Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 119/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 119/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 28-03-2014 în dosarul nr. 119/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIE PENALĂ Nr. 119/2014
Ședința publică de la 28 Martie 2014
Completul compus din:
Președinte: A. G. O. M.
Judecător M. C.
Grefier: E. R.
Pe rol fiind pronunțarea apelurilor penale, având ca obiect „omor calificat”, declarate de inculpații A. I., fiul lui D. și A., născut la data de 29.01.1993, A. C., fiul lui D. și A., născut la data de 21 mai 1987 deținuți în P. Iași, arestați preventiv în cauza de față și de partea civilă C. P. împotriva sentinței penale nr. 71 din data de 31.01.2014 pronunțate de Tribunalul Iași în dosarul penal cu nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 25 martie 201, cu participarea atunci, în calitate de reprezentant al Ministerului Public, a doamnei procuror M. D., susținerile și concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 28 martie 2014.
C.,
Deliberând asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:
Tribunalul Iași, prin sentința penală nr. 71 din data de 31.01.2014, a hotărât:
Condamnă pe inculpații:
1. A. I., fiul lui D. și A., născut la 29.01.1993 în mun. P., jud. Iași, domiciliat în satul R., ., CNP:_, de cetățenie română, fără loc de muncă, necunoscut cu antecedente penale, în prezent arestat preventiv în P. Iași ;
2. A. C., fiul lui D. și A., născut la 21.05.1987, în mun. P., jud. Iași, domiciliat în satul Dumbrăvița, ., CNP_, de cetățenie română, căsătorit, doi copii minori în întreținere, manipulant la . P., necunoscut cu antecedente penale, în prezent arestat preventiv în P. Iași la pedeapsa de câte:
a) 10 (zece) ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1, lit. a, teza a II- a și lit. b C.p. ca pedeapsă complementară pentru comiterea infracțiunii de „omor calificat”, prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 174-175 alin.1 lit. i C.p., cu referire la art. 320 ind.1 C. pr. pen;
b) 1 (un) an închisoare pentru comiterea infracțiunii de „ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice”, prevăzută și pedepsită de dispozițiile art.321 alin.1 C.p.
În baza art.33 lit.a și 34 lit.b C.p. contopește pedepsele cu închisoarea aplicate inculpaților la literele a și b în pedeapsa cea mai gravă, urmând ca inculpații să execute, în final, pedeapsa de câte 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1, lit. a, teza a II- a și lit. b C.p. ca pedeapsă complementară
În baza art. 71 C.pen. aplică inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen.
În baza art. 350 C.proc.pen. raportat la art. 160b C.proc.pen. menține starea de arest preventiv a inculpaților, iar în baza art. 88 C.pen. deduce din durata pedepsei cu închisoarea aplicată acestora perioada reținerii și a arestului preventiv de la 23.09.2013 la zi.
În baza art. 7 din legea 76/2008 obligă inculpații, după rămânerea definitivă a hotărârii, la prelevarea de probe biologice în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
În baza art. 14 alin. 5 și art. 346 C.proc.pen. rap. la art. 1391 alin. 2 din legea 287/2009 (N.C.civ.) și art. 436 din legea 134/2010 (N. C.proc.civ.) obligă inculpații, în solidar, la plata către partea civilă C. P. a sumei de 10.000 lei cu titlu de daune materiale și 100.000 lei cu titlu de daune morale.
În baza art. 14 lit. b și art. 346 C.proc.pen. rap. la art. 1390 și art. 525 și urm. din legea 287/2009, art. 436 din legea 134/2010 (N. C.proc.civ.), obligă inculpații, în solidar, la plata către moștenitorii minori ai victimei C. R. a câte 100 lei lunar pentru fiecare dintre părțile civile minore C. S. și C. A., prin reprezentant legal, sumă plătibilă începând cu data de 22.09.2013 și până la data pronunțării prezentei sentințe într-un cuantum global de câte 400 lei pentru fiecare minor și, în continuare, câte 100 lei lunar, până la majoratul minorilor.
În baza art. 14 și art. 346 C.proc.pen. rap. la art. 1381 și urm. din legea 287/2009, cu referire la art. 313 alin. 1 din legea nr. 95/2006, obligă inculpații, în solidar, la plata către partea civilă S. C. de Urgență P.. Dr. N. O. Iași a sumei de 3072,99 lei cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 14 și art. 346 C.proc.pen. rap. la art. 1381 și urm. din legea 287/2009, cu referire la art. 313 alin. 1 din legea nr. 95/2006, obligă inculpații, în solidar, la plata către partea civilă S. de Ambulanță Județean Iași a sumei de 1484 lei cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 191 alin. 1 C.proc.pen. obligă pe inculpați la plata sumei de câte 1744,80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în data de 22.09.2013, în jurul orelor 22.30 – 23.00, partea vătămată C. R. și martorul A. V. D. s-au deplasat la barul „Doi Brazi” din loc Ruginoasa, jud. Iași, cu căruța primului.
Din declarațiile coroborate ale martorilor Ș. A. (fil.32, 130-132), agent de pază și P. C. M. (fil.33-34, 48-49), administratorul localului „Doi Brazi” și B. B. A. (fil.127-128) reiese că, după ce a parcat căruța în parcarea din fața terasei localului, C. R. a comandat bere, însă a fost refuzat de către martorul P. C. M., pe motiv că era deja în stare de ebrietate, fiind servit doar cu cafea.
În urma acestui refuz, partea vătămată C. R. s-a așezat la o masă de pe terasa localului, pe partea stângă, pe sensul de ieșire din imobil, pentru a servi cafea alături de martorul A. V. D., acestora alăturându-li-se și martorul I. C., care a comandat bere.
În incinta barului se mai aflau și alte persoane, printre care martorii U. I. și D. C..
În jurul orelor 23.10, pe terasa aceluiași bar s-a oprit și inculpatul A. I., care era însoțit de numitul C. C..
Inculpatul A. I. a purtat o discuție contradictorie cu partea vătămată C. R. pe terasă, cu privire la unele neînțelegeri preexistente între cei doi, fără a exista un conflict fizic între aceștia, după care inculpatul a intrat în bar.
Observând că inculpatul A. I. și numitul C. C. se aflau și ei în stare de ebrietate, martorul P. C. M. a refuzat să îi servească cu alcool (fil.33, 48).
Totodată, observând că între partea vătămată și inculpat a existat un conflict verbal, iar partea vătămată C. R. a încercat să îl lovească pe inculpatul A. I., martorul P. C. M. și agentul de pază Ș. A. l-au condus pe inculpat în incinta barului, după care l-au însoțit până la ieșirea de pe terasa barului, în scopul de a evita un conflict între victima care părea a fi agitată și inculpat.
În timp ce inculpatul A. I. era condus spre ieșire, victima se afla pe terasă, martorul P. C. M. relatând că aceasta îi adresa unele amenințări inculpatului („las să-l iau la stână, că-i arăt eu lui”, fila 48).
Ulterior, după aproximativ 10-20 de minute, inculpatul A. I. s-a reîntors la barul „Doi Brazi” însoțit de fratele său A. C..
Cei doi au intrat în fugă pe terasa localului, astfel cum se poate observa și pe imaginile surprinse de camera de supraveghere aparținând Primăriei Ruginoasa (DVD, fila 19, planșă fotografică, fil.26-28) și s-au repezit la masa unde se afla partea vătămată C. R. și martorii I. C. și A. V. D..
În timp ce I. C. și A. V. D. s-au refugiat speriați în incinta barului, partea vătămată C. R. a luat în mâini un scaun din plastic de lângă o masă, însă nu a reușit să îl folosească, fiindu-i luat de către A. I., în timp ce inculpatul A. C. a lovit în direcția sa cu o bară din metal cu lungimea de circa 1-1,5 metri, atingându-l la nivelul capului.
Apoi, astfel cum rezultă din declarațiile coroborate ale martorilor Ș. A. (fil. 32, 130-132), I. C. (fil.46-47, 50-51), A. V. D. (fil.35-36) și B. B. A. (fil. 127-129), partea vătămată C. R. a reușit să iasă în fugă de pe terasă, când a fost ajunsă din urmă de către cei doi inculpați, A. C. aplicându-i o lovitură cu bara metalică în zona capului, victima căzând la pământ, lângă căruța parcată în fața terasei.
În momentul în care victima a căzut, calul înhămat la căruța acesteia s-a speriat și a plecat din locul unde fusese parcată.
A. I., având în mâini scaunul din material plastic cu picioare metalice luat din mâinile părții vătămate, a lovit-o pe victima căzută la pământ cu acest obiect în zona capului.
La rândul său, A. C., ținând ranga metalică cu ambele mâini, i-a aplicat o lovitură părții vătămate vizând capul acesteia, însă a nimerit scaunul din mâinile fratelui său A. I., care s-a fragmentat în mai multe bucăți.
În continuare, A. C. a mai lovit victima de câteva ori cu bara metalică în zona capului, în timp ce A. I. a continuat să o lovească, de mai multe ori, cu piciorul din metal rămas de la scaunul distrus, predominant în zona capului.
Dar și în condițiile în care partea vătămată C. R. era căzută și nu mai putea reacționa, inculpații A. I. și A. C., primul cu piciorul metalic provenit de la scaunul distrus în timpul agresiunii exercitate asupra victimei, iar cel de al doilea cu bara metalică anterior menționată, i-au aplicat părții vătămate mai multe lovituri, majoritatea la nivelul capului și a feței.
De altfel, inculpații nu au încetat să lovească victima decât în urma intervenției agentului de pază Ș. A. și a administratorului barului P. C. M., care le-au cerut să înceteze.
Sub acest aspect, martorul I. C. (fil.46-47) a relatat că victima nu mai reacționa în timp ce era lovită de cei doi frați, fiind deja în stare de inconștiență.
La un moment dat însă, inculpatul A. C. a încetat să o mai agreseze pe partea vătămată și a încercat să îl oprească pe fratele său A. I. care nu contenea în a lovi victima, fie cu piciorul metalic de la scaun, ori chiar cu propriile picioarele.
Agresiunile exercitate asupra victimei au fost percepute, fie integral, fie parțial de către martorii oculari Ș. A., P. C. M., A. V. D., I. C., U. I., B. B. A. și D. C..
Astfel, martorul Ș. A. a văzut cum A. I. l-a lovit pe C. R. cu un scaun din plastic peste spate, iar A. C. i-a aplicat o lovitură cu o bară metalică în partea stângă a capului, victima căzând în urma acestei lovituri. Apoi, în timp ce victima era căzută cu fața în sus, A. I. i-a aplicat o lovitură cu scaunul în zona capului, iar A. C. a lovit și el cu bara metalică, nimerind scaunul din plastic care s-au rupt în zona feței victimei. Apoi, A. I. a continuat să lovească victima cu un picior de la scaunul distrus, un alt set de lovituri fiindu-i aplicate și de celălalt inculpat. Cei doi inculpați nu s-au oprit din agresiune, deși martorul a strigat la ei să înceteze, acestuia fiindu-i frică să intervină efectiv. În cele din urmă, A. C. a încetat să mai lovească victima și chiar a încercat să îl potolească pe fratele său, care era de neoprit. În aceste condiții a intervenit împreună cu martorul P. C. M., până când inculpatul A. I. s-a oprit din agresiune (fil.131-132).
Martorul P. C. M., după ce a constatat că martorii I. C. și A. V. D. fugeau spre bar speriați, a văzut victima C. R. căzută la pământ, în timp ce inculpatul A. I. i-a aplicat două lovituri de picior peste cap și corp, iar A. C., care avea o bâtă în mâini, trăgea de fratele său (fil.33-34, 48-49).
În ceea ce îl privește pe martorul A. V. D., care stătea la aceeași masă cu victima, acesta a descris în amănunt cele constatate: i-a văzut pe cei doi inculpați venind în fugă direct spre victimă, A. C. având într-o mână o țeavă metalică cu lungimea de circa 1,5 – 2 metri, la un capăt având sudată o greutate folosită la cântar. La vederea acestora C. R. a ridicat un scaun din plastic cu scopul de a se apăra, căutând totodată să ajungă la căruța din fața terasei. Însă, când a ajuns lângă căruță, A. C. i-a aplicat lui C. R. o lovitură cu țeava metalică nimerind scaunul din plastic care s-a rupt la nivelul feței victimei. A. C. a mai lovit victima cu țeava metalică în zona capului, aceasta căzând, iar A. I. a luat unul sau două din picoarele metalice ale scaunului din plastic rupt și l-a lovit pe C. R., de mai multe ori, la nivelul capului. Văzând toate acestea, martorul a intenționat să intervină însă s-a opus A. C. care s-a repezit la el, motiv pentru care, de frică, s-a refugiat în incinta barului. După aceasta A. C. a revenit în locul unde se afla căzută victima și i-a mai aplicat câteva lovituri cu țeava metalică peste cap, la fel acționând și A. I., care se folosea de piciorul metalic al scaunului distrus. Apoi martorul a schițat din nou gestul de a veni în ajutorul victimei, însă a fost oprit de către martorii Ș. A., P. C. M., cărora le era frică, aceștia din urmă intervenind efectiv după alte câteva minute, când victima se afla deja în stare de inconștiență (fil fil.35-36, 169-173).
La rândul său, martorul I. C. a relatat că, în timp ce se afla la o masă cu victima și martorul A. V. D., i-a văzut pe cei doi inculpați intrând în fugă pe terasă. Văzându-se asaltat, C. R. a ridicat un scaun din plastic în apărare, însă A. C., cu o rangă sau o bâtă de circa 1,5 metri lungime l-a lovit pe C. în zona capului. Victima a reușit să ajungă până la căruța din fața terasei, însă a căzut imediat în urma loviturii aplicate de către A. C. cu ranga în zona capului. Iar în timp ce victima era căzută la pământ, cei doi inculpați, A. C. cu ranga și A. I. cu un scaun din plastic, continuau să o lovească peste cap și corp, nici unul dintre martori neavând curajul să intervină (fil.36, 46-47, 50-51).
Și martorul U. I., care se afla în incinta barului, a auzit scandal pe terasă și, în timp ce I. C. și A. V. D. intrau panicați în bar (A. strigând „îl bate pe M.”, așa cum era poreclită victima), a auzit cum Ș. A. și P. C. M. le cerea fraților A. să plece. Iar când a ieșit din bar a observat că victima era căzută în fața terasei cu fața în sus, plină de sânge la nivelul capului și al feței, cei doi inculpați aflându-se la o distanță de circa 5 metri față de victimă, A. C. având o țeavă metalică de peste doi metri în mână (fil.44-45).
Martorul B. B. A., prezent și el în barul „Doi Brazi”, când a auzit zgomote pe terasă a ieșit afară și a văzut, în fața terasei, cum A. I. a lovit cu un scaun în zona capului pe C. R., care era deja căzut cu fața în sus. Iar când a dat să ridice scaunul din zona feței victimei, A. C. i-a aplicat o lovitură cu o bară metalică nimerind scaunul din plastic care s-a spart în mai multe bucăți. Nefiind de ajuns, inculpatul A. C. a mai lovit victima cu ranga o dată sau de două ori, iar A. I. a lovit-o, de mai multe ori, cu un picior metalic al scaunului rupt. Cuprins de panică, martorul s-a retras în bar, fără a mai putea să se uite la ceea ce se întâmpla. L-a auzit pe agentul de pază strigând la inculpați să înceteze, dar A. I. a continuat să lovească victima, martorul îndrăznind să se apropie de victimă doar când a sosit Ambulanța. Totodată, martorul a subliniat că avea cunoștință despre caracterul victimei, care era o persoană reclacitrantă ce căuta mereu scandal, însă de această dată a fost surprins de intensitatea loviturilor aplicate victimei de cei doi inculpați (fil.127-129).
De asemenea, martorul D. C. a fost în bar la momentul declanșării incidentului dintre victimă și cei doi frați A., acesta relatând că știe că victima a fost lovită de inculpați cu o bâtă și cu un scaun și chiar a văzut-o în stare de inconștiență în fața terasei barului, însă și-a exprimat convingerea că victima a fost cea „vinovată de producerea scandalului” (fil.134-135).
După consumarea agresiunii, de victimă s-a apropiat martorul U. I., care a pus sub capul acesteia un tricou găsit în apropiere (aparținând inculpatului A. I., ridicat cu ocazia cercetării efectuate la fața locului).
Apoi, U. I. și A. V. D. l-au întors pe o parte pe C. R., care era inert, plin de sânge la nivelul capului și al feței și respira cu dificultate.
Între timp, cei doi inculpați au părăsit locul faptei, iar martorul A. V. D. a apelat telefonic SNUAU 112, o ambulanță fiind direcționată în locul unde se afla victima, care a fost preluată și transportată la S. C. de Urgență „Dr. N. O.” din Iași.
În cuprinsul raportului de constatare medico-legală nr.3928/23.09.2013 (fil.40-41) medicii specialiști din cadrul IML Iași au concluzionat următoarele:
1. C. R. prezintă diagnosticul de „Comă gradul IV. TCC agresiune. HSD acut TFP lateral stâng operat. HSA posttraumatică. Edem cerebral bilateral. Fractură complexă perete anterior sinus maxilar drept. Fractură complexă oase proprii ale nasului. Hemosinus maxilar și sfenoidal bilateral. Plăgi tăiate multiple faciale”.
2. Leziunile constatate se puteau produce prin lovire cu obiect contondent urmată de cădere cu impact cranian de un plan dur.
3. Leziunile necesită din punct de vedere medico-legal 40-45 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
4. În momentul producerii lor și prin ele însele leziunile constatate au pus în primejdie viața victimei.
La data de 24.09.2013 victima a decedat la S. C. de Urgență „P.. Dr. N. O.” Iași.
În cuprinsul raportului medico-legal de necropsie nr.3952/24.10.2013 (fil.147.151) privind pe C. R., specialiștii din cadrul IML Iași au trasat următoarele concluzii:
1. Moartea numitului C. R. a fost violentă.
2. Aceasta s-a datorat insuficienței cardio respiratorii acute consecutivă unui traumatism cranio-cerebral cu hematom subdural, contuzie cerebrală, edem cerebral.
3. Topografia și morfologia leziunilor traumatice pledează pentru producerea lor prin lovire activă cu mijloace și obiecte contondente.
4. Între leziunile de violență și deces există legătură directă de cauzalitate.
5. În momentul decesului sângele susnumitului nu conținea alcool etilic.
6. Sângele susnumitului aparține grupei sanghine O1.
7. Decesul datează din 24.09.2013.
Din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine că inculpații A. I. și A. C. au exercitat acte de violență asupra victimei.
Faptul că unul sau altul dintre ei a avut o contribuție mai mare în exercitarea violențelor este lipsit de importanță sub aspectul calității de coautor a fiecăruia.
Ceea ce este esențial constă în faptul că cei doi inculpați au acționat simultan, exercitând acte de violență asupra victimei, astfel că acțiunea fiecăruia s-a completat cu acțiunea celuilalt, a existat un deplin acord subiectiv, acțiunile lor reunite au anihilat total puterea de apărare a victimei, care a căzut la pământ și au determinat leziunile grave care au dus la decesul acesteia.
Multitudinea și intensitatea loviturilor aplicate victimei, care au depășit caracterul necesar unei corecții fizice sau a unei apărări, cât și zonele vitale care au fost vizate (preponderent zona capului), neluarea vreunei măsuri de ajutorare a victimei după comiterea agresiunii, atitudinea de indiferență față de viața victimei, pe care au lăsat-o în stare de inconștiență, dar și urmările faptei comise, respectiv decesul victimei, impun concluzia că fapta de omor calificat a fost comisă cu intenție.
Totodată, prin acțiunile lor, inculpații A. I. și A. C. au adus atingere bunelor moravuri, respectiv au încălcat acele deprinderi, comportări compatibile cu respectul reciproc, cu păstrarea demnității umane, cu respectul decenței în cuvinte și atitudini și, totodată, au produs scandal public, respectiv au indus o stare de temere, de panică, au provocat indignarea și revolta tuturor persoanelor care au văzut în mod direct comportamentul și acțiunile agresive ale inculpaților.
Înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpații A. I. și A. C. au precizat că înțeleg să se prevaleze de dispozițiile art.320 ind.1 Cod procedura penala, text introdus prin Legea 202/2010, declarând că recunosc în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea altor probe, solicitând ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunosc și le însușesc.
În urma examinării materialului probator administrat în cauză, prima instanță a constatat că vinovăția inculpaților cu privire la faptele de omor calificat și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, pentru care sunt cercetați, este pe deplin dovedită.
În drept, faptele inculpaților constând în aceea că în data de 22.09.2013, în jurul orelor 23.30, pe fondul unei stări conflictuale preexistente, inculpatul A. I. s-a deplasat pe terasa localului „Doi Brazi” din . și i-a aplicat mai multe lovituri victimei C. R., predominant la nivelul capului cu piciorul metalic al unui scaun și cu picioarele, în timp ce inculpatul A. C. a lovit victima de mai multe ori la nivelul capului cu o țeavă metalică, cauzându-i TCC; HSD acut TFP lateral stâng operat; HSA posttraumatică; edem cerebral bilateral; fractură complexă perete anterior sinus maxilar drept; fractură complexă oase proprii ale nasului; hemosinus maxilar și sfenoidal bilateral; plăgi tăiate multiple faciale, leziunile conducând la decesul victimei în data de 24.09.2013. și, totodată în fapta inculpatului A. I. care, în data de 22.09.2013, în jurul orelor 23.30, pe fondul unei stări conflictuale preexistente, s-a deplasat pe terasa localului „Doi Brazi” din . și a agresat-o fizic pe victima C. R., aplicându-i mai multe lovituri cu piciorul metalic al unui scaun din plastic distrus în aceleași împrejurări și cu picioarele, în timp ce inculpatul A. C. a lovit victima de mai multe ori la nivelul capului cu o țeavă metalică, aducând victima în stare de inconștiență, prin aceste manifestări aducând atingere bunelor moravuri, creând o stare de panică și insecuritate în rândul grupului de persoane prezent la locul incidentului, realizează conținutul constitutiv al infracțiunilor de omor calificat și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzute de art.174-175 lit.i C.p. și 321 alin.1 C.p.
Pentru calificarea faptei potrivit dispozițiilor prevăzute de art.174 Cod penal este important nu doar rezultatul concret al acțiunii agresorului, cât intenția lui directă sau indirectă în raport cu viața victimei.
Pentru stabilirea poziției subiective a făptuitorului trebuie să se țină seama de toate împrejurările în care a fost comisă fapta, de obiectul folosit, de regiunea corpului vizată și de urmările produse.
Or, atunci când inculpații au lovit victima, în loc public, în mod repetat, peste corp, dar mai ales într-o zonă vitală, puternic vascularizată, respectiv cea a capului, unde se află poziționat un pachet vascular important, cu un obiect metalic apt a produce leziuni grave sau chiar a suprima viața, cu o mare intensitate, provocând victimei edem cerebral bilateral; fractură complexă perete anterior sinus maxilar drept; fractură complexă oase proprii ale nasului și plăgi tăiate multiple faciale este evident că inculpații au urmărit producerea unui rezultat letal.
În consecință, calificarea juridică dată faptei de omor calificat reținută în sarcina inculpaților corespunde modelului infracțional stabilit prin dispozițiile art.174-175 lit. i Cod penal, în baza cărora s-a dispus tragerea la răspundere penală a făptuitorilor.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, prima instanță a avut în vedere atât gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, prin care s-a adus atingere relațiilor sociale referitoare la dreptul la viață al persoanei, concretizat și în limitele de pedeapsă prevăzute de norma penală specială, dar și urmările grave ale faptei, respectiv suprimarea vieții victimei, o persoană tânără, ce avea doi copii în întreținere, precum și împrejurarea că inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, au adoptat o conduita procesuală corectă, în sensul că inculpații au recunoscut și regretat comiterea faptelor.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește persoana făptuitorului.
Pe de altă parte, pedeapsa trebuie să fie individualizată astfel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte penale similare.
Operațiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.
Astfel, prima instanță a reținut că prin dispozițiile Legii 202/2010 intrată în vigoare la data de 25.11.2010 a fost introdus în Codul de procedura penala un nou text cu titlu marginal „Judecata în cazul recunoașterii vinovăției”, text care reglementează o cauza generală de reducere a pedepsei, în cazul în care acuzatul înțelege să uziteze de o procedură simplificată, constând în recunoașterea vinovăției și a probelor administrate în cursul urmăririi penale. Potrivit dispozițiilor art.320 ind.1 alin.7 Cod procedură penală: „instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.” În cauza de fața, inculpații au înțeles să se prevaleze de dispozițiile legii noi mai favorabile, renunțând la administrarea oricăror probe și recunoscând integral învinuirea.
Totodată prima instanță a reținut că inculpații au recunoscut săvârșirea infracțiunilor, asumându-și înainte de începerea cercetării judecătorești, fără rezerve, întreaga responsabilitate pentru faptele comise. În consecință, ținând cont de consecințele faptei precum și de conduita bună a inculpaților adoptată de aceștia după comiterea faptelor, prima instanță s-a orientat în aplicarea pedepselor spre limita minimă specială stabilită potrivit art. 320 ind.1 alin.7 Cod procedura penală.
Astfel fiind, prima instanță a apreciat că datele și elementele reale și personale reținute în cauză pot constitui suficiente temeiuri pentru a concluziona că scopul pedepsei cu închisoarea poate fi realizat doar prin executarea efectivă a acesteia.
În baza art.71 Cod penal prima instanță a interzis inculpaților exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a, teza a II-a și litera b Cod penal, pe întreaga perioadă a executării pedepsei cu închisoarea ca și pedeapsă accesorie și ulterior executării pe o durată de 3 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, ce se impune a fi aplicată „ope legis”.
Din acest motiv, în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza de față, având în vedere natura infracțiunii reținută în sarcina inculpaților, prima instanță a apreciat că interdicția exercitării drepturilor subiective de natură electorală respectă atât principiul legitimității cât și pe cel al proporționalității cu învinuirea ce face obiectul prezentei cauze.
Este adevărat că într-o societate democratică și dreptul la alegeri libere este o valoare fundamentală, însă, din moment ce inculpații nu au maturitatea de a respecta dreptul la viață al altor persoane, se impune în mod rezonabil concluzia că inculpații nu sunt în măsură să aprecieze asupra modului cum este guvernată țara și să-și exprime opinia cu privire la alegerea corpului legislativ.
Referitor la latura civilă a cauzei, în cursul urmăririi penale s-au constituit părți civile în cauză, soția victimei C. P., care a solicitat obligarea inculpaților la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale, reprezentând cheltuielile de înmormântare ale victimei, plata unei prestații periodice către cei doi minori aflați în întreținerea victimei, a daunelor morale pentru suferința psihică resimțită prin dispariția neașteptată a victimei, precum și S. C. Dr. N. O. Iași și S. de Ambulanță Județean Iași, unități medicale care au solicitat obligarea inculpaților la plata contravalorii serviciilor medicale de care a beneficiat victima agresiunii C. R..
Pentru dovedirea pretențiilor civile nu s-a procedat la administrarea de probatorii întrucât inculpații au declarat că sunt de acord cu despăgubirea părților civile cu sumele solicitate, declarație ce are valoarea unei achiesări la pretenții opozabilă instanței de judecată (art. 436 Noul Cod de procedură civilă).
Referitor la daunele morale solicitate, prima instanță a reținut că, potrivit art. 1391 alin. 2 C.civ., (Legea 287/2009), în vigoare la data acțiunii ilicite comise de inculpații A. I. și A. C. au dreptul la despăgubiri descendenții și soțul victimei, pentru durerea încercată prin moartea acesteia. Deși nici o sumă de bani nu poate acoperi acest prejudiciu nepatrimonial, iar instanța este datoare să aplice criterii obiective care să asigure repararea integrală a prejudiciului și evitarea unei îmbogățiri fără justă cauză a moștenitorilor legali, în cauză, față de modalitatea în care a fost suprimată viața victimei, de trauma suferită de familie, prin dispariția sa neașteptată și violentă, de faptul că victima avea în întreținere doi copii minori, ce vor fi lipsiți de sprijinul tatălui, prima instanță a apreciat că suma de 100.000 de lei poate asigura o reparație suficientă a prejudiciului moral suferit de partea civilă.
Cât privește renta lunară solicitată pentru fiecare dintre cei doi copii minori ai victimei, respectiv C. S. și C. A., prima instanță nu a procedat la analiza temeiniciei acestei cereri întrucât inculpații au fost de acord să plătească către părțile civile suma de bani ce va fi stabilită de instanță.
Pentru stabilirea cuantumului acesteia, prima instanță s-a raportta la dispozițiile legale privind pensia de întreținere datorată de părinte pentru copilul său minor întrucât scopul acestei rente este de a înlocui obligația de întreținere a tatălui – victima C. R., și, prin urmare, trebuie stabilită în aceleași limite.
Aceasta mai ales în condițiile în care însuși Codul civil stabilește în art. 1390 că despăgubirea pentru prejudiciile cauzate prin decesul unei persoane se cuvine numai celor îndreptățiți la întreținere din partea celui decedat, iar la stabilirea acestei despăgubiri se va ține seama de nevoile celui păgubit precum și de veniturile pe care, în mod normal, cel decedat le-ar fi avut pe timpul pentru care s-a acordat despăgubirea.
Prima instanță a arătat că este greu de presupus că victima C. R., care nu avea o ocupație stabilă și un contract de muncă, contribuia cu o sumă mai mare de 200 lei lunar la creșterea celor doi copii minori.
La stabilirea acestui cuantum prima instanță a avut în vedere și dispozițiile art. 529 C.civ. potrivit cărora cuantumul obligației de întreținere trebuie stabilit în raport cu nevoia celui ce o cere dar și cu mijloacele celui ce o va plăti, fără a se putea depăși un maxim de o jumătate din venitul net al debitorului, plata fiind datorată de la data cererii (art. 532 C.civ.). Prin urmare, la stabilirea cuantumului ratei lunare prima instanță s-a raportat și la veniturile victimei, dar și ale inculpaților, valoarea de referință fiind astfel salariul minim pe economie (deși este greu de presupus că în mediul rural victima câștiga lunar echivalentul salariului minim pe economie).
Având în vedere și constituirea de parte civilă formulată de prestatorii de servicii medicale în cauză, prin raportare la faptul că în latura penală a cauzei instanța a stabilit că urmare a agresiunii comise cu vinovăție de inculpați victima C. R. a suferit leziuni grave, acesta, în seara de 22.09.2013, fiind transportat cu ambulanța aparținând părții civile SAJ Iași la S. C. de Urgentă „P.. Dr. N. O.” Iași unde a beneficiat de îngrijiri medicale până la data de 24.09.2013 când a intervenit decesul, întrucât potrivit art. 313 din legea 95/2006 cheltuielile efectuate de unitățile medicale cu transportul și îngrijirea victimei unei agresiuni sunt suportate de persoana vinovată de comiterea agresiunii, în speță inculpații A. I. și A. C., au fost admise acțiunile civile astfel formulate.
Împotriva sentinței penale indicate mai sus au declarat apel partea civilă C. P. și inculpații A. I. și A. C..
Partea civilă C. P. a solicitat majorarea cuantumului pedepselor aplicate celor doi inculpați, având în vedere împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, suferința produsă părții civile și celor doi copii minori care au rămasa fără sprijinul unui părinte ca urmare a infracțiunii comise de cei doi inculpați.
Inculpații au solicitat reducerea pedepselor atât ca urmare a aplicării legii penale noi mai favorabile, cât și prin reținerea circumstanțelor atenuante, referitoare la conduita lor după momentul săvârșirii faptelor, nivelul de educație, vârsta, situația familiala și cea sociala a acestora.
C., verificând sentința atacată pe baza materialului probator aflat la dosar, în raport cu motivele de netemeinicie și nelegalitate invocate, precum și din oficiu cu privire la celelalte chestiuni de fapt și de drept deduse judecății în raport de prevederile art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, constată următoarele:
Prima instanță a reținut o situație de fapt corectă în concordanță cu probele administrate, situație de fapt pe care inculpații au recunoscut-o în condițiile prevăzute de art. 320¹ Cod procedură penală din 1968, privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției, a dat faptelor încadrarea juridică legală și a stabilit corect vinovăția inculpaților.
Astfel, din coroborarea declarațiilor martorilor Ș. A., P. C. M., A. V. D., I. C., U. I., B. B. A. și D. C., cu procese verbale de cercetare la fața locului, raportul medico-legal de necropsie și cu declarațiile inculpaților rezultă că în data de 22.09.2013, în jurul orelor 23.30, pe fondul unei stări conflictuale preexistente, inculpatul A. I. s-a deplasat pe terasa localului „Doi Brazi” din . și i-a aplicat mai multe lovituri victimei C. R., predominant la nivelul capului cu piciorul metalic al unui scaun și cu picioarele, în timp ce inculpatul A. C. a lovit victima de mai multe ori la nivelul capului cu o țeavă metalică, cauzându-i TCC; HSD acut TFP lateral stâng operat; HSA posttraumatică; edem cerebral bilateral; fractură complexă perete anterior sinus maxilar drept; fractură complexă oase proprii ale nasului; hemosinus maxilar și sfenoidal bilateral; plăgi tăiate multiple faciale, leziunile conducând la decesul victimei în data de 24.09.2013.
Aplicând victimei în loc public, în mod repetat, peste corp, dar mai peste zona capului, cu un obiect metalic apt a produce leziuni grave sau chiar a suprima viața, cu o mare intensitate, provocând victimei edem cerebral bilateral, fractură complexă perete anterior sinus maxilar drept, fractură complexă oase proprii ale nasului și plăgi tăiate multiple faciale, inculpații au prevăzut, neîndoielnic, rezultatul posibil al acțiunii lor și chiar dacă nu l-au urmărit, au acceptat producerea lui, astfel că au acționat cu intenția de a ucide.
Așa fiind, în mod temeinic a hotărât prima instanță condamnarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174-175 lit. i Cod penal din 1968, aplicându-le pedeapsa minimă prevăzută de lege redusă cu o treime potrivit. art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală din 1968.
Potrivit art. 5 Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Verificând succesiunea de legi în timp, C. constată că la data săvârșirii infracțiunii împotriva vieții – 22.09.2013 – încadrarea juridică a acesteia era de omor calificat prev. de art. 174-175 lit. i Cod penal din 1968, pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 15 ani închisoare la 25 de ani închisoare și interzicerea unor drepturi, la aceste limite aplicându-se reducerea cu o treime de care beneficiază inculpații ce au optat pentru judecata în cazul recunoașterii vinovăției, ajungându-se la o pedeapsă cu închisoarea între limitele 10 ani-16 ani și 8 luni.
După . noului Cod penal, prin înlăturarea din conținutul infracțiunii de omor calificat a circumstanței de comitere a omorului „în public” (prevăzută de Codul penal din 1968 în art. 175 lit. „i”), fapta inculpaților se încadrează în dispozițiile art. 188 alin. 1 Cod penal ce sancționează omorul simplu cu pedeapsa închisorii de la 10 ani la 20 ani și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, limite la care se aplică reducerea cu o treime în acord cu prevederile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, ajungându-se la o pedeapsă cu închisoarea între limitele 6 ani și 8 luni-13 ani și 4 luni.
La data săvârșirii infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice încadrarea juridică a acesteia era art. art.321 alin.1 Cod penal din 1968, pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de 1 la 5 ani închisoare, la aceste limite aplicându-se reducerea cu o treime de care beneficiază inculpații ce au optat pentru judecata în cazul recunoașterii vinovăției, ajungându-se la o pedeapsă cu închisoarea între limitele 8 luni-3 ani și 4 luni.
După . noului Cod penal, această faptă a inculpaților se încadrează în dispozițiile art. 371 Cod penal ce prevede pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani sau amenda, limite la care se aplică reducerea cu o treime în acord cu prevederile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, ajungându-se la o pedeapsă cu închisoarea între limitele 2 luni-1 an și 4 luni.
În raport cu cele menționate anterior, se observă că legea nouă este mai favorabilă sub aspectul pedepselor prevăzute pentru infracțiunile săvârșite de inculpați.
Cum pedepsele aplicate inculpaților de prima instanță sunt în cuantum egal cu minimul special prevăzut de Codul penal în vigoare la data săvârșirii faptei, iar minimul special prevăzut de Noul Cod penal este mai redus, C. dând eficiență principiului aplicării legii mai favorabile, va individualiza pedepsele în raport de limitele din legea nouă și va reduce pedepsele aplicate, ținând seama de gradul de pericol social concret al faptelor comise, de importanța valorilor sociale lezate, corelat cu condițiile concrete de săvârșire, precum și de circumstanțele ce caracterizează persoana inculpaților, atitudinea procesuală sinceră adoptată, reținând și cauza de reducere a pedepselor prev. de art. 375 și 396 alin. 10 Cod procedură penală, corespondent al dispozițiilor art. 3201 alin. 1 Cod procedură penală din 1968.
Circumstanțele personale invocate de inculpați nu sunt de natură a diminua gravitatea faptelor comise ori a învedera o periculozitate redusă a inculpaților; ele trebuie raportate la gradul de pericol social concret foarte ridicat al infracțiunii de omor comise de inculpați, prin atingerea adusă valorilor sociale – viața persoanei și împrejurările în care aceasta a fost comisă, astfel că nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpaților.
În raport de noile limite de pedeapsă, dar și circumstanțele personale ale inculpaților și împrejurările în care au acționat, C. apreciază că nu poate fi primită solicitarea părții civile apelante de majorare a pedepselor aplicate prin sentință.
În ce privește tratamentul sancționator aplicabil inculpaților sub imperiul Codului penal din 1968, prevăzut de art. 33 și art. 34, C. constată că acesta constă în aplicarea celei mai grele pedepse, care poate fi sporită până la maximul special, iar când acest maxim este neîndestulător se poate adăuga un spor de până la 5 ani.
Tratamentul sancționator aplicabil inculpaților sub imperiul Codului penal este cel prevăzut, în caz de concurs de infracțiuni, de art. 39 alin. 1 lit. b, constând în aplicarea celei mai grele pedepse, la care se adaugă un spor ce reprezintă o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.
Comparând tratamentul sancționator aplicabil inculpaților pentru concursul de infracțiuni, C. constată că este mai favorabil cel prevăzut de Codul penal din 1968 întrucât prima instanță nu a aplicat niciun spor cu prilejul sancționării pluralității de infracțiuni.
În ce privește pedepsele accesorii și complementare, dispozițiile art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, de punere în aplicare a Codului penal stabilesc că „în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă”.
În speță, potrivit celor expuse cu ocazia comparării dispozițiilor vechiului Cod penal și ale noului Cod penal sub aspectul încadrării juridice și a limitelor prevăzute pentru pedepsele principale, legea nouă a fost determinată ca fiind mai favorabilă, astfel că această lege se va aplica și în privința pedepselor complementare și accesorii.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 421 pct. 2 lit. a din Cod procedură penală, C. va admite apelurile declarate de inculpații A. I. și A. C. împotriva sentinței penale nr. 71/31.01.2014 a Tribunalului Iași, hotărâre ce va fi desființată, în parte, în latură penală.
În rejudecare, va înlătura pedepsele accesorii aplicate celor doi inculpați.
Va descontopi pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1, lit. a, teza a II- a și lit. b C.p. aplicată fiecărui inculpat în pedepsele componente.
Va face aplicarea disp. art. 5 Cod penal și reduce la 9 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpaților A. I. și A. C. pentru infracțiunea de omor, prevăzută de art. 188 Cod penal, cu aplic. art. 375 și 396 alin. 10 Cod procedură penală.
Va aplicăa fiecărui inculpat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe o perioadă de 3 ani.
Va face aplicarea disp. art. 5 Cod penal și va reduce la 6 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpaților A. I. și A. C. pentru infracțiunea de tulburare a ordinii și liniștii publice prev. de art. 371 Cod penal cu aplicarea art. 375 și 396 alin. 10 Cod procedură penală.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b și art. 35 alin. 1 Cod penal din 1968 cu aplicarea art. 5 Cod penal, va contopi pedepsele reduse potrivit prezentei decizii, urmând ca inculpații să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 9 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal.
În baza art. 65 Cod penal, va aplica inculpaților A. I. și A. C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal.
În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, C. va respinge ca nefondat apelul declarat de partea civilă C. P.,, cu consecința respingerii cererii sale de obligare a inculpaților la cheltuieli de judecată.
Văzând și disp. art. 275 alin. 2 și 3 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive
În numele legii,
Decide:
Admite apelurile declarate de inculpații A. I. și A. C. împotriva sentinței penale nr. 71/31.01.2014 a Tribunalului Iași, pe care o desființează în parte, în latură penală, numai sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 5 Cod penal.
Rejudecând:
Înlătură pedepsele accesorii aplicate celor doi inculpați.
Descontopește pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1, lit. a, teza a II- a și lit. b C.p. aplicată fiecărui inculpat în pedepsele componente.
Face aplicarea disp. art. 5 Cod penal și reduce la 9 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpaților A. I. și A. C. pentru infracțiunea de omor, prevăzută de art. 188 Cod penal, cu aplic. art. 375 și 396 alin. 10 Cod procedură penală.
Aplică fiecărui inculpat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe o perioadă de 3 ani.
Face aplicarea disp. art. 5 Cod penal și reduce la 6 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpaților A. I. și A. C. pentru infracțiunea de tulburare a ordinii și liniștii publice prev. de art. 371 Cod penal cu aplicarea art. 375 și 396 alin. 10 Cod procedură penală.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b și art. 35 alin. 1 Cod penal din 1968 cu aplicarea art. 5 Cod penal, contopește pedepsele reduse potrivit prezentei decizii, urmând ca inculpații să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 9 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal.
În baza art. 65 Cod penal, aplică inculpaților A. I. și A. C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă C. P. împotriva aceleiași sentințe penale.
Deduce din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat perioada arestului preventiv de la 31.01.2014 la zi.
Cheltuielile judiciare prilejuite de soluționarea apelurilor declarate de inculpați, în care este inclus și onorariul avocatului din oficiu în sumă de 300 lei, rămân în sarcina statului.
Obligă pe partea civilă C. P. la 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Respinge cererea părții civile C. P. de obligare a inculpaților la cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.03.2014.
Președinte, Judecător,
O. – M. C. M.
A. G.
Grefier,
R. E.
Red./Tehnored.: O.M.A.G./2 ex.
Tribunalul Iași
Judecător: L. N.
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 129/2014. Curtea de... → |
|---|
