Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 3/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 06-01-2015 în dosarul nr. 3/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIE Nr. 3/2015
Ședința publică de la 06 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. P.
Judecător M. C.
Grefier C. B.
Ministerul Public reprezentat prin procuror L. D.
Pe rol judecarea cauzei penale privind apelul declarat de condamnatul B. C., deținut în Penitenciarul Iași, împotriva sentinței penale nr. 1177/23.10.2014 a Tribunalului Iași, dată în dosarul nr._, având ca obiect omorul calificat (art. 175 C.p.)
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă condamnatul apelant, în stare de deținere, asistat de avocat B. R. ce substituie pe avocat C. A. apărător desemnat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele de mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care,
Avocat B., după ce în prealabil a luat legătura cu condamnatul, precizează că acesta înțelege să-și mențină apelul și că nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat B. solicită, admiterea apelului și, pe fond, în temeiul art. 453 alin. 1 Cod procedură penală admiterea cererii de revizuire, astfel cum a fost formulată, apreciind că în mod greșit, în hotărârea de condamnare nu s-au reținut dispozițiile art. 74 lit. c vechiul Cod penal.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului declarat de condamnat, apreciind că în mod corect instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire, aceasta neîncadrându-se în nici unul dintre cazurile prevăzute expres la art. 453 Cod procedură penală.
Apelantul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului considerând că prin sentința de condamnare în mod greșit, nu s-au reținut dispozițiile art. 74 lit. c vechiul Cod penal.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
C.
Asupra apelului penal de față, C. constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1177/ 23.10.2014 a Tribunalului Iași pronunțată în dosarul cu nr._, în temeiul dispozițiilor art. 459 alin. 5 Cod procedură penală a fost respingsă ca inadmisibilă în principiu cererea de revizuire a sentinței penale nr. 412/21.10.1999 pronunțată de Tribunalul Iași, formulată de B. C., fiul lui V. și A., născut la data de 15.06.1978, în prezent aflat în Penitenciarul Iași. În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligat revizuentul să achite suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Iași a reținut că revizuentul B. C. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 6476/21.10.1999 a Tribunalului Iași, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 22 de ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav.
În motivarea cererii, revizuentul a invocat motivele pentru care solicită rejudecarea dosarului, arătând că deși a fost condamnat, nu s-au avut în vedere la individualizarea pedepsei circumstanțele atenuante, adică provocarea. S-a mai arătat în cadrul aceleiași cereri că se impunea schimbarea încadrării juridice a faptei în cea prevăzută de noul cod penal la art. 188, și nu la art. 189.
Tribunalul a examinat admisibilitatea cererii de revizuire din perspectiva dispozițiilor întregului art. 459 alin. 3 Cod procedură penală raportat la dispozițiile 453 al.1 Cod procedură penală, și a constatat că aceasta nu este admisibilă nici în principiu pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. .453 Cod procedură penală revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală poate fi cerută când:
a). s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei si care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate in cauza;
b). hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile invederate de un interpret, care a savarsit infracțiunea de mărturie mincinoasa in cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțata;
c). un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals in cursul judecații sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțata in cauza;
d). un membru al completului de judecata, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penala a comis o infracțiune in legătura cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțata in cauza;
e). când doua sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;
f). hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legala ce a fost declarata neconstituționala după ce hotărârea a devenit definitiva, in situația in care consecințele incalcarii dispoziției constituționale continua sa se producă si nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
Revizuentul a invocat ca temei de drept al cererii sale dispozițiile art. 453 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, dispoziții care se referă la fapte sau împrejurări noi care nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză. De fapt, niciunul dintre aspectele invocate în fapt nu sunt fapte și împrejurări noi, toate au fost arătate la instanțele care au soluționat cauza pe fond, în apel și în recurs. Revizuentul nu a invocat în apărare circumstanța atenuantă prev. de art. 75 lit. a Noul cod penal. Însă această circumstanță a provocării exista și în vechiul Cod penal, ea a fost preluată în acest cod, așa încât nu prezintă nici un element de noutate în sensul cerut de lege. De altfel, toate aspectele de fapt menționate au fost precizate prin motivele de apel și de recurs și niciunul dintre textele de lege prev. de art. 453 Cod procedură penală, în afara celui invocat de revizuent, nu sunt aplicabile în cauza de față.
Analizând motivele care stau la baza prezentei cereri de revizuire, a constatat instanța ca nu s-a relevat existenta niciuneia dintre cele șase situații de revizuire invocate, împrejurările arătate de către revizuent in susținerea cererii vizând aspecte ce puteau fi invocate doar cu prilejul controlului judecătoresc efectuat ca urmare a exercitării căilor ordinare de atac, in limitele aspectului devolutiv recunoscut de lege acestor instanțe.
Referitor strict la motivele arătate de revizuent în cererea sa, și anume că s-au descoperit fapte și împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei, instanța a reținut că toate faptele și împrejurările menționate în cererea sa de revizuire precum și înscrisurile depuse la dosar au fost avute în vedere la soluționarea cauzei atât în primă instanță cât și în căile de atac.
Sentința a cărei revizuire se solicită de către condamnat a fost supusă căilor de atac prevăzute de lege, fiind verificată de instanțele de control.
De asemenea, pe fondul cauzei, toate susținerile revizuentului sunt nefondate, probele administrate în cauză dovedind pe deplin săvârșirea infracțiunii de către acesta.
.Rejudecare dosarului nu poate avea loc decât în situațiile prevăzute expres de lege, așa cum am arătat mai sus, iar susținerile revizuentului nu se încadrează în nici una din aceste situații. În această etapă, a verificării îndeplinirii condițiilor de admisibilitatea în principiu, instanța este datoare să verifice dacă noile fapte și împrejurări invocate sunt de natură să pună la îndoială faptele reținute prin hotărârea definitivă, urmând ca în a doua etapă să se deschidă procedura de rejudecare a cauzei în fond. Instanța a reținut că în cauză s-a mai pronunțat o soluție într-o altă cerere de revizuire a aceluiași petent, având același obiect.
Dispozițiile art. 459 alin. 5 prevăd în mod expres că în situația în care instanța constată neîndeplinirea condițiilor prevăzute de alin. 3 al aceluiași articol dispune respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire.
În motivele de revizuire B. C. a făcut referire la faptul că în noua reglementare limitele de pedeapsa sunt mai mici decât în vechiul cod pentru fapta pentru care a fost condamnat. Deși acest aspect trebuia sa fie analizat separat pe calea unei contestații la executare, nefiind vorba de revizuire, instanța a reținut totuși că și aceste susțineri sunt nefondate, întrucât în noua reglementare fapta sa se încadrează la dispozițiile art. 189 și pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani sau detenția pe viață, deci aceleași limite de pedeapsă ca și în vechea reglementare.
***
În termenul prev. de art. 410 raportat la art. 459 alin. 7 C. proc. pen., hotărârea Tribunalului Iași a fost apelată de către revizuentul B. C., care a arătat că în mod greșit a fost respinsă cererea de revizuire ca inadmisibilă, instanța care l-a condamnat, în mod greșit nereținând dispozițiile art. 74 lit. c Cod penal din 1968, deși acest text de lege a fost menționat chiar în rechizitoriu, când a fost trimis în judecată. Art. 74 lit. c Cod penal din 1968 se regăsește în art. 75 alin. 2 din noul Cod penal, ducând la reducerea limitelor pedepsei.
Analizând cauza prin prisma motivelor invocate de apelant, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele prevăzute de art. 417 alin. 2 Cod proc. pen., C. constată că apelul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, cum corect a statuat instanța de fond, cererea de revizuire de față este inadmisibilă, nefiind incident niciunul dintre cazurile de revizuire expres și limitativ prevăzute de art. 453 C. proc. pen. Prin cererea sa, revizuentul-apelant a susținut că nu i-a fost circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 lit. c Cd penal din 1968 atunci când a fost condamnat, cu toate că, atunci când a fost trimis în judecată, rechizitoriul a făcut vorbire de acest text de lege.
În conformitate cu art. 453 din Codul de procedură penală, revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză, când un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă, un înscris care a servit ca temei al hotărârii a fost declarat fals, când un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, sau când două sau mai multe hotărâri nu se pot concilia, precum și în cazul admiterii unei excepții de neconstituționalitate a unei prevederi legale pe care s-a întemeiat hotărârea de condamnare, după ce aceasta a devenit definitivă, în raport de efectele încălcării dispoziției constituționale.
Pentru ca o cerere de revizuire bazată pe dispozițiile art. 453 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală să poată fi admisă – ca unic temei de drept ce poate fi identificat de instanță pentru cererea de revizuire, date fiind motivele de fapt invocate -, este necesar să fie descoperite fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză. Dacă prin solicitările formulate de revizuent nu se tinde la acestui aspect, ci la prelungirea probațiunii referitor la fapte și împrejurări deja cunoscute și verificate de instanță, la readministrarea unor probe din cadrul judecății în fond a procesului, cum este cazul în speță, cererea de revizuire nu poate fi admisă. Circumstanța atenuantă judiciară era la îndemâna instanței de judecată, aceasta putând-o aplica ori nu în funcție de datele concrete ale speței și de persoana inculpatului. Pe de altă parte, sub acest aspect, al circumstanțelor atenuante judiciare, este evident că instanța de judecată nu este ținută de mențiunile din rechizitoriu.
Așa cum a statuat prima instanță, referindu-se greșit însă la circumstanța provocării, aceste chestiuni puteau fi ridicate de revizuent în căile de atac, nefiind împrejurări noi în sensul Codului de procedură penală.
Criticile inițial aduse vizând aplicarea legii penale mai favorabile odată cu . noului Cod penal nu au mai fost reiterate în apel, C. statuând totuși că acestea trebuiau respinse de instanța de fond doar pe considerentul că revizuentul are la îndemână calea contestației la executare pentru această problemă de drept.
Pentru toate aceste considerente, C., în conf. cu disp. art. 459 raportat la art. 453, art. 410 și urm. C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul B. C. împotriva sentinței penale nr. 1177/ 23.10.2014 a Tribunalului Iași, sentință care va fi menținută ca legală și temeinică.
În baza disp. art. 275 alin. 2 C. proc. pen., va fi obligat apelantul - revizuent B. C. la plata a 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, în care va fi inclus și onorariul apărătorului din oficiu, 200 lei, care va fi avansat din fondurile speciale ale Ministerului de Justiție, către Baroul de Avocați Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de condamnatul B. C., deținut în Penitenciarul Iași, împotriva sentinței penale nr. 1177/23.10.2014 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă apelantul să achite 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezintă onorariu avocat desemnat din oficiu, ce se avansează către Baroul de Avocați Iași din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată in ședința publica azi, 06.01.2015.
Președinte, Judecător,
A. PrelipceanMihaela C.
Grefier,
C. B.
Red. /tehnored. P.A.
4 ex. 21Ianuarie 2015
Tribunalul Iași
Judecător A. D.
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 850/2014. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
