Dare de mită. Art. 255 C.p.. Hotărâre din 24-11-2014, Curtea de Apel IAŞI

ACP – Hai, acuma poți să vorbești. Ce dorești să-mi spui și ce…..vrei…. Ia loc pe scaunul ăla!

Se observă, într-adevăr, pe înregistrarea video că înainte de a se așeza, H. P., ce avea mână stângă băgată în buzunarul stânga față al gecii cu care era îmbrăcat, scoate mâna și pune pe biroul polițistului, sub un dosar, o bancnotă împăturită a cărei cupiură nu se distinge.

ACP – Ce vrei tu de fapt? Stai oleacă…stai oleacă! Ce faci acolo?

HP – Lasă-i așa acolo!

ACP – Ce ai pus acolo, măi?

HP – Lasă-i așa….

ACP – Ia-i…ia-i de acolo!

HP – Hai lasă-i! Lasă-i acolo și dă-ne și nouă marfa înapoi! Și plecăm ….și gata…. și dispărem….

ACP – Băi omule…..

HP –….neinteligibil…..

ACP – Noi facem…noi facem cercetări pentru…..Ce vrei tu de la mine acum?

HP – Nu vreau nimica.

ACP – Păi ce vrei să fac?

HP – Să ne dai și nouă marfa înapoi. Să plecăm.

ACP – Acte….documente legale de proveniență a mărfii?

HP – Hai domle!.... Ș.….

ACP – Eu te-am întrebat.

HP – Putem să aducem.

ACP – Și de ce n-ați adus?

HP – O rămas acolo.

ACP – Mai bine recunoști că asta-i o practică la voi. Nu se poate așa ceva…..

HP – Ei….dar…..na….nu ni se dă….

ACP – Nu-i legal.

HP – Ei, dar eu știu că nu-i legal. Știu că-i ilegal. Am zis că suntem și noi băieți buni, nu?

ACP – Cum să fiți băieți buni? Păi nu sunteți băieți buni, că nu aveți documente…..

HP – Suntem…..

ACP – Pentru marfa asta, noi tre să facem verificări…..

HP – Știu, știu….

ACP – Noi facem verificări, să vedem de unde ați luat marfa, ce-i cu ea, dacă nu-i furată….

HP – Dar nu…..uitați….v-am arătat că am luat….doar nu-i, nu-i furată….

ACP – Nu mi-ai arătat. Că eu vreau documente de proveniența mărfii….nu….

HP – Ia uitați! ( HP scoate din buzunar o hartie pe care o arată polițistului) Vedeți că ea este făcută pe o listă și scrisă cum am luat eu…..3 milioane, două sute și ceva…..

ACP – Ce înseamnă banii ăștia? ( polițistul arată spre bancnota pusă de HP pe biroul său)

HP – Ce înseamnă!?

ACP – Ce-s cu ei?

HP – Îs ai mei.

ACP – Și de ce i-ai pus aici?

HP – Haide, domn șef, dă-ne și nouă drumul!

ACP – Spune-mi de ce i-ai pus aicea!

HP – Să ne dai și nouă marfa să plecăm acasă! Hai, șefu, vă rog eu…..!

ACP – Așa….tu așa vrei….?

HP – A, așa cu telefonul? ( HP arată spre telefonul polițistului pe care acesta îl avea în mână)

ACP – Nu, nu cu telefonul, vroiam să văd cât îi ceasul. Uite, îs închise telefoanele. Zic: tu așa crezi că se procedează? Așa ai mai întâlnit tu?

HP – Nu că am mai întâlnit eu….

ACP – Păi eu dacă fac așa ceva îmi pierd serviciul.

HP – Știu.

ACP – Tu nu pierzi nimic. Eu îmi pierd serviciul dacă fac așa ceva.

HP – Pierd și eu. Nu pierd și eu niște bănișori?

ACP – Pierzi bănișori…….

HP – Suntem năcăjiți.

ACP – Băi, este o practică la voi să faceți treaba asta.

HP – O practică.….Facem ceva….mare, io știu? ….să spunem că…. băi, evaziune…..mare?...și eu nu știu ce?

ACP – ( Apelează de pe telefonul său mobil) Iubita, eu întârzii jumătate de oră. Nu ajung…cred că pe la 5 fără ceva ajung acasă. Da….Pa….

HP – Pe cuvânt dacă se mai întâmplă. Aveți cuvântul meu că nu se mai întâmplă. Îi pentru ultima dată când ne mai întâlnim.

ACP – Da. Și ceilalți? Ce-s cu ei?

HP – Îs cu mine. Eu îmi iau…..garanția că…n-o să se audă nicio discuție. N-o să se audă nicio……

ACP – Dar ce, ce zici să se audă?

HP – Nimic. Că am vorbit cu dumneavoastră, că am fost aicea, că ….

ACP – P., cu mine nu poți să faci așa ceva.

HP – Da.

ACP – Nu poți să faci așa ceva. Ți-am spus de la început. Da?

HP – Cum credeți dumneavoastră.

ACP – Ce să cred eu?

HP – Cum procedați dumneavoastră. Io știu….? La momentul 15.57.12 se observă cum în birou intră organele de urmărire penală însoțite de martorul asistent ,, .

Bancnota cu cupiura de 50 de Euro și seria S_ a fost identificată pe pupitrul denunțătorului A. C. P. și ridicată în vederea continuării cercetărilor. Inculpatul H. P. a declarat în momentul surprinderii în flagrant că bancnota îi aparține și că a pus-o pe pupitrul denunțătorului la solicitarea acestuia de a scoate din buzunare bunurile pe care le avea asupra sa. Ulterior a revenit precizând că a scos bancnota din buzunar și a așezat-o pe pupitrul denunțătorului ,,fără nicio intenție,, susținere infirmată de interceptările și înregistrările audio-video efectuate în cauză și chiar de inculpat cu ocazia audierii la data de 10.09.2013 .

Ulterior, după realizarea flagrantului, inculpatul H. P. a fost sancționat de către agentul principal de poliție I. V. pentru fapta prevăzută de art. 1 lit.e/Legea 12/1990 conform dispozițiilor art.2 lit.c/Legea 12/1990 ( cu amendă în cuantum de 500 lei ) conform procesului-verbal . nr._, iar numiții P. M. Simena, Avădănei C., L. M. și P. A., cu amendă / averstisment, conform proceselor-verbale . nr._, nr._, nr._ și nr._ .

Prin sentința civilă nr. 694/19.02.2014 a Judecătoriei P., definitivă, a fost admisă plângerea contravențională formulată de inculpatul H. P. împotriva procesului – verbal de contravenție seria_ din 10.07.2013, proces- verbal care a fost anulat, cu consecința exonerării inculpatului de plata amenzii contravenționale și ridicării sancțiunii complementare a confiscării bunurilor ridicate. A reținut Judecătoria P. că inculpatul H. P. a dovedit că deținea documente justificative, dar că nu le-a putut prezenta la data controlului și că agenții constatatori, în mod legal și temeinic au apreciat la data controlului că inculpatul H. P. nu deține documente justificative de proveniență a bunurilor, în lipsa unei dovezi contrare care să fie prezentate de acesta. Din cuprinsul sentinței civile menționate nu rezultă încălcarea vreunei dispoziții legale de către agenții constatatori, ci doar că, ulterior constatării faptei contravenționale, H. P. a produs documentele – factură și bon fiscal care atestau proveniența licită a mărfurilor și deținerea lor legală.

Situația de fapt astfel reținută rezultă din analiza coroborată a probelor administrate în cursul urmării penale. Astfel Inculpatul H. P. a recunoscut în fața instanței de judecată că la data de 10.07.2013 a comis faptele reținute în sarcina sa prin actul de sesizare, astfel cum au fost prezentate de procuror, iar declarația sa se coroborează cu cele date de martorii denunțători I. V. și A. C. P., de martorii P. M. Simena, Avădănei C., L. M. și P. A., cu aspectele consemnate în procesele- verbale încheiate în condițiile art. 90 Cod procedură penală din 1968 și înregistrările audio – video în mediul ambiental autorizate de procuror și confirmate de judecător, în condițiile art. 91 indice 1 și următoarele din Codul de procedură penală din 1968, în vigoare la data faptelor.

Martorul denunțător I. V. arată că a interpretat afirmația (,,hai șefule, ce ne faci . Nu ne lua marfa că suntem băieți buni ,, ) și gestul sugestiv al inculpatului ( întinderea mâinii ca și cum ar vrea să-i remită ceva ) ca pe o promisiune a unei sume de bani în schimbul nesancționării și neridicării bunurilor pe care le inventaria chiar în acel moment . Acesta arată că a refuzat promisiunea spunându-i inculpatului ,,să-și vadă de treabă,,, afirmație auzită de șeful său căruia i-a și comunicat imediat că inculpatul încearcă să-l corupă . I. V. confirmă și încercarea inculpatului de a-l corupe și pe șeful de post A. C. P. prin oferirea sumei de 50 de Euro ( când se afla la terasa unde servea prânzul și pe drumul de întoarcere la post ) împrejurare de care a luat cunoștință de la denunțătorul A. C. P. când s-a întors de la masă. Acesta confirmă și oferirea și darea de către învinuit a sumei de 50 de Euro șefului său A. C. P., în timpul realizării flagrantului, de care a luat cunoștință tot de la acesta .

Martorul I. V. a declarat în cursul urmăririi penale următoarele: ,, la data de 10.07.2013, conform planificării postului, am fost de serviciu între orele 08,00-20,00, desfășurând activitatea de patrulare pe două trenuri de persoane pe distanțele P. – Lespezi, Lespezi-P. . La întoarcerea din activitatea de patrulare, pe trenul de persoane nr. 5604 Suceava-Iași, am depistat mai multe persoane care transportau o cantitate mai mare de marfă – jucării pentru copii, fără să dețină documente de proveniență și transport . Le-am solicitat acestora să coboare în stația P. și să mă însoțească la sediul Postului de Poliție TF P. în vederea legitimării și aplicării măsurilor legale . Printre aceste persoane se aflau și numiții H. P., P. M. Simena, Avădănei C., L. M. și P. A. . Am început activitatea de inventariere a bunurilor la care a participat și șeful postului, agentul șef principal de poliție A. C. P. . În momentul în care inventariam bunurile lui H. P., într-un interval de timp în care șeful meu era ieșit din încăpere, acesta a afirmat: ,,hai șefule, ce ne faci . Nu ne lua marfa că suntem băieți buni ,, făcând în același timp un gest cu mîna spre mine ( a întins-o spre mine ca și cum ar vrea să-mi dea ceva ) din care am înțeles că îmi propune să-l ajut în schimbul unei sume de bani . I-am spus să-și vadă de treabă . Afirmația mea a fost auzită de șeful meu care tocmai intra în birou și căruia i-am spus că H. P. încearcă să-mi dea ceva pentru a-i lăsa să plece cu marfa și pentru a nu-i sancționa. Ne-am continuat activitatea de inventariere a bunurilor. La un moment dat, șeful meu A. C. P. a ieșit din nou din birou . Numitul H. P. era ieșit și el afară . După ce s-a întors, după cca 30 minute, șeful meu mi-a spus că H. P. l-a abordat și pe d-lui în timp ce lua masa la o terasă din zona gării, că s-a așezat la masa sa neinvitat și că a încercat să-i dea bani ( o bancnotă de 50 de Euro ), că l-a abordat din nou și după ieșirea de la teresa respectivă, până la sediul postului, timp în care a încercat din nou să-i dea bancnota de 50 de Euro. Am formulat denunț (șeful a anunțat DGA-SJA Iași ) . La acest moment nu erau întocmite procesele-verbale de sancționare contravențională, fiind întocmite doar procesele-verbale de inventariere a bunurilor . D-l A. Crstinel P. a purtat o discuție cu H. P. ulterior sosirii procurorului, discuție monitorizată audio-voideo, în timpul căreia am înțeles că acesta i-a oferit din nou bancnota de 50 de Euro cerându-i în schimb să-i lase să plece cu marfa acasă . Persoanele menționate mai sus au fost sancționate contravențional pentru fapta prev. de art. 1 lit.e/Legea 12/1990 republicată cu amendă și reținerea în vederea confiscării a bunurilor ,, . (declarație fila 38 – dosar de u.p)

Martorul denunțător A. C. P. confirmă situația de fapt expusă mai sus, respectiv promisiunea unei sume de bani făcută de inculpatul H. P. subalternului său I. V. și scopul urmărit, de care a aflat de la acesta din urmă ( i-a spus că H. P. încearcă să-i dea ceva în scopul neridicării bunurilor și nesancționării) , refuzul agentului principal de poliție I. V. pe care l-a perceput în mod direct întrucât chiar în acel moment intra în încăpere ( I. V. i-a spus inculpatului să-și vadă de treabă ), promisiunea pe care i-a făcut-o și lui inculpatul H. P. ( constând în darea sumei de 50 de Euro în scopul nesancționării și neridicării / restituirii bunurilor ) și oferirea sumei de 50 de Euro în același scop ( în timp ce se afla la terasa unde servea prânzul și la întoarcerea la postul de poliție ) și faptul că i-a povestit colegului său I. V. despre toate acestea . A. C. P. arată că, în timpul discuției monitorizată audio-video, învinuitul H. P. i-a oferit suma de 50 de Euro ( a pus bancnota pe pupitrul situat în fața mea ) și i-a cerut în schimb să-i lase să plece pe toți cu marfa acasă . Menționează că, în timpul discuției cu H. P., nu i-a lăsat de înțeles/solicitat vreo sumă de bani sau alt folos în vreun scop și nici să scoată tot ce are în buzunare, așa cum a declarat acesta în momentul suprinderii în flagrant, bancnota scoțând-o din buzunar din proprie inițiativă, aspect recunoscut și de inculpat cu ocazia audierii .

Denunțătorul A. C. P. arată următoarele: ,, îndeplinesc funcția de șef al Postului de Poliție Transporturi Feroviare P. și dețin gradul de agent șef principal de poliție . La data de 10.07.2013, conform planificării postului, am fost de serviciu între orele 08,00-16,00 . În tura de zi, intervalul 08,00-20,00, se afla de serviciu agentul principal de poliție I. V., pe care l-am trimis în activitatea de patruloare pe două trenuri de persoane pe distanțele P. –Lespezi, Lespezi-P. . La întoarcerea din activitatea de patrulare agentul principal de poliție I. V. mi-a raportat că, pe trenul de persoane nr. 5604 Suceava-Iași, patrulat la întoarcerea spre P., a depistat mai multe persoane care transportau o cantitate mai mare de marfă – jucării pentru copii, fără să dețină documente de proveniență și transport . Am dispus identificarea fiecărei persoane ( acestea fiind H. P., P. M. Simena, Avădănei C., L. M. și P. A. ), inventarierea bunurilor și luarea măsurilor legale, respectiv ridicarea bunurilor în vederea confiscării și sancționarea contravențională a persoanelor conform Legii 12/1990. Personal l-am ajutat pe agentul I. V. la inventarierea bunurilor . La un momentdat am auzit că agentul I. V. ii spune contravenientului H. P. să-și vadă de treabă . Imediat colegul meu mi-a spus că H. P. i-a propus să-i dea o sumă de bani să-l lase să plece cu bunurile. Ne-am continuat activitatea de inventariere a bunurilor, timp în care numitul H. P. m-a abordat și pe mine de mai multe ori, promițându-mi suma de 50 de Euro în scopul de a nu-i sancționa și de a-i lăsa pe toți să plece acasă cu marfa . Am refuzat, i-am comunicat că marfa găsită asupra lor va fi ridicată în vederea confiscării, că se va aplica față de toți sancțiunea contravențională a amenzii și i-am cerut să nu mai încerce să-mi promită / ofere vreo sumă de bani . Agentul principal de poliție I. V. a rămas să finalizeze inventarierea bunurilor iar eu, în jurul orei 13,00, am mers la masă la o terasă situată în zona gării . În timp ce serveam masa, a venit la mine numitul H. P. care s-a așezat, neinvitat, pe un scaun la masa la care stăteam eu (eram singur ), și a scos din buzunarul pantalonilor cu care era îmbrăcat o bancnotă de 50 de Euro pe care mi-a întins-o ( ținând-o în mână la vedere ) să o iau, solicitându-mi în schimb să – l las să plece cu marfa . Am refuzat și i-am cerut să plece . A încercat din nou să-mi dea bancnota de 50 de Euro în timp ce mă deplasam de la terasa unde luasem masa spre birou. L-am refuzat și de această dată și am intrat în sediul postului . A insistat iar să vorbească cu mine însă i-am cerut să aștepte și am sesizat lucrătorii Direcției Generale Anticxorupție, Serviciu Județean Anticorupție Iași . Am mai purtat o discuție cu numitul H. P. după sosirea procurorului de la Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași și a lucrătorilor DGA-SJA Iași, monitorizată audio-video . Eu mă aflam la pupitrul situat în biroul meu din sediul Postului de Poliție TF P., iar H. P. se afla pe un scaun în fața mea . In timpul discuției, acesta mi-a oferit suma de 50 de Euro ( a pus pe pupitrul situat în biroul meu, în fața mea, bancnota de 50 de Euro ) cerându-mi în schimb să-i las să plece cu marfa acasă . Bancnota de 50 de Euro a fost identificată de procuror în locul unde fusese așezată de către H. P. și ridicată în vederea continuării cercetărilor. După aceasta au fost întocmite procesele-verbale de sancționare a contravenienților, înscrisuri pe care aceștia le-au semnat . Menționez că, în timpul discuției cu H. P., nu i-am lăsat de înțeles/solicitat vreo sumă de bani sau alt folos în vreun scop și nici să scoată tot ce are în buzunare, așa cum a declarat acesta în momentul suprinderii în flagrant, bancnota scoțând-o din buzunar din proprie inițiativă ,, . (declarații, filele 36 și 37, dosar de u.p.) .

Martorii Avădănei C., P. A., P. M. Simena și L. M. confirmă faptul că nu au avut nicio discuție cu inculpatul H. P. privind încercarea de a-i corupe pe lucrătorii de poliție în scopul nesancționării și neridicării bunurilor în vederea confiscării .

Toate aceste declarații se coroborează cu aspectele rezultate din înregistrările ambientale realizate la data de 10.07.2013, în biroul denunțătorului A. C. P. din care rezultă cu certitudine că inculpatul H. P. i-a remis denunțătorului o bancnotă în scopul de a i se permite lui și martorilor P. M. Simena, Avădănei C., L. M. și P. A. să părăsească sediul Postul de poliție Transporturi feroviare P., fără a fi sancționați în nici un fel .

Din probatoriul administrat în cauză, Tribunalul reține că la data de 10.07.2013, fiindu-i adus la cunoștință de către agentul de poliție I. V., aflat în exercitarea legală a atribuțiilor de serviciu că urmează a fi sancționat contravențional și că alături de amenda contravențională se va aplica în baza legii nr. 12/1990 sancțiunea complementară a confiscării bunurilor deținute fără documente justificative, inculpatul H. P. a adoptat rezoluția infracțională de a rezolva această problemă care îl viza atât pe el, cât și pe martorii P. M. Simena, Avădănei C., L. M. și P. A., prin corupție, intenționând să dea suma de 50 euro în acest scop.

În realizarea acestei rezoluții infracționale, el a promis agentului I. V., aflat exercitarea atribuțiilor de serviciu și având competență materială funcțională și teritorială de a aplica sancțiunile contravenționale prev. de art. legea nr. 12/1990 în condițiile date, în timp ce acesta inventaria bunurile inculpatului și înainte de întocmirea procesului – verbal de sancționare contravențională nr._ din 10.07.2013 pe numele inculpatului . Văzând că martorul denunțător I. V. nu este de acord cu propunerea sa, în aceeași zi, inculpatul l-a abordat de două ori, la sediul Postului de Poliție și pe terasa unui loc unde servea masa pe agentul de poliție A. C. P. căruia i-a promis și oferit suma de bani în același scop, inculpatul percepând corect că, fiind șeful celui dintâi, A. C. P. avea atribuții și mai extinse decât primul și putea dispune asupra aplicării sau neaplicării sancțiunii contravenționale față de el și față de ceilalți, aflați în aceeași situație . la momentul respectiv, A. C. P. se ocupa, alături de I. V. de inventarierea bunurilor ridicate de la inculpat . Ulterior, percepând momentul prielnic în care A. C. P. a acceptat să îl primească din nou în biroul său, în realizare aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul a și remis suma de 50 de euro martorului denunțător, așezând-o într-un loc aflat exclusiv la dispoziția agentului – șef, astfel după se observă din imaginile înregistrate cu ocazia flagrantului.

Infracțiunea de dare de mită presupune sub aspectul elementului material atașat laturii obiective realizarea uneia dintre acțiunile prevăzute alternativ de în textul legii: promisiunea, oferirea sau darea . Realizarea unei singure acțiuni este suficientă pentru consumarea infracțiunii, dacă și cele condiții de existență a infracțiunii sunt îndeplinite, dar realizarea cumulativă a tuturor celor trei acțiuni nu afectează unitatea infracțiunii . În cazul infracțiunilor ce au prevăzute două sau mai multe două sau mai multe acțiuni sau inacțiuni care pot forma alternativ elementul material al aceleiași infracțiuni, elementul material se poate realiza în oricare dintre variantele alternative sau în mai multe dintre acestea, fără ca infracțiunea să-și piardă unitatea.

Așadar, fapta inculpatului H. P. de a promite-, de a oferi – prezenta suma de bani și de a da- de a o pune efectiv la dispoziția martorului denunțător A. C. P. nu realizează fiecare în parte elementul material al unui act material distinct, ci realizează în condițiile speței, împreună, elementul material al unui unic act material de dare de mită.

Rezultă din materialul de urmărire penală administrat în cauză îndeplinirea condițiilor esențiale ale laturii obiective privind infracțiunea de dare de mită : a fost dovedită existența unor acțiuni de promisiune ( al cărei cuantum nu a fost precizat – în cazul denunțătorului I. V., și în cuantum de 50 de Euro, în cazul denunțătorului A. C. P. ), precum și a celor de oferire/dare a sumei de 50 de Euro denunțătorului A. C. P. ; promisiunea, oferirea și darea au fost serioase, având aptitudinea de a corupe ; nu au fost vagi, ci foarte clare ( afirmații și gesturi sugestive ); banii a căror primisiune a fost făcută precum și cei oferiți /dați nu au fost legal datorați ; oferta a fost precisă, neechivocă și a ajuns la cunoștința lucrătorului de poliție A. C. P. direct, prin prezentarea, arătarea bancnotei, bancnotă care a și fost pusă pe biroul polițistului în momentul flagrantului ; promisiunea, oferirea și darea au fost făcute în scopul de a nu îndeplini un act privitor la îndatoririle de serviciu sau de a face un act contrar acestor îndatoriri – de a nu-i sancționa contravențional și de a nu le ridica bunurile; în legătură cu actul privitor la îndatoririle de serviciu ale denunțătorilor: în conformitate cu prevederile art.1 lit.e din Legea 12/1990 republicată, constituie activități comerciale ilicite și atrag răspunderea contravențională sau penală, după caz, față de cei care le-au săvârșit, efectuarea de acte sau fapte de comerț cu bunuri a căror proveniență nu este dovedită, în condițiile legii . Documentele de proveniență vor însoți mărfurile, indiferent de locul în care acestea se află, pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării . Prin documente de proveniență se înțelege, după caz, factura fiscală, factură, avizul de însoțire a mărfii, documentele vamale, factură externă sau orice alte documente stabilite de lege . La data depistării, inculpatul nu a prezentat lucrătorilor de poliție un astfel de document, însă cu ocazia audierii la procuror, la data de 10.09.2013, a prezentat factura fiscală nr.23/10.07.2013 în original ( atașată la dosar în copie conformă cu originalul ), declarând că este factura de achiziție a bunurilor ce au format obiectul sancționării contravenționale din data de 10.07.2013 . Existența acestui document nu influențează existența infracțiunilor de ,,dare de mită,, reținute în sarcina sa în condițiile în care la data depistării nu a prezentat-o așa încât proveniența bunurilor transportate nu era dovedită. Art.2 al.1 lit.c prevede că fapta prevăzută de art.1 lit.e constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 1000 lei la 1500 lei, iar art.4 al.1 din aceiași lege prevede confiscarea bunurilor. In conformitate cu prevederile art.2 al.3 din Legea 12/1990 republicată, constatarea contravențiilor prevăzute la al.1 al art.2 și aplicarea sancțiunilor se fac și de personalul Poliției Române, din care fac parte și denunțătorii, așa încât constatarea și sancționarea contravențională a persoanelor care săvârșesc contravenții intră în atribuțiile lor de serviciu, în situația de față oricare dintre cei doi putând dispune cu privire la sancționarea contravențională a inculpatului H. P. și a celorlalte persoane depistate . Depistarea contravenienților a fost efectuată de către agentul principal de poliție I. V., legitimarea acestora a fost realizată de către agentul șef principal de poliție A. C. P., șeful Postului de Poliție Transporturi Feroviare Iași ( P. ), care a participat și la inventarierea bunurilor deținute de acestea, așa cum rezultă din procesele – verbale de inventariere atașate la dosar în copie, coroborate cu declarațiile denunțătorilor și ale inculpatului; agentul șef principal de poliție A. C. P. are și atribuții de control asupra documentelor și activității agenților de poliție din subordine iar agentul de poliție I. V. este subordonat nemijlocit Șefului Postului de Poliție Transporturi Feroviare în care-și desfășoară activitatea, așa cum rezultă din mențiunile din fișa postului, așa încât solicitarea inculpatului de a nu-i sancționa și de a nu le ridica bunurile în schimbul promisiunii, oferirii și dării sumei de bani a fost făcută în timpul și în legătură cu atribuțiile de serviciu ale lucrătorilor de poliție, după depistare, în timpul dar și după inventarierea bunurilor, însă înainte de întocmirea proceselor-verbale de sancționare contravențională ( care au fost întocmite după realizarea flagrantului, de către agentul de poliție I. V. ) fiind întrunite astfel condițiile pentru existența infracțiunii de dare de mită; conform mențiunilor din fișa postului, agenții de poliție A. C. P. și I. V. execută activități polițienești în zona de responsabilitate a postului de poliție, în scopul prevenirii faptelor de natură contravențională și penală; execută acțiuni și controale pe mijloacele de transport feroviar pentru prevenirea și combaterea faptelor de încălcare a prevederilor legale privind protejarea populației împotriva acțiunilor comerciale ilicite, speculei ți evaziunii fiscale ; execută activități de patrulare pe trenurile de călători (...) pentru prevenirea și combaterea infracțiunilor și faptelor antisociale .

Sub aspect subiectiv, inculpatul a comis faptele cu intenție directă, acesta urmărind crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale de serviciu, atâta timp cât a știut că banii pe care i-a promis și pe care i-a oferit /dat nu li se cuvin lucrătorilor de poliție ci reprezintă o retribuție. El a avut reprezentarea pericolului creat pentru activitatea organelor de poliție, precum și a inevitabilității producerii acestui rezultat. Scopul urmărit de inculpatul H. P. a fost nesancționarea sa și a persoanelor cu care se afla și restituirea bunurilor / neridicarea în vederea confiscării .

În sarcina inculpatului H. P. s-a reținut prin rechizitoriu săvârșirea a două infracțiuni de dare de mită în concurs real, una în formă simplă – constând în promisiunea directă și neechivocă făcută agentului de poliție I. V. – funcționar cu atribuții de control de a i se da o sumă de bani în scopul îndeplinirii unui act contrar atribuțiilor de serviciu, anterior îndeplinirii acestei atribuții, inculpatul urmărind efectuarea unui act contrar atribuțiilor de serviciu și a doua – în formă continuată – constând în acțiunile repetate ale inculpatului care în cursul zilei de 10.07.2013, la intervale diferite de timp, la sediul Postului de poliție și în apropierea acestui post a promis, oferit și dat denunțătorului A. C. P. suma de 50 de euro în scopurile de mai sus

Așa cum s-a arătat motivat mai sus, faptele inculpatului H. P. de a promite, de a oferi – prezenta suma de bani și de a da- de a o pune efectiv la dispoziția martorului denunțător A. C. P. nu realizează fiecare în parte elementul material al unui act material distinct specific infracțiunii de dare de mită, ci realizează în condițiile speței, împreună, elementul material al unui unic act material de dare de mită.

Tribunalul, analizând probatoriul administrat în cauză, reține că inculpatul H. P. a realizat două acte materiale care realizează, fiecare în parte, elementul constitutiv al infracțiunii de dare de mită, dar că există unitate legală de infracțiune în accepțiunea atât a art. 41 din Codul penal din 1969, cât și a art. 35 aliniatul 1 din Noul Cod penal.

În cauză inculpatul H. P. a realizat o pluralitate de acțiuni - a promis agentului I. V. o sumă de bani pentru ca acesta să-i permite să plece fără să constate formal săvârșirea de către inculpat a unei contravenții, cu toate consecințele ce decurg dintr-o astfel de faptă și a promis, oferit și dat agentului de poliție A. C. P. o sumă de bani în același scop. În condițiile speței, astfel cum sunt prezentate mai sus, coruperea fiecăruia dintre cei doi polițiști realizează elementul material al infracțiunii de dare de mită, cele două acte de corupere au fost comise în aceeași zi de către inculpat, al intervale scurte de timp, în modalități asemănătoare împotriva unui unic subiect pasiv, Statul, interesat ca relațiile sociale referitoare la activitatea de serviciu a funcționarilor să se desfășoare corect și cu respectarea legii .

Tribunalul reține că cele două acte materiale descrise mai sus au fost comise în baza aceleiași rezoluții infracționale. Astfel după cum s-a arătat în doctrină „Rezoluția infracțională reprezintă principalul suport faptic al unității legale de infracțiune în cazul infracțiunii continuate . Infracțiunea astfel săvârșită presupune hotărârea făptuitorului de a repetat activitatea infracțională până la realizarea proiectului său . „(C. B. – drept penal general ).Este suficientă o reprezentare în linii generale a acțiunilor proiectate, chiar dacă nu sunt prevăzute exact aceste acțiuni, condițiile de săvârșire sau urmările acestora. Cerința unității de rezoluție presupune în orice caz reprezentarea de către făptuitor a rezultatului faptei sale . Unitatea de rezoluție rezultă din modul în care au fost săvârșite diferitele acțiuni sau inacțiuni ce compun infracțiunea continuată, fiind dependentă și de mărimea intervalului de timp la care acestea au fost comise . Trebuie să se verifice inexistența în genere a vreunei cauze care să determine pe făptuitor să renunțe la rezoluția inițială și să adopte o nouă rezoluție.

În cauză fiind pus în situația de a fi iminent sancționat contravențional și suspus confiscării unor bunuri, inculpatul H. P. a luat hotărârea de a-și rezolva problema prin corupție acționând, fără nciun fel de mandat și în numele altor contravenienți surprinși o dată cu el. Tribunalul reține din probele administrate că inculpatului H. P. i s-a spus că împotriva sa vor fi luate măsuri legale la Sediul Postului de poliție Transporturi Feroviare P. unde a și fost condus . Observând activitățile de inventariere a bunurilor realizate de cei doi denunțători împreună, el a decis să acționeze în vederea rezolvării problemei sale, fiindu-i indiferent cu promite, oferă, dă bani, atât timp cât și-ar fi atins scopul afirmat de mai multe ori – să fie lăsat el și ceilalți să plece acasă cu mărfurile cumpărate și pentru care nu aveau documente justificative ca și cum nu ar fi fost niciodată surprinși de poliție comițând vreo contravenție.

Faptul că primul polițist căruia i s-a oferit mită nu a acceptat promisiunea nu a fost de natură să-l determine H. P. să-și schimbe rezoluția infracțională care a rămas egală cu ea însăși pe întreaga derulare a activității infracționale de către inculpat.

Instanța are în vedere că în percepția inculpatului H. P. a fost prins de I. V., dar i s-a cerut să aștepte la sediul Postului de poliție inventarierea bunurilor și întocmirea procesului – verbal, el a perceput direct că ambii polițiști se ocupau de problema sa și a epuizat toate variantele posibile la acel moment de a-și rezolva prin corupție problema legală – evitarea răspunderii contravenționale. Cele două acte materiale au fost succesive, comise în aceeași, în împrejurări de loc similare, inculpatul fiind mai insistent față de cel de-al doilea polițist percepând probabil că acesta avea o funcție de conducere și fiind ultima sa variantă. Faptul că după refuzul agentului de poliție P. V. a accepta promisiunea unei sume de bani, inculpatul și-a mutat polul atenției către agentul șef A. nu are relevanța adoptării unei noi rezoluții infracționale, ci a insistenței în realizarea acesteia, în neabandonarea ei .

În drept, faptele inculpatului H. P., inculpat care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, la data de 10.07.2013 la diferite intervale de timp, mai întâi a promis agentului principal de poliție I. V. din cadrul Postului de Poliție Transporturi Feroviare Iași - P. o sumă de bani al cărei cuantum nu l-a precizat și mai apoi, a promis oferit și dat agentului șef principal principal de poliție A. C. P., șeful Postului de Poliție Transporturi Feroviare Iași - P., suma de 50 de Euro, inculpatul acționând de fiecare dată în scopul neîndeplinirii unui act și îndeplinirii unui act contrar privitor la atribuțiile de serviciu ale celor doi agenți de poliție, respectiv în scopul neluării față de acesta și celelalte persoane depistate în trenul de persoane nr. 5604 cu bunuri – jucării – fără documente de proveniență și transport ( P. M. Simena, Avădănei C., L. M. și P. A. ) a măsurii sancționării contravenționale conform Legii 12/1990 republicată pentru fapta prev. de art.1 lit.e, inclusiv neridicării mărfii în vederea confiscării, pentru fapta prev. de art.1 lit.e, inclusiv neridicării mărfii în vederea confiscării, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ,,dare de mită,, prev. și ped. de art. 290 Cod penal cu referire la art. 6 din legea nr. 78/2000 ,modificată, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod penal .

Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 386 Cod procedură penală, va dispune schimbarea încadrării juridice date faptelor prin actul de sesizare în sensul arătat .

Fiind dovedită pe deplin vinovăția inculpatului H. P. pentru săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, instanța va dispune condamnarea inculpatului în condițiile art. 396 alin. 2 Cod procedură penală.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului H. P. instanța are în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prev. de art. 74 Cod penal: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Tribunalul are în vedere, plecând de la limitele speciale ale pedepsei principale pentru infracțiunile săvârșite ,reduse otrivit dispozițiilor art. 396 aliniatul 10 Cod procedură penală modalitatea concretă în care faptele s-au comis, urmările produse, atitudinea inculpatului înainte și după comiterea faptelor deduse judecății, persoana și conduita acestuia astfel după cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, faptul că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, că s-a prezentat în fața instanței de judecată la termenele acordate, și a adoptat o poziție procesuală corespunzătoare adevărului, că inculpatul este o persoană integrată social și reține că aplicarea unor pedepse în limitele legale, spre limitele minime, satisface exigențele individualizării judiciare a pedepselor și conduce la realizarea principiului prevenției generale și speciale.

Văzând că limitele minime de pedeapsă spre care instanța se orientează prevăzute de Codul penal în vigoare sunt mai reduse decât cele prevăzute de dispozițiile legale incidente până la 1.02.2014, și că sporul de aplicat în cazul infracțiunii continuate prev. de art. 36 Cod penal este mai redus decât cel posibil a fi aplicat, astfel cum este prevăzut de art. 42 din Codul penal din 1969, instanța va reține că legea nouă este mai favorabilă inculpatului H. P..

În temeiul dispozițiilor art. 290 Cod penal cu referire la art. 6 din legea nr. 78/2000, modificată, cu aplic. art. 35 aliniatul 1 Cod penal și art. 5 Cod penal, cu aplic. art. 396 aliniatul 10 Cod procedură penală instanța va condamna pe inculpatul H. P. la pedeapsa de 6(șase) luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a, b Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prev. de art. art. 290 Cod penal cu referire la art. 6 din legea nr. 78/2000, modificată, cu aplic. art. 35 aliniatul 1 Cod penal și art. 5 Cod penal, cu aplic. art. 396 aliniatul 10 Cod procedură penală.

Văzând că sunt îndeplinite condițiile impuse prin art. 81 alin. 1 Cod penal și apreciind față de toate probele dosarului că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a pedepsei în Penitenciar, apreciind că și fără executarea pedepsei efectiv, inculpatul H. P. nu va mai comite pe viitor alte fapte prevăzute de legea penală, instanța va dispune suspendarea condiționată a pedepsei aplicate în Condițiile vechiului Cod penal.

În temeiul dispozițiilor art. 5 Cod penal, a art. 81 alin. 1 Cod penal din 1969 se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de ani închisoare aplicată inculpatului H. P. pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni ani stabilit conform art. 82 cod penal.

În temeiul dispozițiilor art. 65 Cod penal, se va interzice inculpatului H. P. exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a, b Cod penal, ca pedeapsă accesorie.

În temeiul dispozițiilor art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969 ,se va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

Se va atrage atenția inculpatului H. P. asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal din 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în caz de săvârșire a unei noi infracțiuni .

În temeiul dispozițiilor art. 290 alin. 5 Cod penal și a art. 112 litera b Cod penal se va dispune confiscarea de la inculpatul H. P. a sumei de 50 de euro oferită și dată ca mită, sumă ridicată în vederea confiscării și aflată în plic sigilat la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași. (conform filei 16 a rechizitoriului emis în dosarul penal nr. 827/P/2013).

În temeiul dispozițiilor art. 274 aliniatul 1 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul H. P. la plata sumei de 1500 de lei către stat, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de acesta. (1000 de lei, cheltuieli judiciare efectuate pe parcursul urmăririi penale, 500 de lei, cheltuieli judiciare efectuate pe parcursul judecății ).”

În termen legal, împotriva hotărârii instanței de fond a declarat apel P. de pe lângă Tribunalul Iași, care a arătata că este nelegală sub aspectul greșitei aplicări a legii penale mai favorabile, dar și sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate .

P. arată că dispozițiile Deciziei nr. 265/6.05.2014 a Curții Constituționale nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea aplicării legii penale mai favorabile, legea mai favorabilă inculpatului este legea veche, iar pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată potrivit noului Cod penal este nelegală, fiind mai mică în condițiile reținerii dispozițiilor art. 396 alin.1 Cod procedură penală decât minimul posibil de 1(un) an și 4 (patru) luni închisoare (minimul de 2 ani redus cu 1/3).

C., examinând actele și lucrările dosarului de fond și sentința criticată, prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, constată că apelul procurorului este fondat pentru următoarele considerente:

Din analiza coroborată a materialului probator administrat în faza de urmărire penală, pe care inculpatul H. P. și l-a însușit, ca urmare a solicitării judecării cauzei în procedura simplificată, respectiv: procesul-verbal de constatare a faptei la care sunt atașate înscrisurile ridicate cu această ocazie - procesele-verbale de sancționare contravențională . nr._, nr._, nr._, nr._ și nr._ și procesele-verbale de inventariere bunuri; raportul și denunțul lucrătorilor de poliție A. C. P. și I. V. ;procesul -verbal de redare a integrală în formă scrisă a discuțiilor de pe suportul optic tip CD nr. 43/SJAIS/2013 din 11.07.2013 ce conține interceptarea/înregistrarea audio-video în mediul ambiental ;procesul-verbal de redare rezumativă a interceptărilor și înregistrărilor audio-video efectuate în mediul ambiental ;plicul sigilat conținând copia suportului optic tip CD nr. 43/SJAIS/2013 din 11.07.2013;fișa postului privind atribuțiile martorilor denunțători; declarațiile martorilor denunțători A. C. P. și I. V.; declarațiile martorilor Avădănei C., P. A., P. M. Simena, L. M.; copie factura fiscala și bon fiscal; fișa de cazier judiciar și declarațiile inculpatului H. P., rezultă că în mod judicios și temeinic argumentat instanța de fond a stabilit vinovăția acestuia în comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată.

Pe baza analizei amănunțite a probelor administrate, prima instanță a reținut o situație de fapt corectă, existând probe certe de vinovăția a inculpatului în comiterea faptelor, probe ce au înlăturat prezumția de nevinovăție instituită de dispozițiile Codului de procedură penală.

Probele administrate au dovedit fără tăgadă că inculpatul H. P., la data de 10.07.2013, i-a promis agentului principal de poliție IIade V. din cadrul Postului de Poliție Transporturi Feroviare - P. o sumă de bani neprecizând cuantumul și i-a oferit cu scopul neluării față de acesta și celorlalte persoane depistate în trenul nr. 5604 cu bunuri – jucării- fără documente de proveniență și transport a măsurii sancționării contravenționale conform legii nr. 12/1990 republicată pentru fapta prev. de art. de art. 1 lit. e, inclusiv neridicării mărfii în vederea confiscării și agentului șef principal de poliție A. C. P. șeful Postului de Poliție Transporturi Feroviare - P. suma 50 de euro, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de „dare de mită” prev. de art. 255 alin. 1 Cod penal rap. la art. 6 și art. 7 alin. 2 din legea nr. 78/2000 privind prevenirea și sancționarea faptelor de corupție cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.

Faptele au fost comise înainte de . noului Cod penal și a noului Cod de procedură penală situație ce impune o analiză a reglementărilor din legea veche și din legea nouă pentru a stabili legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului, ținând cont de Decizia Curții Constituționale referitoare la stabilirea legii mai favorabile potrivit principiului aplicării globale și nu pe instituții autonome.

Având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de cele două legi pentru faptele deduse judecății, numărul de acte materiale comise precum și Decizia Curții Constituționale despre care s-a făcut vorbire, C. constată că se impune aplicarea legii penale mai favorabile conform analizei globale, legea mai favorabilă în speță fiind legea veche care prevede pedepse mai mici și posibilitatea aplicării instituției suspendării condiționate a executării pedepsei.

Aplicarea legii penale noi nu permite stabilirea unei pedepse de 6 (șase ) luni închisoare, chiar în condițiile reținerii prevederilor și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, minimul pedepsei fiind de 2 ani închisoare și în condițiile reducerii cu 1/3, 1(un) an și 4 (patru) luni închisoare.

Văzând gradul de pericol social al faptelor comise, mijloacele folosite, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, conduita acestuia, vârsta și nivelul de educație precum și limitele de pedeapsă prevăzute de legea veche, C. apreciază că o pedeapsă de 6 (șase ) luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării este e în măsură să asigure funcția de constrângere și reeducare a acesteia.

Stabilirea legii vechi ca fiind legea penală mai favorabilă impune și înlăturarea pedepselor complementare și a pedepsei accesorii aplicate în baza prevederilor din legea nouă.

Împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, valoarea socială lezată și numărul de acte materiale comise sunt motive suficiente de a considera pe inculpat nedemn pentru exercitarea dreptului de a fi ales în activitățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Pentru considerentele expuse, constatând că sunt motive de desființare a hotărârii apelate, în bata art. 421 alin.1 pct. 2 lit .a Cod procedură penală va admite apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Iași împotriva Sentinței penale nr. 601 din 26 mai 2014 pronunțată de Tribunalul Iași, pe care o va desființa în parte .

Rejudecând cauza, va înlătura dispoziția privind schimbarea încadrării juridice a faptei.

În temeiul art. 386 Cod procedură penală va schimba încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului H. P. prin actul de sesizare din două infracțiuni de dare de mită prev. de art. 255 alin.1 Cod penal din 1969 raportat la art. 6 și 7 alin.2 din Legea nr. 78/2000 anterior modificării prin Legea nr. 187/2012, într-o singură infracțiune continuată de dare de mită prev. de art. 255 alin.1 Cod penal din 1969 raportat la art. 6 și 7 alin.2 din Legea nr. 78/2000 anterior modificării prin Legea nr. 187/2012,cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal din 1969.

Va înlătura aplicarea pedepsei complementare și a pedepsei accesorii conform Codului penal.

Va menține pedeapsa de 6(șase ) luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prev. de art. 255 alin.1 Cod penal din 1969 raportat la art. 6 și 7 alin.2 din Legea nr. 78/2000 anterior modificării prin Legea nr. 187/2012,cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 396 al. 10 Cod procedură penală.

Va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal din 1969 pe durata și în condițiile prevăzute art. 71 Cod penal din 1969.

Va menține aplicarea dispozițiilor art. 81-83 Cod penal din 1969 și ale art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969.

Va schimba temeiul măsurii de siguranță a confiscării din art. 290 alin.5 Cod penal și art. 112 lit. b Cod penal în art. 255 alin.4 Cod penal din 1969 raportat la art.254 alin.3 Cod penal din 1969 și art. 118 lit. b Cod penal din 1969.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Văzând și disp. art. 275 al.3 Cod procedură penală:

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Iași împotriva Sentinței penale nr. 601 din 26 mai 2014 pronunțată de Tribunalul Iași, pe care o desființează în parte .

Rejudecând cauza:

Înlătură dispoziția privind schimbarea încadrării juridice a faptei.

În temeiul art. 386 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului H. P. prin actul de sesizare din două infracțiuni de dare de mită prev. de art. 255 alin.1 Cod penal din 1969 raportat la art. 6 și 7 alin.2 din Legea nr. 78/2000 anterior modificării prin Legea nr. 187/2012, într-o singură infracțiune continuată de dare de mită prev. de art. 255 alin.1 Cod penal din 1969 raportat la art. 6 și 7 alin.2 din Legea nr. 78/2000 anterior modificării prin Legea nr. 187/2012,cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal din 1969.

Înlătură aplicarea pedepsei complementare și a pedepsei accesorii conform Codului penal.

Menține pedeapsa de 6(șase ) luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prev. de art. 255 alin.1 Cod penal din 1969 raportat la art. 6 și 7 alin.2 din Legea nr. 78/2000 anterior modificării prin Legea nr. 187/2012,cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 396 al. 10 Cod procedură penală.

Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal din 1969 pe durata și în condițiile prevăzute art. 71 Cod penal din 1969.

Menține aplicarea dispozițiilor art. 81-83 Cod penal din 1969 și ale art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969.

Schimbă temeiul măsurii de siguranță a confiscării din art. 290 alin.5 Cod penal și art. 112 lit. b Cod penal în art. 255 alin.4 Cod penal din 1969 raportat la art.254 alin.3 Cod penal din 1969 și art. 118 lit. b Cod penal din 1969.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Cheltuielile judiciare efectuate în apelul de față rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 24 noiembrie 2014.

Președinte,Judecător,

G. SanduDaniela D.

Grefier,

G. A.

Red. S.G.

Tehnored. A.G.

4 ex. la 2.12.2014

Tribunalul Iași: judecător A. O. C.