Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 406/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 406/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 26-06-2014 în dosarul nr. 406/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIE PENALĂ Nr. 406/2014
Ședința publică de la 26 Iunie 2014
Completul compus din:
Președinte A. C.-C.
Judecător D. A.
Grefier L. R.-C.
Ministerul Public reprezentat prin procuror M. D.
Pe rol judecarea apelului formulat de partea civilă apelantă G. C.-L. împotriva sentinței penale 391/NCPP/14.03.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosar_, având ca obiect furtul calificat.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată:
- lipsa inculpatului intimat Z. R. M. reprezentat de av. Z. C. O. – apărător ales;
- lipsa inculpatului intimat M. M. A.;
- lipsa inculpatei intimată G. I. Ș.;
- lipsa părții civile apelante G. C.-L. reprezentantă de av. B. N. – apărător ales;
- lipsa părților responsabile civilmente.
Procedura completă legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Av. Z. C. O., pentru inculpatul intimat Z. R. M., depune la dosar împuternicire avocațială.
Av. B. N., pentru partea civilă apelantă G. C.-L., depune la dosar împuternicire avocațială, motive de apel, trei certificate medicale și un bilet de trimitere, acte medicale cu care face dovada lipsei la termenul de judecată din data de 29.05.2014, înscrisuri ce sunt primite, datate și vizate de președintele completului de judecată.
Instanța constată că pentru termenul de astăzi procedura este completă și legal îndeplinită cu partea responsabilă civilmente fiind citată la domiciliul cu care aceasta figurează în baza de date a SEIP și prin afișare la sediul Curții de A. Iași.
Nemaifiind formulate alte cereri instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. B. N., pentru partea civilă apelantă G. C.-L., arată că aceasta a înțeles să declare apel împotriva sentinței penale nr. 391/14.03.2014 pronunțate de către Judecătoria Iași în dosarul penal nr._, prin care s-a soluționat doar latura civilă a cauzei, ca urmare a disjungerii de dosarul penal nr._/245/2013, în care s-a soluționat latura penală a cauzei, aplicându-li-se celor trei inculpați-intimați pedepse cu închisoarea sub limita minimă prevăzută de legea penală, cu suspendarea condiționată a executării.
Criticile hotărârii penale pentru care se solicită admiterea apelului și reformarea sentinței privesc trei aspecte, respectiv: modalitatea de soluționare a cererii de acordare a despăgubirilor morale solicitate, neacordarea cheltuielilor de judecată efectuate de către partea civilă în soluționarea cauzei, precum și îndreptarea de eroare materială strecurată atât în considerente (fila 6 alineat penultim), cât și în dispozitivul ( fila 7 alin. 2) sentinței penale privitoare la persoana numitului Momită I. G., care nu a avut și nu are nicio calitate procesuală în prezenta cauză. Pe fondul cauzei, apelanta a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 397, art. 398 Cod procedură penală și ale art. 1349, art. 1357 și art. 1372 Noul Cod Civil, admiterea acțiunii civile și obligarea în solidar a inculpaților Z. R. M., M. M. A. și G. I. Ș., iar a acesteia din urmă, în solidar și cu părțile responsabile civilmente G. C. și S. C., la plata sumei de 14.780 lei cu titlu de despăgubiri materiale și la plata sumei de 30.000 euro (respectiv, contravaloarea în lei la data plății), cu titlu de despăgubiri morale, precum și a cheltuielilor de judecată. La termenul de judecată din data de 17.01.2014, partea vătămată s-a constituit, în scris, parte civilă cu suma de 14.780 lei cu titlu de despăgubiri materiale și la plata sumei de 30.000 euro (respectiv, contravaloarea în lei la data plății), cu titlu de despăgubiri morale. Precizăm că la termenul de judecată din data de 17.01.2014, partea vătămată s-a constituit, în scris, cu sumele de bani anterior arătate.
Referitor la îndeplinirea cumulative a condițiilor răspunderii civile delictuale astfel cum este prevăzută în Codul Civil, pronunțarea unei hotărâri penale de condamnare la pedeapsa cu închisoarea pentru toți inculpații trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, face pe deplin dovada acesteia, sub acest aspect instanța de fond reținând corect obligația solidară a intimaților privind despăgubirea părții civile. Relevant este că în fața instanței de control judiciar că niciunul dintre intimați, inculpați sau părți responsabile civilmente, nu au achitat către partea civilă vreo sumă de bani cu titlu de despăgubire materială, prejudiciul material fiind recuperat parțial, prin restituirea pieselor ridicate de la casele de amanet, unde le-a descoperit partea civilă întrucât erau piese unicat. Dezbaterea contradictorie a laturii civile s-a axat pe suma solicitată cu titlu de despăgubiri morale, respectiv suma de 30.000 euro, față de care Judecătoria Iași a dispus, în mod nejustificat, fără aprecierea probelor și nici a practicii judiciare în materie, admiterea în parte a cererii și obligarea intimaților inculpați doar la plata sumei de 4000 lei către partea civilă. Se va susține de către intimați, astfel cum s-a procedat și pe fondul cauzei, în principal, că o astfel de cerere este inadmisibilă, prin raportate la obiectul dosarului penal, precum și la întreaga practică judiciară în materie, potrivit căreia în nici un dosar de furt calificat nu au fost vreodată acordate daune morale, iar în subsidiar, că suma este nejustificat de mare. Acest din urmă punct de vedere a fost primit, de altfel, de către Judecătoria Iași, care a redus pretenții solicitate cu titlu de despăgubiri morale, de la suma solicitată de partea civilă în valoare de 30.000 euro, la suma de 4000 lei. Rugăm instanța de control judiciar să aprecieze că o astfel de reducere este exagerată și nu îndeplinește nici pe de parte, criteriul de efect compensatoriu.
În funcție de natura obiectului material al infracțiunii de furt, instanțele penale naționale acordă inclusiv despăgubiri morale păgubiților, având în vedere valoarea sentimentală a bunului sustras, precum și durerea suferită de victimă ca urmare a sustragerii și nerecuperării sale - aspecte ce au constituit și motivele pentru care partea civilă a solicitat pretențiile morale din prezenta cauză.
Deși în fața instanței de fond, în cererea de constituire de parte civilă, partea vătămată a explicat și dovedit motivele pentru care solicită daunele morale suferite ca urmare a faptei de furt calificat, în formă continuată, săvârșite de către cei trei inculpați. Judecătoria Iași nu Ie analizează în mod temeinic și consideră că sunt exagerate. Partea civilă a precizat în mod expres și a dovedit prin administrarea probei testimoniale că bunurile sustrase și nerecuperate sunt bijuterii de familie, cu o reală valoare sentimentală, sunt piese unicat confecționate din aur și pietre prețioase, achiziționate sau primite la diferite evenimente marcante ale vieții subsemnatei, de la fratele său decedat și de la părinții săi, iar sustragerea acestora i-a provocat un real prejudiciu moral.
Atunci când reduce semnificativ pretenții civile solicitate cu titlu de despăgubiri morale și acordă doar 3% din suma de 30.000 euro, instanța de fond a avut în vedere numărul de piese sustrase și cantitatea de aur reținută prin rechizitoriu ca reprezentând prejudiciul produs prin infracțiunea de furt calificat, așa cum rezultă din fișele de predare a bunurilor la casele de amanet. Însă instanța de fond a omis să aprecieze un element de notorietate și anume că la casele de amanet se cântărește doar aurul din care sunt confecționate bijuteriile și nu se ia în calcul gramajul pietrelor prețioase, care nu sunt în vreun fel evaluate. Ca atare, raționamentul efectuat de către instanța de fond este unul greșit. De asemenea, în declarațiile date în cursul urmăririi penale, inculpații se acuză reciproc că ar fi sustras bijuterii din casa părții vătămate care nu au fost amanetate împreună - aspect din care rezultă că și cantitatea, dar și valoarea bunurilor sustrase este mult mai mare, iar în raport de acestea, și despăgubirile acordate cu titlu de daune morale ar trebui să fie mult mai mari. Totodată, parte civilă a solicitat Judecătoriei Iași să aibă în vedere că întinderea prejudiciului nepatrimonial trebuie să cuprindă și impactul moral al faptei penale săvârșite de inculpații-intimați asupra familiei sale, temerile induse pentru siguranța copiilor și a bunurilor din locuință, dezechilibrul psihologic al său și al fiicelor sale minore, în sensul pierderii încrederii în persoanele apropiate și în oameni, în general, frica de a mai locui singure etc. - peste care nu au trecut nici în momentul de față, deși beneficiază de ajutor de specialitate. Deși toate aceste susțineri au fost probate în cauză prin administrarea probei testimoniale, instanța de fond le înlătură în totalitate, reținând că actele materiale de furt calificat au fost săvârșite în timp ce partea civilă se afla în concediu în afara țării. Insă aceste considerente nu corespund realității, ultimul act material fiind săvârșit când partea civilă se afla în Iași, fiind întoarsă din concediu, iar fiicele minore ale părții civile au fost permanent la domiciliu. Și chiar independent de aceste împrejurări, impactul infracțiunii asupra psihicului părții civile trebuie evaluat pe întreaga perioadă de după săvârșirea faptei, iar prejudiciile morale suferite trebuie compensate valoric.
Considerentele instanței de fond în soluționarea cererii părții civile privind acordarea despăgubirilor morale sunt expuse la modul general și fără ancorarea probator, deși, prin depozițiilor cei doi martori încuviințați în latură civilă și audiați la ultimul termen de judecată, se confirmă producerea prejudiciului moral, atât sub aspectul existenței concrete, cât și sub aspectul întinderii sale. Martora A. A. declară că parte dintre bijuteriile sustrase de către inculpați erau primite de către partea civilă de la fratele său, care a decedat și constituiau veritabile amintiri de familie, în urma pierderii acestora, partea civilă suferind o reală traumă psihică. Alte bijuterii au fost achiziționate sau primite cu prilejul anumitor evenimente marcante ale vieții de familie. Lipsa acestora, coroborată cu modalitatea concretă de săvârșire a faptei de furt în formă agravată și continuată au fost de natură să provoace tulburări psihice vizibile la nivel comportamental și în prezent.
Intimații au sustras din casa părții vătămate, în trei rânduri, toate bijuteriile pe care aceasta le deținea! De asemenea, trebuie avut în vedere și împrejurarea că valoarea acestor bijuterii, care nu erau deloc comune, ci aveau o anumită vechime, precum și piese prețioase aplicate în mod unicat, a fost de natură să conducă la prinderea hoților (până la acea dată fiind suspectate chiar fiicele minore ale părții vătămate). Partea vătămată a reușit să identifice, din pură întâmplare, parte dintre piesele ce i-au fost sustrase, într-o casă de amanet, chiar înainte de valorificare.
Față de toate aceste motive, solicită reformarea soluției pronunțată în latură civilă referitoare la despăgubirile morale și, în rejudecare, aprecierea ca întemeiată și dovedită cererea părții civilă prin care solicită obligarea inculpaților-intimați, în solidar, la plata sumei de 30.000 euro cu titlu de daune morale.
Alt motiv pentru care a fost criticată soluția dispusă în latură civilă este cel referitor la omisiunea instanței de fond de a se pronunța asupra cheltuielilor de judecată suportate de către partea civilă pentru susținerea cauzei. Se renunță la acest motiv având în vedere completarea dispozitivului de către instanța de fond.
În al treilea rând, se solicită instanței de control să îndrepte erorile materiale ce s-au strecurat în considerente (fila 6 alineat penultim), cât și în dispozitivul ( fila 7 alin. 2) sentinței penale privitoare la persoana numitului Momită I. G., care nu a avut și nu are nicio calitate procesuală în prezenta cauză.
Av. Z. C. O., pentru inculpatul intimat Z. R. M., solicită respingerea apelului ca nefondat, suma de_ euro solicitată este exagerată și nedovedită, suma de 4000 de lei stabilită de instanță este corectă și echilibrată.
Reprezentantul parchetului apreciază că din cele trei motive de apel invocate: corect s-a renunțat la motivul privind neacordarea cheltuielilor având în vedere încheierea instanței de fond de completare a dispozitivului sentinței; este neîntemeiat motivul privind modul de soluționare al cererii de acordare a despăgubirilor morale având în vedere că raportat la bunurile furate și modalitatea de comitere a faptelor, instanța de fond a motivat amplu în considerente și a stabilit corect, în cuantum rezonabil suma de 4000 de lei ca și despăgubiri morale, sub acest aspect sentința fiind legală și temeinică; al treilea motiv de apel este admisibil în ce privește necesitatea de a fi îndreptată eroarea materială strecurată în dispozitiv în sensul corectării numelui părții civile cu privire la care s-a dispus respingerea restului pretențiilor civile solicitate în cadrul procesului penal, greșit în dispozitivul sentinței fiind consemnat Momiță I. G..
Instanța rămâne în pronunțare.
C. DE A.,
Deliberând asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 391/NCPP din 14.03.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul cu numărul_ , procedând la soluționarea laturii civile disjunsa anterior de latura penală a procesului, instanța de fond a dispus, în baza art. 19 și art. 397 Cod procedură penală cu referire la art. 1349, 1357 și 1372 Cod civil, admiterea, în parte, a acțiunii civile formulată în cadrul procesului penal de partea civilă G. C.-L., cu domiciliul în mun. Iași, ., nr. 12, ., ., județul Iași și, în consecință, a obligat, în solidar, pe inculpații G. I.-Ș., fiica lui C. și C., născută la data de 20.12.1995 în mun. Iași, jud. Iași, domiciliată în mun. Iași, ., nr. 46, jud. Iași, CNP_, Z. R.-M., fiul lui M. și T., născut la data de 13.08.1989 in mun. Iași, jud. Iași, domiciliat în mun. Iași, .. N. V., nr. IC jud. Iași, CNP_ și M. M.-A., fiul lui P. și G., născut la data de 29.04.1993, în mun. Iași, jud. Iași, domiciliat în mun. Iași, ..
N. V. nr. 3A, ., ., CNP_, inculpata minoră în solidar și cu părțile responsabile civilmente G. C. și S. C., să plătească părții civile suma de 14.650 lei și contravaloarea sumei de 30 de euro la data plății, cu titlu de despăgubiri civile, precum și suma de 4000 lei cu titlu de daune morale,
S-a dispus respingerea ”restul pretențiilor civile solicitate de partea civilă MOMIȚĂ I. G.”.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. 2 și 3 Cod procedură penală, stabilindu-se astfel că, cheltuielile judiciare avansate de stat, în cuantum de 300 lei, să fie suportate în mod egal de către inculpați – câte 100 lei fiecare, inculpata minoră G. I.-Ș. în solidar cu părțile responsabile civilmente G. C. și S. C..
Pentru a pronunța soluția sus redata, instanța de fond a reținut în considerentele hotărârii date, următoarele argumente:
Sub numărul de dosar_/245/2014 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, ca urmare a disjungerii acțiunii civile, latura civilă privind cauzei înregistrată pe rolul aceleiași instanțe cu numărul_/245/2014.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași din data de 30.09.2013 dat în dosarul nr. 8362/P/2013 și înregistrat pe rolul instanței sub numărul_/245/2013, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpaților:
- G. I.-Ș., fiica lui C. și C., născută la data de 20.12.1995 în mun. Iași, jud. Iași, domiciliată în mun. Iași, ., nr. 46, jud. Iași posesoare a cărții de identitate . nr._, eliberată de SPCLEP Iași, elevă, fără antecedente penale, CNP_ pentru săvârșirea infracțiunii de „furt calificat în formă continuată”, prev. și ped. de art. 208, alin. 1, art. 209, alin. 1, lit. a și i din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod Penal (trei acte materiale) și art. 99 alin. 3 C.penal;
- Z. R.-M., fiul lui M. și T., născut la data de 13.08.1989 in mun. Iași, jud. Iași, domiciliat în mun. Iași, .. N. V., nr. IC jud. Iași, studii 8 clase, fără ocupație, fără antecedente penale, posesor al cărții de identitate . nr._, eliberată de SPCLEP Iași, CNP_ pentru săvârșirea infracțiunii de „furt calificat informă continuată” prev. și ped. de art. 208, alin. 1, art. 209, alin. 1, lit. a și i din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (trei acte materiale), art. 75 lit. c Cod penal ;
- M. M.-A., fiul lui P. și G., născut la data de 29.04.1993, în mun. Iași, jud. Iași, domiciliat în mun. Iași, .. N. V. nr. 3A, ., ., posesor al cărții de identitate . nr._, eliberată de SPCLEP Iași, elev, fără antecedente penale, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de „complicitate la furt calificat în formă continuată” prev. de art. 26 rap la art. 208, alin. 1, art. 209, alin. 1, lit. a, i din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Cod Penal (trei acte materiale) și art. 75 alin. 1 lit. c din Codul penal.
În esență s-a reținut că, în perioada 18.05._13, inculpatul Z. R.-M. și G. I.-Ș. (minoră mai mare de 16 ani), având complicitatea inculpatului M. M.-A., în baza aceleiași rezoluții infracționale și folosind o cheie potrivită, au pătruns în trei rânduri în locuința părții vătămate G. C.-L., din mun. lași, de unde au sustras bijuterii din aur în cantitate de 40 gr, suma de 30 euro și un aparat foto, cauzând un prejudiciu total estimat la suma de 20.000 lei.
Situația de fapt expusă în rechizitoriu a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: plângerea și declarațiile părții vătămate G. C.-L.; procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică; dovezi de predare-primire între casa de amanet, parte vătămată, martor G. C.; declarațiile martorilor martor C. V.-M., B. P.-C. și G. C.; copiile contractelor de amanet nr._/18.05.2013,_/24.05.2013,_/ 08.06.2013; copiile chitanțelor nr._ și_/27.07.2013, prin care s-au ridicat bijuteriile din aur de la Expres Credit Amanet de către G. C.; planșe fotografice cu bunurile sustrase și recuperate; declarațiile inculpaților.
În ceea ce privește poziția procesuală a inculpaților, G. I.-Ștefanaa recunoscut comiterea faptelor, asumându-și rolul de a fi conceput și coordonat planul infracțional, iar inculpatul Z. R.-M. a recunoscut și el comiterea faptei. Inculpatul M. M.-A., după multe ezitări și reveniri asupra situației de fapt, a recunoscut comiterea faptei.
În ședința publică din data de 31.01.2014, inculpații, asistați de apărătorii aleși, după aducerea la cunoștință a drepturilor și obligațiilor procesuale, au declarat că recunosc săvârșirea faptelor astfel cum au fost acestea descrise în rechizitoriu și că le regretă, solicitând ca judecata să se facă conform procedurii prevăzute de art. 320 indice 1 Cod procedură penală, numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, fără administrarea altor probe.
Față de poziția procesuală exprimată de inculpați la data de 31.01.2014, instanța de judecată a dat eficiență dispozițiilor art. 320 ind. 1 din Codul de procedură penală, potrivit cărora judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, atunci când inculpatul, până la începerea cercetării judecătorești, declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, apreciind că pentru soluționarea acesteia se impune administrarea de probe, instanța a dispus disjungerea acțiunii civile.
Ca urmare a admiterii cererilor inculpaților, prin sentința penală nr. 304 din 31.01.2014 a Judecătoriei Iași s-a dispus condamnarea inculpaților la pedepse cu închisoarea pentru săvârșirea infracțiunii de „ furt calificat” prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a) și i) din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 320 ind. 1 din Codul de procedură penală din 1969, art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969, pentru toți inculpații dispunându-se și suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii.
În cadrul procesului penal, în cursul urmăririi penale, partea vătămata G. C.-L. s-a constituit parte civilă, aceasta estimând la suma de 20.000 lei prejudiciul cauzat de cei trei inculpați (bijuterii din aur în cantitate de 40 gr, suma de 30 euro și un aparat foto).
În cursul judecății, partea civilă a depus un înscris prin care a solicitat obligarea în solidar a inculpaților la plata următoarelor sume de bani:
- 10.000 lei contravaloarea bijuteriilor nerecuperate;
- 4000 lei contravaloarea celor două telefoane mobile Nokia;
- 250 lei contravaloarea aparatului foto;
- 30 euro reprezentând suma sustrasă din apartament;
- 30.000 euro reprezentând contravaloarea în lei la data plății a daunelor morale produse de inculpați prin săvârșirea infracțiunii de furt calificat, bunurile sustrase și nerecuperate fiind bijuterii de familie, cu o reală valoare sentimentală, fiind piese unicat confecționate din aur și pietre prețioase.
Procedând la soluționarea laturii civile a cauzei privind acțiunea civilă promovată, instanța va avea în vedere situația de fapt reținută în hotărârea de condamnare, respectiv că la data de 18.05.2013, inculpata minoră G. I.-Ș. împreună cu inculpații Z. R.-M. și M. M.-A., au stabilit de comun acord să facă rost de bani după ce inculpata minoră le-a adus la cunoștință celorlalți doi inculpați că deține o cheie originală de la ușa de acces în locuința părții vătămate G. C.-L., cât și faptul că la respectiva adresă s-ar putea afla bijuterii din aur și bunuri de valoare, după cum remarcase cu prilejul vizitelor pe care le făcuse anterior, în calitate de apropiată a familiei părții vătămate.
În urma acestei discuții, cei trei inculpați și-au stabilit fiecare rolurile pentru ducerea la bun sfârșit a planului infracțional, în sensul că inculpata G. I.-Ș. urma să le scoată din locuință pe cele două fiice minore ale părții vătămate, G. K. și A. S., pe care le cunoștea, sub diferite pretexte și împreună cu inculpatul M. M.-A. să le distragă atenția, împiedicându-le astfel să se întoarcă acasă pentru ca inculpatul Z. R.-M. să poată opera nestingherit. Planul inculpaților a fost conceput având în vedere și împrejurarea că, în perioada 18 - 25.05.2013, partea vătămată G. C.-L. a fost plecată în concediu, în afara țării.
În ziua de 18.05.2013 inculpatului Z. R.-M. i-a revenit rolul de a aștepta la o distanță apreciabilă de scara blocului unde locuiește partea vătămată G. C.-L. pentru a putea observa când cele doua fiice ale acesteia părăsesc incinta blocului, însoțite de inculpații G. I.-Ș. și M. M.-A.. Ulterior inculpatul Z. R.-M. s-a deplasat la locuința părții vătămate, având cheia de acces de la inculpata G. I.-Ș. și urmând indicațiile acesteia, a sustras din locurile stabilite bijuteriile din locuință. Astfel, într-un dormitor al casei, inculpatul a găsit o cutie pe care deschis-o și de unde a sustras un inel, o pereche de cercei, un lanț cu medalion și o cameră foto, după care a părăsit incinta fără a fi observat de cineva, contactându-i imediat telefonic pe ceilalți doi inculpați. Împreună, inculpații s-au deplasat apoi la casa de amanet Express Credit de pe .. Iași, unde au încheiat contractul de amanet nr._, pe numele lui Z. R.-M., primind în schimb suma de 900 lei, pe care și-au împărțit-o echitabil (fiecare câte 300 lei).
În ziua de 24.05.2013, inculpații au procedat în același mod anterior descris, inculpații G. I.-Ș. și M. M.-A. chemând-o afară din casă pe fiica părții vătămate, pe nume A. S., să plimbe împreună câinele, răstimp în care inculpatul Z. R.-M., folosindu-se de aceeași cheie potrivită, a pătruns în apartamentul lui G. C.-L.. Nereușind să găsească niciun bun de această dată, inculpatul a apelat-o telefonic pe G. I.-Ș., cerându-i să vină personal în apartamentul părții vătămate, pentru a-1 ajuta să găsească bunuri de valoare. Astfel, inculpata s-a conformat și a urcat în imobil, ducându-se apoi direct în baie unde, între prosoape, a găsit un lanț cu medalion și o pereche de cercei, pe care le-a sustras. Inculpatul Z. R.-M. a mai găsit și sustras și suma de 30 Euro. După aceasta, cei doi inculpați au părăsit incinta, au luat legătura cu inculpatul M. M.-A. și împreună au mers la aceeași casă de amanet, Express Credit, unde au încheiat contractul de amanet nr._, tot pe numele lui Z. R.-M., obținând suma de 2150 lei, pe care și-au împărțit-o la fel de echitabil (fiecare câte 700 lei). Cei 50 lei rămași i-au cheltuit împreună pe taxi și țigări.
În ziua de 08.06.2013, inculpații au pus la cale o nouă sustragere din apartamentul părții vătămate G. C.-L., de această dată inculpatului M. M.-A. revenindu-i, singur, rolul de a supraveghea imobilul din exterior. Inculpații au cunoscut în acea zi faptul că cele două fiice ale părții vătămate erau plecate de acasă. Astfel, inculpatul Z. R.-M. și G. I.-Ș. au pătruns în apartament folosindu-se de aceeași cheie iar dintr-un dormitor au sustras două inele, o pereche de cercei și un lanț, bunuri pe care le-au amanetat în aceeași zi, la o societate de profil de pe . mun. Iași, contra sumei de 950 lei.
Referitor la cheia deținută de către inculpata minoră G. I.-Ș., folosită la comiterea faptelor, aceasta intrase în posesia tatălui inculpatei, G. C., în urma cu aproximativ 4 ani, prin prisma unor relații apropiate de familie cu partea vătămată. Ulterior G. C. a uitat să restituie această cheie, rămânând pe un raft în casa sa, iar partea vătămată G. C.-L. nu și-a mai amintit de acest aspect, crezând ca a pierdut-o. În acest fel, inculpata G. I. a intrat în posesia cheii de la locuința părții vătămate, fără a-i aduce la cunoștința tatălui său acest fapt aparent banal.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei instanța de fond a reținut următoarele:
Acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile produse prin infracțiune se face în conformitate cu prevederile art. 19 din Codul de procedură penală.
Astfel, potrivit art. 19 alin. 1 din Codul de procedură penală acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale.
Instanța va examina temeinicia pretențiilor formulate de partea civilă cu luarea în considerare a disp. art. 1357 cod civil potrivit cărora „cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare”.
Din prevederile legale menționate rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale trebuie să fie întrunite anumite condiții și anume existența unei fapte ilicite, a prejudiciului, a raportului de cauzalitate și a vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.
Făcând aplicarea acestor dispoziții legale la situația de fapt concretă reținută de instanță, se apreciază că sunt îndeplinite aceste condiții deoarece inculpații, prin faptele lor, au provocat părții civile atât un prejudiciu material cât și unul moral.
Instanța reține că este neîndoielnic că în urma acțiunilor inculpaților partea civilă a suferit un prejudiciu de natură patrimonială constând în contravaloarea bunurilor sustrase de către cei trei inculpați și care ulterior nu au fost recuperate.
Cu ocazia audierii la data de 31.01.2014, inculpații au achiesat parțial la pretențiile civile solicitate de partea civilă – cu excepția sumei de bani reprezentând daune morale –fiind de acord să o despăgubească pe aceasta cu suma de bani solicitată reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase și nerecuperate.
Față de manifestarea de voință a celor trei inculpați, instanța va admite acțiunea civilă formulată de partea civilă sub aspectul despăgubirilor civile reprezentând daune materiale .
În ceea ce privește daunele morale solicitate de 30.000 euro reprezentând contravaloarea în lei la data plății a daunelor morale produse de inculpați prin săvârșirea infracțiunii de furt calificat, bunurile sustrase și nerecuperate fiind bijuterii de familie, cu o reală valoare sentimentală, fiind piese unicat confecționate din aur și pietre prețioase—instanța reține în primul rând că prejudiciul nepatrimonial nu poate fi cuantificat prin raportarea la criterii obiective, față de importanța valorilor lezate, valoarea sentimentală a bunurilor sustrase, partea civilă fiind îndreptățită să beneficieze de o indemnizație compensatorie ca o consecință a principiului reparării integrale a prejudiciului indiferent de natura acestuia.
Cuantumul prejudiciului nu trebuie să constituie o îmbogățire fără justă cauză, astfel încât trebuie apreciat raportat la anumite date concrete ale cauzei.
Așa cum a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea evitării unei evaluări pur subiective sau care să tindă către o îmbogățire fără just temei, în stabilirea cuantumului daunelor morale instanțele de judecată "trebuie să țină seama de suferințele morale susceptibil în mod rezonabil a-i fi fost cauzate părții civile prin fapta săvârșită de inculpat, precum și de toate consecințele acesteia, relevate de actele medicale ori de alte probe administrate".
În dovedirea daunelor morale partea civilă a solicitat audierea a doi martori – C. V. M. și A. A. – martori care, audiați la termenul din 28.02.2014, au arătat că parte civilă a suferit ca urmare a acțiunilor inculpaților, unele dintre bunurile sustrase fiind bijuterii de familie, având valoare sentimentală pentru partea civilă. Au mai arătat martorii că partea civilă a fost speriată de cele întâmplate, fiindu-i frică că persoanele care au pătruns în apartament ar fi putut oricând reveni chiar și când era acasă cu familia.
Martora A. A. a declarat că nu cunoaște în concret numărul și valoarea bijuteriilor sustrase, precizând doar că o parte din bijuterii erau foarte valoroase atât din punct de vedere material – fiind bijuterii scumpe, unele cu pietre prețioase sau diamante – cât și din punct de vedere sentimental, fiind bijuterii de familie.
Față de declarațiile martorilor audiați, având în vedere și înscrisurile existente la dosarul cauzei coroborate cu declarațiile părții vătămate și ale inculpaților, instanța reține că părții civile i-au fost sustrase mai multe bijuterii de către cei trei inculpați, astfel:
În ziua de 18.05.2013 inculpatul Z. R.-M. s-a deplasat la locuința părții vătămate, având cheia de acces de la inculpata G. I.-Ș. și urmând indicațiile acesteia, a sustras din locurile stabilite bijuteriile din locuință. Astfel, într-un dormitor al casei, inculpatul a găsit o cutie pe care deschis-o și de unde a sustras un inel, o pereche de cercei și un lanț cu medalion, după care a părăsit incinta fără a fi observat de cineva, contactându-i imediat telefonic pe ceilalți doi inculpați. Împreună, inculpații s-au deplasat apoi la casa de amanet Express Credit de pe .. Iași, unde au încheiat contractul de amanet nr._, pe numele lui Z. R.-M., primind în schimb suma de 900 lei, pe care și-au împărțit-o echitabil (fiecare câte 300 lei).
În ziua de 24.05.2013, inculpații au procedat în același mod anterior descris, inculpații G. I.-Ș. și M. M.-A. chemând-o afară din casă pe fiica părții vătămate, pe nume A. S., să plimbe împreună câinele, răstimp în care inculpatul Z. R.-M., folosindu-se de aceeași cheie potrivită, a pătruns în apartamentul lui G. C.-L. . Nereușind să găsească niciun bun de această dată, inculpatul a apelat-o telefonic pe G. I.-Ș., cerându-i să vină personal în apartamentul părții vătămate, pentru a-1 ajuta să găsească bunuri de valoare. Astfel, inculpata s-a conformat și a urcat în imobil, ducându-se apoi direct în baie unde, între prosoape, a găsit un lanț cu medalion și o pereche de cercei, pe care le-a sustras. Inculpatul Z. R.-M. a mai găsit și sustras și suma de 30 Euro.După aceasta, cei doi inculpați au părăsit incinta, au luat legătura cu inculpatul M. M.-A. și împreună au mers la aceeași casă de amanet, Express Credit, unde au încheiat contractul de amanet nr._, tot pe numele lui Z. R.-M., obținând suma de 2150 lei, pe care și-au împărțit-o la fel de echitabil (fiecare câte 700 lei). Cei 50 lei rămași i-au cheltuit împreună pe taxi și țigări.
În ziua de 08.06.2013 inculpații au pus la cale o nouă sustragere din apartamentul părții vătămate G. C.-L., de această dată inculpatului M. M.-A. revenindu-i, singur, rolul de a supraveghea imobilul din exterior. Inculpații au cunoscut în acea zi faptul că cele două fiice ale părții vătămate erau plecate de acasă. Astfel, inculpatul Z. R.-M. și G. I.-Ș. au pătruns în apartament folosindu-se de aceeași cheie iar dintr-un dormitor au sustras două inele, o pereche de cercei și un lanț, bunuri pe care le-au amanetat în aceeași zi, la o societate de profil de pe . mun. Iași, contra sumei de 950 lei.
Dintre bijuteriile sustrase, partea civilă a recuperat, potrivit înscrisurilor existente la dosar, mare parte, respectiv un lanț aur de 14 K, un medalion de 18 K, un inel de 18 K ,o pereche de cercei de 14 K, o pereche de cercei de 18 K, o broșă de 18 K ( fila 41 dosar urmărire penală). Ca urmare a recuperării acestor bunuri, partea civilă a mai solicitat 10.000 lei, reprezentând contravaloarea bijuteriilor nerecuperate. Raportat la valoarea solicitată instanța constată ca nereală împrejurarea menționată de martora A. A. în sensul că doar un inel din cele sustrase de inculpați valora 10.000 de euro.
Față de cele reținute, instanța constată că partea civilă nu a reușit recuperarea în totalitate a bijuteriilor sustrase, unele dintre acestea având și o valoare sentimentală pentru partea civilă, reprezentând bijuterii de familie, aspect ce pledează pentru acordarea de daune morale, lipsirea părții civile de aceste bunuri cauzându-i acesteia un prejudiciu moral.
La stabilirea cuantumului despăgubirilor ce urmează a fi acordate cu titlu de daune morale în prezenta cauză, instanța va ține cont și de împrejurarea că sumele de bani acordate cu acest titlu trebuie să aibă efecte compensatorii, astfel încât să nu constituie nici amenzi excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificate pentru victimele daunelor.
Având în vedere acest principiu care reglementează materia despăgubirilor acordate pentru repararea unui prejudiciu moral, în lipsa unui criteriu matematic și obiectiv de stabilire a daunelor morale, acestea fiind lăsate la libera apreciere a instanțelor de judecată, instanța apreciază că suma solicitată de partea vătămată este exagerată. Astfel, reține instanța că partea civilă, prin probele administrate, nu a făcut dovada, cu certitudine, a numărului bijuteriilor sustrase și nerecuperate sau a cantității acestora. Raportat la situația de fapt reținută în rechizitoriu și cea reținută de instanță, se constată că inculpații au sustras un număr de 13 bijuterii din aur din care au fost recuperate de către partea civilă doar opt bijuterii. Raportat la contravaloarea bijuteriilor sustrase și nerecuperate (aproximativ 2000 de euro), reține instanța că suma solicitată de 30 000 euro este exagerată și urmează să o reducă la 4000 lei, cuantum de natură să compenseze efectul negativ al faptelor ilicite imputabile inculpaților.
Cât privește daunele morale reprezentând impactul moral al faptelor inculpaților asupra familiei părții civile, reține instanța că faptele de furt, infracțiuni contra patrimoniului, sunt apte, în principiu, să creeze condițiile necesare pentru acordarea unor daune morale în acest sens. Raportat la împrejurările concrete ale comiterii faptelor, respectiv sustragerea bunurilor pe perioada în care partea civilă a fost plecată de la domiciliu, fără ca la domiciliul acesteia să se afle altă persoană formează instanței convingerea că partea civilă nu este îndreptățită la acordarea unor daune morale, teama părții civile privind posibilitatea ca inculpații să fi venit la domiciliul său cât timp era acasă nefiind justificată în condițiile în care inculpații si-au plănuit activitatea infracțională tocmai pe împrejurarea plecării părții civile o perioadă îndelungată de la domiciliu.
În baza acestor considerente, prima instanță a arătat ca av admite în parte acțiunea civila cu a cărei judecata a fost investita.
În termen legal, împotriva sentinței penale sus menționata, partea civilă G. C. L. a exercitat calea ordinara de atac a apelului.
În motivele scrise de apel, partea civila apelanta a criticat hotărârea instanței de fond sub trei coordonate: modalitatea de soluționare a cererii de acordare a despăgubirilor morale solicitate; neacordarea cheltuielilor de judecată efectuate de către partea civilă cu ocazia soluționarea cauzei în prima instanță și eroarea materială strecurată atât în considerente (fila 6 alineat penultim), cât și în dispozitivul (fila 7 alin. 2) sentinței penale privitoare la persoana numitului ”Momită I. G.”, care nu a avut și nu are nicio calitate procesuală în dosar.
A susținut partea civila apelanta ca judecătorul fondului nu a realizat o justa apreciere asupra efectului compensatoriu pe care îl au daunele morale, atunci când a stabilit cuantumul acestora la nivelul sumei de 4000 lei, în condițiile în care a cerut suma de 30.000 euro, cu acest titlu. S-a arătat ca a fost probata împrejurarea ca bunurile sustrase și nerecuperate sunt bijuterii de familie, cu o reală valoare sentimentală, sunt piese unicat confecționate din aur și pietre prețioase, achiziționate sau primite la diferite evenimente marcante ale vieții sale, de la rude apropiate – persoane dragi, iar sustragerea acestora i-a provocat un real prejudiciu moral părții civile.
Se susține în motivele de apel că, atunci când a stabilit nivelul daunelor morale, instanța de fond a avut un raționament greșit întrucât a avut în vedere numărul de piese sustrase și cantitatea de aur reținută prin rechizitoriu ca reprezentând prejudiciul produs prin infracțiunea de furt calificat, așa cum rezultă din fișele de predare a bunurilor la casele de amanet însă, a omis să aprecieze un element de notorietate și anume, că la casele de amanet se cântărește doar aurul din care sunt confecționate bijuteriile și nu se ia în calcul gramajul pietrelor prețioase, care nu sunt în vreun fel evaluate. Pe baza declarațiilor date în cursul urmăririi penale de către inculpați se reține că nu toate bijuteriile sustrase au fost amanetate, aspect care permite a reține că atât cantitatea cât și valoarea bunurilor sustrase este mult mai mare, iar în raport de acestea, și despăgubirile acordate cu titlu de daune morale ar trebui să fie mult mai mari.
A criticat partea civilă apelanta și aprecierea pe care judecătorul fondului a avut-o cu privire la solicitarea sa ca la întinderea daunelor morale să fie avut în vedere și impactul moral al faptei penale săvârșite de inculpații-intimați asupra familiei sale, temerile induse pentru siguranța copiilor și a bunurilor din locuință, dezechilibrul psihologic al său și al fiicelor sale minore, în sensul pierderii încrederii în persoanele apropiate și în oameni, în general, frica de a mai locui singure etc. - peste care nu au trecut nici în momentul de față, deși beneficiază de ajutor de specialitate.
Considerentele instanței de fond în soluționarea cererii părții civile privind acordarea despăgubirilor morale sunt expuse la modul general și fără ancorarea probatorie, deși, prin depozițiilor cei doi martori audiați în latură civilă a fost confirmată producerea prejudiciului moral, atât sub aspectul existenței concrete, cât și sub aspectul întinderii sale.
Critica referitoare la omisiunea instanței de fond de a se pronunța asupra cheltuielilor de judecată suportate de către partea civilă a fost retrasa motivat de faptul că prin încheierea de ședință din 27.05.2014 pronunțată în prezentul dosar, aceasta omisiune a fost corectată de judecătorul fondului, fiind acordată părții civile suma de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate cu ocazia judecării cauzei în fața instanței de fond.
A fost învederată instanței de control judiciar, eroarea materială ce s-a strecurat în considerente (fila 6 alineat penultim) și în dispozitivul ( fila 7 alin. 2) sentinței penale privitoare la persoana numitului Momită I. G., care nu a avut și nu are nicio calitate procesuală în dosar.
A solicitat partea civila apelantă reformarea soluției pronunțată de Judecătoria Iași în latura civilă referitoare la despăgubirile morale și, în rejudecare, aprecierea ca întemeiată și dovedită cererea prin care a solicitat obligarea inculpaților-intimați, în solidar, la plata sumei de 30.000 euro, cu titlu de daune morale.
Examinând sentința penală apelată, pe baza tuturor lucrărilor și a materialului probator existent la dosarul cauzei, atât prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele conferite de dispozițiile art. 417 alin. (2) Cod procedura penală, C. constată următoarele:
În cadrul procesului penal ce a avut ca obiect comiterea unei infracțiuni de furt calificat în dauna persoanei vătămate G. C. Lorelay, acesta a înțeles sa alăture acțiunii penale susținută din oficiu și acțiunea civila prin aceea ca s-a constituit parte civilă cu sumele de 14.650 lei și 30 euro, cu titlu de despăgubiri materiale și 30.000 euro, cu titlu de daune morale.
În privința pretențiilor civile solicitate cu titlu de despăgubiri materiale, inculpații G. I.-Ș., Z. R.-M. și M. M.-A. au achiesat, astfel că, în baza principiului disponibilității care guvernează acțiunea civila, instanța de fond a admis în totalitate aceste pretenții.
Nu aceeași a fost soluția instanței de fond cu privire la pretențiile solicitate cu titlu de daune morale, aspect ce constituie principala critica adusa de partea civilă apelanta în motivarea apelului de față.
Față de aspectele sus arătate, prezentul control judiciar urmează sa se restrângă asupra pretențiilor civile pe care partea civila G. C. Lorelay le-a solicitat în compensarea prejudiciului moral pretins suferit.
Pentru început, în privința daunele morale solicitate in cauza de către partea civilă G. C. Lorelay, în cuantum de 30.000 euro, pentru prejudiciul de ordin nepatrimonial pretins încercat, instanța amintește că acest gen de daune reprezintă o satisfacție echitabilă ce se acordă persoanei lezate moral, oferită sub forma unui echivalent.
Instanța de control judiciar ține să puncteze faptul că daunele morale nu sunt susceptibile de a fi calculate matematic, sub aspectul componenței, de această manieră, pentru că întinderea lor nu este rezultatul unui calcul matematic (în concret, pierderea posesiei unor bunuri cu valoare sentimentală deosebita pentru partea civila), ci a unei satisfacții echitabile acordate persoanei lezate moral, oferită sub forma unui echivalent. Se urmărește astfel, prin acordarea unor beneficii materiale, recrearea unui echilibru în existența unei persoane, dezechilibrul fiind rezultatul faptei prejudiciabile, în speță a infracțiunii care a condus la pierderea posesiei asupra bijuteriilor cu valoare sentimentala.
Prin urmare, proporționalitatea trebuie realizată între pierderea suferită și impactul pe care această pierdere l-a avut asupra echilibrului emoțional și psiho-social al celui prejudiciat, pe de o parte și suma acordată cu titlu de daune morale, care sumă, ca și cuantum, să poată oferi satisfacții materiale care să creeze o stare de bine, de plăcere celui prejudiciat, proporțională cu pierderea suferită. Daunele morale nu pot fi „rezonabile” decât prin raportare la prejudiciul moral cauzat de efectele acțiunii infractorului asupra părții civile și nu prin raportare la alte elemente.
Totodată, instanța de control judiciar are în vedere pe de o parte, că prin acordarea daunelor morale se urmărește a se da și părții civile, ca persoane prejudiciată, o satisfacție echitabilă, iar pe de altă parte, ca acestea constituie și o sancțiune, în plan civil, pentru inculpat, ca autor al faptei ilicite, în scopul de a contribui la prevenirea eficientă a unor fapte similare în viitor, fără însă a se constitui sau a putea fi apreciată ca o amendă excesivă pentru inculpat.
O ultima remarca, cu caracter preliminar, pe care C. ține să o facă este aceea că daunele morale nu sunt destinate să repună partea civilă în situația anterioară săvârșirii infracțiunii (pentru simplul motiv că acest lucru nu mai este posibil), ci reprezintă, așa cum rezultă din considerentele ce preced, o compensare patrimonială adecvată a prejudiciului de ordin moral suferit de acestea din urmă, neputând fi vorba nici de reparație integrală, atâta timp cât nu se poate repara integral ceea ce nu are corespondent pecuniar și nici de îmbogățire excesivă.
Transpunând aceste considerații de ordin teoretic la aspectele faptice ce caracterizează speța supusa analizei de față, instanța de control judiciar apreciază ca suma de 4.000 lei acordata de judecătorul fondului părții civile apelante, cu titlu de daune morale, este proporțională cu impactul pe care pierderea posesiei unor bijuterii cu valoare sentimentală pentru partea civilă G. C. L. (valoare de rezulta din faptul că i-au fost dăruite de persoane dragi si apropiate din familia sa, în ocazii cu semnificație deosebita pentru ea), l-a avut asupra echilibrului emoțional și psiho-social al acesteia.
În analiza sa, C. a pornit de la natura faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu, respectiv o faptă de furt calificat, fapta penală ce face parte din categoria infracțiunilor contra patrimoniului. Fiind vorba de o infracțiune contra patrimoniului, urmarea imediata specifica este aceea a cauzării unei pagube materiale și, doar în situații izolate, o astfel de infracțiune poate genera și o paguba morală. Evident ca prejudiciul moral ce decurge dintr-o infracțiune contra patrimoniului nu se situează pe același nivel, sub aspectul intensității trăirilor și suferințelor psihice, cu un astfel de prejudiciu ce ar decurge din comiterea unei infracțiuni contra persoanei și care s-ar concretiza, de exemplu, în pierderea unei persoane apropiate, dragi ca urmare a decesului, în suferirea unor vătămări ale integrității corporale sau a sănătății, cu infirmități – fizice sau psihice - permanente, în atingeri grave și ireversibile aduse libertății și inviolabilității vieții sexuale etc.
De aceea, fiind vorba de un prejudiciu moral ce decurge dintr-o infracțiune contra patrimoniului, intensitatea suferințelor îndurate, impactul negativ asupra echilibrului emoțional și psiho-social al persoanei prejudiciate sunt mult inferioare celor specifice infracțiunilor contra persoanei, infracțiuni care prin natura lor, frecvent sunt susceptibile de a cauza prejudicii morale.
În aprecierea prejudiciului moral pe care l-a suferit partea civilă G. C. L., instanța de control judiciar reține ca singur element care a determinat suferința psihica, valoare sentimentală pe care bijuteriile sustrase o aveau pentru partea civilă, valoare ce decurge din faptul că i-au fost dăruite de persoane dragi si apropiate din familia sa, una dintre acestea nemaifiind în viață, în ocazii cu semnificație deosebita pentru ea și familia sa.
Cât privește pretinsul impact moral al faptei de furt calificat penale asupra familiei părții civile, temerile induse pentru siguranța copiilor și a bunurilor din locuință, pierderea încrederii în persoanele apropiate și în oameni, în general, frica de a mai locui singura, C. apreciază ca aceste eventuale consecințe îndepărtate ale faptei de furt calificat nu au avut capacitatea de a produce suferințe psihice care sa fie compensate prin acordarea unei sume bănești. La baza acestei aprecieri a instanței de control judiciar stă tocmai conduita părții civile G. C. L. care a încredințat cheia de la ușa de acces în locuința sa unei persoane pe care a creditat-o cu încredere (numitul G. C., tatăl inculpatei G. I. Ș.) și nu s-a mai preocupat ulterior pentru a-și recupera respectiva cheie, conduită ce presupune că partea civilă și-a asumat riscul ca în locuința sa să pătrundă și alte persoane în afara membrilor familiei sale, astfel ca responsabilitatea în aceasta privință trebuie asumata de partea civila. Cu privire la pretinsa frica de a mai locui în propria casa, C. o apreciază ca inexistenta întrucât daca ar fi existat un astfel de sentiment, partea civila avea posibilitatea de a înlocui sistemul de închidere de la ușa de acces în apartament, situație în care, alte persoane din exteriorul familiei sale, nu ar mai fi deținut cheia de acces în locuință și astfel temerea ca, oricând o alta persoana nedorita, ar putea avea acces în locuința sa, ar fi fost înlăturată.
A primi o astfel de susținere, însemna a accepta ca orice persoană care a suferit o vătămare ca urmarea unei infracțiuni (indiferent de natura ei) ar putea pretinde existența unui prejudiciu moral justificat de simpla temere de a nu mai redeveni victima unei fapte identice, iar acordarea de daune morale pentru asemenea prejudicii ar fi exagerata și ar transforma mare parte din membrii societății în persoane traumatizate moral.
În considerarea argumentelor sus expuse, Curte reține ca nefondata critica părții civile apelante referitoare la nivelul daunelor morale ce i-au fost acordate prin sentința penală apelata, motiv pentru care nu va fi primita, hotărârea instanței de fond fiind apreciata ca temeinica sub acest aspect.
Cât privește critica părții civile apelante referitoare la neacordarea cheltuielilor judiciare efectuate cu ocazia soluționării în fond a prezentei cauze, instanța de control judiciar observa ca în acesta privință a existat o omisiune însă, acesta a fost remediata prin încheierea de ședință din 27.05.2014 a Judecătoriei Iași prin care judecătorul fondului s-a pronunțat asupra cererii părții civile de acordarea a cheltuielilor judiciare, cerere care a fost admisa.
Referitor la cea de a treia critica a părții civile apelante ce viza eroarea materială strecurată în considerente și în dispozitivul sentinței penale atacate, C. o constată ca fiind pertinenta, motiv pentru care va proceda la corectarea ei. Atâta timp cât numitul ”Momită I. G.” nu a avut și nu are calitatea de parte în procesul penal de față, în condițiile în care acțiunea civilă a părții civile G. C. L. a fost admisa doar în parte de prima instanță, este evident ca atunci când a dispus respingerea restului pretențiilor civile, judecătorul fondului s-a referit la pretențiile civile solicitate de partea civila menționata, iar consemnarea numelui unui alte persoane este consecința unei erori materiale.
În considerarea tuturor motivelor mai sus redate, în baza dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. a) Cod procedura penală, se va dispune admiterea apelul formulat de partea civilă G. C. L., împotriva sentinței penale nr. 391/NCPP din 14.03.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, sentință pe care o va desființa, în parte, în sensul corectării numelui părții civile cu privire la care s-a dispus respingerea restului pretențiilor civile solicitate în cadrul procesului penal.
Procedând la rejudecarea cauzei, instanța de control judiciar va dispune respingerea restului pretențiilor civile solicitate de partea civilă G. C. L..
Toate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate vor fi menținute.
Se va face aplicarea dispozițiilor art. 275 alin. (3) Cod procedura penală care reglementează plata cheltuielile judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de partea civilă G. C. L., domiciliată în Iași, . nr. 12, ., ., jud. Iași, cu domiciliul procedural ales la Cabinet avocat ”B. N.” din municipiul Iași, .. 21, ., parter ., împotriva sentinței penale nr. 391/NCPP din 14.03.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, sentință pe care o desființează, în parte, în sensul corectării numelui părții civile cu privire la care s-a dispus respingerea restului pretențiilor civile solicitate în cadrul procesului penal.
Rejudecând in limitele arătate:
Respinge restul pretențiilor civile solicitate de partea civilă G. C. L..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (3) Cod procedura penală, cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării prezentului apel, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată in ședința publica azi, 26.06. 2014.
Președinte, Judecător,
A. C.-C. D. A.
Grefier,
L. R.-C.
aflat în c.m., semneaza grefierul șef secție penală
Redactat/tehnoredactat jud. C.C.A.
2 exemplare/04.08.2014
Jud. fond: U. C.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 34/2014.... | Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Hotărâre din 26-06-2014,... → |
|---|
