Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Sentința nr. 163/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 163/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 18-11-2014 în dosarul nr. 726/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIA Nr. 726/2014
Ședința publică de la 18 Noiembrie 2014
Completul compus din:
Președinte A. G. O. M.
Judecător A. P.
Grefier C.-M. Ș.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de inculpatul R. N. împotriva sentinței penale nr. 163 din data de 2.07.2014 pronunțată de Judecătoria P., în dosarul nr._, având ca obiect vătămarea corporală gravă (art. 182).
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 04.11.2014 (cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror L. D. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Iași), susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru data de azi, când,
C.,
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Judecătoria P., prin sentința penală nr. 163 din data de 2.07.2014, a hotărât:
Condamnă inculpatul R. N., fiul lui I. și M., născut la data de 11.11.1988 în P., domiciliat în P., ., jud. Iași, fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 1 C.p. 1969 cu aplicarea art. 3 C.p.
În baza art. 12 din legea 187/2012 rap. la art. 71 alin. 1 C.p., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b C.p. 1969.
Constată că prin încheierea nr. 14/01.07.2010 a Judecătoriei P. s-a dispus arestarea în lipsă a inculpatului însă mandatul nu a fost pus în executare până la data pronunțării prezentei sentințe. În baza art. 399 alin. 1 C.p.p. menține măsura arestării preventive a inculpatului R. N..
Ia act că persoana vătămată Măncuț P. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Admite acțiunea civilă promovată de S. M. P. și obligă inculpatul să achite acestei unități medicale suma de 45 lei.
Admite acțiunea civilă promovată de partea civilă S. Sf. S. Iași și obligă inculpatul să achite unității medicale suma de 1407,19 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare pentru vătămatul Măncuț P. (internat în perioada 05.06.2010 – 10.06.2010 al S. Sf. I.).
În baza art. 274 C.p.p., obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în cuantum total de 800 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în noaptea de 04.06.2010 în jurul orei 2330, inculpatul R. N. împreună cu numiții U. Silvișor G. și U. H. M. se aflau la intersecția străzilor 13 Decembrie cu Izvoarele Hăsnășeni din mun. P., consumând băuturi alcoolice. Persoana vătămată Măncuț P. se deplasa împreună cu T. V. și M. C. Brigitta către domiciliu. Când vătămatul a ajuns în apropierea inculpatului, acesta i-a solicitat țigări și întrucât a fost refuzat a lovit victima cu pumnul în zona feței. Persoana vătămată a interpelat inculpatul cu privire la motivul agresiunii, iar acest i-a răspuns Țapule, eu vreau să te omor în seara asta.
De locul incidentului s-au apropiat frații U. iar inculpatul a luat de la unul dintre ei o furcă și apoi a lovit persoana vătămată Măncuț peste picior cauzându-i o fractură de gambă ce a necesitat pentru vindecare 120-130 zile de îngrijiri medicale.
Inculpatul a continuat să lovească victima cu pumnii și picioarele, frații U. lovind și ei victima. Strigătele de ajutor ale victimei au fost auzite de vecinul acesteia, numitul S. C. care a declarat că a văzut, la o distanță de aproximativ 100 m de poarta sa, o persoană căzută la pământ care era lovită de 3 persoane. A strigat la cei 3 agresori să se oprească și s-a deplasat către victima care era căzută la pământ.
Agresorii au fugit către atelajul lor cu tracțiune hipo. Martorul S. C. s-a apropiat de persoana vătămată Măncuț care era căzut la pământ pentru a-l ajuta. În timp ce era aplecat asupra părții vătămate, martorul S. a fost lovit în zona capului, moment în care și-a pierdut cunoștința și a căzut la pământ. Apoi, deși căzut la pământ, a fost lovit de inculpat și de frații U. cu pumnii și picioarele.
În urma agresiunii suferite, persoana vătămată Măncuț P. a suferite leziuni traumatice (fractură de gambă cu deplasare) care a necesitat 120-130 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare (din care 90 de zile a purtat gipsat).
Prima instanță a reținut că fapta inculpatului R. N. care în noaptea de 04.06.2010 în jurul orei 2330 a lovit persoana vătămată Măncuț în mod repetat cu pumnii și picioarele, dar și cu o furcă peste gambă, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 120-130 zile de îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 1 C.p. 1969.
Sub aspectul legii penale mai favorabilă, s-a reținut că infracțiunea de vătămare corporală gravă în forma prev. la art. 182 alin. 1 C.p. 1969 se regăsește incriminată și în noul cod penal sub denumirea marginală de vătămare corporală prev. de art. 194 alin. 1 lit. e c.p., limitele de pedeapsă fiind aceleași ca în vechea reglementare, respectiv de la 2 la 7 ani.
Prima instanță a avut în vedere, în acest sens, că nu există elemente care să conducă la concluzia că noua lege este mai favorabilă, având în vedere principiul activității legii penale, respectiv împrejurarea că legea penală se aplică faptelor comise câtă vreme este în vigoare, excepția retroactivității intervenind doar în ipoteza legii penale mai favorabile.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, prima instanță a avut în vedere împrejurarea că inculpatul s-a sustras atât de la urmărirea penală, cât și de la cercetarea judecătorească și deși a fost emis un mandat de arestare preventivă pe numele său, nu a fost executat, inculpatul având cunoștință de derularea procedurilor judiciare, deoarece a achitat integral prejudiciul persoanei vătămate Măncuț și și-a angajat un apărător în prezenta cauză.
Cu privire la persoana inculpatului, instanța a reținut că, deși în cauză s-au administrat probe din care reiese că este bine văzut în mediul de proveniență, a despăgubit persoana vătămată, aceste elemente nu sunt suficiente pentru a conduce al diminuarea gravității faptei.
În ceea ce privește fapta dedusă judecății, instanța a reținut că aceasta prezintă un grad ridicat de pericol determinat de împrejurările comiterii – pe timp de noapte, asupra unei persoane neînarmate și care nu a ripostat violent, fără vreun motiv plauzibil, prin lovirea repetată a victimei deși era căzută la pământ, însoțită de agresarea martorilor oculari care interveniseră în scopul aplanării conflictului și ajutorării persoanei agresate.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, prima instanță a apreciat că, în contextul în care inculpatul s-a sustras atât de la urmărirea penală, cât și de la judecată, iar fapta este o gravitate deosebită, se impune executarea în regim de detenție.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, considerând că hotărârea este netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei și al modalității de executare a pedepsei rezultante. Inculpatul a arătat că nu s-a sustras de la judecată, ci a lucrat din anul 2010 până în prezent în Italia și a despăgubit partea vătămată încă din cursul urmăririi penale.
C., verificând sentința atacată în raport cu motivele de netemeinicie invocate, precum și din oficiu cu privire la celelalte chestiuni de fapt și de drept deduse judecății în raport de prevederile art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, constată următoarele:
Situația de fapt a fost corect stabilită de prima instanță în urma coroborării tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptelor este justă, corespunzând situației de fapt reținute, în mod corect stabilind prima instanță că în cauză sunt îndeplinite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii de vătămare corporală gravă reținute în actul de sesizare.
Inculpatul R. N. a recunoscut în procedura apelului că a lovit peste față pe Măncuț P., recunoașterea sa coroborându-se cu declarațiile persoanei vătămate și ale martorilor T. V. și M. C. Brigitta.
Susținerile inculpatului conform căreia nu a lovit pe persoana vătămată cu o furcă peste picioare cu o furcă și că aceasta și-ar fi rupt piciorul când a căzut în șanț în urma loviri acesteia de către inculpat peste față nu pot fi primite, declarațiile persoanei vătămate ce se coroborează sub acest aspect cu declarațiile martorilor S. C. și V. I. dovedind agresivitatea deosebită a inculpatului care a lovit victima cu o furcă peste picior și a continuat să o agreseze deși era căzută la pământ.
Așa fiind, în mod temeinic a hotărât prima instanță condamnarea inculpatului R. N. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă.
Solicitarea inculpatului privind reducerea pedepsei este fondată.
Infracțiunea de vătămare corporală este sancționată de art. 182 alin. 1 Cod penal din 1968, identificat corect de prima instanță ca lege aplicabilă în cauză, în virtutea principiului activității legii penale, cu închisoare de la 2 la 7 ani.
C. constată că împrejurării unei conduite bune a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii și celei privind stăruința pentru repararea pagubei, concretizată în plata unei sume de bani pe care persoana vătămată a apreciat-o ca fiind suficientă, i s-a dat un efect juridic insuficient în operațiunea de individualizare a pedepsei, fiind justificată o reducere a acesteia la minimul special.
C. reține că datele personale ale inculpatului, necunoscut cu antecedente penale și care a reparat prejudiciul al un timp relativ scurt de la data faptei nu pot fi apreciate în mod unilateral, ci în coroborare și contextual, prin raportare la circumstanțele reale ce caracterizează fapta și periculozitatea acesteia. Însă, aplicarea unei pedepse spre mediul special nu se justifică, în condițiile în care pedeapsa trebuie să reflecte deopotrivă atât aspectele reale concrete, dar și datele pozitive reținute referitoare la persoana inculpatului.
În consecință, C. apreciază că pedeapsa stabilită de prima instanță este prea mare, aceasta nereflectând în mod adecvat gradul de periculozitate socială a inculpatului.
Însă, solicitarea inculpatului privind schimbarea modalității de executare a pedepsei aplicate nu poate fi primită.
Operațiunea de individualizare judiciară a executării pedepsei corespunde gravității infracțiunii săvârșite de inculpat, gravitate ce se evidențiază prin modalitatea concretă de comitere și prin urmarea produsă concretizată în producerea unor leziuni ce au necesitat multe zile de îngrijiri medicale.
Suspendarea executării pedepsei nu este justificată, lipsind de conținut dispozițiile art. 72 și art. 52 Cod penal din 1968, creând o disproporție între scopul și rezultatul acestora. Elementele favorabile inculpatului au fost valorificate chiar și de instanța de apel, prin stabilirea unei pedepse la limita minimă prevăzută de norma de incriminare, motiv pentru care nu se impune schimbarea modalității de executare.
C. consideră că în prezenta cauză scopul preventiv și educativ al pedepsei nu poate fi atins prin suspendarea executării și că doar un regim sancționator privativ de libertate este de natură să realizeze constrângerea și reeducarea inculpatului.
Așadar, prin prisma considerentelor mai sus expuse, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, C. va admite apelul declarat și va desființa sentința în parte, în latură penală.
În rejudecare, va reduce de la 3 ani și 6 luni închisoare la 2 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului R. N. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. și ped. de art. 182 alin. 1 Cod penal din 1968.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 3 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Admite apelul declarat de inculpatul R. N., fiul lui I. și M., născut la data de 11.11.1988 în mun. P., cu domiciliul în P., ., jud. Iași, CNP_, împotriva sentinței penale nr. 163 din 02.07.2014, pronunțată in dosarul nr. _ al Judecătoriei P., sentință pe care o desființează în parte, în latură penală.
Rejudecând cauza in limitele arătate:
Reduce de la 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare la 2 (doi) ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului R. N. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. și ped. de art. 182 alin. 1 Cod penal din 1968.
Mentine toate celelalte dispozitii ale sentintei penale apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 04.11.2014 la zi.
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. 3 Cod procedura penală, cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării prezentului apel rămân în sarcina statului.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.11.2014.
Președinte, Judecător
A. G. O. M. A. P.
Grefier,
C.-M. Ș.
Red./tehnoredactat O.M.A.G.
2 ex.
Judecătoria P. - C. A. N.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 698/2014. Curtea de... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
