Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Sentința nr. 3770/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3770/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 13-05-2014 în dosarul nr. 264/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIA PENALĂ Nr. 264/2014
Ședința publică de la 13 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. S.
Judecător D. D.
Grefier G. A.
Pe rol judecarea apelului declarat de inculpatul P. I. împotriva sentinței penale nr.3770 din 19.12.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, având ca obiect infracțiunea de delapidare (art. 215 ind.1 C.p.).
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 15 mai 2014, în ședință publică, ( cu participarea din partea Ministerului Public a domnului procuror D. E. L. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Iași), susținerile și concluziile fiind consemnate în încheierea din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, când,
Ulterior deliberării,
C. DE A.,
Asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 3770/19.12.2013, Judecătoria Iași a hotărât următoarele:
„În temeiul 2151, alin.1 din C.pen., raportat la art.41, alin.2 din C.pen., condamnă inculpatul P. I., fiul lui I. și L., născut la data de 25.10.1978 în municipiul Iași, domiciliat în municipiul Iași, ., ., ., județul Iași, CNP_, cetățean român, fără antecedente penale, la pedeapsa închisorii de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare.
În temeiul art.71 C.pen., pe durata executării pedepsei închisorii interzice inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art.64, lit.a, teza a 2-a, lit.b C.pen.
În baza dispozițiilor art.81 din C.pen., suspendă condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani.
În baza art.71, alin.5 din C.pen. pe durata termenului de încercare suspendă executarea pedepsei accesorii.
În temeiul dispozițiilor art.346 din C.pr.pen., raportat la art.1357 din C.civ., admite acțiunea civilă promovată de partea civilă S.C. E. L. S.R.L.Iași și obligă inculpatul la plata către aceasta a sumei de 53.846 lei.
În baza art.359 din C.pr.pen., atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 și 84 din C.pen., a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art.189 C.pr.pen., onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Iași (delegație nr._/04.12.2012), urmând a fi inclus în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de către stat.
În temeiul art.191, alin.1 din C.pr.pen., obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat, în ambele etape ale procesului penal, în cuantum de 1000 lei, în care este inclus și onorariul apărătorului din oficiu.
Constată că partea civilă a achitat către expertul contabil suma de 700 lei, reprezentând contravaloarea expertizei efectuate în cauză.
În temeiul art.199, alin.3 C.pr.pen. scutește pe expertul contabil N. M. de la plata amenzii judiciare, în cuantum de 500 lei, aplicată prin încheierea de ședință din 12.09.2013.”
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
„Inculpatul P. I. a fost angajat la ., pe postul de „vânzător cu gestiune” începând cu data de 01.034.2008, conform contractului individual de muncă înregistrat la ITM sub nr._/06.03.2008, fiind singurul gestionar din societate. Principalele activități pe care le desfășura, menționate în fișa postului, erau: vânzarea produselor din gestiune și recepția mărfurilor de la furnizorii societății, efectuarea plăților către furnizori cu banii proveniți din încasări, emiterea facturilor și a bonurilor fiscale către clienți, întocmirea monetarului zilnic și semnarea notelor de intrare pentru mărfuri.
Administratorul societății, M. E., a dispus efectuarea unui număr de 4 inventare pentru verificarea gestiunii inculpatului, la datele 30.06.2009, 17.07.2009, 31.08.2009 și 30.09.2009.
1.Astfel, cu ocazia inventarului din 30.06.2009, inculpatul a completat și a semnat o declarație de inventar, în care a menționat că nu are cunoștință de existența de plusuri sau minusuri în gestiune și nu a eliberat valori materiale sau bănești fără documente legale. În aceeași zi s-a procedat la inventarierea efectivă a gestiunii, în prezența sa, prin numărarea efectivă a bunurilor din gestiune și compararea ulterioară a stocurilor faptice cu stocurile scriptice menționate în raportul de gestiune completat periodic și semnat de inculpat, constatându-se o lipsă de 9467,91 lei.
Pentru acoperirea lipsei constatate, inculpatul a completat și a semnat un angajament de plată în care menționa că lipsa în gestiune s-a produs din vina sa, obligându-se să achite prejudiciul prin reținere din salariu.
2. La data de 17.07.2009, bănuind că inculpatul sustrage din banii societății, administratorul M. E. a dispus efectuarea unui nou inventar, constatându-se o lipsă de 11.752 lei, la care s-a adăugat lipsa anterioară din gestiune, în cuantum de 9467,91 lei. La fel ca și cu ocazia primei inventarieri, inculpatul a semnat un angajament de plată a sumei constate lipsă în gestiune.
3. La data de 31.08.2009 administratorul a emis decizia de inventariere nr.3, iar în urma acestei inventarieri, desfășurate în aceleași condiții ca și precedentele inventarieri, s-a constatat o lipsă în gestiune de 6886,46 lei, și de această dată inculpatul semnând un angajament de plată în care a menționat că lipsa s-a produs din vina sa, obligându-se să achite suma respectivă.
4. La data de 30.09.2009 a fost efectuat al patrulea inventar, de această dată constatându-se o lipsă în gestiune de 7003,32 lei, inculpatul recunoscându-și vina și luându-și angajamentul de plată.
După ultima inventariere inculpatul nu s-a mai prezentat la locul de muncă
În urma verificării contabilității părții vătămate de către . Iași s-a constat o diferență între evidența faptică (inventar) și evidența scriptică (contabilă) de _,51 lei.
În ceea ce privește modalitatea în care inculpatul a prejudiciat societatea, instanța reține că acesta vindea măsrfuri fără a mai preda la societate exemplarul din factură și fără a preda și bonurile fiscale, prin aceste metode evitând depunerea sumelor echivalente acestor mărfuri la casieria societății, sume pe care și le-a însușit în interes personal.
Ulterior, administratorul scoietății . a descoperit că inculpatul a mai prejudiciat societatea și cu suma de 1836,41 lei, contravaloarea unei facturi fiscale emise de ., la data de 25.09.2009, factură ce nu a fost înregistrată în contabilitatea societății.
Din raportul de expertiză contabilă judiciară, depus la filele 148-151, reiese că prejuduciul total suferit de către partea vătămată, la data de 30.09.2009, este de_ lei.
Situația de fapt reținută de instanță este dovedită cu următoarele mijloace de probă: contract de muncă nr.36/01.03.2008 înregistrat la ITM sub nr._/06.03.2008 (f. 14. d.u.p), fișa postului de „vânzător cu gestiune” (f.16 d.u.p), datele ORC Iași privind . Iași (f.21 d.u.p.), dispoziția de inventariere, declarația de inventar, listele de inventar, rapoartele periodice de gestiune, procesul verbal privind rezultatele inventarierii, nota explicativă și angajamentul de plată dat de inculpat ca urmare a inventarierii din 30.06.2009 (f.24-47 d.u.p), dispoziția de inventariere, declarația de inventar, listele de inventar, rapoartele periodice de gestiune, procesul verbal privind rezultatele inventarierii, nota explicativă și angajamentul de plată dat de inculpat ca urmare a inventarierii din 17.07.2009 (f.48-69 d.u.p), dispoziția de inventariere, declarația de inventar, listele de inventar, rapoartele periodice de gestiune, procesul verbal privind rezultatele inventarierii, nota explicativă și angajamentul de plată dat de inculpat ca urmare a inventarierii din 31.08.2009 (f. 70-92 d.u.p), dispoziția de inventariere, declarația de inventar, listele de inventar, rapoartele periodice de gestiune, procesul verbal privind rezultatele inventarierii, nota explicativă și angajamentul de plată dat de inculpat ca urmare a inventarierii din 30.09.2009 (f.93-116 d.u.p), adresa . din 05.10.2009 din care rezultă prejudiciul (f.122 d.u.p), contractul de prestări servicii nr. 51/01.03.2009 încheiat între . și . (f. 123 d.u.p), copie sentința civilă nr. 1361/21.08.2009 a Tribunalului Iași (f. 130 d.u.p), referate ale administratorului M. E., facturi fiscale și chitanțe emise de furnizorii săi (f. 125-187 d.u.p), declarațiile martorilor C. Gh. D. ( f. 188 d.u.p) și Ș. C.-C. (f.192, 336 d.u.p), raport de expertiză contabilă (f.149-151), declarația martorului Ș. C.-C. (f.90).
Mijloacele de probă anterior enumerate, coroborate între ele, dovedesc pe deplin situația de fapt reținută în considerentele prezentei hotărâri și, implicit, vinovăția inculpatului P. I. în comiterea infracțiunii de delapidare.
În drept:
Fapta inculpatului P. I., ce în perioada 01.03._09, în calitate vânzător cu gestiune al ., și-a însușit în interes personal suma totală de_ lei, provenind din disponibilitățile societății întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 2151alin. (1) Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Instanța constată că, faptele săvârșite de inculpat au caracterul unor infracțiuni continuate în sensul dispozițiilor art.41 alin.2 Cod penal potrivit cărora există infracțiune continuată ori de câte ori, la diferite intervale de timp, dar in baza aceleiași rezoluții infracționale, făptuitorul comite acte materiale ce prezintă fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni.
Astfel, activitatea inculpatului se caracterizează, sub aspect subiectiv, prin unitate de rezoluție ce poate fi dedusă în cauză din modul de operare a acestuia (inculpatul a retras diferite sume de bani obținuți din vânzarea mărfurilor societății), intervalul de timp relativ scurt între actele de executare. Întrucât retragerea sumelor de bani s-a realizat în aceeași modalitate demonstrează că inculpatul a prevăzut, chiar și în linii generale, încă de la primul act de executare, activitatea infracțională desfășurată ulterior și rezultatele ei, și că aceasta rezoluție unică s-a menținut pe întreg parcursul executării.
În ceea privește latura subiectivă a infracțiunii, instanța reține că inculpatul a săvârșit fapta cu intenție directă, în accepțiunea art.19, pct.1, lit.a din C.pen. întrucât acesta a avut reprezentarea rezultatului socialmente periculos al faptei sale, prejudicierea patrimoniului părții civile, și a urmărit producerea acestuia prin săvârșirea faptei.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material se concretizează prin sustragerea sumelor de bani din patrimoniul persoanei juridice, producându-se și urmarea imediată și anume paguba pricinuită patrimoniului părții vătămate, între faptele săvârșite și urmarea produsă existând raport de cauzalitate.
Reținând ca îndeplinite condițiile de antrenare a răspunderii penale a inculpatului P. I. instanța urmează a da eficiență dispozițiilor legale privitoare la aplicarea unei sancțiuni corespunzătoare. În cadrul operațiunii de individualizare judiciară a sancțiunii se va ține seama de dispozițiile părții generale ale codului penal, de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei, de persoana infractorului, precum și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Cu privire la modalitatea de săvârșire a faptei, se va avea în vedere modalitatea concretă de operare a inculpatului și forma continuată a infracțiunii, numărul actelor materiale, durata activității ilicite și cuantumul prejudiciului.
Referitor la persoana inculpatului, instanța apreciază că, deși nu este cunoscut cu antecedente penale, acesta a dat dovadă de nepăsare față de faptul că prejudiciul cauzat a fost descoperit de administratorul societății, continuând activitatea infracțională. De asemenea, inculpatul nu s-a prezentat în fața organelor de cercetare penală și nici în fața instanței de judecată, deși a fost legal citat, evitând astfel să își asume răspunderea pentru fapta sa.
Instanța mai reține și faptul că inculpatul a mai prejudiciat și firma angajatoare precedentă, de unde reiese o perseverență în comiterea unor asemenea acte ilicite.
Ținând seama de criteriile de individualizare anterior menționate, instanța va dispune condamnarea acestuia la o pedeapsă de 3 ani închisoare,
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța reține ca natura faptei săvârșite conduce la concluzia existenței unei nedemnități in exercitarea drepturilor de natură electorală prevazute de art. 64 lit a teza a doua si litera b C. pen, respectiv dreptul de a alege in autoritatile publice sau in functii elective publice si dreptul de a ocupa o functie inplicand exercitiul autoritatii de stat, motiv pentru care, în temeiul art. 71 C.pen., va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64, alin.1, lit a, teza a 2-a și lit.b din C.pen., pe durata executării pedepsei cu închisoarea.
Cu privire la această pedeapsă, instanța ține să arate că aplicarea acesteia trebuie realizată atât în baza art.71 alin. 2 și 3 C.pen. și 64 C.pen., cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiționale și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului - în special Cauza S. și P. contra României și cauza Hirst contra Marii Britanii - care, în conformitate cu dispozițiile art.11 alin. 2 și art.20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr.30/1994. Astfel, restrângerea exercițiului drepturilor și libertăților poate fi dispusă numai dacă este necesară, iar o atare măsură trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o. În consecință, o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă atât principiul proporționalității, cât și art. 3 din Primul Protocol adițional, așa cum a statuat și instanța supremă în urma soluționării unui recurs în interesul legii, prin decizia nr. 74/2007.
Având în vedere implicațiile socio-morale ale faptei săvârșite de inculpatul P. I., instanța, în temeiul art. 71 din Codul penal, va interzice acestuia exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit. a (teza a II a) și lit. b Cod penal, apreciind că este nedemn de a fi ales în autorități publice sau în funcții publice elective, precum și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.
Instanța apreciază că, scopul pedepsei – represiv și educativ poate fi atins in situația de față și prin suspendarea condiționată a executării pedepsei, cu atât mai mult cu cât încarcerarea ar avea consecințe grave asupra vieții inculpatului și posibilității sale reale de reinserție socială ulterioară. Lăsarea sa in libertate nu constituie un pericol pentru valorile sociale protejate de legiuitor, motivată de lipsa antecedentelor penale.
Această modalitate de executare este în acord cu gravitatea faptei săvârșite de inculpat, precum și cu principiile și drepturile fundamentale ale oricărei persoane, proclamate de Convenția Europeana a Drepturilor Omului. Suspendarea condiționată răspunde cerințelor de represiune și reeducare prin fixarea unui termen de încercare, în temeiul art. 82 C.pen, înăuntrul căruia inculpatul are o . obligații, in principal cea a unei conduite ireproșabile din punct de vedere social, moral si juridic.
Prin impunerea acestor obligații, instanța apreciază că scopul represiv este atins, existând o constrângere reală din punct de vedere al conduitei ce urmează a fi însușită de inculpat pe toată perioada de timp ce reprezintă termen de încercare.
Așadar, instanța va suspenda condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani.
În baza art. 71, alin.5 din C.pen., va suspenda executarea pedepselor accesorii pe toată durata termenului de încercare.
Latura civilă a cauzei:
Instanța reține că partea vătămată .. s-a constituit parte civilă cu suma de_,47 lei, din care suma de 35.109,53 lei suma stabilită prin verificarea efectuată de S.C. Dact Expert S.R.L., iar suma de_,55 lei prejudiciul suplimentar rezultat în urma verificării documentelor financiar contabile ale societății.
Potrivit dispozițiilor art. 1357 Cod civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să-l repare.
Din prevederile legale menționate rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale trebuie să fie întrunite anumite condiții și anume existența unei fapte ilicite, a prejudiciului, a raportului de cauzalitate și a vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.
Aplicând aceste dispoziții legale la situația de fapt reținută în cauză, instanța constată îndeplinite condițiile necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale, întrucât s-a stabilit existența faptei ilicite, reținută din punctul de vedere al legii penale sub aspectul infracțiunii de delapidare, prejudiciul nu a fost recuperat, există legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu suferit și s-a stabilit vinovăția inculpatei.
Ținând seama de probele administrate în dovedirea pretențiilor civile, și anume documentele contabile ale societății, raportul de exeprtiză contabilă, instanța apreciază ca fiind dovedite pretențiile formulate de societate, astfel încât, în temeiul dispozițiilor art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, prin raportare la prevederile art. 1357 Cod civil, va admite acțiunea civilă formulată de partea civilă . și va obliga inculpatul la plata către aceasta a sumei de _ lei.
In baza art. 359 C.pr.pen, urmează a atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 C.pen, nerespectarea acestora atrăgând revocarea beneficiului acestei modalități de executare neprivative de libertate.
Cheltuieli judiciare:
În temeiul art. 189/Cod proc. penală onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 de lei va fi avansat din fondurile Ministerului de Justiție către Baroul Iași (delegație nr._/04.12.2012), urmând a fi inclus în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de către stat.
În temeiul art. 191 alin.1Cod proc.pen. va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat, în ambele etape ale procesului penal, în cuantum de 1000 de lei, în care este inclus și onorariul apărătorului din oficiu.
Instanța va constata că partea civilă a achitat către expertul contabil suma de 700 de lei, reprezentând contravaloarea expertizei efectuate în cauză.
În baza art. 199 alin.3Cod proc.pen. va scuti pe expertul contabil N. M. de la plata amenzii judiciare, în cuantum de 500 de lei, aplicată prin încheierea de ședință din 12.09.2013.”
Împotriva hotărârii primei instanțe, în termen legal, a declarat recurs inculpatul P. I., arătând că hotărârea instanței de fond este nelegală deoarece nu este motivată, cuantumul prejudiciului nu a fost corect stabilit, nu există probe concrete privitoare la săvârșirea fiecărui act material în parte, nu s-a stabilit legătura de cauzalitate dintre fapta inculpatului și prejudiciul cauzat.
În concluzie, inculpatul prin intermediul apărătorului său a solicitat admiterea apelului, aplicarea noilor dispoziții legale, reindividualizarea cuantumului despăgubirilor civile și suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Pe parcursul judecării cauzei a intrat în vigoare noul cod de procedură penală, recursul devenind apel.
C., examinând actele și lucrările dosarului de fond și sentința criticată, prin prisma criticilor de apel invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, constată următoarele:
Din analiza coroborată a materialului probator administrat în cauză rezultă că, în mod judicios și temeinic argumentat instanța de fond a stabilit vinovăția inculpatului P. I. în comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată în raport de situația de fapt reținută.
Instanța de fond a dat eficiență dispozițiilor referitoare la aprecierea probelor, administrându-le în mod unitar, evidențiind aspecte concordante ce susțin vinovăția inculpatului apelant și probele ce auservit ca temei al soluționării cauzei.
Pe baza analizei amănunțite a probelor administrate în cauză, prima instanță a reținut o situație de fapt corectă, existând probe certe de vinovăție a inculpatului apelant în comiterea faptei, probe ce au înlăturat prezumția de nevinovăție instituită de dispozițiile codului de procedură penală.
Astfel, soluția de condamnare a inculpatului apelant se bazează pe interpretarea și coroborarea următoarelor mijloace de probă: contract de muncă nr.36/01.03.2008 înregistrat la ITM sub nr._/06.03.2008 (f. 14. d.u.p), fișa postului de „vânzător cu gestiune” (f.16 d.u.p), datele ORC Iași privind . Iași (f.21 d.u.p.), dispoziția de inventariere, declarația de inventar, listele de inventar, rapoartele periodice de gestiune, procesul verbal privind rezultatele inventarierii, nota explicativă și angajamentul de plată dat de inculpat ca urmare a inventarierii din 30.06.2009 (f.24-47 d.u.p), dispoziția de inventariere, declarația de inventar, listele de inventar, rapoartele periodice de gestiune, procesul verbal privind rezultatele inventarierii, nota explicativă și angajamentul de plată dat de inculpat ca urmare a inventarierii din 17.07.2009 (f.48-69 d.u.p), dispoziția de inventariere, declarația de inventar, listele de inventar, rapoartele periodice de gestiune, procesul verbal privind rezultatele inventarierii, nota explicativă și angajamentul de plată dat de inculpat ca urmare a inventarierii din 31.08.2009 (f. 70-92 d.u.p), dispoziția de inventariere, declarația de inventar, listele de inventar, rapoartele periodice de gestiune, procesul verbal privind rezultatele inventarierii, nota explicativă și angajamentul de plată dat de inculpat ca urmare a inventarierii din 30.09.2009 (f.93-116 d.u.p), adresa . din 05.10.2009 din care rezultă prejudiciul (f.122 d.u.p), contractul de prestări servicii nr. 51/01.03.2009 încheiat între . și . (f. 123 d.u.p), copie sentința civilă nr. 1361/21.08.2009 a Tribunalului Iași (f. 130 d.u.p), referate ale administratorului M. E., facturi fiscale și chitanțe emise de furnizorii săi (f. 125-187 d.u.p), declarațiile martorilor C. Gh. D.( f. 188 d.u.p) și Ș. C.-C. (f.192, 336 d.u.p), raport de expertiză contabilă (f.149-151), declarația martorului Ș. C.-C. (f.90).
Deși inculpatul apelant nu și-a exprimat poziția procesuală în fața instanței, probele administrate în cauză printre care raportul de expertiză contabilă au dovedit că acesta a prejudiciat societatea cu suma de 53.846 lei, însușindu-și acești bani, metoda folosită fiind aceea de a vinde mărfuri fără a mai preda la societate exemplarul din factură și bonurile fiscale, evitând depunerea sumelor echivalente acestor mărfuri la casieria societății.
De altfel, în urma inventarierilor făcute, pentru sumele lipsă inculpatul a dat angajamente de plată prin care menționa faptul că vinovat de sumele restante era el.
Mijloacele de probă anterior enumerate dovedesc pe deplin situația de fapt reținută implicit vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de delapidare, acesta, în perioada 01.03._09, în calitate de vânzător cu gestiune al S.C. E. L. S.R.L. însușindu-și în interes personal suma de 53.846 lei.
Prin urmare, criticile formulate de inculpatul apelant referitoare la nemotivarea hotărârii și stabilirea prejudiciului sunt nefondate, instanța de fond motivând pe larg și amănunțit hotărârea atacată, prejudiciul fiind stabilit printr-o expertiză contabilă care nu a fost contestată de inculpat.
Apărătorul inculpatului, ca urmare a intrării în vigoare a noului cod penal, a solicitat schimbarea încadrării juridice în sensul aplicării legii penale noi pe care o consideră mai favorabilă.
Analizând regimul sancționator al legii vechi și al legii noi, precum și criteriile de individualizare raportat la fapta comisă și persoana inculpatului, C. constată că nu se impune aplicarea legii noi, în cauză legea mai favorabilă fiind legea veche care nu prevede aplicarea obligatorie a pedepsei complementare, iar limita minimă prevăzută este mai mică. Numai în condițiile în care raportat la fapta comisă și persoana inculpatului în funcție de criteriile de individualizare prevăzută de lege, instanța ar fi apreciat că se impune stabilirea unei pedepse orientate spre maximul special, legea nouă ar fi fost favorabilă deoarece limita maximă a pedepsei prevăzută de legea nouă pentru această infracțiune este mai mică, fiind redusă cu 1/3 și ca urmare a situației că inculpatul nu era funcționar public.
În ceea ce privește pedeapsa principală stabilită de instanța de fond, C. constată că prima instanță a efectuat o justă individualizare, atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare, fiind respectate criteriile de individualizare.
Astfel, s-a ținut seama de gradul de pericol social al faptei comise prin a căre i modalitate de săvârșire a adus atingere unei valori sociale importante corelat cu condițiile concrete de săvârșire, de consecințele pe care le au asemenea fapte, precum și de elementele ce caracterizează persoana inculpatului, respectiv lipsa antecedentelor penale, conduita procesuală, vârsta și nivelul de educație.
Toate aceste aspecte au fost avute în vedere la cuantificarea pedepsei, 3 (trei) ani închisoare cu suspendare condiționată a executării, fiind în măsură să asigure funcția de constrângere și reeducare a pedepsei, precum și scopul acesteia de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni.
Constatând că nu sunt motive de desființare a hotărârii apelate, în baza art. 421 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat apelul inculpatului, urmând ca acesta, în baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefundat, apelul declarat de inculpatul P. I. împotriva sentinței penale nr. 3770/19.12.2013 a Judecătoriei Iași, pe care o menține.
Obligă inculpatul-apelant să achite suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 mai 2014.
Președinte ,Judecător,
G. SanduDaniela D.
Grefier,
G. A.
Gred. S.G.
Tehnored. D.M.E.
2 ex. al 36.05.2014
Judecătoria Iași: judecător M. I. L.
| ← Distrugerea. Art. 217 C.p.. Hotărâre din 15-05-2014, Curtea de... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
