Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Hotărâre din 16-12-2014, Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2016

Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 16-12-2014 în dosarul nr. 390/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

C. DE A. IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP

DECIZIE Nr. 390/CJ/2014

Ședința publică de la 16 Decembrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE M. C.

Grefier C. B.

Pe rol pronunțarea asupra cauzei penale privind contestația formulată de condamnatul B. I., împotriva sentinței penale nr. 1289/18.11.2014 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ , având ca obiect contestația la executare (art.598 NCPP) .

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 09.12.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie.

La acel termen de judecată Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror C. I..

Din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, 16.12.2014, când:

INSTANȚA

Asupra contestației penale de față;

Tribunalul Iași, prin sentința penală nr. 1289/18.11.2014 pronunțată în dosarul nr._, a dispus următoarele:

„

Respinge, ca nefondată, contestația la executare formulată de persoana condamnată B. I., fiul lui M. și E., născut la data de 18.01.1956, în ., CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul Iași.

În baza art. 272 Cod procedură penală, onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, în cuantum de 100 lei (delegația nr. 6983/16.10.2014) se va achita din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, urmând a fi inclus în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat.

În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă persoana condamnată la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, sumă în care este inclus și onorariul apărătorului desemnat din oficiu.”

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

„La data de 14.05.2014 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._/245/2014 contestația cu privire la aplicarea legii mai favorabile formulată de către condamnatul B. I., aflat în Penitenciarul Iași, în executarea pedepsei de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 44/11.04.2011 a Tribunalului N..

La dosarul cauzei s-au depus fișa de cazier judiciar a condamnatului, copia sentinței penale nr. 44/P din 11.04.2011 a Tribunalului N., precum și copia mandatului de executare a pedepsei.

Prin sentința penală nr. 1625 NCPP/2014 din 11.06.2014 a Judecătoriei Iași, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.

S-a reținut că numitul B. I. se află deținut în Penitenciarul Iași, iar instanță competentă este Tribunalul Iași, instanța corespunzătoare în grad instanței de executare, respectiv Tribunalului N., care a pronunțat sentința penală nr. 44/11.04.2011 în executarea căreia se află condamnatul.

După declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr._ .

Instanța a dispus atașarea și a copiilor deciziei penale nr. 137/08.11.2011 a Curții de A. Bacău precum și sentinței penale nr. 256/15.06.2011 a Tribunalului C., ambele cu referatele Birourilor Executări Penale privitoare la data și modalitatea rămânerii definitive.

Interpelat fiind, în fața instanței, condamnatul a arătat că dorește aplicarea legii penale mai favorabile în ceea ce privește atât sentința penală nr. 44/P din 11.04.2011 a Tribunalului N., modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 137/08.11.2011 a Curții de A. Bacău cât și în ceea ce privește sentința penală nr. 256/15.06.2011 a Tribunalului C., modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3430 din 24.10.2012 a ÎCCJ.

Analizând actele dosarului și dispozițiile legale, instanța reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 44/P din 11.04.2011 a Tribunalului N., modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 137/08.11.2011 a Curții de A. Bacău, inculpatul B. I. a fost condamnat:

1- la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1, lit. a teza a II-a, b, c Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de ,,înșelăciune cu consecințe deosebit de grave”, prev. de art. 215 alin. 1, 3, 4, 5 Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal și art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 41 alin. 2 Cod penal.

2-În temeiul art. 61 alin. 1 Cod penal, a fost revocată liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 735 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 642/1998 a Tribunalului T., definitivă prin decizia penală nr. 2084/2001 a Curții Supreme de Justiție, contopindu-se acest rest cu pedeapsa închisorii aplicată în cauza în pedeapsa cea mai grea.

Totodată, prin sentința penală nr. 256/15.06.2011 a Tribunalului C., modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3430 din 24.10.2012 a ÎCCJ, a fost condamnat același inculpat la următoarele pedepse:

3-în baza art. 26 Cod penal raportat la art. 288 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, la o pedeapsa de 6 luni închisoare pentru savârsirea infractiunii de ,,complicitate la fals material în înscrisuri oficiale”;

4-în baza art. 293 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal si art. 41 alin.2 Cod penal, la o pedeapsa de 6 luni închisoare pentru savârsirea infractiunii de ,,fals privind identitatea” în forma continuata;

5-în baza art. 292 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal si art. 41 alin. 2 Cod penal, la o pedeapsa 6 luni închisoare pentru savârsirea infractiunii de ,,fals în declaratii” în forma continuata;

6-în baza art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal si art. 41 alin. 2 Cod penal, la o pedeapsa 6 luni închisoare pentru săvârsirea infractiunii de ,,fals în înscrisuri sub semnatura privata” în forma continuata;

7-în baza art. 48 alin. 1 din Legea nr. 26/1990, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal si art. 41 alin. 2 Cod penal, la o pedeapsa de 6 luni închisoare pentru savârsirea infractiunii de ,,declaratii inexacte, facute cu rea-credinta, în baza carora s-a operat o înmatriculare ori s-a facut o mentiune în registrul comertului” în forma continuata;

8-în baza art. 280 ind. 2 din Legea nr. 31/1990 introdus prin art. I pct.188 din Legea nr. 441/2006, republicata, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal si art. 41 alin. 2 Cod penal, la o pedeapsa de 3 ani închisoare pentru savârsirea infractiunii de ,,determinarea înmatricularii unei societati în temeiul unui act constitutiv fals în forma continuata”;

9-în baza art. 280 ind. 3 din Legea nr.31/1990 introdus prin art. I pct.188 din Legea nr. 441/2006, republicata, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal si art. 41 alin. 2 Cod penal, la o pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârsirea infractiunii de ,,folosirea, cu stiinta, a actelor unei societati create în modalitatea prevazuta la art.280 ind. 2, în scopul producerii de efecte juridice”, în forma continuata;

10-în baza art. 323 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, la o pedeapsa de 4 ani închisoare pentru savârsirea infractiunii de ,,asociere pentru savârsirea de infractiuni”;

11-în baza art. 9 alin.1 lit. a din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.75 lit. a Cod penal, art.41 alin.2 Cod penal si art. 37 lit. a Cod penal, la o pedeapsa de 3 ani închisoare si 2 ani pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 lit.a teza a II-a, b si c Cod penal pentru savârsirea infractiunii de ,,evaziune fiscala” în forma agravanta si continuata;

12-în baza art. 9 alin.1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal, art. 41 alin. 2 Cod penal si art. 37 lit. a Cod penal, la o pedeapsa de 3 ani închisoare si 2 ani pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 lit. a teza a II-a, b si c Cod penal pentru săvârșirea infractiunii de ,,evaziune fiscala” în forma agravanta si continuata;

13 -în baza art. 215 alin.1, 2, 3, 4 si 5 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal, art. 41 alin. 2 si art. 37 lit. a Cod penal, la o pedeapsa de 12 ani închisoare si 2 ani pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 lit. a teza a II-a, b si c Cod penal pentru savârsirea infractiunii de ,,înselaciune cu consecinte deosebit de grave” în forma agravanta si continuata;

14-în baza art. 29 alin.1 lit. b din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal, art. 41 alin. 2 si art. 37 lit. a Cod penal, la o pedeapsa de 4 ani închisoare pentru savârsirea infractiunii de ,,spalare de bani sub forma ascunderii sau disimularii adevaratei naturi a provenientei, a situarii, a dispozitiei, a circulatiei sau a proprietatii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând ca bunurile provin din savârsirea de infractiuni”, în forma agravanta si continuata.

În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b si art. 35 Cod penal, s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului B. I., urmând ca acesta sa execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare si 2 ani pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 lit. a teza a II-a, b si c Cod penal.

Pentru aplicarea dispozițiilor art. 6 Cod penal, instanța urmează să analizeze aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește limitele maxime de pedeapsă, avându-se în vedere aplicarea dispozițiilor privitoare la tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni și a dispozițiilor privitoare la recidiva postcondamnatorie.

Astfel, instanța reține următoarele:

Infracțiunea de „înșelăciune cu consecințe deosebit de grave”, prev. de art. 215 alin. 1, 3, 4, 5 Cod penal, sancționată în Codul penal din 1969 cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 ani, este reglementată de dispozițiile art. 244 alin. 1, 2 noul Cod penal (,,înșelăciunea”) fiind sancționată în actualul Cod penal cu pedeapsa închisorii de la unu la 5 ani.

Față de cele reținute, instanța constată că pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 44/P din 11.04.2011 a Tribunalului N., modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 137/08.11.2011 a Curții de A. Bacău depășește maximul special prevăzut de legea nouă, care este de 5 ani închisoare.

Infracțiunea de ,,fals material în înscrisuri oficiale”, prev. de art. 288 alin. 1 Cod penal din 1969 este reglementată de dispozițiile art. 320 alin. (1) Cod penal, fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în Codul penal din 1969 limitele pedepsei fiind prevăzute de la 3 luni la 3 ani, iar în actualul Cod penal de la 6 luni la 3 ani.

Față de cele reținute, instanța constată că pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 256/15.06.2011 a Tribunalului C., modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3430 din 24.10.2012 a ÎCCJ nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă, care este de 3 ani închisoare.

Infracțiunea de ,,fals privind identitatea” prev. de art. 293 alin. 1 Cod penal din 1969 este reglementată de dispozițiile art. 327 alin. 1 Cod penal, fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în Codul penal din 1969 limitele pedepsei fiind prevăzute de la 3 luni la 3 ani, iar în actualul Cod penal de la 6 luni la 3 ani.

Infracțiunea de ,,fals în declaratii” prev. de art. 292 Cod penal din 1969 este reglementată de dispozițiile art. 326 Cod penal, fiind sancționată similar în ambele reglementări, atât în Codul penal din 1969 cât și în actualul Cod penal limitele pedepsei fiind prevăzute de la 3 luni la 2 ani sau amenda.

Infracțiunea de ,,fals în înscrisuri sub semnătură privată”, prev. de art. 290 Cod penal din 1969 este reglementată de dispozițiile art. 322 alin. (1) Cod penal, fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în Codul penal din 1969 limitele pedepsei fiind prevăzute de la 3 luni la 2 de ani, iar în actualul Cod penal de la 6 luni la 3 ani.

Infracțiunea de ,,declaratii inexacte, facute cu rea-credinta, în baza carora s-a operat o înmatriculare ori s-a facut o mentiune în registrul comertului”, prev. de art. 48 alin. 1 din Legea nr. 26/1990, era sanționată cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani, însă, prin art. 32 din Legea nr. 187/2012 prinvind punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, art. 48 din Legea nr. 26/1990 a fost abrogat.

Infracțiunea de ,,determinarea înmatricularii unei societati în temeiul unui act constitutiv fals”, prev. de art. 280 ind. 2 din Legea nr.31/1990 introdus prin art. I pct.188 din Legea nr. 441/2006, republicata era sancționată cu pedeapsa închisorii de la 2 la 8 ani, însă, prin art. 33 din Legea nr. 187/2012 privind punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, art. 48 din Legea nr. 26/1990 a fost abrogat.

Infracțiunea de ,,folosirea, cu stiinta, a actelor unei societati create în modalitatea prevazuta la art. 280 ind. 2, în scopul producerii de efecte juridice”, prev. de art. 280 ind. 3 din Legea nr.31/1990 introdus prin art. I pct.188 din Legea nr. 441/2006, republicata este reglementată de aceleași dispoziții, la momentul pronunțării hotărârii de condamnare fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 2 la 8 ani iar în urma modificării sale prin pct. 14 al art. 33 din Legea nr. 187/2012 privind punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, pedeapsa este de la 3 luni la 3 ani sau amenda.

Față de cele reținute, instanța constată că pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 256/15.06.2011 a Tribunalului C., modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3430 din 24.10.2012 a ÎCCJ nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă, care este de 3 ani închisoare.

Infracțiunea de ,,asociere pentru savârsirea de infractiuni”, prev. de art. 323 alin. 1 Cod penal din 1969 este reglementată de dispozițiile art. 367 alin. (1) Cod penal, fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în Codul penal din 1969 limitele pedepsei fiind prevăzute de la 3 la 15 ani, iar în actualul Cod penal de la 1 la 5 ani.

Față de cele reținute, instanța constată că pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 256/15.06.2011 a Tribunalului C., modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3430 din 24.10.2012 a ÎCCJ nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă, care este de 5 ani închisoare.

Infracțiunile de ,,evaziune fiscala” prev. de art. 9 alin. 1 lit. a și respectiv art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 erau sancționate la momentul pronunțării hotărârii de condamnare și sunt sancționate și în prezent cu aceeași pedeapsă a închisorii de la 2 la 8 ani, astfel că nu se pune în discuție incidența unei legi penale mai favorabile.

Infracțiunea de „înșelăciune cu consecințe deosebit de grave”, prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3, 4, 5 Cod penal, sancționată în Codul penal din 1969 cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 ani, este reglementată de dispozițiile art. 244 alin. 1, 2 noul Cod penal (,,înșelăciunea”) fiind sancționată în actualul Cod penal cu pedeapsa închisorii de la unu la 5 ani.

Față de cele reținute, instanța constată că pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 256/15.06.2011 a Tribunalului C., modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3430 din 24.10.2012 a ÎCCJ depășește maximul special prevăzut de legea nouă, care este de 5 ani închisoare.

Infracțiunea de ,,spălare de bani sub forma ascunderii sau disimulării adevăratei naturi a provenientei, a situarii, a dispoziției, a circulației sau a proprietatii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând ca bunurile provin din savârsirea de infractiuni”, prev. de art. 29 alin. 1 lit. b din Legea nr. 656/2002 este reglementată de aceleași dispoziții, la momentul pronunțării hotărârii de condamnare fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 la 12 ani iar în urma modificării sale prin pct. 2 al art. 111 din Legea nr. 187/2012 privind punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, pedeapsa este de la 3 la 10 ani.

La compararea pedepselor aplicate condamnatului cu limitele maxime prevăzute de legea nouă, instanța a avut în vedere atât Decizia nr. 1 din 14.04.2014 a ICCJ privind mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile în cazul faptelor definitiv judecate, pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni, cât și Decizia nr. 7 din 26.05.2014 a ICCJ privind aplicarea legii penale mai favorabile, potrivit art. 6 din Codul penal, în cazul infracțiunii continuate, Decizia nr. 8 din 26.05.2014 a ICCJ privind aplicarea legii penale mai favorabile, potrivit art. 6 din Codul penal, în cazul circumstanțelor atenuante sau agravante, Decizia nr. 12 din 02.06.2014 a ICCJ privind interpretarea dispozițiilor art. 367 din Codul penal.

În ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile referitoare la tratamentul juridic sancționator privitor la concursul de infracțiuni și la recidivă, instanța urmează să compare pedeapsa aplicată condamnatului cu limita maximă la care se poate ajunge potrivit art. 39 alin. (1) lit. b) Cod penal și art. 43 alin. 2 Cod penal, luându-se în calcul pedepsele aplicate condamnatului și reduse, potrivit celor arătate anterior.

Simularea mecanismului de aplicare a legii penale mai favorabile, în accepțiunea aplicării unitare, globale a acestei din urmă legi, ar conduce la următoarea situație:

Potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. b) Cod penal, la pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare (astfel cum s-ar reduce pedepsele aplicate pentru infracțiunile de înșelăciune) s-ar adăuga sporul de 8 ani închisoare (adică o treime din restul celorlalte pedepse de 6 luni, 6 luni, 6 luni, 6 luni, 3 ani, 4 ani, 3 ani, 3 ani, 4 ani și 5 ani, rezultând o pedeapsă de 13 ani închisoare care s-ar adăuga, potrivit art. 43 alin. 2 Cod penal, la restul de 735 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 642/1998 a Tribunalului T., definitivă prin decizia penală nr. 2084/2001 a Curții Supreme de Justiție, rezultând o pedeapsă totală finală de 13 ani și 735 zile închisoare.

În aceste împrejurări, în care pedeapsa care ar rezulta în urma operațiunii juridice conform limitelor de pedeapsă și regulilor aplicabile în noul cod penal ar fi mai mare decât cea în executarea căreia se află condamnatul precum și decât cea aflată în așteptare, instanța apreciază că nu este incident art. 6 referitor la aplicarea legii penale noi, ca lege penală mai favorabilă.

Pentru aceste considerente, va respinge, ca nefondată, contestația la executare formulată de persoana condamnată B. I., fiul lui M. și E., născut la data de 18.01.1956, în ., CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul Iași.

Consecință a soluției asupra cererii, reținând culpa procesuală a contestatorului-condamnat în demersul judiciar care i-a fost respins, în baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga persoana condamnată la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, sumă în care este inclus și onorariul apărătorului desemnat din oficiu.”

Împotriva acestei soluții, a formulat contestație, în termen legal, condamnatul B. I. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

În motivarea contestației, condamnatul B. I. arată că în mod greșit instanța de fond i-a respins ca nefondată contestația și nu i-a aplicat și lui legea penală mai favorabilă care prevede o pedeapsă mai mică pentru infracțiunile săvârșite, respectiv, pentru cea de înșelăciune.

Examinând actele și lucrările cauzei, prin prisma motivelor invocate de condamnat în cauză, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, instanța apreciază ca nefondată contestația urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:

Condamnatul se află în prezent în Penitenciarul Iași, în executarea a două mandate, unul de 10 ani închisoare aplicat prin sentința penală nr. 44/P/11.04.2011 a Tribunalului N. și unul de 12 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. „a” teza a II a b,c, Cod penal aplicat prin sentința penală nr. 266/15.06.2011 a Tribunalului C..

Condamnatul B. I. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile pentru toate infracțiunile pentru care a fost condamnat prin cele două sentințe, arătând că noul Cod penal prevede pedepse mai ușoare.

În analiza amplă efectuată a aplicării legii penale mai favorabile ( conform art. 6 din Codul penal, intrat in vigoare la 1 februarie 2014), instanța de fond a reținut în mod temeinic și legal că pedeapsa care ar rezulta în urma operațiunii juridice conform limitelor de pedeapsă și regulilor aplicabile în noul Cod penal ar fi mai mare decât cea în executarea căreia se află condamnatul, precum și decât cea aflată în așteptare, nefiind incident art.6 referitor la aplicarea legii penale noi ca lege mai favorabilă.

În mod corect instanța de fond a analizat, în simularea mecanismului de aplicare a legii penale mai favorabile, în accepțiunea aplicării unitare globale a legii noi, toată situația infracțională a condamnatului B. I., fără a se limita separat, la fiecare mandat pe care ăl are de executat acesta, nefiindu-i rezolvată la cerere sau din oficiu, contopirea pedepselor.

Raționamentul logico-juridic al instanței de fond este corect și are în vedere pe lângă dispozițiile legale stipulate în noul Cod penal și deciziile pronunțate de I.C.C.J. ( nr. 1/14.04.2014, nr. 7 / 26.05.2014, nr.8 /26.05.2014, nr. 12/02.06.2014).

Astfel, după operarea reducerii pedepselor pentru fiecare infracțiune pentru care este condamnat B. I. prin cele două sentințe, și aplicarea regulilor de la concursul de infracțiuni și recidivă, s-ar ajunge la o pedeapsă totală finală de 13 ani și 735 de zile închisoare, cu mult mai mare decât pedeapsa rezultantă pe care ar putea să o execute condamnatul B. I. în urma contopirii, potrivit vechiului Cod penal, a pedepselor pe care le are de executat acesta.

Pentru aceste considerente, se va respinge ca nefondată, contestația formulata de condamnatul M. fost B. I., împotriva Sentinței penale nr. 1289/18.11.2014 a Tribunalului lași, pe care o va menține.

Conform art. 275 alin. 2 Cod procedură penală va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondata contestația formulata de condamnatul B. I., împotriva Sentinței penale nr.1289/18.11.2014 a Tribunalului Iași, pe care o menține.

Obliga contestatorul sa achite 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezintă onorariu avocat desemnat din oficiu ce se va avansa către Baroul de Avocați Iași din fondurile Ministerului Justiției.

Definitiva.

Pronunțata in ședința publica, azi, 16.12. 2014.

Președinte,

M. C.

Grefier,

C. B.

Red. M.C.

tehored. C.B

4ex. 22 Decembrie 2014

Tribunalul Iași

Judecător M. M.

← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 840/2014....		Omorul deosebit de grav. Art. 176 C.p.. Decizia nr. 814/2014.... →

Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Hotărâre din 16-12-2014, Curtea de Apel IAŞI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Hotărâre din 16-12-2014, Curtea de Apel IAŞI