Furt calificat. Art.229 NCP. Sentința nr. 115/2014. Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2016

Sentința nr. 115/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 12-06-2014 în dosarul nr. 348/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

C. DE A. IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP

DECIZIA PENALĂ NR. 348/2014

Ședința publică de la 12 Iunie 2014

Completul compus din:

Președinte: E. S.

Judecător: A. P.

Grefier: L. A.

S-a luat în examinare apelul declarat de inculpatul C. M. împotriva sentinței penale nr.115 din data de 18.03.2014 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, având ca obiect - furtul calificat (art.229 NCP).

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dezbaterile asupra apelului declarat de inculpat au avut loc în ședința publică din data de 05 iunie 2014, cu participarea, la acea dată, din partea Ministerului Public – P. de pe lângă C. de A. Iași, a doamnei procuror L. D., susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în baza art.391 Cod procedură penală a stabili termen de pronunțare pentru astăzi.

C. DE A.,

Asupra apelului penal de față:

Prin sentința penală nr. 115 din data de 18.03.2014 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, s-a hotărât:

„În temeiul art. 386 Cod procedură penală, schimbă încadrarea juridică dată faptei cu privire la săvârșirea căreia s-a pus în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată prin rechizitoriul din 12.09.2013 în dosar nr. 3271/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad a inculpatului C. M. din infracțiunile de:

- furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g, i cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal anterior– Legea nr. 15 din 1968, în dauna părții vătămate D. C.,

- furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g, i cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal anterior– Legea nr. 15 din 1968, în dauna părții vătămate T. Nuța,

toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal anterior,

în infracțiunile de:

- furt calificat prev. de art. 228, art. 229 alin. 1 lit. b, d Cod penal- Legea nr. 286 din 2009, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal anterior și cu aplicarea art. 5 Cod penal, în dauna părții vătămate D. C.,

toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal anterior și cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Condamnă peinculpatul C. M., fiul lui I. și E., născut la data de 24.04.1953 în ., CNP –_, cetățean român, studii 8 clase, concubinaj, agricultor, cu antecedente penale - recidivist, domiciliat în ., jud. V., la pedeapsa de:

- 2 ( doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228, art. 229 alin. 1 lit. b, d Cod penal- Legea nr. 286 din 2009, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal anterior și cu aplicarea art. 5 Cod penal, în dauna părții vătămate D. C.;

Constată că faptele sunt săvârșite în concurs real în temeiul art. 33 lit. a Cod penal anterior și în temeiul art. 34 lit. b Cod penal anterior și cu aplicarea art. 5 Cod penal contopește pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 2( doi) ani închisoare.

Admite acțiunea civilă formulată de partea civilăD. C., domiciliat în ..

Admite acțiunea civilă formulată de partea civilă T. Nuța, domiciliat în ..

Obligă pe inculpatul C. M. să plătească părții civile D. C. suma de 8.800 lei reprezentând despăgubiri cu titlu de daune materiale.

Obligă pe inculpatul C. M. să plătească părții civile T. Nuța suma de 2.200 lei reprezentând despăgubiri cu titlu de daune materiale.

Obligă pe inculpat să plătească statului suma de 900 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză, din care, suma de 200 lei onorariu avocat din oficiu pentru inculpat în faza de judecată, va fi plătită Baroului V. din fondurile Ministerului Justiției”

Pentru a dispune astfel, prima instanță a avut în vedere următoarea situația în fapt și în drept:

„La data de 21.07.2013 lucrătorii Postului de Politie Rosiesti au fost sesizați de către numitul D. C. despre faptul că persoane necunoscute în perioada 13.07._13 au pătruns prin efracție in casa ce-i aparține si care este nelocuită din satul Roșiesti de unde au sustras mai multe bunuri in valoare de 9.000 lei.

La data de 03.08.2013 numitul E. V. a reclamat faptul că in perioada 14.07._13 persoane necunoscute au sustras din locuința concubinei sale T. N. din . bunuri in valoare de 3.000 lei.

In urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că autorul furtului este inculpatul C. M..

În urma verificărilor efectuate în cauză s-a constatat următoarea situație de fapt:

1. . perioada 13.07._13 inculpatul C. M. a pătruns in curtea părții vătămate D. C., casă nelocuită din satul Roșiești, pe poarta închisă dar neasigurată apoi a spart un ochi de geam de la o fereastră pe care a deschis-o si a pătruns in interior.

Din locuinței părții vătămate inculpatul a sustras mai multe bunuri, respectiv, un sac ciment, obiecte de uz casnic, două butelii de aragaz, unelte agricole, o budană de plastic de 200 l si alte bunuri, toate in valoare de 9.000 lei.

Fiind audiat inculpatul nu recunoaște comiterea faptei, insă cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința sa s-au descoperit următoarele bunuri: un foarfece de vie, o greblă, o furca, o lopată, 2 perii de sârmă, o teslă, 3 ciocane, un echer de lemn, un cherpedin, un ferăstrău de mână, un târnăcop, un dorn, o șurubelniță și o rașpă din metal, bunuri in valoare de 200 lei. Budana de plastic de 200l a fost ridicată de la numitul P. M. din aceeași localitate, care a declarat că ii fusese dată de către inculpat in contul unei datorii de 15 lei.

Toate aceste bunuri au fost recunoscute de partea vătămată ca fiind ale sale.

Deoarece partea vătămată nu si-a recuperat in întregime bunurile sustrase a declarat că se constituie parte civilă in procesul penal cu suma de 8.800 lei.

De asemenea, prin adresa_/06.08.2013 Serviciul Criminalistic din cadrul IPJ V. a comunicat faptul că urmele papilare descoperite si ridicate de la locuința parții vătămate D. C. in data de 21.07.2013 aparțin inculpatului C. M. .

Fiind pus in fata probelor existente la dosar inculpatul a declarat că nu-ai poate explica modalitatea in care urmele papilare care-i aparțin au ajuns în locuința părții vătămate D. C..

2. . perioada 14.07._13 inculpatul C. M. a pătruns in curtea părții vătămate T. Nuța, din . nelocuită, pe poartă prin tragerea zăvorului ți apoi in locuință prin dislocarea unui geam si din interior a sustras mai multe bunuri.

O parte dintre aceste bunuri au fost valorificat de inculpat ți o parte duse la locuința sa de unde au fost recuperate de organele de politie.

Cu ocazia percheziției efectuate la locuința inculpatului, organele de politie au recuperat următoarele bunuri aparținând părții vătămate T. N.: o oglindă de perete dreptunghiulară, un ceaun de terci de 5 kg, un bomfaier metalic cu coada din lemn, o pernuță, o pereche de blugi marca C., o geacă din tercot cu motiv floral, 3 prosoape flaușate, 2 perdele de silon, 2 rindele, un scaun metalic cu 3 picioare, o pereche de pantaloni albi marca Log, o pereche de adidasi albi, un rucsac portocaliu, o sapă si un grătar metalic cu 21 spire.

Partea vătămată a declarat că nu si-a recuperat in totalitate bunurile sustrase de către inculpat si se constituie parte civilă in procesul penal cu suma de 2200 lei.

Cu ocazia audierii, în cursul urmăririi penale:

Inculpatul C. M. recunoaște parțial săvârșirea faptelor, susținând pe tot parcursul cercetărilor că nu este autorul furtului de la partea vătămată D. C..

Cu privire la latura civilă, în faza de urmărire penală:

- Partea vătămată D. C. se constituie parte civilă in procesul penal cu suma de 8800 lei. (fila 49)

- Partea vătămată T. Nuța se constituie parte civilă in procesul penal cu suma de 2.200 lei. (fila 49).

Prin același rechizitor procurorul a dispus:

Neînceperea urmăririi penale fată de numitul P. M. pentru săvârșirea infracțiunii de „tăinuire” faptă prev si ped de art.221 C.p.. deoarece acesta nu a cunoscut faptul că budana de 220 l din plastic pe care inculpatul i-a dat-o in schimbul datoriei este sustrasă din locuința inculpatului D. C.

Cele reținute mai sus rezultă din următoarele mijloace de proba Plângeri si declarații părți vătămate, proces-verbal de cercetare la fața locului si planșe foto, proces verbal de percheziție domiciliară, dovezi, proces verbal de recunostere, declaratii martori: V. L. G., L. D., E. V., A. C., Cosmagiu N., D. D., F. C., P. M., S. L., declarație inculpat, actele dosarului.

Inculpatul C. M., are vârsta de 60 ani, este căsătorit, studii primare, agricultor si este recidivist în raport cu condamnarea suferită prin Sentința penală nr. 592 din 20.12.2011 a Judecătoriei Bârlad – Decizia penală nr. . 383/20.03.2012 a Curții de A. Iași, conform fișei de cazier judiciar (fila 73).

Prin această decizie inculpatul C. M. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de furt si violare de domiciliu, fiind arestat la data de 19.07.2011 si eliberat la data de 16.01.2013 rest 183 de zile, rest care s-a împlinit la data de 19.07.2013.

Inculpatului nu i se pot aplica dispozițiile prevederilor art. 37 alin. a) Cod penal anterior privind recidiva postcondamnatorie deoarece nu se poate stabili cu exactitate ziua/zilele in care acesta a săvârșit faptele.

Astfel, inculpatului i se vor aplica dispozițiile art.37 lit. b) Cod penal anterior privind recidiva postexecutorie, care creează acestuia o situație mai favorabilă.

La judecarea cauzei în primă instanță, la termenul din 03.04.2014, inculpatul s-a prevalat de dreptul său de a nu declara nimic în legătură cu faptele pentru care a fost trimis în judecată.

În consecință, instanța a continuat judecata potrivit procedurii de drept comun.

F. de probatoriul administrat în cauză, rezultă ca faptele penale mai sus descrise există, au fost săvârșite de către, existând probele necesare si legal administrate.

Instanța de judecată a procedat la soluționarea laturii penale, constatând că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

Prin actul de sesizare al instanței, încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpat a fost următoarea:

1. Fapta inculpatului C. M., care in perioada 13.07._13 pe timp de noapte, a pătruns prin efractie, in casa nelocuită a părții vătămate D. C., de unde a sustras mai multe bunuri întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „furt calificat” faptă prevăzută si pedepsită de art. 208 alin.1, art.209 alin.1 lit. g) si i) Cod penal anterior.

2. Fapta inculpatului C. M. care in perioada 14.07._13 a pătruns pe timp de noapte prin efracție, in casa nelocuită a părții vătămate T. Nuța de unde a sustras mai multe bunuri, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „furt calificat” faptă prevăzută si pedepsită de art. 208 alin.1, art.209 alin.1 lit. g) si i) Cod penal anterior.

Faptele au fost săvârșite de inculpat înainte ca acesta să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, fiind aplicabile disp. art. 33 lit. a) Cod penal anterior.

Inculpatul a săvârșit faptele în stare de recidivă postexecutorie, astfel devenind incidente disp. art. 37 lit. b) Cod penal anterior.

Faptele mai sus descrise sunt prevăzute de actuala lege penală, intrată în vigoare la data de 01.02.2014, fiind incriminate ca infracțiuni și au fost săvârșite cu vinovăție, nejustificată și imputabilă inculpatului C. M. .

Soluționând acțiunea penală: În baza art. 396 alin. 2 Cod procedură penală instanța va condamna pe inculpatul C. M. la pedeapsa închisorii, constatând, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpat.

Față de probatoriul administrat în cauză, conform prevederilor din Codul penal intrat în vigoare la data de 01.02 2014 raportat la reglementările din Codul penal anterior, în baza cărora ul a fost trimis în judecată, în aplicarea legii penale mai favorabile ce rezultă din compararea acelorași fapte care constituie infracțiuni și a instituțiilor de drept penal, instanța apreciază că în modalitatea descrisa mai sus:

În aplicarea legii penale mai favorabile instanța constată că o parte din faptele săvârșite de, în modalitatea reținută mai sus din probe, întrunesc în continuare elementele constitutive ale unor infracțiuni prevăzute și în noua reglementare.

Conform art. 5 Cod penal, În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Conform art. 3 din Legea nr. 187/2012

(1) Dispozițiile art. 4 din Codul penal privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile și în situațiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracțiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracțiunii, inclusiv a formei de vinovăție, cerută de legea nouă pentru existența infracțiunii.

(2) Dispozițiile art. 4 din Codul penal nu se aplică în situația în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire."

În aplicarea rațiunii acestor texte de lege, cu privire la faptele săvârșite de inculpatul C. M., instanța reține următoarele:

Infracțiunea de furt calificat prevăzută de dispozițiile art. 208 alin. (1)- 209 alin. (1) lit. i), g) din Codul penal din 1969 este reglementată de dispozițiile art. 229 alin. (1) lit. b), d) C. pen., fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în Codul penal din 1969 limitele pedepsei fiind prevăzute de la 3 la 15 ani, iar în actualul Cod penal de la 1 la 5 ani.

- infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. g, i Cod penal anterior ( furt săvârșit pe timp de noapte și prin efracție) pedepsită cu închisoare de la 3 ani la 15 ani ( interzicerea drepturilor accesorii fiind obligatorie conform art. 64 Cod penal anterior )- este incriminată și în actualul Cod penal la art. 228 alin. 1, art. 229 lit. b, d ( furt în timpul nopții și prin efracție ), fiind pedepsită cu închisoare de la unu la 5 ani ( fără interzicerea obligatorie a drepturilor, art. 65 Cod penal având un conținut diferit și de strictă și limitată aplicare, inaplicabil în prezenta speță).

Este evident că noile reglementări sunt mai favorabile atât sub durata pedepsei, categoriile alternative de pedepse, pedepselor accesorii și pedepselor complementare.

Cu privire la instituția recidivei și a concursului de infracțiuni, instanța apreciază că sunt mai favorabile dispozițiile Codului penal anterior, deoarece tehnica de calcul a pedepsei rezultante în caz de concurs de infracțiuni și de recidivă duce la o rezultantă a duratei pedepsei finale mai reduse, și implicit mai favorabil .

Cu privire la reținerea stării de recidivă, deși conform art. 41 Cod penal există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an și până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune cu intenție sau cu intenție depășită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare, spre deosebire de reglementarea anterioară care prevedea la art. 37 lit.. b Cod penal anterior situația recidivei când după executarea unei pedepse cu închisoare mai mare de 6 luni, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după împlinirea termenului de prescripție a executării unei asemenea pedepse, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an, față de antecedentele inculpatului, raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de Codul penal actual, există stare de recidivă în ambele reglementări, fiind mai favorabilă cea prevăzută de art. 37 lit. b Cod penal anterior pentru argumentele mai dus reținute.

De asemenea, conform art. 43 Cod penal (1) Dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru aceasta se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta, spre deosebire de art. 39 Cod penal anterior conform căruia În cazul recidivei prevăzute în art. 37 alin. 1 lit. a), pedeapsa stabilită pentru infracțiunea săvârșită ulterior și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea anterioară se contopesc potrivit dispozițiilor art. 34 și 35. Sporul prevăzut în art. 34 alin. 1 lit. b) se poate mări până la 7 ani. Dacă pedeapsa anterioară a fost executată în parte, contopirea se face între pedeapsa ce a mai rămas de executat și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea săvârșită ulterior.

Cu privire la concursul de infracțiuni, conform art. 39 Cod penal, în caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte și se aplică pedeapsa, după cum urmează: b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, spre deosebire de art. 34 Cod penal anterior conform căruia b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.

În consecință, instanța:

I. În temeiul art. 386 Cod procedură penală, va schimba încadrarea juridică dată faptei cu privire la săvârșirea căreia s-a pus în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată prin rechizitoriul din 12.09.2013 în dosar nr. 3271/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad a inculpatului C. M. din infracțiunile de:

- furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g, i cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal anterior– Legea nr. 15 din 1968, în dauna părții vătămate D. C.,

- furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g, i cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal anterior– Legea nr. 15 din 1968, în dauna părții vătămate T. Nuța ,

toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal anterior,

în infracțiunile de:

toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal anterior și cu aplicarea art. 5 Cod penal.

În baza textelor de lege enunțat mai sus și a dispozițiilor art. 396 alin. 2 Cod Procedura Penala, instanța urmează sa aplice inculpatului câte o pedeapsa la individualizarea căreia sub aspectul categoriei de pedeapsă și a duratei se vor avea in vedere limitele de pedeapsă fixate de lege, criteriile generale prev. de art. 74 Cod penal, respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, care se evaluează după împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Cunoașterea caracteristicilor unui infractor prezentă o deosebită importanță pentru determinarea gradului concret de pericol social a acestuia și pentru stabilirea unei pedepse eficiente, deoarece de multe ori, modul de comportare în societate, caracterizat prin disciplină în muncă și o viață conformă cu regulile de conviețuire socială, poate determina concluzia că un nu a comis infracțiunea datorită înclinației sale pentru comiterea unor fapte antisociale, ci ca urmare a unui complex de împrejurări care au contribuit ca ul să se abată de la conduita sa obișnuită.

Din fișa de cazier emisă de IPJ V., rezultă că:

Inculpatul C. M., are vârsta de 60 ani, și începând din anul 1995 și până în prezent a suferit 5 condamnări la pedepsele închisorii cu executare pentru săvârșirea unor infracțiuni de același gen, respectiv de furt, fiind eliberat din penitenciar la data de 16.01.2013, faptele din prezenta cauză fiind săvârșite în stare de recidivă.

Stare de pericol se deduce din datele existente în cauză, astfel cum au fost prezentate, privitoare la împrejurările și modul de desfășurarea activității infracționale, comportamentul inculpatului prezentând un real pericol pentru ordinea publică, având în vedere că acesta continuă să săvârșească fapte antisociale, de gravitate sporită. Acesta nu a dat dovadă nici un moment că ar fi dispus să-și îndrepte comportamentul în societate, neavând nicio ocupație producătoare de venituri licite, existând posibilitatea ca acesta să săvârșească și alte infracțiuni.

Pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl reprezintă ul rezultă din multitudinea faptelor săvârșite, modul de operare, perioada de timp în care a acționat și faptul că a mai săvârșit anterior același gen de fapte.

Gravitatea faptei a avut un impact deosebit asupra comunității, iar lăsarea în libertate a inculpatului este un pericol pentru societate, prin posibilitatea recurgerii la acțiuni de același gen din partea inculpatului, fiind benefică pentru societate și oportun pentru, izolarea acestuia de societate, pe o perioadă rezonabilă, proporțional cu gravitatea faptei.

În ceea ce privește forma de vinovăție, în cauză, inculpatul a acționat cu intenția directă de a periclita valorile mai sus menționate, ocrotite de legiuitor.

Inculpatul a dovedit o inclinație spre fapte antisociale, perseverența infracțională manifestată de acesta evidențiază astfel un grad de pericol social sporit, o persistență în săvârșirea unui anumit gen de infracțiuni, cu o componentă constantă îndreptată împotriva patrimoniului, și nu se poate reține că a fost un incident nefericit în viața inculpatului, că este o excepție de la regula ce indică un comportament prosocial.

F. de modalitatea de săvârșire a faptelor, gravitatea acestora, curajul infracțional de a acționa în modalitatea perseverent violentă descrisă mai sus, raportat la persoana inculpatului, instanța apreciază că scopul de prevenire si reeducare putând fi atins prin aplicarea unor pedepse de o durată mai mare, de o durată proporțională cu gravitatea faptei, doar prin aplicarea pedepsei închisorii, cu executare, în regim de detenție.

Instanța va pronunța condamnarea inculpatului C. M., la pedeapsa de:

Va constata că faptele sunt săvârșite în concurs real în temeiul art. 33 lit. a Cod penal anterior și în temeiul art. 34 lit. b Cod penal anterior și cu aplicarea art. 5 Cod penal contopește pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 2( doi) ani închisoare.

Cu privire la acțiunea civilă, în faza de judecată:

Instanța apreciază că cererea părții civile este întemeiată și dovedită.

Sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile conform art. 19 și art. 20 Cod procedură penală, art. 397 Cod procedură penală raportat la art. 998 cod civil - art. 1357 Cod civil ( Legea nr. 287 din 2009 privind Codul Civil ), fiind stabilită legătura de cauzalitate dintre prejudiciu, fapta inculpatului și acțiunea culpabilă a acestuia, cu privire la paguba produsă părții vătămate .

Va admite acțiunea civilă formulată de partea civilă D. C. .

Va obliga pe inculpatul C. M. să plătească părții civile D. C. suma de 8.800 lei reprezentând despăgubiri cu titlu de daune materiale.

Va admite acțiunea civilă formulată de partea civilă T. Nuța.

Va obliga Obligă pe inculpatul C. M. să plătească părții civile T. Nuța suma de 2.200 lei reprezentând despăgubiri cu titlu de daune materiale.

Ca o consecință a condamnării, pentru faptele mai sus menționate, în temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, va obliga pe inculpat + să plătească statului cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză.

Onorariu avocat din oficiu asistență în cursul judecății, va fi plătit Baroului V. din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.”

În termen legal, inculpatul C. M. a apelat sentința penală sus-menționată, criticând-o sub aspectul legalității și temeiniciei, solicitând reaprecierea probelor și reindividualizarea pedepsei.

Inculpatul a fost reprezentat de avocat desemnat din oficiu, părțile vătămate au fost legal citate, declarând că nu se împacă cu inculpatul (partea vătămată D. C.).

C. a analizat temeinicia și legalitatea sentinței penale apelate prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, prev. de art.417 Cod procedură penală, cât și raportat la dispozițiile Deciziei nr.265/2014 a Curții Constituționale – constatând:

Prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Bârlad, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de furt calificat”(două infracțiuni) faptă prevăzută si pedepsită de art. 208 alin.1, art.209 alin.1 lit. g) si i) (părți vătămate D. C. si T. Nuța) cu aplicarea art.33 lit. a) si ambele cu art. 37 lit.b) Cod penal anterior.

Instanța de fond a administrat un amplu probatoriu reținând fără dubiu săvârșirea de către inculpatul C. M. a celor două infracțiuni de furt calificat în dauna a două părți vătămate, respectiv:

- în perioada 13.07._13 inculpatul C. M. a pătruns in curtea părții vătămate D. C., casă nelocuită din satul Roșiești, pe poarta închisă dar neasigurată apoi a spart un ochi de geam de la o fereastră pe care a deschis-o si a pătruns in interior. Din locuinței părții vătămate inculpatul a sustras mai multe bunuri, respectiv, un sac ciment, obiecte de uz casnic, două butelii de aragaz, unelte agricole, o budană de plastic de 200 l si alte bunuri, toate in valoare de 9.000 lei.

- în perioada 14.07._13 inculpatul C. M. a pătruns in curtea părții vătămate T. Nuța, din . nelocuită, pe poartă prin tragerea zăvorului ți apoi in locuință prin dislocarea unui geam si din interior a sustras mai multe bunuri. O parte dintre aceste bunuri au fost valorificat de inculpat ți o parte duse la locuința sa de unde au fost recuperate de organele de politie, instanța de fond dispunând condamnarea inculpatului.

Instanța de apel a evaluat probatoriile administrate raportat la susținerile și apărările inculpatului, reținând că:

. perioada 13.07._13 inculpatul C. M. a pătruns in curtea părții vătămate D. C., casă nelocuită din satul Roșiești, pe poarta închisă dar neasigurată apoi a spart un ochi de geam de la o fereastră pe care a deschis-o si a pătruns in interior.

Toate aceste bunuri au fost recunoscute de partea vătămată ca fiind ale sale.

Deoarece partea vătămată nu si-a recuperat in întregime bunurile sustrase a declarat că se constituie parte civilă in procesul penal cu suma de 8.800 lei.

Fiind pus in fata probelor existente la dosar inculpatul a declarat că nu-ai poate explica modalitatea in care urmele papilare care-i aparțin au ajuns în locuința părții vătămate D. C..

. perioada 14.07._13 inculpatul C. M. a pătruns in curtea părții vătămate T. Nuța, din . nelocuită, pe poartă prin tragerea zăvorului ți apoi in locuință prin dislocarea unui geam si din interior a sustras mai multe bunuri.

O parte dintre aceste bunuri au fost valorificat de inculpat ți o parte duse la locuința sa de unde au fost recuperate de organele de politie.

Partea vătămată a declarat că nu si-a recuperat in totalitate bunurile sustrase de către inculpat si se constituie parte civilă in procesul penal cu suma de 2200 lei.

Chiar dacă inculpatul C. M. nu a recunoscut în totalitate săvârșirea infracțiunilor de furt calificat – respectiv sustragerea bunurilor de la partea vătămată D. C. - susținerile acestuia nu au fost confirmate de nici un mijloc probator, dimpotrivă, cu ocazia percheziției domiciliare au fost găsite bunuri ce aparțineau acestei părți vătămate pentru care inculpatul nu a oferit nicio justificare.

Situația de fapt și de drept reținută de prima instanță este legală și temeinică fiind cert demonstrată vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, constând în aceea că:

- fapta inculpatului C. M., care in perioada 13.07._13 pe timp de noapte, a pătruns prin efractie, in casa nelocuită a părții vătămate D. C., de unde a sustras mai multe bunuri întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „furt calificat” faptă prevăzută si pedepsită de art. 208 alin.1, art.209 alin.1 lit. g) si i) Cod penal anterior.

- fapta inculpatului C. M. care in perioada 14.07._13 a pătruns pe timp de noapte prin efracție, in casa nelocuită a părții vătămate T. Nuța de unde a sustras mai multe bunuri, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „furt calificat” faptă prevăzută si pedepsită de art. 208 alin.1, art.209 alin.1 lit. g) si i) Cod penal anterior.

Față de aceste considerente, criticile inculpatului-apelant nu sunt întemeiate.

Verificând sentința penală apelată sub aspectul încadrării juridice a faptelor, al cuantumului pedepselor aplicate raportat la dispozițiile art.5 Noul Cod penal privind aplicarea legii penale mai favorabile, C. reține că faptele săvârșite de inculpat, în modalitatea reținută mai sus din probe, întrunesc în continuare elementele constitutive ale unor infracțiuni prevăzute și în noua reglementare.

Conform art. 5 Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Este evident că noile reglementări sunt mai favorabile atât sub durata pedepsei, categoriile alternative de pedepse, pedepselor accesorii și pedepselor complementare.

Cu privire la instituția recidivei și a concursului de infracțiuni, instanța de fond a apreciat că sunt mai favorabile dispozițiile Codului penal anterior, deoarece tehnica de calcul a pedepsei rezultante în caz de concurs de infracțiuni și de recidivă duce la o rezultantă a duratei pedepsei finale mai reduse, și implicit mai favorabil – însă având în vedere că după pronunțarea sentinței penale apelate (mai 2013) a intervenit Decizia Curții Constituționale nr.265 din 06 mai 2014 care impune obligativitatea analizei aplicării legii penale mai favorabile global și nu pe instituții autonome (așa cum s-a pronunțat sentința penală apelată).

În aceste situații, analizând aplicarea Codului penal din 1969, dacă pedepsele aplicabile inculpatului pentru infracțiunile prev. de art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.g, i (3 – 15 ani) ar fi orientate spre minimul de 3 ani închisoare, aplicându-se ulterior regulile concursului de infracțiuni prev. de art.33, 34 Cod penal din 1969 și reținerea stării de recidivă prev. de art.37 lit.b Cod penal din 1969 s-ar ajunge la o pedeapsă rezultantă de executat de 3(trei) ani închisoare.

Analizând aplicabilitatea Noului Cod penal – ceea ce a realizat instanța de fond și reținând pedeapsa principală aplicată de 2 ani, prin aplicarea regulilor concursului de infracțiuni prev. de art.39 Cod penal –pedeapsa rezultantă ar fi de 2 ani și 8 luni închisoare (prin adăugarea unui spor de o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 1/3 din 2 ani) și, în consecință, pedeapsa aplicabilă ar fi mai mare decât cea deja aplicată de instanța de fond.

Chiar dacă sentința penală apelată la momentul verificării de instanța de control judiciar prezintă aspecte de nelegalitate în ceea ce privește instituția aplicării legii globale a legii penale mai favorabile conform Deciziei Curții Constituționale nr.265/2014 – instanța de apel nu poate reforma această sentință întrucât s-ar ajunge la o pedeapsă mai mare în propria cale de atac a inculpatului, agravându-i-se situația (fiind astfel încălcate dispozițiile art.418 Cod procedură penală cât și ale Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.10/2 iunie).

În susținerea acestui argument, C. a analizat și ipoteza aplicării unor pedepse minime pentru infracțiunile de furt calificat, prev. de art.229 Noul Cod penal (respectiv de câte 1 an închisoare), însă limitele trebuie majorate cu încă jumătate conform art.39 Noul Cod penal, deci între 1 an și 6 luni și 7 ani și 6 luni).

În această situația, prin aplicarea dispozițiilor art.39 Cod penal s-ar fi ajuns la o pedeapsă prin contopire de 1 an și 6 luni închisoare la care se adaugă un spor de 6 luni (respectiv 1/3 din pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare) și ar fi rezultat tot o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare.

Acest raționament nu poate fi aplicat întrucât pedeapsa rezultantă aplicabilă ar fi alcătuită dintr-o pedeapsă de bază – 1 an și 6 luni și un spor obligatoriu - de 6 luni, încât s-ar ajunge din nou la agravarea situației juridice a inculpatului în propria cale de atac (încălcându-se dispozițiile art.418 Cod procedură penală).

Pe cale de consecință, față de toate considerentele de fapt și drept expuse, C. constată legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate (atât în latură civile, cât și în latură penală) și va respinge ca nefundat apelul inculpatului – în temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală.

Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.

Văzând și dispozițiile art.275 alin.2 Cod procedură penală, va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Onorariul avocatului din oficiu pentru inculpat, în sumă de 200 lei, va fi plătit din fondul Ministerului Justiției către Baroul Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C. M. împotriva sentinței penale nr. 115 din data de 18.03.2014 pronunțată de Judecătoria Bârlad, sentință pe care o menține.

În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, obligă apelantul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 300 lei.

Onorariul avocatului din oficiu pentru inculpat, în sumă de 200 lei, va fi plătit din fondul Ministerului Justiției către Baroul Iași.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 12.06.2014.

Președinte, Judecător,

S. E. P. A. G.

Grefier,

L. A.

Red.S.E.

Tehnored.A.L.

6 ex./17.06.2014

Judecătoria Bârlad

Judecător: R. M. G.

← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 317/2014....		Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 344/2014. Curtea... →

Furt calificat. Art.229 NCP. Sentința nr. 115/2014. Curtea de Apel IAŞI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furt calificat. Art.229 NCP. Sentința nr. 115/2014. Curtea de Apel IAŞI