Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 91/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 91/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 22-12-2014 în dosarul nr. 91/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI - NCPP - CPJ
DECIZIE PENALĂ Nr. 91/2014
Ședința publică de la 22 Decembrie 2014
Completul compus din:
Președinte M. C.
Grefier L. R.-C.
Ministerul Public P. de pe lângă C. de A. Iași
Reprezentat prin procuror L. D.
Pe rol judecarea contestației formulată de inculpatul C. A. împotriva încheierii din 16.12.2014 pronunțată de Tribunalul Iași în dosar nr._ 14, având ca obiect înlocuire măsură preventivă (art.242 NCPP).
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată prezența inculpatului C. A., aflat în stare de arest preventiv, asistat de av. oficiu M. I..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că a fost anunțată telefonic doamna av. V. A., apărător ales la inculpatului despre termenul acordat în cauză, iar aceasta a arătat că nu se poate prezenta fiind plecată din localitate, după care:
Nemaifiind formulate alte cereri instanța constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av M. I., pentru inculpatul contestator C. A., solicită admiterea contestației și punerea în liberate a acestuia raportat la perioada lungă de arest preventiv și faptul că este o persoană fără antecedente penale cu o situație familială deosebită tatăl acestuia decedând de curând.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea contestației și menținerea soluției pronunțată de instanța de fond, care corect a apreciat că nu se impune înlocuirea măsurii preventive întrucât nu sunt modificate temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii. O înlocuirea a măsurii preventive nu ar fi oportună și nici proporțională cu gravitatea faptei, nici suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 Cod procedură penală, nu ar mai fi asigurate garanțiile suficiente acordate la acest moment de controlul real și obiectiv al organelor statului față de inculpat, mai ales că pe parcursul urmăririi penale există indicii că a încercat acesta să determine martorii să săvârșească infracțiunea de mărturie mincinoasă. Chiar dacă este cea mai grea măsură preventivă, în speța de față se impune menținerea stării de arest preventiv.
Inculpatul C. A., având ultimul cuvânt, arată că nu a influențat martorii, aceștia u fost bătuți la poliție și la procuror și au fost forțați să declare împotriva sa. Solicită admiterea contestației și judecarea sa în stare de libertate sub control judiciar, dorește să meargă acasă deoarece i-a decedat tatăl.
C. DE A.
Asupra contestației penale de față:
Tribunalul Iași prin încheierea din_ a dispus următoarele:
În baza art. 242 alin. 2 Cod proc. pen. respinge, ca nefondată, cererea formulată de inculpatul C. A., fiul lui M. și C., născut la data de 10.11.1995 în . cetățean român, C.N.P._, domiciliat și ., jud.Iași, aflat în prezent în Penitenciarul Iași în baza mandatului de arestare preventivă nr. 29/UP/07.08.2014 emis de Tribunalului Iași, în dosarul nr._, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar.
În baza art. 362 alin. 2 Cod proc. pen. raportat la art. 208 alin. 4 Cod proc. pen., verifică și constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, luată față de inculpatul C. A., fiul lui M. și C., născut la data de 10.11.1995 în . cetățean român, C.N.P._, domiciliat și ., jud.Iași, aflat în prezent în Penitenciarul Iași în baza mandatului de arestare preventivă nr. 29/UP/07.08.2014 emis de Tribunalului Iași, în dosarul nr._, măsură pe care o menține.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Ministerului Public – P. de pe lângă Tribunalul Iași, dat în dosarul nr. 798/P/2014 din 21.08.2014, a fost trimis în judecată inculpatul C. A., sub acuzația săvârșirii infracțiunii de „tentativă de omor calificat” prev. de art. 32 alin. 1 Cod Penal, raportat la art. 188 alin. 1 Cod Penal – art. 189 alin. 1 lit. f Cod Penal, reținându-se în sarcina acestuia că: în noaptea de 02/03.08.2014, în jurul orelor 02,30, în timp ce se afla pe raza satului Sîngeri, ., pe fondul consumului de alcool și al unui conflict spontan generat chiar de atitudinea inculpatului care a refuzat să părăsească domiciliul martorei C. T., unde intrase fără drept, le-a aplicat mai multe lovituri de cuțit numiților A. D. I. și D. C. care interveniseră în sprijinul proprietarei.
Pentru această faptă reținută în sarcina inculpatului, prin încheierea penală nr. 92/JDL din 07.08.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Iași, în baza art. 226 din noul Cod de procedură penală, rap. la art. 202 alin. 1, 3, alin. 4 lit. e din noul Cod de procedură penală, art. 223 alin. 2 Cod de procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C. A., pentru o perioadă de 20 zile, începând cu data de 07.08.2014 și până la data de 26.08.2014, inclusiv, iar la sesizarea instanței de judecată prin rechizitoriu, prin încheierea din data de 23.08.2014, dată în dosarul nr._ 14, judecătorul de cameră preliminară a dispus menținerea măsurii arestului preventiv, precum și ulterior, în procedura de cameră preliminară.
Astfel cum statuează dispozițiile art. 208 alin. 2 și 3 și art. 207 alin. 4 C.proc.pen., instanța de judecată este datoare să verifice dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia și, atunci când constată că aceste temeiuri se mențin, trebuie să dispună menținerea măsurii preventive față de inculpat.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare al disp. art. 208 alin. 2 și 3 și art. 207 alin. 4 C.proc.pen. rap. la art. 223 alin. 2 și art. 202 alin. 1, 3 C.proc.pen., instanța constată că măsura arestului preventiv este una legală și temeinică, având în vedere că din materialul probator administrat până la acest moment rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul C. A. ar fi săvârșit fapta pentru care a fost anchetat penal și trimis în judecată. În acest sens, instanța are în vedere următoarele probe: - procesul – verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică aferentă; - declarațiile persoanelor vătămate D. C. și A. D. I.; - declarațiile martorilor N. I. V., C. B. I., D. G., T. Ș., C. T., C. I., C. A., P. L. și Saraiman C.; - declarațiile inculpatului C. A. din cursul urmăririi penale; - raportul de constatare medico-legală nr. 5763/08.08.2014 întocmit de către IML Iași, care evidențiază leziunile suferite de persoana vătămată A. D. I.: „un traumatism al hemitoracelui drept obiectivat prin plagă înjunghiată hemitorace drept fără interesare pleura pulmonară, pe linia axilară anterioară, în spațiul X intercostal.”; - raportul de constatare medico-legală nr. 5764/08.08.2014 întocmit de către IML Iași, care evidențiază leziunile suferite de persoana vătămată D. C., respectiv: „un traumatism toraco abdominal obiectivat prin: plagă înjunghiată hemitorace stâng pe linia axilară anterioară, în spațiul XI intercostal cu interesare peritoneală și extravazarea mare eplipoon și disjuncție condro condrală. Plagă înjunghiată nepenetrantă hemitorace drept posterioară, la 6 cm. Paravertebral fără interesare pleuro pulmonară, spațiul IX intercostal. Plagă înjunghiată nepenetrantă epigastrică fără interesare peritoneală paramedian stg. cu hematom parietal. Plagă înjunghiată hemitorace stg. nepenetrantă în spațiul VI intercostal linia axilară posterioară fără interesare pleuro pulmonară. Plagă înjunghiată nepenetrantă hemitorace stg. în spațiul VIII intercostal pe linia axilară anterioară fără interesare pleuro pulmonară, pentru care s-a intervenit chirurgical și s-a efectuat laparatomie exploratorie, drenaj peritoneal, sutura plăgilor toraco abdominale”;- procesul – verbal din data de 05.08.2014, întocmit de organele de poliție cu ocazia căutării inculpatului C. A., din care rezultă faptul că mama acestuia a declarată că fiul său nu se află la domiciliu, fiind plecat din dimineața zilei de 04.08.2014 la muncă, probabil într-o localitate din jud. Harghita;- procesul – verbal de depistare, din data de 05.08.2014, întocmit de organele de poliție din ., care confirmă faptul că acesta a fost găsit pe raza acestei localități, fără însă a opune rezistență pentru a fi condus la postul de poliție de pe raza acestei localități.
Cele arătate anterior se circumscriu dispozițiilor art. 208 rap. la art. 207 alin. 4 C. proc. pen., în sensul existenței temeiurilor care justifică măsura arestului preventiv sub aspectul necesității acesteia, cu atât mai mult cu cât din probele dosarului rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul C. A. ar fi săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată și cu privire la care se desfășoară prezenta cercetare judecătorească, precum și sub aspectul proporționalității ei cu scopul urmărit, dat fiind că, menținerea acesteia se consideră necesară pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal (existând indicii de încercare de influențare a martorului N. N. I. potrivit cu care, inculpatul a încercat să-l determine să declare mincinos în fața organelor de poliție, respectiv: „A. mi-a cerut să nu spun că a avut cuțit asupra lui”).
În plus, contrar susținerilor apărării, în continuare privarea de libertate a inculpatului este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, fiind astfel în continuare îndeplinite în cazul acestuia exigențele art. 223 alin. 2 C.proc.pen.
În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, instanța reține că acesta rezultă din analiza coroborată a următoarelor elemente, extrase din mijloacele de probă expuse mai sus: gravitatea deosebită a faptei bănuit că a fost comisă, valorile sociale pretins lezate, referitoare la dreptul la viață, modalitatea concretă în care se presupune că a fost desfășurată activitatea infracțională (pe fondul consumului de băuturi alcoolice, prin exercitarea de acte de violență și aplicarea mai multor lovituri de cuțit persoanelor vătămate A. D. I. și D. C.), urmările produse (cauzarea de leziuni persoanelor vătămate, leziuni care deși nu au fost de natură a le pune în primejdie viața, au fost aplicate în zone vitale ale corpului uman, iar victima D. C. a necesitat chiar și intervenții chirurgicale urmare a leziunilor suferite), sentimentul de insecuritate socială pe care îl generează în societate săvârșirea faptelor de genul celei comise de către inculpat.
Pentru aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică ce l-ar reprezenta lăsarea inculpatului C. A. în libertate, instanța are în vedere și persoana inculpatului care, așa cum rezultă și din referatul de evaluare nr. 8294/21.11.2014, întocmit de un consilier de probațiune din cadrul Serviciului de Probațiune Iași, agentul de poliție H. S., din cadrul Postului de Poliție Focuri, jud. Iași, a declarat că „tânărul îi este cunoscut, deoarece a mai fost implicat în unele altercații pe fondul consumului de băuturi alcoolice”. Mai mult decât atât, consilierul de probațiune a reținut că „factori favorizanți ai comiterii faptei sunt corelați cu autocontrolul redus și manifestările agresive determinate de starea de ebrietate, capacitatea redusă a gândirii alternative, precum și cea de evaluare corectă a consecințelor propriilor acțiuni”, toate aceste aspecte fiind de natură a forma convingerea instanței în sensul că restricționarea libertății inculpatului continuă să fie necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
La termenul din data de 15.12.2014, inculpatul C. A., prin apărător, a formulat și o cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar, invocând în esență că în cauză au apărut elemente noi care să justifice această înlocuire, respectiv actele medicale depuse la dosarul cauzei la un termen anterior, care justifică declarația inculpatului în sensul că a acționat sub impulsul de a-și apăra viața, iar buna desfășurare a procesului penal nu ar fi împietată cu inculpatul în stare de libertate.
Înlocuirea măsurii arestării preventive se poate dispune în situația în care s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 211, art. 216, respectiv art. 218 noul Cod proc. pen. și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 Cod proc. pen.
În primul rând, în aprecierea condițiilor generale de luare a măsurii preventive a controlului judiciar, instanța reține că față de inculpat această măsură preventivă nu este nici proporțională cu gravitatea acuzaților aduse și nici suficientă pentru realizarea scopului prev. de art.202 alin.1 C.proc.pen., în condițiile în care infracțiunea de care acesta este acuzat are un grad de pericol deosebit de ridicat, reliefat de limitele sancționatorii dintre cele mai ridicate prevăzute de legiuitor, iar inculpatul nu prezintă suficiente garanții pentru a se putea aprecia că organul judiciar ar putea exercita un control real și efectiv asupra persoanei sale.
După cum s-a menționat mai sus, se apreciază că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu au încetat. De asemenea, se constată că menținerea măsurii preventive este necesară în vederea bunei desfășurări a procesului penal, dat fiind și faptul că acesta a încercat în mod direct să influențeze unul din martorii audiați în faza de urmărire penală – N. I., pentru a denatura sau contura o anumită situație de fapt, favorabilă inculpatului.
În ceea ce privește susținerile apărării referitoare la faptul că inculpatul a acționat sub imperiul fricii și nu a urmărit altceva decât să își apere viața, instanța apreciază că aceste aspecte țin de fondul cauzei și pot fi conturate pe parcursul cercetării judecătorești dar la acest moment pot procesual nu pot fi avute ca și temei care să justifice înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură mai ușoară, respectiv măsura preventivă a controlului judiciar.
În plus, instanța nu poate să nu constate că în referatul de evaluare întocmit de un consilier de probațiune din cadrul Serviciul de Probațiune Iași se rețin ca și factori care poate influența în mod negativ comportamentul social al inculpatului „gradul redus de dezvoltare al gândirii alternative, capacitatea relativ redusă de evaluare corectă a consecințelor propriilor acțiuni, lipsa unor activități constructive de petrecere a timpului liber, precum și autocontrolul redus și tendința de a aborda conduite agresive pe fondul consumului de băuturi alcoolice”.
Toate aspectele relevate mai sus, conduc în mod indubitabil la concluzia că, și în prezent, subzistă temeiurile de fapt și de drept ce au impus inițial arestarea inculpatului, precum și că aceste temeiuri nu au dispărut, ceea ce impune, în continuare, privarea de libertate a acestuia și nu creează premisele necesare care să formeze convingerea instanței că buna desfășurare a procesului penal poate fi asigurată și cu inculpatul în stare de libertate, sub măsura preventivă a controlului judiciar.
Concluzionând, constatând astfel că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului C. A. impun în continuare privarea de libertate a acestuia, nefiind relevat niciun aspect de natură a schimba temeiurile de fapt și de drept care au determinat luarea măsurii preventive, instanța menține arestarea preventivă a inculpatului C. A. și respinge cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar, ca nefondată.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație în termen legal inculpatul C. A. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea contestației inculpatul arată că solicită punerea sa în libertate raportat la perioada lungă de arest preventiv și la faptul că nu are antecedente penale iar de curând i-a decedat tatăl, solicitând aplicarea unui control judiciar.
Examinând actele și lucrările cauzei prin prisma motivelor invocate în contestație instanța apreciază ca nefondată contestația urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:
În mod corect și în concordanță cu actele și lucrările cauzei instanța de fond a reținut că cererea inculpatului C. A. de înlocuire a măsurii preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar este nefondată și a respins-o apreciind că în cauză nu s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive fiind îndeplinite în continuare prevederile legale care impun menținerea stării de arest preventiv a inculpatului în vederea realizării scopului prevăzut de art. 202 alin.1 Cod procedură penală.
Inculpatul C. A. este acuzat de săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat prev. de art. 32 alin. 1 Cod penal raportat la art. 188 alin. 1 Cod penal – art. 189 alin. 1 lit. f Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că în noaptea de 02/03.08.2014, în jurul orelor 02,30, în timp ce se afla pe raza satului Sîngeri, ., pe fondul consumului de alcool și al unui conflict spontan generat chiar de atitudinea inculpatului care a refuzat să părăsească domiciliul martorei C. T., unde intrase fără drept, le-a aplicat mai multe lovituri de cuțit numiților A. D. I. și D. C. care interveniseră în sprijinul proprietarei.
Faptele pentru care inculpatul C. A. este cercetat sunt deosebit de grave fiind prevăzute de lege cu pedeapsa închisorii iar circumstanțele comiterii și ecoul profund negativ pe care îl au astfel de fapte în rândul cetățenilor impun privarea în continuare de libertate a inculpatului pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Arestarea inculpatului C. A. răspunde cerințelor de actualitate, oportunitate și proporționalitate a arestării preventive, având în vedere că nicio altă măsură nu ar îndeplini scopul urmărit de legiuitor.
Jurisprudența C.E.D.O. nu exclude refuzul de eliberare a unui acuzat numai pe temeiul gravității faptelor, dacă indicii concrete demonstrează că prin lăsarea în libertate a acuzatului s-ar aduce un prejudiciu real ordinii publice.
În acest context, împrejurările personale invocate de inculpatul C. A. nu sunt de natură a diminua pericolul pe care acesta îl prezintă pentru societate dacă ar fi lăsat în libertate și de a determina înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai puțin constrângătoare, aceea a controlului judiciar, instanța de fond apreciind temeinic în cauză că scopul procesului penal și buna desfășurare a acestuia poate fi asigurată doar cu inculpatul în stare de arest preventiv, menținând aceasta măsură.
Pentru aceste considerente, se va respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul C. A. împotriva încheierii din 16.12.2014 a Tribunalului Iași pronunțată în dosar nr._ 14, încheiere pe care o menține.
Conform art. 275 alin. 2 Cod procedură penală instanța va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în contestație.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza dispozițiilor art. 206 Cod procedura penala raportat la art. 242 Cod procedură penală, respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul C. A. fiul lui M. și C., născut la 10.11.1995, CNP_, în prezent în arest preventiv în Penitenciarul Iași împotriva încheierii din 16.12.2014 pronunțată de Tribunalul Iași în dosar nr._ 14, încheiere pe care o menține.
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă contestatorul inculpat C. A. la plata sumei de 200 de lei către stat, cu titlul de cheltuieli judiciare din care 100 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu se va avansa inițial din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.12.2014.
Președinte,
M. C.
Grefier,
L. R.-C.
Red jud CM_
Tehnored gref RCL_
4 EX
Jud fond T. L.
| ← Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 850/2014. Curtea de Apel IAŞI | Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 840/2014.... → |
|---|
