Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 850/2014. Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 850/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 22-12-2014 în dosarul nr. 850/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

C. DE A. IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP

DECIZIE Nr. 850/2014

Ședința publică de la 22 Decembrie 2014

Completul compus din:

Președinte I. E. C.

Judecător A. G. O. M.

Grefier C.-M. Ș.

Pe rol fiind judecarea apelurilor formulate de P. de pe lângă Tribunalul V., partea civilă E. G. și inculpatul C. C., împotriva sentinței penale nr. 394/14.08.2014, pronunțată de Tribunalul V..

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 02.12.2014 (cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror L. D. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Iași), susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru data de 16.12.2014, când pentru aceleași motive s-a amânat pronunțarea pentru data de azi, când,

C. DE A.

Asupra apelurilor penale de față:

Prin sentința penală nr. 394 din 14.08.2014 pronunțată de Tribunalul V., s-au dispus următoarele:

” În baza art. 386 al.1 Cod de procedură penală, schimbă încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului C. I. prin rechizitoriul nr. 582/P/2013 emis la data de 26 martie 2014 de către P. de pe lângă Tribunalul V. din infracțiunea de tentativă de omor prev. de art. 32 rap. la art.188 Cod penal, cu aplic.art. 41al.1Cod penal, art. 75al.1lit.a) și art. 5 Cod penal în infracțiunea de tentativă omor prev. de art. 20 rap. la art. 174Cod penal din 1969, cu aplic.art. 320ind.1al.7)Cod procedură penală, cu aplic.art. 37 lit.b)Cod penal din 1969, raportat la art. 73 lit.b cu referire la art. 76 al.2) Codul penal din 1969, art. 5 N.Cod penal.

Condamnă pe inculpatul C. I., fiul lui D. și M., ns. la data de 22.02.1971 în mun. B., jud. V., CNP_, cu ultimul domiciliu în orașul Berești, ., jud. G., fără forme legale în satul Docăneasa, ., arestat în altă cauză, având cetățenie română, studii-10 clase, agricultor, necăsătorit, stagiul militar neîndeplinit, recidivist, la pedeapsa de 3 (trei) ani și 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă omor prev. de art. 20 rap. la art. 174 Cod penal din 1969, cu aplic.art. 320 ind. 1 al.7 Cod procedură penală, cu aplic.art. 37 lit. b Cod penal din 1969, raportat la art. 73 lit.b cu referire la art. 76 al. 2 Codul penal din 1969, art. 5 N.Cod penal.

Interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a-II-a și lit. b) Cod penal din 1969 pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal din 1969.

În temeiul prevederilor art.585 al.1 lit.a Cod procedură penală descontopește pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani închisoare aplicată inculpatului C. I. prin sentința penală nr. 94, pronunțată la data de 4.03.2014 de către Judecătoria B., definitivă la data de 15.05.2014 prin decizia penală nr. 267/15.05.2014 a Curții de A. Iași, prin care s-a respins apelul declarat de inculpat în cauză, în pedpesele componente, pe care le repune în individualitatea lor, astfel:

- 5 (cinci) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare prev. de art. 206 Cod penal- Legea nr. 286 din 2009 și cu aplicarea art. 5 Cod penal împotriva părții vătămate B. C.(faptă comisă la data de 28.10.2013).

- 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 229 lit. b Cod penal - Legea nr. 286 din 2009 cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal anterior și cu aplicarea art. 5 Cod penal împotriva părții vătămate B. C..(faptă comisă la data de 28.10.2013).

- 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev. de art. 253 alin. 1 Cod penal - Legea nr. 286 din 2009 cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal anterior și cu aplicarea art. 5 Cod penal împotriva părții vătămate B. C.(faptă comisă la data de 28.10.2013).

- 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 371 Cod penal - Legea nr. 286 din 2009 cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal anterior și cu aplicarea art. 5 Cod penal (faptă comisă la data de 28.10.2013).

Constată că faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 94, pronunțată la data de 4.03.2014 de către Judecătoria B., definitivă la data de 15.05.2014 prin decizia penală nr. 267/15.05.2014 a Curții de A. Iași, săvârșite toate la data de 28.10.2013, sunt concurente,cu fapta, comisă la data de 1.09.2013, pentru care inculpatul C. I. a fost condamnat prin prezenta sentință, la pedeapsa de 3 (trei) ani și 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă omor prev. de art. 20 rap. la art. 174 Cod penal din 1969, cu aplic.art. 320 ind.1 al. 7 Cod procedură penală, cu aplic.art. 37 lit.b Cod penal din 1969, raportat la art. 73 lit.b cu referire la art. 76 al.2) Codul penal din 1969, art. 5 N.Cod penal.

În temeiul prevederilor art. 33 lit. a, art. 34 lit. b si art. 36 Cod penal din 1969 contopește pedeapsa de 3 (trei) ani și 3(trei) luni închisoare aplicată în prezenta cauză pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă omor prev. de art. 20 rap. la art. 174 Cod penal din 1969, cu aplic.art. 320 ind.1 al.7 Cod procedură penală, cu aplic.art. 37 lit.b Cod penal din 1969, raportat la art. 73 lit. b cu referire la art. 76 al.2 Codul penal din 1969 cu pedepsele aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 94, pronunțată la data de 4.03.2014 de către Judecătoria B., definitivă la data de 15.05.2014 prin decizia penală nr. 267/15.05.2014 a Curții de A. Iași, săvârșite toate la data de 28.10.2013, în pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani și 3 (trei) luni închisoare, pe care o sporește cu 1(un) an închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani și 3 (trei) luni închisoare.

Interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal din 1969.

Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.

În baza art. 88 Cod penal din 1969 raportat la art. 36 al. 3 Cod penal din 1969, deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii si arestării preventive precum și perioada executată de la data de 29.10.2013 la zi.

Dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 108 din 15.05.2014 emis de Judecătoria B. în temeiul sentinței penale nr. 94/4.03.2014 a Judecătoriei B., dar si a celorlalte forme de executare și emiterea unui nou mandat de executare în temeiul prezentei sentințe, după rămânerea sa definitivă.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 94/4.03.2014 a Judecătoriei B..

În baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 raportat la art. 4, 5 și 9 din Legea nr. 76/2008, dispune, după rămânerea definitivă a hotărârii, prelevarea de probe biologice de la inculpatul C. I. în vederea introducerii profilurilor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, urmând ca, în baza art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008, inculpațiiă fie informați că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

În baza art. 118 alin. 1 lit. b) Cod penal din 1969, confiscă de la inculpatul C. I. un cuțit de uz gospodăresc, în lungime totală de 26 cm, lungimea lamei de 14 cm și mânerul din plastic nituit pe ambele părți.

În baza art. 19 Cod procedură penală raportat la art. 397 alin. 1 Cod de procedură penală coroborat cu art. 1349 alin. 1 și 2, art. 1357 și urm. din Codul civil, admite, în parte, acțiunile civile formulate de părțile civile S. M. de Urgență „E. B.” B., S. C. Județean de Urgență “Sf.A. A.”G., S. Județean de Ambulanță V. și, în consecință, obligă inculpatul la plata către aceste părți civile a următoarele sume, cu titlu de despăgubiri civile:

- 5131 lei, actualizată la data executării, către S. M. de Urgență „E. B.

-13.867lei, S. C. Județean de Urgență “Sf.A. A.”G.

-502,25 lei, către S. Județean de Ambulanță V..

Ia act că S. C. de Urgență”Sf.S.”Iași nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 19 Cod procedură penală raportat la art. 397 alin. 1 Cod de procedură penală coroborat cu art. 1349 alin. 1 și 2, art. 1357 și urm. din Codul civil, admite, în parte, acțiunea civilă formulată de către partea civilă E. G., domiciliat în G., .. 5, ., jud. G., fără forme legale în ., și, în consecință obligă pe inculpatul C. Ional la plata către această parte civilă a sumei de 27.000 lei cu titlu de daune morale.

Respinge restul pretențiilor civile formulate în procesul penal de către partea civilă E. G..

În temeiul prevederilor art. 276al.1 Cod procedură penală obligă inculpatul C. I. la plata către partea civilă E. G. a sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 272 și art. 274 alin. 1 Cod de procedură penală, obligă pe inculpatul C. I. la plata către stat a sumei de 3.753 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Suma de 200 lei, reprezentînd onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cursul judecății(delegația nr. 417 din 2 iunie 2014) rămâne în sarcina statului și se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 14 august 2014.”

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:

” Pe rolul Tribunalului V. la data de 28 martie 2014, sub nr._, a fost înregistrat rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul V. nr. 582/P/2013 din 26 martie 2014, prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest ]n alt[ cauza, a inculpatului C. I. pentru savarsirea infracțiunii de tentativa de omor prev. de art. 32 rap. la art.188 Cod penal.

In fapt, prin actul de sesizare al instantei s-a retinut faptul ca,in dimineața zilei de 01.09.2013, în jurul orelor 03.30, pe fondul unui conflict spontan în locuința mamei sale din satul Docăneasa, corn. Vinderei, jud. V., cu partea vătămată E. G. și pe fondul consumului reciproc de băuturi alcoolice, inculpatul C. I. i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu un cuțit peste tot corpul, cauzându-i plăgi tăiate-înțepate, din care trei penetrante în zona toraco-abdominală, cu punerea în primejdie a vieții.

De asemenea, prin acelasi rechizitoriu s-a dispus clasarea materialului de urmărire penală cu privire la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, prev. și ped. de art. 234 al. 1 lit. „d” C.pen., existând o cauză care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale, apreciindu-se că sunt incidente prevederile art. 16 al. 1 lit. „c” C.pr.pen., în sensul că nu există probe certe că inculpatul ar fi savarsit infractiunea de tâlhărie calificată, prev. și ped. de art. 234 al. 1 lit. „d” C.pen., din probatoriu administrat nerezultând date și indicii cu privire la comiterea acestei infracțiuni, constand in sustragerea prin violență a unor sume de bani pe care partea vatamata le avea asupra sa ori în locuința din Docăneasa sau alte bunuri de folosință personală (ceas, ghiul din aur 14 k).

Prin incheierea din data de 27.05.2014, judecatorul de camera preliminara a constatat legalitatea sesizarii instantei si a dispus inceperea judecatii privind pe inculpatul C. I. pentru savarsirea infractiunii de tentativa de omor prev de art. 32 rap. la art.188 Cod penal.

La termenul de judecată din data de 18.06.2014, inculpatul C. I. a declarat faptul că recunoaște în integralitate faptele pentru care a fost trimis în judecată, așa cum au fost acestea descrise în actul de sesizare al instanței, solicitând să fie judecat potrivit procedurii simplificate reglementate de prevederile art. 376 Cod procedura penala rap. a art. 396al.10 Cod procedură penală, cerere care a fost admisă de către instanța de judecată.

La acelasi termen de judecata partea vatamata E. G. s-a constituit parte civila in cauza cu suma de 20.000 lei cu titlu de daune materiale, constand in contravaloarea medicaticamentelor achizitionate, a consultatiior medicale si a cheltuielilor de transport la unitatea medicala, precum si cu suma de 40.000 lei cu titlu de daune morale, constand in suferintele fizice si psihice cauzate in urma actiunii incupatului.

Totodata, s-a admis partii civile proba cu martori, respectiv cu martorul Ciuca I..

Prin adresa nr._(fila 38 dosar instanta) Spitaul C. Judetean de U. Sf. S. Iasi a invederat ca numitul E. G. nu figureaza consutat sau internat in cadrul acestei unitati spitalicesti.

La termenul de judecata din data de 30.07.2014 a fost audiat martorul Ciuca I.(fila 48 dosar instanta).

Urmărirea penală s-a început la data de 2.10.2013, ora 14,10, fata de numitul C. I. pentru savarsirea infractiunii de tentativa de omor prev. de art. 20 rap. a art. 174 Cod penal, constand in aceea ca, in dimineața zilei de 01.09.2013, în jurul orelor 03.30, pe fondul unui conflict spontan în locuința mamei sale din satul Docăneasa, corn. Vinderei, jud. V., cu partea vătămată E. G. și pe fondul consumului reciproc de băuturi alcoolice, inculpatul C. I. i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu un cuțit peste tot corpul, cauzându-i plăgi tăiate-înțepate, din care trei penetrante în zona toraco-abdominală, cu punerea în primejdie a vieții (fila 1 dosar de urmarire penala).

Prin ordonanta din data de 14.03.2014(fila 2 dosar instanta) s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale fata de suspectul C. I. pentru savarsirea infractiunii de tentativa de omor prev de art. 32 rap. la art. 188 Cod penal.

In cursul urmaririi penale, prin adresa nr. 3387 din data de 17.09.2013 S. de Ambuanta Judetean V. s-a constituit parte civila cu suma de 558,05 lei(fila 36 dosar de urmarire penala), constand in transportul medical al partii civile din localitatea Docaneasa, .. Barlad.

De asemenea, prin adresa nr. 582 din data de 28.01.2014, Spitaul M. de Urgenta E. B. s-a constituit parte civila cu suma de 5704,061 lei reprezentand cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea partii vatamate E. G..

Totodata, prin adresa nr. 2218 din data de 10.02.2014, S. C. Judetean de Urgenta Sf. A. A. Galati, s -a constituit parte civila cu suma de 15.408,29 lei reprezentand cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea partii vatamate E. G..

Analizând probele administrate, precum și actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:

Inculpatul C. I. locuiește în casa mamei sale C. M., în satul Docăneasa, corn. Vinderei, jud. V. și este cunoscut al persoanei vătămate E. G. din mun. G..

Din primăvara anului 2013, persoana vătămată a locuit mai mult timp in casa părintească din același . multe ori, l-a luat pe inculpat la lucru cu ziua în gospodăria sa.

In după-amiaza zilei de 31 august 2013, începând cu orele 15.00, inculpatul și cu martorul C. I. au lucrat împreună cu E. G. în curtea sa, la un hambar pentru porumb și au consumat alimente și băuturi alcoolice cumpărate de acesta din urmă.

In jurul orelor 22.00 cu aproximație, cei trei au mers la un local în Docăneasa Gară, unde era organizată și o discotecă, iar acolo au consumat împreună bere, coniac și cafea, produse cumpărate tot de către persoana vătămată, inclusiv țigări.

Cât timp au stat în local, inculpatul nu a avut discuții contradictorii cu persoana vătămată, iar în jurul orelor 03.00, aceștia au plecat spre casă, însoțiți de martorul C. I.. Acesta din urmă a plecat la locuința sa, iar inculpatul a invitat-o pe persoana vătămată acasă la el, să servească câte un pahar de vin, lucru pe care l-au și făcut.In locuința mamei sale, inculpatul a căutat o sticlă cu vin într-un dulap iar, pe fondul consumului reciproc de băuturi alcoolice, între cei doi a izbucnit o ceartă, persoana vătămată a spart un pahar din sticlă pe pardoseala camerei, a luat un ciob și a încercat să-l lovească pe inculpat în zona feței, însă acesta a reacționat imediat, lovind-o pe aceasta cu pumnul iar, de pe marginea unei sobe de teracotă, a luat un cuțit de uz gospodăresc, cu care i-a aplicat vătămatului mai multe lovituri în zona feței, torace, abdomen și membre.

Persoana vătămată a căzut pe un pat, unde a rămas 2-3 minute sângerând, după care a fugit în curte însă, la vreo 2-3 metri distanță de poară, a căzut la pământ în stare de semiconștiență. In acea poziție, inculpatul C. I. i-a mai aplicat acesteia câteva lovituri cu vârful cuțitului în zona toraco-abdominală.

Inculpatul a anunțat o ambulanță, care a venit la scurt timp, l-a luat pe vătămat și l-a transportat la S. M. de Urgență „E. B.” Bîrlad, unde a fost operat iar, după mai multe zile, a fost transferat la S. C. de Urgență „Sf. S.” lași.

Până în luna februarie 2014 E. G. a stat mai mult internat în spital, inclusiv la S. C. Județean de Urgență „Sf. A. A.” G..

Din cuprinsul raportului de expertiză medico-legală nr. 211/E din 17 septembrie 2013 întocmit de către S. Medico-Legal Județean V. rezulta ca persoana vatamata a prezentat plăgi tăiate-înțepate toracice, penetrante în cavitatea pleurală, cu interesarea lobului inferior stâng și hemotorax, plagă pericardică și hemopericard, plăgilor tăiate-înțepate abdominale, penetrante în cavitatea peritoneală cu soluții de continuitate lob stâng hepatic, intestin subțire, epiplon gastro-colic, mare epiplon, mezenter și hemopehtoneu, complicate cu eventrație, plăgii tăiate fața dorsală pumn stâng cu secțiune tendoane extensoare degete III, IV, V, plăgilor tăiate nepenetrante toraco-abdominale, mandibular și piramidă nazală.

Leziunile s-au putut produce prin lovire cu obiect tăietor-înțepător, posibil cuțit, aplicat la nivelul faciesului, câte una -piramida nazală și regiunea mandibulară stângă, torace fața anterioară, în număr de trei loviri, dintre care una penetrantă în cavitatea pleurală și la nivelul abdomenului, în număr total de aproximativ 11 lovituri, dintre care două penetrante în cavitatea peritoneală, într-o succesiune ce nu a putut fi stabilită.

Acestea pot data din 31 august 2013, au necesitat 38-40 zile îngrijiri medicale de la data producerii lor și au pus în primejdie viața persoanei vătămate E. G., prin caracterul hemoragie și septic al plăgilor penetrante toracică și abdominală, fiind necesară intervenția chirurgicală imediată.

Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere dispozițiile art.103 alin 1 si 2 Cod procedură penală care stipulează că „probele nu au valoare dinainte stabilită prin lege și sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză”

În luarea deciziei asupra existenței infracțiunilor și a vinovăției inculpatului instanța hotărăște motivat, cu trimitere la toate probele evaluate. Condamnarea se dispune doar atunci când instanța are convingerea că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Instanța de judecată a coroborat declarațiile inculpatului C. I., care a si recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, așa cum au fost reținute prin actul de sesizare al instanței,procesul verbal de cercetare la fața locului din aceeași dată și fotografiile judiciar-operative anexă la acesta,raportul de expertiză medico-legală nr. 211/E din 17 septembrie 2013 întocmit de SML V. pentru persoana vătămată,declarațiile martorilor P. loan, N. C., E. J., C. I., declarația persoanei vătămate E. G..

În drept, fapta inculpatului C. I., care, in dimineața zilei de 01.09.2013, în jurul orelor 03.30, pe fondul unui conflict spontan în locuința mamei sale din satul Docăneasa, corn. Vinderei, jud. V., cu partea vătămată E. G. și pe fondul consumului reciproc de băuturi alcoolice i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu un cuțit peste tot corpul, cauzându-i plăgi tăiate-înțepate, din care trei penetrante în zona toraco-abdominală, cu punerea în primejdie a vieții, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de tentativă omor prev. de art. 20 rap. la art. 174 Cod penal din 1969, cu aplic.art. 320ind.1al.7)Cod procedură penală, cu aplic.art. 37 lit.b)Cod penal din 1969, raportat la art. 73 lit.b cu referire la art. 76 al.2) Codul penal din 1969, art. 5 N.Cod penal.

Având în vedere că anterior comiterii faptei, însă în același context al altercației,persoanavătămată E. G., care a încercat să îl lovească pe inculpat, încă din debutul conflictului, cu un ciob de pahar din sticlă în zona feței, aspect care se confirmă prin declarațiile sale, prin cercetarea la fața locului și ridicarea mijloacelor materiale de probă (pahar spart, cioburi), retinem ca inculpatul a comis fapta într-o stare vădită de provocare, impunandu-se a se retine prevederile art. 73 lit. b ) Cod penal.

Inculpatul C. I. a fost trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tentativa de omor prev. de art. 32 rap. la art. 188al.1 Noul Cod penal, cu aplic.art. 41a.1, art. 75al.11it.a), art. 5 Noul Cod penal.

Infracțiunii de tentativa de omor prev. de art. art. 32 rap. la art. 188al.1 Noul Cod penal, cu aplic.art. 396 alin.10) Noul Cod de procedură penală, ii corespundea in Codul penal din 1969 infractiunea de tentativa de omor prev. de art. 20 rap. la art. 174 Cod penal, cu aplic. art. 320ind.1al.7 Vechiul Cod de procedura penala.

In ceea ce priveste legea penala mai favorabila, tribunalul retine faptul ca, chiar daca limite de pedeapsa sunt aceleasi in ambele reglementari penale succesive, tratamentul juridic al recidivei postexecutorii prev. de art. 37 lit.b)(actualmente art. 41al.1Noul Cod penal) si al circumstanței atenuante legale prev. de art. 73 lit. b ) Cod penal(actualmente art. 75al.1lit.a)Cod penal) este mai favorabil conform Codului penal din 1969.

Astfel, potrivit actualului Cod penal, conform art. 43al.5 Cod penal, in cazul recidivei postexecutorii limitele de pedeapsa se majoreaza cu1/2, iar potrivit art. 39 Codul penal din 1969 se prevedea un spor facultativ de pana la 5 ani.

Totodata, potrivit prevederilor art. 76 al. 1 lit.b) si art. 76 al. 2 Cod penal din 1969, ca efect al retinerii circumstantelor atenuante pedepsa se poate cobori sub minimul special pana lace mult 1/3, in timp ce potrivit prevederilor Noului Cod penal, se poate reduce limitele speciale ale pedepsei cu 1/3, conform art. 76al.1 Noul Cod penal.

D. pentru care, în baza art. 386 Cod de procedură penală, va schimba încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului C. I. prin rechizitoriul nr. 582/P/2013 emis la data de 26 martie 2014 de către P. de pe lângă Tribunalul V. din infracțiunea de tentativă de omor prev. de art. 32 rap. la art.188 Cod penal, cu aplic.art. 41al.1Cod penal, art. 75al.1lit.a) și art. 5 Cod penal în infracțiunea de tentativă omor prev. de art. 20 rap. la art. 174Cod penal din 1969, cu aplic.art. 320ind.1al.7)Cod procedură penală, cu aplic.art. 37 lit.b)Cod penal din 1969, raportat la art. 73 lit.b cu referire la art. 76 al.2) Codul penal din 1969, art. 5 N.Cod penal.

Inculpatul C. I. are 43 ani, nu este căsătorit, nu are copii minori in intretinere.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului, rezultă că acesta este recidivist post executoriu prev. de art. 37 it.b) Codul penal din 1969, fiind anterior condamnat pentru savarsirea unor infractiuni de viol.

Inculpatul C. I. a avut o atitudine sinceră atât în fața organelor de urmărire penală, cât și a instanței de judecată, recunoscându-și fapta.

Reținând vinovăția inculpatului C. I. n în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii sus menționate, instanța îi va condamna la o pedeapsă cu închisoarea în limitele prevăzute de textul incriminator.

La alegerea și individualizarea pedepsei, care urmează a fi aplicată, instanța va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal și anume dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele pedepsei prevăzute de 174 Cod penal, reduse conform art. 320 indice 1 alin. 7 Cod de procedură penală, împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, gradul concret de pericol social, persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Se va avea în vedere modalitatea concretă de săvârșire a faptei, gradul de pericol social al acesteia, pe de o parte, dar, pe de altă parte, și faptul că inculpatul a comis infractiunea în stare de provocare, provocare constând în atitudinea violentă pe care a avut-o victima la adresa inculpatului.

Tribunalul apreciază că o pedeapsă de 3 (trei ani și 3 (trei) luni de închisoare, cu executare în regim de detenție, este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 Cod penal.

Față de considerentele anterior expuse, instanța apreciază așadar că scopul pedepsei, în egală măsură preventiv și educativ, poate fi atins prin aplicarea față de inculpatul C. I. a unei pedepse de 3(trei) ani 3(trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă omor prev. de art. 20 rap. la art. 174 Cod penal din 1969, cu aplic.art. 320ind.1al.7)Cod procedură penală, cu aplic.art. 37 lit.b)Cod penal din 1969, raportat la art. 73 lit.b cu referire la art. 76 al.2) Codul penal din 1969, art. 5 N.Cod penal.

Față de reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 73 lit.b) instanta a coborat pedeapsa sub minimul special de 3 ani si 4 luni inchisoare, iar raportat la dispozițiile art. 76 alin. 3 Cod penal, instanța nu va aplica inculpatului nicio pedeapsă complementară.

Raportat la cauza Hirst contra Marii Britanii și în baza prevederilor art. 71 Cod penal privind pedeapsa accesorie, va interzice inculpatului pe durata executării pedepsei aplicate exercitarea dreptului prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și anume dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective, precum și a dreptului prevăzut la litera b) acela de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, față de soluția de condamnare instanța considerându-l nedemn de exercitarea acestor drepturi.

În temeiul prevederilor art. 585 al. 1lit. a Cod procedură penală va descontopi pedeapsa rezultantă de 2(doi) ani închisoare aplicată inculpatului C. I. prin sentința penală nr. 94, pronunțată la data de 4.03.2014 de către Judecătoria B., definitivă la data de 15.05.2014 prin decizia penală nr. 267/15.05.2014 a Curții de A. Iași, prin care s-a respins apelul declarat de inculpat în cauză, în pedpesele componente, pe care le repune în individualitatea lor, astfel:

Va constata că faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 94, pronunțată la data de 4.03.2014 de către Judecătoria B., definitivă la data de 15.05.2014 prin decizia penală nr. 267/15.05.2014 a Curții de A. Iași, săvârșite toate la data de 28.10.2013, sunt concurente,cu fapta, comisă la data de 1.09.2013, pentru care inculpatul C. I. a fost condamnat prin prezenta sentință, la pedeapsa de 3(trei) ani 3(trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă omor prev. de art. 20 rap. la art. 174 Cod penal din 1969, cu aplic.art. 320ind.1al.7)Cod procedură penală, cu aplic.art. 37 lit.b)Cod penal din 1969, raportat la art. 73 lit.b cu referire la art. 76 al.2) Codul penal din 1969, art. 5 N.Cod penal.

În temeiul prevederilor art. 33 lit.a, art. 34 lit.b si art. 36 Cod penal din 1969 va contopi pedeapsa de 3(trei) ani și 3(trei) luni închisoare aplicată în prezenta cauză pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă omor prev. de art. 20 rap. la art. 174 Cod penal din 1969, cu aplic.art. 320ind.1al.7)Cod procedură penală, cu aplic.art. 37 lit.b)Cod penal din 1969, raportat la art. 73 lit.b cu referire la art. 76 al.2) Codul penal din 1969 cu pedepsele aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 94, pronunțată la data de 4.03.2014 de către Judecătoria B., definitivă la data de 15.05.2014 prin decizia penală nr. 267/15.05.2014 a Curții de A. Iași, săvârșite toate la data de 28.10.2013,în pedeapsa cea mai grea de 3(trei) ani și 3(trei) luni închisoare, pe care o va spori e cu 1(un) an închisoare, raportat la persistenta infractionala a incupatului, acesta l urmând a executa pedeapsa rezultantă de 4(patru) ani și 3(trei) luni închisoare.

Va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal din 1969.

Va constata că inculpatul este arestat în altă cauză.

În baza art. 88 Cod penal din 1969 raportat la art. 36 al.3Cod penal din 1969, va deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii si arestării preventive precum și perioada executată de la data de 29.10.2013 la zi.

Va dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 108 din 15.05.2014 emis de Judecătoria B. în temeiul sentinței penale nr. 94/4.03.2014 a Judecătoriei B., dar si a celorlalte forme de executare și emiterea unui nou mandat de executare în temeiul prezentei sentințe, după rămânerea sa definitivă.

Va mentine celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 94/4.03.2014 a Judecătoriei B..

În baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 raportat la art. 4, 5 și 9 din Legea nr. 76/2008, va dispune, după rămânerea definitivă a hotărârii, prelevarea de probe biologice de la inculpatul C. I. în vederea introducerii profilurilor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, urmând ca, în baza art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008, inculpațiiă fie informați că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

În baza art. 118 alin. 1 lit. b) Cod penal din 1969, va confisca de la inculpatul C. I. un cuțit de uz gospodăresc, în lungime totală de 26 cm, lungimea lamei de 14 cm și mânerul din plastic nituit pe ambele părți.

Sub aspectul laturii civile,, prin adresa nr. 3387 din data de 17.09.2013 S. de Ambuanta Judetean V. s-a constituit parte civila cu suma de 558,05 lei(fila 36 dosar de urmarire penala), constand in transportul medical al partii civile din localitatea Docaneasa, .. Barlad.

De asemenea, prin adresa nr. 582 din data de 28.01.2014, S. M. de Urgenta E. B. s-a constituit parte civila cu suma de 5704,061 lei reprezentand cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea partii vatamate E. G..

Totodata, persoana vatamata E. G. s-a constituit parte civila in cauza cu suma de 20.000 lei cu titlu de daune materiale, constand in contravaloarea medicaticamentelor achizitionate, a consultatiior medicale si a cheltuielilor de transport la unitatea medicala, precum si cu suma de 40.000 lei cu titlu de daune morale, constand in suferintele fizice si psihice cauzate in urma actiunii incupatului.

Potrivit, dispozițiilor art. 19 al.5 cod procedură penală, repararea pagubei se face potrivit dispozițiilor legii civile „ ceea ce înseamnă că legea penală trimite atât la dispozițiile civile de drept materiale care reglementează răspunderea civilă delictuală, și anume art.1349 și 1357 din Codul civil, cât și la cele de drept procesual civil, derogările în materie penală rezultate din alăturarea acțiunii civile, acțiunii penale fiind expres reglementate în Codul de procedură penală.

Rezultă deci, că temeiul răspunderii civile a inculpatului pentru prejudiciile cauzate în urma săvârșirii infracțiunii îl constituie temeiul general al răspunderii civile delictuale, astfel cum este reglementat în art.1349 Cod civil, care prevede că orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral. În cazurile anume prevăzute de lege, o persoană este obligată să repare prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum și de ruina edificiului. Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de produsele cu defecte se stabilește prin lege specială.

Cerințele legii impun a persoana care a săvârșit o faptă ilicită să repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din săvârșirea acesteia, indiferent de caracterul lor, ceea ce rezultă din însăși conținutul art.1357 Cod civil, care folosește termen general de “ prejudiciu” fără a distinge în raport cu caracterul material sau morale al acestuia, aceasta însemnând că trebuie reparate atât prejudiciile materiale, cât și cele morale, cauzate prin orice fapte ilicite, deci implicit și a celor cu caracter penal.

Astfel, latura civilă într-o cauză penală este guvernată de principiul “ actori incumbit probatio” expres prevăzut de legiuitor prin dispozițiile art.1072 Cod civil, respective cel care face o propunere înaintea judecății este obligat a o dovedi.

Partea civilă E. G. în susținerea pretențiilor civile formulate sub aspectul daunelor materiale si morale a solicitat audierea martorului Ciuca I.( fila 48 5dosar instanta).

Astfel, martorul Ciuca I., in cuprinsul declaratiei din data de 20.07.2014, a aratat faptul ca, de a fratele partii civile, numitul Eisei Jenel, stie faptul ca partea civila a cheltuit suma de 20.000 lei pentru achizitionarea de medicamente si pentru a a fi transportat de la domiciliu la diferitele unitati spitalicesti.

Nu au fost depuse la dosarul cauzei acte justificative cu privire la cheltuielile efectuate de partea vătămată E. G. a cu tratamentul medical si transportul la unitățile spitalicești.

Pentru acordarea de despăgubiri civile cu caracter material este necesar să se stabilească prin probe certe atât existența unui prejudiciu cât și valoarea acestuia.

Astfel, tragerea la răspundere civilă a autorului faptei ilicite nu poate să opereze decât în limita valorii prejudiciului real și efectiv produs .

Rezultă deci că despăgubirile civile datorate ca urmare a comiterii unui delict nu sunt nelimitate și nici prestabilite legislative ca întindere, ci dimpotrivă, acestea trebuie stabilite prin probe.

Sub aspectul daunelor materiale solicitate de partea civilă instanța constată că acestea nu au fost dovedite cu certitudine și pe cale de consecință va respinge cererea de acordare a despăgubirilor civile cu caracter material, ca nedovedită.

Cu privire la solicitarea părții civile privind acordarea sumei de 40.000 lei cu titlu de daune morale instanța a reținut că în categoria prejudiciilor nepatrimoniale sunt cuprinse,fără excepție,suferințele și durerile de natură fizică și psihică pe care le încearcă victima unui fapt ilicit și culpabil

În privința stabilirii cuantumului despăgubirii acordate pentru repararea daunelor morale,este necesară o analiză in concreto și subiectivă a existenței și întinderii prejudiciului,precum și corelarea despăgubirii cu realitatea măsurată a suferințelor îndurate de victimă.

Atingerea de orice fel adusă integrității fizice sau sănătății unei persoane,atingerea dreptului la integritatea fizică - ca drept nepatrimonial,are ca rezultat producerea unui prejudiciu nepatrimonial,constând în suferințele fizice încercate prin săvârșirea faptului culpabil,tratamentul medical aplicat,perioadele de spitalizare la care a fost supusă partea vătămată,suferințele psihice pe care aceasta le-a încercat ca urmare a modificării cursului firesc al vieții pe care o ducea anterior.

Din analiza probatoriului administrat în cauză- acte medicale, declarații martori – instanța reține că partea vătămată E. G. a prezentat un traumatism obiectivat prin plăgi tăiate-înțepate toracice, penetrante în cavitatea pleurală, cu interesarea lobului inferior stâng și hemotorax, plagă pericardică și hemopericard, plăgilor tăiate-înțepate abdominale, penetrante în cavitatea peritoneală cu soluții de continuitate lob stâng hepatic, intestin subțire, epiplon gastro-colic, mare epiplon, mezenter și hemopehtoneu, complicate cu eventrație, plăgii tăiate fața dorsală pumn stâng cu secțiune tendoane extensoare degete III, IV, V, plăgilor tăiate nepenetrante toraco-abdominale, mandibular și piramidă nazală, fiin internat perioade indeungate in diferite unitati spitalicesti.

Astfel, sub aspectul daunelor morale, ținând cont de Recomandarea Consiliului Europei din 1959 de la Londra care sublinia între altele că principiul reparației daunelor morale trebuie recunoscut și în cazul leziunilor corporale, despăgubirea având rolul de a da o compensare victimei, instanța va avea în vedere că au existat și prejudicii morale decurgând din internările în spital, intervențiile chirurgicale la care a fost supusă partea vătămată, traumele fizice și psihice suferite, sechele post traumatice care au afectat negative participarea părții vătămate la viața socială și de familie comparative cu situația anterioară vătămării, infirmitatea fizică permanentă produsă prin fapta ilicită a inculpatului.

Întinderea daunelor morale a fost stabilită în raport cu gravitatea vătămărilor produse și cu intensitatea suferințelor cauzate pentru ca suma acordată cu acest titlu să reprezinte o justă satisfacție acordată victimei pentru prejudicial nepatrimonial încercat fără a constitui pentru aceasta o îmbogățire fără justă cauză.

Având în vedere că în această cauză, instanța a reținut că infracțiunea a fost săvârșită în stare de provocare, aceasta urmează să determine și proporția dintre culpa inculpatului și cea a victimei iar în raport de acestea să-l oblige pe inculpate la despăgubiri pentru daunele morale.

Așa cum s-a arătat în practica judiciară, în caz de provocare, la stabilirea proporției dintre culpele acelor părți de care urmează a se ține seama la soluționarea acțiunii civile, trebuie să se aibă în vedere gravitatea actului de provocare raportat la urmările activității infracționale, făptuitorul datorând despăgubiri pentru daunele morale pe care le-a cauzat în raport cu propria lui culpă, situație în care cuantumul acestora urmează a fi redus în mod proporțional cu culpa victimei care l-a provocat ( decizia nr. 2554/18.05.2001 a C.S.J.).

În speță, instanța reținând culpa comună a părții vătămate și a inculpatului respectiv în proporție de 10% a părții vătămate și de 90 % a inculpatului urmează ca în raport de aceste proporții ,in baza art. 19 Cod procedură penală raportat la art. 397 alin. 1 Cod de procedură penală coroborat cu art. 1349 alin. 1 și 2, art. 1357 și urm. din Codul civil, va admite, în parte, acțiunea civilă formulată de către partea civilă E. G., domiciliat în G., .. 5, ., jud. G., fără forme legale în ., jud. V., și, în consecință obligă pe inculpatul C. I. la plata către această parte civilă a sumei de 27.000 lei cu titlu de daune morale, respingand restul pretențiilor civile formulate în procesul penal de către partea civilă E. G..

Instanța retine că prin săvârșirea infracțiunii de către inculpat, partea vătămată a fost transportată la S. M. de Urgenta Eena B. Barlad, unde a fost internat in perioada 1-18.09.2013, si apoi a fost internata in perioada 13.12.2013/31.01.2014 in cadru Spitalului Judetean de Urgenta Sf. A. Galati, iar cu ocazia internărilor s-au efectuat cheltuieli potrivit deconturilor înaintate la dosarul cauzei și ținând seama și de dispozițiile art.313 din Legea nr.95/2006 astfel cum au fost modificate O.U.G. nr. 72/2006 potrivit căruia persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altor persoane, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudicial cauzat furnizorului de servicii medicale, urmând a fi obligate la plata cheltuielilor ocazionate de asistența medicală acordată victimei prin fapta ilicită cauzatoare de prejudicii a inculpatului.

In atare condiții, având in vedere starea de provocare, in baza art. 19 Cod procedură penală raportat la art. 397 alin. 1 Cod de procedură penală coroborat cu art. 1349 alin. 1 și 2, art. 1357 și urm. din Codul civil, va admite, în parte, acțiunile civile formulate de părțile civile S. M. de Urgență „E. B.” B., S. C. Județean de Urgență “Sf.A. A.”G., S. Județean de Ambulanță V. și, în consecință, va obliga pe inculpatul la plata către aceste părți civile a următoarele sume, cu titlu de despăgubiri civile:

- 5131 lei, actualizată la data executării, către S. M. de Urgență „E. B.

-13.867lei, S. C. Județean de Urgență “Sf.A. A.”G.

-502,25 lei, către S. Județean de Ambulanță V..

Va lua act că S. C. de Urgență”Sf.S.”Iași nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 272 și art. 274 alin. 1 Cod de procedură penală, va obliga pe inculpatul C. I. la plata către stat a sumei de 3.753 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

În temeiul prevederilor art. 276al.1 Cod procedură penală va obliga inculpatul C. I. la plata către partea civilă E. G. a sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, constand in onorariul aparator, potrivit chitantei depuse.”

În termen legal, împotriva acestei hotărâri au declarat apel procurorul de la P. de pe lângă Tribunalul V., inculpatul C. I. și partea civilă E. G..

Apelul procurorului de la P. de pe lângă Tribunalul V. vizează nelegalitatea și netemeinicia sentinței de fond, sub următoarele aspecte:

- deși s-a reținut în sarcina inculpatului C. I. starea de recidivă postexecutorie prev. de art.37 lit. b din Codul penal din 1969 și starea de provocare prev. de art.73 lit. b din Codul penal din 1969, s-a omis să se rețină de către instanță la încadrarea juridică art.80 din Codul penal din 1969, care se referă la concursul dintre cauzele de agravare și de atenuare.

- pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare aplicată inculpatului C. I. pentru comiterea tentativei la infracțiunea de omor este una prea blândă, care nu poate asigura reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Conform prevederilor art.72 alin. l din Codul penal din 1969, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate de partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Conform prevederilor art.80 alin.2 din Codul penal din 1969, în caz de concurs între circumstanțe agravante și atenuante, coborârea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie.

Având în vedere criteriile legale de individualizare a pedepsei, se apreciază că se impunea a-i fi aplicată inculpatului C. I. o pedeapsă mai aspră față de gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptei comise, care rezultă din modul și împrejurările în care a fost săvârșită și din urmările acesteia.

- chiar dacă în conformitate cu prevederile art.76 alin.3 din Codul penal din 1969, pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi înlăturată atunci când există circumstanțe atenuante, față de gravitatea faptei și de periculozitatea deosebită a inculpatului, se apreciază că ar fi trebuit ca acestuia sa i se interzică drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza a II - a și b din Codul penal din 1969 și ca pedeapsă complementară, inculpatul fiind nedemn să fie ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și să ocupe o funcție implicând exercițiul autorității de stat și după executarea pedepsei principale, și nu doar pe durata executării acesteia.

- se apreciază că în mod greșit s-au respins ca nedovedite pretențiile materiale ale părții civile E. G.. Partea civilă a solicitat daune materiale în cuantum de 20.000 lei, reprezentând contravaloarea medicamentelor cumpărate și folosite pentru vindecarea leziunilor provocate de inculpat, contravaloarea consultațiilor medicale la care a fost supus după externare și contravaloarea cheltuielilor de transport de la domiciliu la unitățile spitalicești.

Se apreciază de către procuror că partea civilă E. G. și-a dovedit pretențiile materiale solicitate, chiar dacă nu a depus acte doveditoare, cu declarația martorului C. I., martor care a arătat că a aflat de la fratele părții civile că aceasta din urmă a efectuat cheltuieli în cuantum de aproximativ 20.000 lei pentru a fi transportat de la domiciliu până la spitale și invers, dar și pentru procurarea de medicamente. Pe de altă parte, este binecunoscut faptul că spitalizarea și intervențiile chirurgicale implică efectuarea unor cheltuieli din partea pacientului, chiar dacă pentru acestea nu este posibilă de fiecare dată reflectarea într-un act doveditor. Cum partea civilă a,fost spitalizată o perioadă îndelungată de timp în două unități medicale și a suferit, după cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală, patru intervenții chirurgicale, considerăm reale și dovedite pretențiile materiale ale acesteia.

Partea civilă E. G. a criticat, la rândul său, sentința primei instanțe atât cu privire la latura penală, apreciind neîndestulătoare pedeapsa aplicată inculpatului, raportat la gradul de pericol concret a faptei comise și la consecințele produse, precum și cu privire la latura civilă, apreciind că a făcut dovada pretențiilor materiale solicitate, chiar dacă nu a depus acte doveditoare, cu declarația martorului C. I., martor care a arătat că a aflat de la fratele părții civile că aceasta din urmă a efectuat cheltuieli în cuantum de aproximativ 20.000 lei pentru a fi transportat de la domiciliu până la spitale și invers, dar și pentru procurarea de medicamente.

Inculpatul C. I. a criticat sentința primei instanțe, în esență, pentru netemeinice, în ce privește pedeapsa aplicată, privind cuantumul acesteia, în sensul redozării pedepsei, solicitând, prin reexaminarea tuturor circumstanțelor incidente în cauză, atât cu privire la faptele deduse judecății, cât și la persoana sa, reducerea pedepsei aplicate. Motivele de apel invocate au fost susținute, pe larg, cu ocazia dezbaterilor, fiind consemnate întocmai în încheierea de dezbateri a prezentei decizii, și care, vizează în esență, împrejurarea că inculpatul a accesat procedura simplificată, pe de o parte, iar, pe de altă parte, că a fost determinat de atitudinea violentă a părții vătămate să acționeze violent la rândul său, ceea ce impune instanței reducerea pedepsei.

Examinând apelul declarat, sub aspectul motivelor invocate, dar și din oficiu în conformitate cu principiul înscris în art. 417 cod proc. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, C. constată următoarele:

Din analiza întregului material probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești asupra fondului, C. reevaluând probatoriul administrat, reține ca și situație de fapt baza factuală expusă de prima instanță, necontestată de către inculpatul din prezenta cauză, fiind însușită în totalitate prin manifestarea expresă de voință a acestuia, la primul termen de judecată, privind desfășurarea procesului potrivit procedurii simplificate reglementate de art. 320 ind.1 cod proc. pen. din 1968, reține că:

În dimineața zilei de 01.09.2013, în jurul orelor 03.30, pe fondul unui conflict spontan cu partea vătămată E. G. și pe fondul consumului reciproc de băuturi alcoolice, inculpatul C. I. i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu un cuțit peste tot corpul, cauzându-i plăgi tăiate-înțepate, din care trei penetrante în zona toraco - abdominală, cu punerea în primejdie a vieții.

Anterior analizării aspectelor de netemeinicie și nelegalitate invocate în apelurile formulate, având în vedere că, parte dintre acestea vizează modul de individualizare a pedepsei, și având în vedere că sub acest aspect sunt supuse analizei reglementările din cele două coduri penale, se impune precizarea că, în raport de decizia nr. 265 din 6 mai 2014 a Curții Constituționale, potrivit căreia aprecierea cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile se va realiza în mod global pe instituții, și nu în mod autonom, precum și în raport de criteriile avute în vedere la efectuarea unei astfel de aprecieri, referitoare la condițiile de încriminare, la limitele de pedeapsă, la condițiile de sancționare și tratamentul juridic al recidivei postexecutorii, la condițiile de existență și efectele circumstanțelor atenuante legale, și în raport de situația concretă a inculpatului din prezenta cauză, în mod just prima instanță a stabilit ca lege penală mai favorabilă Codul penal din 1968.

Așa fiind, analiza criticilor formulate în apel urmează a se raporta la dispozițiile incidente din codul penal din 1968.

Reținând vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. și ped. de art. 20 raportat la art. 174 Cod penal din 1968, instanța l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă cu închisoarea, în limitele prevăzute de textul incriminator, astfel cum acestea au fost reduse. La reducerea limitelor de pedeapsă, față de cauzele legale de reducere incidente în cauză, instanța a avut în vedere în ordinea de preferință stabilită conform Notei transmisă instanțelor de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 06.06.2012, respectiv prin aplicarea dispozițiilor privind tentativa, art. 20 Cod penal din 1968, a dispozițiilor legale privind reducerea cu o treime a limitelor pedepsei, respectiv art.320/1 alin.7 Cod procedură penală din 1968, și, în raport cu noul minim special al pedepsei astfel rezultat a aplicat dispozițiile legale privind individualizarea pedepsei.

Referitor la individualizarea judiciară, se spune că „este operațiunea judecătorească de determinare a sancțiunii care urmează să fie efectiv aplicată, în limitele impuse de tariful abstract, cu modificările lui legale sau chiar în afara acestor limite, dar în măsura îngăduită de lege”. Din această definiție, rezultă că individualizarea judiciară este făcută numai de instanța de judecată și prin ea se determină sancțiunea concretă pentru infracțiunea comisă, cu respectarea limitelor speciale (minime și maxime) prevăzute de lege și chiar cu depășirea acestor limite în cazul constatării cauzelor de agravare sau de atenuare. Individualizarea este, în același timp, un proces care se adaptează prin menirea sa la realitățile sociale și juridice, la evoluția politicii penale, dar, mai ales, la felul în care sunt percepute anumite tipuri de infracțiuni la un moment istoric dat.

În efectuarea operațiunii de individualizare judiciară a sancțiunii, trebuie să se aibă în vedere fapta comisă de infractor (gravitate, mod de săvârșire, urmări, etc.), dar și o evaluare a situației personale a infractorului în raport cu pericolul social al acestuia pentru ordinea publică (forma de vinovăție, antecedente, starea psiho - fizică, starea de pericol, etc.).

Conform art. 72 cod penal din 1968, „(...) la stabilirea și aplicarea pedepselor pentru persoana fizică se ține seama de dispozițiile generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixată în partea specială, de gravitatea faptei săvârșite, de persoana făptuitorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală”. Spre deosebire de individualizarea legală care realizează numai prevenția generală, individualizarea judiciară realizează atât prevenția generală, cât și prevenția specială prin constrângerea și reeducarea pe care pedeapsa concretă o are asupra infractorului. În N. C. penal se arată caracterul proporțional al pedepsei în raport cu gravitatea infracțiunii și periculozitatea infractorului, care trebuie să se reflecte în modul de executare, pentru că altfel există riscul ca efortul depus pentru reintegrarea infractorului să producă efecte contrare scopului urmărit.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră, el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.

Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării sancțiunii, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

În acest context, C. reține, că instanța fondului nu a făcut o apreciere justă a acestor criterii față de inculpatul dedus judecății, în raport de conținutul concret al activității infracționale reținute în sarcina acestuia, de urmările produse și cele care s-ar fi putut produce, și nici în raport de persoana inculpatului.

C. reține că în cadrul procesului de individualizare a pedepsei, instanța de judecată are obligația de a analiza toate împrejurările de natură a caracteriza atât circumstanțele reale, împrejurările în care s-a comis infracțiunea, cât și circumstanțele personale ce privesc persoana infractorului și să dea eficiență acestora.

Este real că prima instanță a stabilit în mod corespunzător faptul că există infracțiunea și că fapta a fost săvârșită de inculpat cu vinovăție sub forma cerută de lege pentru a atrage răspunderea penală, însă nu a transpus în mod optim în planul individualizării pedepsei toate elementele circumscrise faptei comise și persoanei inculpatului apelant. În acest context, C. observă consecințele deosebit de grave produse asupra vieții și integrității corporale a părții vătămate, care, în urma violențelor exercitate de către inculpat, a suferit leziunile descrise în actul medical, leziuni ce au necesitat, la acel moment inițial un număr de 38 - 40 zile de îngrijiri medicale, că multiplele leziuni cauzate părții vătămate – plăgi tăiate-înțepate toracice, penetrante în cavitatea pleurală, cu interesarea lobului inferior stâng și hemotorax, plaga pericardică și hemopericard, plăgi tăiate-înțepate abdominale, penetrante în cavitatea peritoneală cu soluții de continuitate lob stâng hepatic, intestin subțire, epiplon gastro - colic, mare epiplon, mezenter și hemoperitoneu, complicate cu eventrație, plăgi tăiate față dorsală pumn stâng cu secțiune tendoane extensoare degete III, IV, V, plăgi tăiate nepenetrante toraco-abdominale, mandibular și piramidă nazală, relevă, pe de o parte, violența deosebită a agresiunii exercitate de către inculpat asupra părții vătămate, iar, pe de altă parte, faptul că viața părții vătămate a fost salvată doar în urma intervențiilor medicale calificate, fiind necesară intervenția chirurgicală imediată.

Or, din această perspectivă, C. apreciază că instanța de fond a acordat o valoare nejustificată circumstanțelor ce țin de conduita anterioară agresiunii exercitate de către inculpat (prin aceea că a fost provocat de către partea vătămată) și ulterioară acesteia (împrejurarea că inculpatul a anunțat o ambulanță care l-a transportat pe vătămat la spital), minimalizând astfel gradul de pericol social concret al faptei comise de către inculpat, relevat de aspectele mai sus menționate, privind modul de comitere, consecințele produse, persoana inculpatului.

În raport de cele mai sus expuse, raportat gravității deosebite a faptei reținute în sarcina inculpatului, violența deosebită cu care a acționat – lovind în continuare victima după ce aceasta fugise din casă, deși era căzută la pământ, în stare critică -, C. apreciază că nu se identifică în analiza apel formulat de inculpat nici un criteriu/împrejurare care să conducă la concluzia că se impune o reducere a răspunderii penale. Faptul că declanșarea acțiunii violente a inculpatului s-a datorat chiar acțiunii părții vătămate, deosebit de faptul că această împrejurarea a fost reținută ca și circumstanță atenuantă, dându-i-se efectul cuvenit, această împrejurarea nu justifică nici reacția depășită a inculpatului și, cu atât mai puțin, nu justifică nici diminuarea pedepsei, astfel cum a solicitat inculpatul.

Dimpotrivă, în cauză, deosebit de aspectele menționate deja, se identifică o . alte criterii obiective de natură să agraveze răspunderea penală. Astfel, pe de o parte, inculpatul a comis faptele din prezenta cauză atât în condițiile recidivei post executorii prev. de art. 37 lit. b Codul penal din 1969, fiind anterior condamnat pentru săvârșirea unor infracțiuni de viol, cât și în condițiile concursului de infracțiuni prev. de art. 34 cod penal din 1968, în raport de infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 94 din 4.03.2014 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia penală nr. 267/15.05.2014 a Curții de A. Iași, aspecte de natură să releve potențialul periculos al inculpatului. Pe de altă parte, în conținutul pluralității infracționale sub forma concursului de infracțiuni se rețin nu mai puțin de 5 infracțiuni, majoritatea cu violență.

Or toate aceste împrejurări legate de faptă și de persoana inculpatului impuneau cu necesitate sancționarea prin aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai ridicat, care să reflecte gradul de pericol social al faptei și al inculpatului.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are – pe lângă scopul său represiv – și o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ce privește comportarea făptuitorului.

Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Potrivit art. 80 cod penal din 1968: ”în caz de concurs între cauzele de agravare și cauzele de atenuare, pedeapsa se stabilește ținându-se seama de circumstanțele agravante, de circumstanțele atenuante și de starea de recidivă.

În caz de concurs între circumstanțele agravante și atenuante, coborârea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie.”

Așa fiind, C. urmează să facă aplicarea dispozițiilor art. 80 cod penal, reținând concursul între cauzele de agravare – respectiv concursul de infracțiuni, starea de recidivă - și cauzele de atenuare – respectiv circumstanța atenuantă a provocării -, și, pe cale de consecință, în raport de cele expuse, să procedeze la majorarea pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea dedusă judecății în prezenta cauză.

În acest sens, C. va proceda la descontopirea pedepsei rezultante de 4 (patru) ani și 3 (trei) luni închisoare aplicată inculpatului C. I., în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor.

În ceea ce privește pedepsele accesorii și complementare, C. reține că potrivit art. 12 alin. 1 din LPANCP, în cazul succesiunii de legi intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă, în cauză fiind identificată ca lege penala mai favorabila Cod pena din 1968.

În cauză, natura faptei săvârșite, persistența infracțională, ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și după executarea pedepsei principale, astfel că aceste interdicții se impun a fi aplicate inculpatului ca pedeapsă complementară.

Având în vedere că normele procesual penale sunt de imediată aplicare, astfel că de la . noului cod de procedură penală la data de 01.02.2014 nu mai putea fi incidente, în ceea ce privește procedura recunoașterii de vinovăție, dispozițiile art. 320 ind.1 cod proc. pen. din 1968, C. urmează să dispună înlăturarea acestora și să facă aplicarea dispozițiilor în vigoare, respectiv art. 396 alin. 10 raportat la art. 375 cod proc. pen., aprecierea globală a legii penale mai favorabilă impusă prin decizia menționată a Curții Constituționale vizând exclusiv dispozițiile penale sau din legi penale cu privire la infracțiune, și nu dispozițiile procedural penale.

Cu privire la criticile formulate în latura civilă, sub aspectul neacordării daunelor materiale, atât de procuror, cât și de partea civilă, C. reține:

Partea vătămată E. G. s-a constituit parte civila in cauza cu suma de 20.000 lei cu titlu de daune materiale, constând in contravaloarea medicamentelor achiziționate, a consultațiilor medicale si a cheltuielilor de transport la unitatea medicala, precum si cu suma de 40.000 lei cu titlu de daune morale, constând in suferințele fizice si psihice cauzate in urma acțiunii incupatului.

În analiza acțiunii civile formulate au fost avute în vedere dispozițiile dispozițiilor art. 19 al. 5 cod procedură penală, potrivit cărora repararea pagubei se face potrivit dispozițiilor legii civile, ceea ce înseamnă că legea penală trimite atât la dispozițiile civile de drept materiale care reglementează răspunderea civilă delictuală, și anume art.1349 și 1357 din Codul civil, cât și la cele de drept procesual civil.

Așa fiind, temeiul răspunderii civile a inculpatului pentru prejudiciile cauzate în urma săvârșirii infracțiunii îl constituie temeiul general al răspunderii civile delictuale, astfel cum este reglementat în art.1349 Cod civil, care prevede că: ”orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.”

Cerințele legii impun ca persoana care a săvârșit o faptă ilicită să repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din săvârșirea acesteia, indiferent de caracterul lor, ceea ce rezultă din însăși conținutul art. 1357 Cod civil, care folosește termen general de “ prejudiciu” fără a distinge în raport cu caracterul material sau morale al acestuia, aceasta însemnând că trebuie reparate atât prejudiciile materiale, cât și cele morale, cauzate prin orice fapte ilicite, deci implicit și a celor cu caracter penal.

Astfel, instanța de apel reține, la rândul său, că acțiunea civilă, chiar alăturată procesului penal, este guvernată de principiul potrivit căruia „cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească”, principiu înscris în dispozițiile art.1072 Cod civil.

Partea civilă E. G. în susținerea pretențiilor civile formulate sub aspectul daunelor materiale si morale a solicitat audierea martorului Ciuca I. ( fila 48 dosar fond).

In cuprinsul declarației din data de 20.07.2014, martorul Ciuca I. a arătat faptul ca, de la fratele parții civile, numitul Eisei Jenel, știe faptul ca partea civila a cheltuit suma de 20.000 lei pentru achiziționarea de medicamente si pentru a fi transportat de la domiciliu la diferitele unități spitalicești.

În ciuda acestor susțineri, nu au fost depuse la dosarul cauzei acte justificative cu privire la cheltuielile efectuate de partea vătămată E. G. cu tratamentul medical si transportul la unitățile spitalicești.

Pentru acordarea de despăgubiri civile cu caracter material este necesar să se stabilească prin probe certe atât existența unui prejudiciu cât și valoarea acestuia.

Astfel, tragerea la răspundere civilă a autorului faptei ilicite nu poate să opereze decât în limita valorii prejudiciului real și efectiv produs .

În ceea ce privește despăgubirile materiale reprezentând prejudicial cauzat părții civile, contrar criticilor formulate în acest sens, soluția instanței de fond are suport în actele dosarului.

De asemenea, pentru ca prejudiciul să fie susceptibil de reparare acesta trebuie, pe lângă alte condiții, să fie cert; prejudiciul viitor este cert in situația in care este susceptibil de evaluare.

Caracterul cert al prejudiciului presupune ca acesta să fie sigur, atât în privința existenței cât și în privința posibilității de evaluare.

Instanța de fond în mod corect a reținut ca dovedite împrejurările în raport de care s-a făcut soluționarea laturii penale a cauzei, constând că există o faptă ilicită, reprezentată de fapta concretă reținută în sarcina inculpatului, precum și vinovăția sa în comiterea acestora.

Nu există însă, la dosarul cauzei, nici un minim de date, de natură să reflecte, cu gradul necesar de certitudine, valoarea concretă a prejudiciului material adus acesteia, declarația singulară a martorului audiat la instanța de fond nefiind în măsură, în lipsa oricărui început de dovadă scrisă, să ateste în mod real că în patrimoniul părții vătămate s-a produs un prejudiciu material în cuantumul solicitat.

Or, instanța nu dispune de criterii necesare, în lipsa unor astfel de probe, pentru a putea aprecia în ce măsură aceste prejudicii au fost create.

Contrar susținerilor invocate în apel, în sensul imposibilității preconstituirii de probe datorită stării precare a sănătății, instanța de apel reține că daunele materiale pot fi acordate numai în măsura dovedirii lor, conform principiului general al normelor de drept material potrivit căruia cel ce face o afirmație în cadrul judecății trebuie să o dovedească. De altfel, pare greu de acceptat versiunea înaintată de procuror privind motivul imposibilității preconstituirii de probe, câtă vreme în situația în care aceasta a necesitat atât tratament medicamentos, de recuperare, etc., cât și regim alimentar diferit, să nu fie în măsură să colecteze bonurile fiscale justificative.

În lipsa unui minim de probe care să confirme susținerile părții vătămate privind efectuarea de cheltuieli pentru refacerea stării de sănătate lezate prin acțiunea ilicită a inculpatului – leziuni de necontestat -, în mod corect prima instanță a apreciat ca nedovedite pretențiile materiale solicitate cu acest titlu.

Față de considerentele anterior expuse, C. constată că apelul formulat de procuror este întemeiat, astfel că, în temeiul disp. art. 421 pct. 2 lit. „a” cod proc. pen., va admite apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul V. împotriva sentinței penale nr. 394 din 14.08.2014 pronunțate de Tribunalul V., pe care o va desființa în parte, în latură penală.

În rejudecare, se va proceda conform celor mai sus menționate, privind:

- descontopirea pedepsei rezultante aplicată inculpatului C. I., în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor;

- aplicarea dispozițiilor art. 80 cod penal din 1968 cu privire la infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor prev. de art. 20 rap. la art. 174 Cod penal din 1969;

- înlăturarea aplicării dispozițiilor art. 320 ind. 1 cod proc. pen. din 1968 și aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. 10 raportat la art. 375 cod proc. pen.

- majorarea pedepsei aplicată inculpatului C. I. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor prev. de art. 20 rap. la art. 174 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal din 1969, raportat la art. 73 lit. b cu referire la art. 76 alin. 2 și art. 80 Codul penal din 1969, art. 5 Cod penal, cu aplic. art. art. 396 alin. 10 raportat la art. 375 cod proc. pen.

- aplicarea inculpatului C. I. a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal din 1968 pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

- contopirea pedepsei stabilită prin prezenta decizia cu pedepsele aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 94 din 4.03.2014 de către Judecătoria B., definitivă la data de 15.05.2014 prin decizia penală nr. 267/15.05.2014 a Curții de A. Iași, în temeiul prevederilor art. 33 lit. a, art. 34 lit. b si art. 36 Cod penal din 1969;

- adaugarea sporului de 1 (un) an închisoare.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Având în vedere considerentele anterior expuse, C. constată că apelurile formulate de inculpatul C. I. și partea civilă E. G. nu sunt întemeiate, astfel că, în temeiul disp. art. 421 pct. 1 lit. „b” cod proc. pen., va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul C. I. și partea civilă E. G. împotriva aceleiași sentințe penale.

În baza dispozițiilor art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul declarat de procuror vor rămâne în sarcina acestuia.

În baza dispozițiilor art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga pe inculpatul C. I. la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care s-a inclus și suma reprezentând onorariu apărător oficiu, ce va fi avansată inițial din fondurile M.J.

În baza dispozițiilor art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga pe partea civilă E. G. la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

Decide:

Admite apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul V. împotriva sentinței penale nr. 394 din 14.08.2014 pronunțate de Tribunalul V., pe care o desființează în parte, în latură penală.

Rejudecând:

Descontopește pedeapsa rezultantă 4 (patru) ani și 3 (trei) luni închisoare aplicată inculpatului C. I., în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, astfel:

a) 3 (trei) ani 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă omor prev. de art. 20 rap. la art. 174 Cod penal din 1969, cu aplic. art. 320 ind. 1 al. 7 Cod procedură penală, cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal din 1969, raportat la art. 73 lit. b cu referire la art. 76 al. 2 Codul penal din 1969, art. 5 N. Cod penal, aplicată prin sentința penală apelată;

b) 5 (cinci) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare prev. de art. 206 Cod penal - Legea nr. 286 din 2009 și cu aplicarea art. 5 Cod penal împotriva părții vătămate B. C. (faptă comisă la data de 28.10.2013);

c) 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 229 lit. b Cod penal - Legea nr. 286 din 2009 cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal anterior și cu aplicarea art. 5 Cod penal împotriva părții vătămate B. C., (faptă comisă la data de 28.10.2013);

d) 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev. de art. 253 alin. 1 Cod penal - Legea nr. 286 din 2009 cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal anterior și cu aplicarea art. 5 Cod penal împotriva părții vătămate B. C. (faptă comisă la data de 28.10.2013);

e) 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 371 Cod penal - Legea nr. 286 din 2009 cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal anterior și cu aplicarea art. 5 Cod penal (faptă comisă la data de 28.10.2013) – pedepsele de la punctele b – e aplicate prin sentința penală nr. 94, pronunțată la data de 4.03.2014 de către Judecătoria B., definitivă la data de 15.05.2014 prin decizia penală nr. 267/15.05.2014 a Curții de A. Iași ;

f) sporul de 1 (un) an închisoare, pe care îl menține.

Face aplicarea dispozițiilor art. 80 cod penal din 1968 cu privire la infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor prev. de art. 20 rap. la art. 174 Cod penal din 1969.

Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 320 ind. 1 cod proc. pen. din 1968 și face aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. 10 raportat la art. 375 cod proc. pen.

Majorează de la de 3 (trei) ani și 3 (trei) luni închisoare la 5 (cinci) ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului C. I. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor prev. de art. 20 rap. la art. 174 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal din 1969, raportat la art. 73 lit. b cu referire la art. 76 alin. 2 și art. 80 Codul penal din 1969, art. 5 Cod penal, cu aplic. art. art. 396 alin. 10 raportat la art. 375 cod proc. pen.

Aplică inculpatului C. I. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal din 1968 pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În temeiul prevederilor art. 33 lit. a, art. 34 lit. b si art. 36 Cod penal din 1969 contopește pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare stabilită prin prezenta decizie cu pedepsele aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 94 din 4.03.2014 de către Judecătoria B., definitivă la data de 15.05.2014 prin decizia penală nr. 267/15.05.2014 a Curții de A. Iași, (individualizate în sentința penală apelată), în pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare și 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal din 1968, la care se adaugă sporul de 1 (un) an închisoare.

Total pedeapsă de executat pentru inculpatul C. I.: 6 (șase) ani închisoare și 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal din 1968

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

2. Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul C. I. și partea civilă E. G. împotriva aceleiași sentințe penale.

În baza dispozițiilor art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul declarat de procuror rămân în sarcina acestuia.

În baza dispozițiilor art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul C. I. la plata sumei de 400 lei cheltuielile judiciare către stat, în care s-a inclus și suma de 200 lei onorariu apărător oficiu, ce va fi avansată inițial din fondurile M.J.

În baza dispozițiilor art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe partea civilă E. G. la plata sumei de 200 lei cheltuielile judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 22.12.2014.

Președinte, Judecător

I. E. C. A. G. O. M.

Grefier,

C.-M. Ș.

Red./tehn. C.I.E

2 ex. – 08.01.2015

Trib. V. – jud. L.-M. B.

← Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 3/2015. Curtea de Apel IAŞI		Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... →

Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 850/2014. Curtea de Apel IAŞI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 850/2014. Curtea de Apel IAŞI