Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Decizia nr. 84/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 84/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 30-12-2014 în dosarul nr. 84/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIE Nr. 84/2014
Ședința publică de la 30 Decembrie 2014
Completul compus din:
Președinte I. E. C.
Grefier C.-M. Ș.
Pe rol fiind judecarea cauzei penale privind pe petentul C. I., având ca obiect strămutare (art. 55 CPP ș.u./art.72 ș.u. NCPP) .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă petentul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 18.12.2014 (cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror L. D. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Iași), susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru data de azi, când,
C. DE A.
Asupra cererii de strămutare de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la 03.12.2014 petentul C. I. a solicitat pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei V., arătând că în cauză imparțialitatea magistraților ar putea fi afectată de calitatea inculpatei C. Claudina, care îndeplinește funcția de referent asistent în cadrul Compartimentului Relații Internaționale, fiind angajata Ministerului de Justiție, iar în virtutea relațiilor de serviciu menține relația dintre ORC V. și instanțele de judecată .
Totodată, petentul apreciază asupra admisibilității cererii de strămutare, în temeiul prevederilor art. 75 alin. 3 și art. 72 alin. 1 cod proc. pen., întrucât aceste prevederi prevăd posibilitatea formulării cererii de strămutarea în momentul în care cauza ajunge pe rolul instanței de judecată, prevederi aplicabile și în materia reglementată de dispozițiile art. 341 cod proc. pen., privind plângerea împotriva ordonanțelor procurorului.
Primind cauza spre competentă soluționare, C. a solicitat informații privind cauza de la președintele Tribunalului V., precum și îndeplinirea formelor prev. de art. 73 alin. 2 Cod procedură penală.
Instanța consideră admisibilă cererea de strămutare, dispozițiile menționate nefăcând vreo distincție cu privire la natura cauzelor cu care este investită instanța. De altfel, prin decizia nr. 23 din 06 octombrie 2014 pronunțată în dosar nr._ /HP/P, Î.C.C.J a respins ca inadmisibilă, sesizarea formulată de C. de A. C. în dosarul nr._, privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept referitoare la admisibilitatea unei cereri de strămutare în procedura de cameră preliminară în care se verifică plângerea formulată împotriva soluției procurorului de neurmărire penală.
Din informarea transmisă de președintele Tribunalului V. rezultă că pe rolul Judecătoriei V. la nr._ a fost înregistrata cererea formulată de petentul C. I. prin care a formulat plângere împotriva Ordonanței nr.1355/_ dată de P. Procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria V. în data de 23.10.2014, cererea fiind repartizată aleatoriu și s-a fixat termen de judecată la data de 17 decembrie 2014, complet C2 penal
Prin Ordonanța nr.1355/_ dată de P. Procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria V. în data de 23.10.2014, analizându-se plângerea formulată de petentul C. I. împotriva ordonanței procurorului din dosarul nr.795/P/2013 privind pe C. Claudina cercetata pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.228 alin.1 - art.229 alin. 1 lit. d C. pen. s-au constatat următoarele:
La data de 27.05.2014, în baza art.327 lit. b rap. la art.315 al. I lit. b și art.16 lit. b C. pr. pen., a fost dispusă prin ordonanță clasarea cauzei față de numita C. Claudina pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.228 al. l, art.229 al. l lit. d C. pen.
Împotriva ordonanței pronunțate petentul a formulat plângere arătând că este nemulțumit de soluție, solicitând, printre altele, ca plângerea să fie soluționată de către procurorul ierarhic superior.
Pentru a nu exista nicio suspiciune cu privire la imparțialitatea magistratului, în cauză a fost întocmită o declarație de abținere care a fost respinsă ca neîntemeiată de către procurorul ierarhic superior prin ordonanța nr.441/VIII/1 din 08.10.2014.
Analizând soluția dată în raport de actele de urmărire penală efectuate în cauză se constată următoarele:
La data de 20.02.2013 a fost înregistrată la P. de pe lângă Judecătoria V. plângerea formulată de către petent prin care reclama faptul că numita C. Claudina, fosta soție, i-a sustras din casă majoritatea bunurilor care îi aparțin.
Din probele administrate în cauză a rezultat că inculpata C. Claudina a achiziționat o parte din bunurile reclamate de petent ca fiind sustrase, iar o parte din acestea au fost folosite în comun, unele dintre acestea fiind dobândite în timpul căsătoriei dintre cei doi, Din acest motiv s-a concluzionat că stabilirea situației juridice a acelor bunuri se poate face pe calea unui partaj al bunurilor comune, litigiul fiind unul de natură civilă.
în ce privește bunurile pe care inculpata le-a vândut, s-a constatat că sub raport subiectiv a lipsit scopul însușirii pe nedrept, din banii rezultați din vânzarea acestora inculpata a întreținut cei doi copii ia facultate și a plătit utilitățile casei.
Pentru alte bunuri reclamate de petent ca fiind sustrase și indicate în ordonanța procurorului, din probele administrate nu a rezultat cine este proprietarul sau cine le-a achiziționat existând o situație juridică incertă.
Având în vedere cele menționate anterior, s-a constatat că ordonanța procurorului este legală și temeinică, a fost motivată corespunzător, iar plângerea petentului a fost respinsă ca nefondată.
În temeiul art. 339 Cod procedură penală s-a dispus respingerea plângerii formulate de " petentul C. I. împotriva soluției din dosarul nr,795/P/2013.
Potrivit art. 71 Cod procedură penală, curtea de apel strămută judecarea unei cauze de la o judecătorie din circumscripția sa la o altă instanță de același grad din circumscripția sa, în cazul în care există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericolul de tulburare a ordinii publice.
Curte constată că derularea procedurilor judiciare în cauza a cărei strămutare se solicită nu creează suspiciuni rezonabile cu privire la obiectivitatea și imparțialitatea instanței de judecată învestită cu judecarea respectivei cauze.
Strămutarea poate fi cerută pentru următoarele trei categorii ale cauzei:
A) imparțialitatea judecătorului ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților.
B) existența pericolelor de tulburare a ordinii publice
C) dacă una dintre părți are o rudă sau un afin până la gradul patru inclusiv printre judecătorii sau procurorii, asistenții judiciari, grefierii instanței care soluționează cauza respectivă.
Prin intermediul strămutării se urmărește ca, în final, imparțialitatea instanței să nu fie pusă în discuție și, implicit, legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate în aceste condiții; strămutarea este instituția procesuală prin intermediul căreia o cauză penală este luată din competența unei instanțe și dată spre rezolvare unei alte instanțe de grad egal.
Strămutarea, ca natură juridică, reprezintă o reglementare derogatorie, o deviere de la competența teritorială firească a instanțelor judecătorești, având ca efect schimbarea competenței teritoriale legal stabilite cu o competență stabilită pe cale judiciară.
Deși legea nu prevede, poate constitui temei al strămutării judecății unei cauze penale neîncrederea asupra imparțialității judecății cauzei, necesitatea asigurării liniștii publice, rudenia cu vreo persoană ce compune organele judiciare, atmosfera creată în urma săvârșirii unei infracțiuni.
Strămutarea cauzei penale împreună cu celelalte instituții de drept procesual penal respectiv incompatibilitatea, abținerea și recuzarea sunt instituite de către legea română pentru buna desfășurare a procesului penal în vederea înlăturării suspiciunilor care planează asupra obiectivității și imparțialității modului de rezolvare a cauzei.
Admiterea cererii de strămutare are două consecințe importante: cauza a cărei judecată a fost strămutată, indiferent de etapa procesuală în care se află intră în circuitul normal de judecată la instanțele din circumscripția unde s-a strămutat, iar instanța învestită inițial, de la care cauza a fost strămutată, pierde definitiv competența de a judeca acea cauză.
Or, în cauză, susținerile petentului cu privire la justificarea cererii de strămutare motivat de faptul că imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor cauzei, având în vedere așa zisa ”calitate” a numitei C. Claudina, care îndeplinește funcția de referent asistent în cadrul Compartimentului Relații Internaționale, fiind angajata Ministerului de Justiție, iar în virtutea relațiilor de serviciu menține relația dintre ORC V. și instanțele de judecată deosebit de faptul că nu a fost dovedită, nici nu poate constitui, de plano, o împrejurare care să justifice admiterea unei cereri de strămutare. Că este așa o dovedesc însăși prevederile art. 38 cod proc. pen., potrivit cărora C. de A. are competența de a judeca în primă instanță cauze privind judecători inclusiv cu grad profesional de curte de apel, avocați, notari, executori judecătorești, etc., în general persoanele implicate în activitatea de judecată și care ”întrețin”, în virtutea atribuțiilor profesionale, relații cu instanțele judecătorești. Or, câtă vreme însuși legiuitorul a apreciat că o astfel de împrejurare privind calitatea persoanei nu atrage de plano o afectare a imparțialității magistraților, simplele susțineri ale petentului cu privire la calitatea persoanei față de care a formulat o plângere penală nu poate conduce la aprecierea că imparțialitatea magistraților Judecătoriei V. ar fi afectată de această împrejurare.
Așa fiind, câtă vreme nu este susținută de nici un mijloc de probă sau cel puțin indicii temeinice care să justifice presupunerea rezonabilă că judecarea cauzei la instanța căreia îi revine de drept competența de soluționare ar fi afectată în ceea ce privește imparțialitatea ca urmare a calității persoanei față de care petentul a formulat o plângere penală, nu poate conduce la devierea de la competența teritorială firească a instanțelor judecătorești și strămutarea acesteia la o altă instanță.
Pe cale de consecință, C., găsind neîntemeiată cererea de strămutare formulată de petentul C. I., în temeiul art. 72 și următoarele cod proc. pen., urmează să o respingă ca atare.
Va face aplicarea dispozițiilor art. 275 alin. 2 cod proc. pen., privind cheltuielile judiciare cuvenite statului.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Hotărăște:
Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul C. I. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei V..
Obligă pe petent la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.12.2014.
Președinte,
I. E. C.
Grefier,
C.-M. Ș.
Red./tehn. C.I.E.
01.01.2015 /2 ex.
| ← Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006.... | Furt calificat. Art.229 NCP. Sentința nr. 141/2014. Curtea de... → |
|---|
