invocat faptul că el nu este și nu era recidivist la momentul condamnării sale întrucât nu există o ordonanță a procurorului de recunoaștere a hotărârii pronunțate de Judecătoria din Goteborg. Tribunalul a reținut că susținerea condamnatului vizează o chestiune de judecată, iar nu una intervenită în cursul executării și care să poată fi soluționată pe calea contestației la executare .
Potrivit dispozițiilor art. 39 aliniatul 1 litera b Cod procedură penală, pedeapsa rezultantă maximă prevăzută de legea nouă ce i-ar fi aplicată în condamnatului B. T. I. pentru concursul de infracțiuni comis, prin aplicarea tuturor dispozițiilor legale incidente ar fi de 8 ani și 8 luni închisoare. S-a constatat, așadar că legea nouă – Codul penal adoptat prin legea nr. 286/2009, intrat în vigoare la data de 1.02.2014 - nu este mai favorabilă condamnatului .
De asemenea, s-a constatat că nu sunt incidente în cauză nici dispozițiile art. alin. 6 alin. 6 Cod penal privind pedepsele complementare aplicate condamnatului B. T. I. a căror durată este de 3 ani, durată ce nu depășește maximul legal potrivit Noului Cod penal.
II. Asupra cererii formulate de condamnatul B. T. I. privind deducerea unei perioade de detenție provizorie executate în străinătate în baza unui mandat european de arestare emis de autoritățile române .
În scopul soluționării cauzei, instanța a dispus atașarea sentinței penale nr. 73/1.02.2011 a Tribunalului București, Secția a –II-a Penală în dosarul penal nr._/3/2010, menținută prin decizia penală nr. 306/17.11.2011 a Curții de A. București – Secția I Penală, modificată și definitivă prin decizia penală nr. 1696/23.05.2012 a Î.C.C.J. - secția penală, cu referat întocmit de Biroul de executări penale din cadrul instanței de executare, inclusiv cu privire la emiterea unui mandat european de arestare și executarea acestuia, a fișei de cazier judiciar a condamnatului – contestator B. T. I., a informațiilor relevante deținute de Interpol.
Conform art. 598 alin. 1 lit. d C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face și în cazul în care se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.
Contestatorul condamnat B. T. I., deținut în P. Iași, a invocat faptul că s-a aflat în detenție în perioada 2.05.- 27.07.2014, în vederea predării către autoritățile române, în vederea executării mandatului de executare a pedepsei închisorii emis de Tribunalul București, mandat pe care îl execută în prezent, perioadă de detenție ce nu a fost dedusă din pedeapsa aplicată.
Potrivit disp. art. 15 aliniatul 1 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, „(1) Durata arestului efectuat în strãinãtate în îndeplinirea unei cereri formulate de autoritãțile române în temeiul prezentei legi este luatã în calcul în cadrul procedurii penale române și se computã din durata pedepsei aplicate de instanțele române.”.
În speța de față, sentința penală nr. 73/1.02.2011 a Tribunalului București, Secția a –II-a Penală în dosarul penal nr._/3/2010, menținută prin decizia penală nr. 306/17.11.2011 a Curții de A. București – Secția I Penală, modificată și definitivă prin decizia penală nr. 1696/23.05.2012 a Î.C.C.J. - secția penală, s-a dispus condamnarea numitului B. T. I. la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare și executarea în întregime a acestei pedepse în regim de detenție, fiind emis în baza sentinței menționate mandat de executare a pedepsei închisorii nr. 149/24.05.2012 și mandatul european de arestare .
Tribunalul București a comunicat faptul că la data de 28.07.2014 a procedat la punerea în executare a mandatului de executare a pedepsei cu nr. 149/24.05.2012 emis de Tribunalul București, privindu-l pe numitul B. T. I., condamnatul fiind depus la Penitenciar la aceeași dată, perioada de executat fiind 28.07.2014 – 4.06.2018 .
Cu adresa nr._ /SIRENE/FAM/SAN din 3.05.2014 înregistrată la la 5.05.2014 și anexele acesteia, Centrul de Cooperare Polițienească Internațională – Biroul SIRENE a informat instanța cu privire la faptul că B. T. I. a fost arestat în Olanda la data de 2.05.2014, împreună cu BARDAȘU I. C..
Din înscrisurile prezentate de către condamnat rezultă că B. T. I. fost arestat la data de 2.05.2014 în vederea predării către România pentru executarea pedepsei de 4 ani și 6 luni închisoare, conform mandatului european de arestare emis de Tribunalul București – Secția a a-II-a Penală . La data de 28.07.2014, o escortă a Poliției Române l-a preluat din Olanda pe BARDAȘU I. C., în aceeași zi acesta fiind încarcerat în penitenciar.
Astfel fiind, tribunalul a constatat că se impune deducerea duratei arestului provizoriu efectuat în străinătate din durata pedepsei aplicate de instanțele române în temeiul disp. art.15 din Legea nr.302/2004, respectiv perioada cuprinsă între 2.05.2014, 27.07.2014, inclusiv.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație condamnatul B. T. I., criticând-o pentru netemeinicie, susținând că instanța de fond nu a analizat corect prolema recidivei în cazul său.
A arătat contestatorul că nu putea fi reținută starea sa de recidivă, întrucât hotărârea instanței din Suedia nu a fost recunoscută de instanțele de România.
De asemenea, contestatorul a arătat că înțelege să critice sentința Tribunalului Iași și sub aspectul motivării acesteia prin prisma deciziei ÎCCJ nr. 14/2012â4, arătând că el a beneficiat de prevederile procedurale penale vizând recunoașterea vinovăției, critica sa vizând sporul de 6 luni adăugat urmare a reținerii stării de recidivă.
A mai susținut că cele invocate se încadrează în dispozițiile art. 598 alin. 1 lit. d Cod procedură penală, fără a se intra pe fondul cauzei și a se reanaliza cauza, putându-se doar corecta cuantumul pedepsei și a se înlătura autoritatea de lucru judecat sub acest aspect.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin raportare la dispozițiile legale aplicabile și la susținerile contestatorului, C. constată următoarele:
Sentința pronunțată de Tribunalul Iași este legală și temeinică, atât sub aspectul analizei legii penale mai favorabile, potrivit art. 6 Cod penal, cât și sub aspectul deducerii unei perioade de detenție provizorie executate în străinătate în baza unui mandat european de arestare emis de autoritățile române.
Astfel, în ceea ce privește critica contestatorului B. T. I., vizând inexistența stării sale de recidivă, stare de recidivă care ar fi atras un spor de 6 luni închisoare aplicat prin sentința penală nr. 73/1.02.2011 a Tribunalului București, Secția a –II-a Penală în dosarul penal nr._/3/2010, menținută prin decizia penală nr. 306/17.11.2011 a Curții de A. București – Secția I Penală, modificată și definitivă prin decizia penală nr. 1696/23.05.2012 a Î.C.C.J. - secția penală, C. constată că Tribunalul Iași a procedat în mod legal.
Tribunalul a comparat fiecare dintre cele două pedepse aplicate contestatorului prin sentința sus-arătată (10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 25 din legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal, respectiv 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 aliniatul 1 rap. la art. 2 alin. 1 lit. a și b pct. 18 din legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal) cu maximul special prevăzut de legea penală nouă pentru fiecare dintre cele două infracțiuni, așa cum prevede art. 6 Cod penal și a constatat că niciuna dintre aceste pedepse nu depășește acest maxim. S-a ținut cont, desigur, în această analiză, de deciziile obligatorii ale ÎCCJ – 7/26.05.2014, nr. 14/2014, nr. 15/23.06.2014
Sporul de 6 luni la care face referire contestatorul a fost stabilit de instanța care l-a condamnat urmare a aplicării disp. art. 34 lit. b Cod penal, ca spor pentru cele două infracțiuni concurente. Aplicarea dispozițiilor vizând recidiva postexecutorie, reținute de instanța care a judecat cauza penală în care contestatorul a fost condamnat, respectiv art. 37 lit. b raportat la art. 39 lit. a Cod penal din 1968 nu ar fi atras aplicarea unui spor de această manieră. doar aplicarea art. 37 lit. a Cod penal din 1968 ar fi dus la regula contopirii pedepselor, cu posibila aplicare a unui spor de până la 7 ani.
Deși C. a prezentat acest argument pentru a lămuri pe deplin contestatorul cu privire la acest aspect, reținem că în mod corect prima instanță, Tribunalul Iași, a statuat că în condițiile unor pedepse concrete aplicate, care sunt sub maximul special prevăzut de legea nouă, fără luarea în considerare a stării de recidivă, potrivit art. 43 alin. 5 Cod penal, nu se mai impune analiza comparativă ulterioară
De asemenea, într-adevăr, susținerea condamnatului vizează o chestiune de judecată, iar nu una intervenită în cursul executării și care să poată fi soluționată pe calea contestației la executare, conform art. 598 alin. 1 lit. d Cod procedură penală Subliniem însă că situația juridică a contestatorului în analiza de față, din perspectiva aplicării art. 6 Cod penal, nu este afectată de chestiunea stării de recidivă sus-amintită.
Referirile contestatorului la motivarea instanței de fond privind aplicarea deciziei ÎCCJ nr. 14/2014 nu pot fi avute în vedere, corect și obligatoriu făcând Tribunalul Iași aplicarea acestei decizii, însă, în același timp, analizând și situația contestatorului din perspectiva stării de recidivă a cărei inexistență a invocat-o acesta.
Pentru toate aceste considerente, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 597 alin. 8 Cod procedură penală raportat la art. 425 indice 1 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondată contestația.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul dispozițiilor art. 597 alin. 8 Cod procedură penală raportat la art. 425 indice 1 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul condamnatB. T. I., fiul lui I. și M., născut la 14.03.1978, în prezent deținut în P. V., împotriva sentinței penale nr. 21/07.01.2015 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ .
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă contestatorul condamnat B. T. I. la plata sumei de 300 de lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de acesta, din care suma de 100 de lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu (delegația nr._/10.03.2015 emisă de Baroul Iași), va fi înaintată din fondurile speciale ale Ministerului de Justiție către Baroul Iași.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.04.2015.
Președinte,
A. P.
Grefier,
E. A.
Red./tehnored. P.A.
5 ex./15.05.2015
Tribunalul Iași
Judecător – A. O. C.
| ← Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare... | Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 334/2015. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
