Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 97/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 97/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 30-05-2013 în dosarul nr. 97/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 97/2013
Ședința publică de la 30 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. J.
Judecător C.-G. T.
Grefier E. M. D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași – reprezentat prin procuror
D. M.
Pe rol judecarea apelului penal, având ca obiect „infracțiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005)”, declarat de partea civilă Agenția Națională de A. F. prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași împotriva sentinței penale nr. 38 din data de 28.01.2013.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul intimat P. C., asistat de avocat ales M. L.. Lipsă partea civilă apelantă și partea responsabilă civilmente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează cele de mai sus cu privire la obiectul cauzei, prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care,
Avocat M. L. depune la dosar o copie proces-verbal de predare-primire în care este evidențiată valoarea pe care ANAF-ul a dat-o unuia din cele două microbuze, respectiv 25.000 lei, o copie Raport de evaluare mijloc de transport auto din martie 2008 cu privire la o evaluare făcută unui microbuz similar, cu o altă valoare, respectiv 4100 euro, o copie Carnet de Evidență nr._/2013 și Ordin de deplasare Cabinet Av. M. L. nr. 1/16.05.2013.
Interpelat de către instanță, reprezentantul Ministerului Public susține că nu dorește să vadă înscrisurile, a înțeles din expunerea apărătorului ce documente sunt.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat M. L. solicită respingerea apelului promovat de partea civilă pentru următoarele aspecte:
În primul rând, consideră că sentința este legală și temeinică.
Pe de o parte, așa cum a reținut și instanța, partea civilă putea solicita doar contravaloarea celor două microbuze, nu și o eventuală diferență de preț. Pe de altă parte, nu există într-adevăr o legătură de cauzalitate între fapte și prejudiciu. Este vorba de o sumă datorată bugetului consolidat al statului, sumă pentru acoperirea căreia s-au luat o . măsuri asiguratorii, inclusiv instituirea acestui sechestru, o parte din aceste bunuri au fost vândute de către inculpatul intimat cu aprobarea ANAF-ului, o parte fără aprobarea ANAF-ului, printre acestea este vorba și despre aceste două microbuze.
Or, raportat la documentele care s-au depus la dosar pe parcursul judecării cauzei se va vedea că din sumele încasate o parte au fost vărsate către bugetul de stat. De asemenea, în ceea ce privește cuantumul creanțelor, pe parcursul judecării cauzei în fața instanței de fond ANAF-ul a precizat suma datorată, reducând-o de la 115.000 la 112.000.
Instanța a solicitat prin aceeași adresă de la fila 302, ca ANAF-ul să precizeze modalitatea în care s-a făcut evaluarea acestor microbuze, însă nu a precizat.
A depus un raport de evaluare făcut în aceeași perioadă de către un evaluator autorizat ANEVAR, din care a rezultat valoarea unui microbuz nu identic, dar similar, este vorba de o valoare de 4100 euro, echivalentul a 15.305 lei în martie 2008.
În procesul verbal care se află și la dosarul de urmărire penală dar pe care l-a mai depus și astăzi în instanță, ANAF-ul evaluează acel microbuz în octombrie 2008, deci la 7 luni de când microbuzul stătea în parcul de la Pieta, la 25.000 de lei, fără a aduce argumente care să arate de ce există această diferență de valoare.
Toate aceste aspecte adunate și având în vedere motivarea dată de instanță, consideră că în momentul de față ANAF-ul nu a făcut dovada, conform regulilor de procedură civilă, nici a cuantumului concret, fără să existe dubii al prejudiciului, și nici a legăturii de cauzalitate.
De asemenea, solicită a se avea în vedere că suma solicitată de ANAF în calitate de parte civilă în acest dosar este inclusă în suma solicitată de ANAF în dosarul de faliment.
Practic instanța, dacă va admite cererea sa, ar emite două titluri în care aceasta ar putea să-l execute pe clientul său de două ori pentru aceeași sumă.
Pentru aceste motive solicită a fi respins apelul formulat de partea civilă.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, apreciază sentința instanței de fond ca fiind legală și temeinică atât pe latură penală, cât și pe latură civilă.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, este amplu motivată și instanța în mod corect a apreciat, pe de o parte, că între fapta pentru care l-a condamnat pe inculpat și prejudiciu nu există legătură de cauzalitate, pe de altă parte, a constatat că pentru suma cu care ANAF-ul s-a constituit parte civilă există deja titlu executor pentru suma de 687.734 de lei.
Cât privește diferența pe care inculpatul a obținut-o prin vânzarea autoturismelor Ford Tranzit, instanța a considerat că această solicitare nu este justificată, fiind vorba de o sumă mai mică cu care inculpatul a vândut autoturismele față de suma la care ANAF-ul le-a evaluat, această solicitare consideră instanța că s-ar fi cuvenit în momentul în care ar fi obținut eventual o sumă mai mare, raționament pe care parchetul îl apreciază ca fiind corect.
De aceea, este legală și temeinică sentința instanței de fond, apelul nefondat, solicită respingerea.
Instanța solicită inculpatului P. C. să prezinte actul de identitate, constatând că se legitimează cu Cartea de Identitate . nr._, fiul lui N. și Z., născut în or. Tg. F., CNP_, domiciliat în Iași, P-ța Voievozilor nr. 8, ., ., act eliberat de SPCLEP Iași – 30.09._68.
Având ultimul cuvânt, inculpatul intimat P. C. precizează că susține cele declarate până în prezent și este de acord cu cele învederate de către apărătorul său.
Declarând închise dezbaterile, instanța lasă cauza în pronunțare.
Ulterior deliberării,
Curtea,
Asupra apelului penal de față:
P. sentința penală nr. 38 din 28 ianuarie 2012 a Tribunalului Iași s-au hotărât următoarele:
„Condamnă pe inculpatul P. C., fiul lui N. și Z., ns. la 13.07.1952 în loc. Tîrgu-F., jud. Iași, domiciliat în Iași, P-ța Voievozilor nr.8, ., cetățean român, căsătorit, studii universitare, ocupația-administrator la . Iași, necunoscut cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. g din Legea 241/2005, cu aplicarea disp. art.74 lit.a, c C.penal cu referire la disp. art.76 lit.d C.penal la pedeapsa de 3 luni închisoare.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art.71 din Codul penal, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a-II-a și b din Codul penal.
În baza art. 81 Cod penal și art.71 alin. 5 Cod penal suspendă condiționat executarea pedepsei principale și a celei accesorii aplicate inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni, stabilit conform art.82 C.penal
Pune în vedere inculpatului prevederile art. 83 Cod penal referitoare la consecințele săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
Respinge acțiunea civilă formulată de Agenția Națională de A. F. cu sediul în București, ., sector 5 București - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. Iași.
În baza art. 191 Cod procedură penală obligă inculpatul să plătească statului suma de 1400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.”
Pentru a pronunța sentința penală, instanța de fond a reținut următoarele:
„În fapt, inculpatul P. C. este administrator la ., cu sediul în Iași, P-ța Voievozilor nr.8, ., . desfășura în asociere cu ., din anul 2003, transport public, cu autovehicule aflate în parcul propriu, pe anumite trasee de pe raza jud. Iași, stabilite în baza contractelor de concesiune încheiate. Ulterior lunii aprilie 2007 contractul de concesiune al societăților nu a mai fost prelungit, . începând să întâmpine dificultăți financiare.
La data de 19.03.2007 . Iași, figura cu obligații restante la bugetul de stat în valoare de 583.443 lei. Ca urmare, în luna martie 2007 împotriva societății a început procedura executării silite, în vederea încasării creanțelor.
Inspectorii fiscali din cadrul AFP mun. Iași, au procedat la instituirea sechestrului nr._/ 19.03.2007 asupra bunurilor mobile ale societății, respectiv 4 autovehicule, printre care și Microbuz – Vol. Minibus marca MERCEDES-BENZ cu nr. de înmatriculare_ și Microbuz –Vol. Minibus marca MERCEDES-BENZ cu nr. de înmatriculare_, motivat de împrejurarea că deși societatea a fost somată să achite obligațiile față de bugetul de stat (constând în TVA; impozit venit; impozit profit; venituri din amenzi; CAS unitate și angajați etc.) expuse în procesul verbal încheiat (fila 9 ds.up., )în valoare de 362.307 lei - debite și 107.920 lei –accesorii, nu a realizat plățile datorate.
Conform procesului verbal de sechestru încheiat, bunurile mobile sechestrate sunt indisponibilizate cât timp durează executarea, iar în cazul în care obligația față de bugetul de stat nu se achită în termen 15 zile se va proceda la valorificarea acestora conform legii.
Bunurile au rămas în custodia inculpatului care s-a folosit în continuare de acestea. Cum contractul de concesiune pentru traseele de transport public, încheiat cu primăria nu a mai fost prelungit, la data de 10.04.2007, fără a încunoștiința organul fiscal, inculpatul a procedat la înstrăinarea celor două autovehicule asupra cărora era instituit sechestru de către ANAF, contra sumei de 12.000 Euro către SC M. Tran. C. ( factura nr. IS VES nr._ din 10.04.2007). Prețul încasat al autovehiculelor a fost virat în conturile societății la 11.04._, în sumă de 73.810 lei. Din această sumă, 3000 de lei au fost virați de către inculpat în contul DGFP cu titlu de obligații fiscale restante, iar restul banilor au fost folosiți de acesta pentru achitarea altor datorii ale societății, inclusiv cu titlu de restituire creditare societate.
Întrucât societatea nu și-a achitat obligațiile către bugetul de stat, administratorul societății a fost notificat prin adresa nr._ din 18.11.2008, de către reprezentanții ANAF să predea bunurile indisponibilizate organului fiscal pentru evaluare și valorificarea ulterioară a acestora.
Pe baza cercetărilor efectuate s-a stabilit că două dintre cele două autovehicule au fost înstrăinate de către inculpat fără acordul organului care a instituit sechestrul.
Situația de fapt a fost reținută de instanță pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv:sesizarea penală formulată de ANAF; cererea de constituire de parte civilă formulată de ANAF, pentru suma de 115.776 lei; procesul verbal de sechestru pentru bunuri mobile; notificarea ANAF privind predarea microbuzelor sechestrate; balanțele de verificare martie 2007, decembrie 2007; note de constatare; raportul de inspecție fiscală din 08.12.2008; facturile fiscale care arestă contravaloarea microbuzelor vândute; certificatele de atestare fiscală; copia dosarului fiscal aferent anului 2007-2008; extrase de cont al . de la BRD; relațiile furnizate de ONRC din care rezultă că . se află în faza de lichidare – lichidator judiciar - C. de Expertiză în Insolvență SPRL; declarațiile date de inculpat în cauză, prin care acesta deși nu se consideră vinovat de comiterea unei infracțiuni, a recunoscut faptul înstrăinării celor două autovehicule sechestrate, fără acordul organului care a instituit sechestrul, precum și împrejurarea că din prețul obținut pe cele două mașini, doar o parte a virat-o în contul bugetului de stat.
În considerarea acestora, instanța apreciază că vinovăția inculpatului P. C. este pe deplin dovedită.
In drept, fapta inculpatului P. C. care în calitate de administrator al . Iași, la data de 10.04.2007, fără a încunoștiința organul fiscal, a procedat la înstrăinarea a două autovehicule asupra cărora era instituit sechestru prin procesul verbal cu nr._/22.03.2007 încheiat de DGFPJ Iași, din prețul încasat, de 73.810 lei, doar suma 3000 de lei fiind virată de către inculpat în contul bugetului de stat ( stingând debite restante-TVA), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. g Legea 241/2005.
Pentru săvârșirea acestei infracțiuni, inculpatul va fi condamnat.
La individualizarea judiciară a pedepsei și a modului de executare a acesteia, instanța având in vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv, dispozițiile părții generale ale acestui cod, limitele de pedeapsă fixate de legea specială, gradul de pericol social al faptei rezultând din modalitatea de comitere a faptei, dar și persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, poziția procesuală adoptată de inculpat care s-a prezentat la toate chemările organelor judiciare, recunoscând în esență fapta, dar nu și vinovăția sa în comiterea acesteia, împrejurarea că acesta este o persoană integrată din punct de vedere social și familial, va aplica inculpatului o pedeapsă cu închisoare coborâtă sub limita minimă prevăzută de legea specială, ca efect al reținerii de circumstanțe atenuante, prev. de art.74 lit.a și c C.penal cu referire la art.76 lit.d C.penal.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal, instanța va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. art. 64 lit. a teza a -II-a, lit.b Cod penal, reprezentând pedeapsa accesorie, ce însoțește de drept pedeapsa închisorii.
Apreciind că scopul și funcțiile pedepsei prevăzute de art. 52 cod penal (prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni) pot fi atinse fără executarea efectivă a acesteia, fiind îndeplinite și celelalte condiții prev. de 81 Cod penal, instanța urmează să dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului. În temeiul disp. art.71 alin.5 C.penal va dispune suspendarea pedepsei accesorii pronunțate, pe durata suspendării executării pedepsei aplicate inculpatului prin prezenta sentință.
Instanța urmează să fixeze inculpatului un termen de încercare calculat potrivit disp. art. 82 C.penal și să învedereze acestuia conform art. 359 Cod procedură penală, dispozițiile art. 83 C.penal referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul în care inculpatul în cursul termenului de încercare va săvârși o nouă infracțiune intenționată.
În ce privește latura civilă, instanța constată că AGENȚIA NAȚIONALĂ DE A. F. s-a constituit parte civilă, în faza cercetării judecătorești cu suma de 115.776 lei și cu dobânda legală calculată conform art.120 din OG 92/2003, privind Codul de procedură fiscală pe fiecare zi de întârziere până la data plății și achitării integrale a debitului, reprezentând contravaloarea celor două autoturisme evaluate, sustrase de sub sechestru și care au fost vândute fără acceptul organului de executare, săvârșind infracțiunea de evaziune fiscală și fără a achita obligațiile fiscale pe care P. C. administrator la . Iași le datorează la bugetul consolidat al statului.
Din precizările depuse de partea civilă la solicitarea instanței, în raport de discrepanțele existente între suma indicată, în faza urmăririi penale ca reprezentând datoriile la bugetul de stat în valoare de 583.443 lei și suma cu care s-au constituit parte civilă în cauză, în valoare de 115.776 lei rezultă următoarele: ANAF- prin DGFPJ Iași a promovat sesizare penală împotriva inculpatului, motivat de faptul că, societatea al cărei administrator este, are datorii la bugetul consolidat al statului în sumă de 583.443 lei, iar pentru recuperarea acestor sume, organele fiscale au instituit sechestru asupra unor bunuri mobile din patrimoniul societății, respectiv cele două microbuze care au fost lăsate în custodia inculpatului. Întrucât societatea nu a achitat în termen de 15 zile obligațiile la bugetul de stat s-a trecut la valorificarea bunurilor prin evaluarea în prealabil a bunurilor mobile din raportul de evaluare înregistrat la AFP a mun. Iași, sub nr._/2007. Cele două microbuze au fost evaluate la valoarea de 46.684 lei fiecare, inclusiv TVA /46.684x2=93.368 lei).inculpatul a înstrăinat cele două microbuze fără acceptul AFP a mun. Iași și a încasat suma de 73.810 lei, vânzarea făcându-se sub prețul pieței, sumă pe care inculpatul și-a însușit-o fără să facă vreo plată la bugetul de stat. Se face precizarea că suma corectă cu care trebuia să se considere partea civilă este de 112.926 lei și nu 115.776 care a rezultat dintr-o eroare de calcul, sumă care se structurează astfel: 93.368 lei, reprezintă contravaloarea celor două microbuze rezultată în urma evaluării; și suma de 19.558 lei, reprezintă diferența de preț, vânzarea făcându-se sub prețul pieței. S-a mai precizat că din evidențele fiscale ale AFP a mun. Iași, rezultă că în perioada 10.04._08 sumele existente în conturile bancare ale societății erau blocate de către AFP Iași, încasându-se suma de 86.496 lei în urma popririlor și nu ca plată voluntară efectuată de către societate.
Examinând solicitarea părții civile de obligare a inculpatului la plata sumei de 112.926 lei prejudiciu compus din suma de 93.368 lei, ce reprezintă contravaloarea celor două microbuze rezultată în urma evaluării; și suma de 19.558 lei, ce reprezintă diferența de preț, vânzarea făcându-se sub prețul pieței, instanța reține că această solicitare nu este întemeiată, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:
În primul rând, din punctul de vedere al instanței, în legătură cu modul de calcul al pretinsului prejudiciu, partea civilă nu ar fi putut solicita decât valoarea celor două autovehicule, stabilită chiar de partea civilă în baza evaluării proprii, respectiv suma de 93.368 lei, neavând nici un temei să ceară cumularea acesteia cu diferența de 19.558 lei (obținută din scăderea din suma de 93.368 lei a sumei de_ cu care s-a realizat vânzarea). Această diferență s-ar fi putut solicita doar dacă inculpatul vindea cele două bunuri la o sumă superioară celei evaluate de partea civilă, iar banii destinați să stingă creanțele bugetare ar fi folosiți în interesul propriu al inculpatului.
În al doilea rând, instanța reține că între fapta pentru care inculpatul a fost găsit vinovat și suma solicitată cu titlu de prejudiciu de către partea civilă (derivând și referindu-se la taxele datorate bugetului de stat) nu există o directă legătură de cauzalitate. Fapta de sustragere de sub sechestru nu a cauzat prejudiciul invocat, ci sechestrul era menit să garanteze executarea obligațiilor fiscale de către societate. Astfel, instanța reține că instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor societății administrate de inculpat, a avut loc în vederea executării unor obligații fiscale datorate de societate, pentru care s-au emis titluri executorii. Având în vedere că partea civilă deține deja titluri executorii în cauză, pentru întreaga sumă de 583.443 lei care reprezenta la nivelul anului 2007 obligațiile scadente ale societății către bugetul de stat, suma solicitată cu titlu de prejudiciu în cauza de față, fiind integrată și reprezentând în fapt, obligații bugetare ale societății neonorate, acordarea acestei sume ar conduce la o dublă impunere a . administrată de către inculpatul P. C., și implicit la o îmbogățire fără just temei a părții civile.
Mai mult, instanța constată astfel cum rezultă din tabelul definitiv consolidat al creditorilor debitoarei . depus în ds._ a judecătorului Sindic din cadrul Tribunalului Iași de către lichidatorul judiciar C. de Expertiză în Insolvență, că Administrația Finanțelor Publice a mun. Iași s-a înscris cu o valoare a creanței declarată de creditor/titlu executor de 687.734 lei (titluri executorii, aviz garanție inițial, decizii referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale, proces verbal de sechestru bunuri mobile_/22.03.2007). La tipul creanței s-a menționat că este garantată în limita valorii bunului ce face obiectul procesului verbal de sechestru_/22.03.2007 - cu referire la microbuzul marca Ford Tranzit, aflat la dispoziția AFP a mun. Iași, celelalte două microbuze fiind vândute fără acord de către inculpat, fapta administratorului făcând obiectul cauzei de față - (a se vedea înscrisurile depuse la dosar în termenul de pronunțare). În consecință, pentru sumele datorate de către . administrată de inculpatul P. C., AFP a mun. Iași deține titluri executorii, iar între infracțiunea de evaziune fiscală comisă de inculpat și prejudiciul cauzat bugetului de stat, prin neplata taxelor și impozitelor datorate de societate, nu există legătură de cauzalitate.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge acțiunea civilă formulată de ANAF – prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. Iași.
În temeiul disp. art. 191 Cod procedură penală, va fi obligat inculpatul să plătească statului suma de 1400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de acesta.”
Împotriva sentinței penale, partea civilă Agenția Națională de A. F. prin D.G.F.P. a județului Iași a declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie.
În motivarea apelului, partea civilă arată că instanța de fond a reținut în mod greșit că între faptă și suma solicitată ca despăgubiri cu titlu de prejudiciu nu există legătură de cauzalitate, și că fapta de sustragere de sub sechestru nu a cauzat prejudiciu invocat.
A solicitat ca inculpatul să fie obligat doar la plata contravalorii bunurilor sustrase de sub sechestru în sumă de 93.368 lei (contravaloarea ambelor microbuze) și a sumei de 19.558 lei, reprezentând diferența de preț, vânzarea făcându-se sub prețul pieței, sume de bani ce nu au fost folosite de inculpat pentru a acoperi o parte din obligațiile fiscale, în cuantum de 583.443 lei, pe care le datora bugetului de stat, în prezent acestea fiind în cuantum de 687.734 lei, astfel cum rezultă din tabelul definitiv al creditorilor, depus în dosar nr._ al judecătorului sindic din cadrul Tribunalului Iași.
Există raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu cauzat bugetului de stat atâta vreme cât inculpatul a valorificat bunurile sustrase de sub sechestru fără acceptul organului de executare și fără a achita o parte din obligațiile fiscale pe care le datora bugetului de stat, din banii obținuți.
Solicită obligarea inculpatului la plata sumei de 112.926 lei reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat ca urmare a săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 9 lit. g din Legea nr. 241/2005 de inculpat.
Apelul este nefondat.
Prejudiciul cauzat de inculpat rezultă din neplata obligațiilor fiscale pentru care apelanta are titluri executorii.
Sechestrul legal aplicat asupra celor două autovehicule care au fost înstrăinate fraudulos de inculpat, respectiv în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale, a fost instituit pentru a garanta plata acestor obligații fiscale. Sustragerea bunurilor de sub sechestru legal aplicat, în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale constituie infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. g din Legea nr. 241/2005, săvârșită de inculpat, infracțiune prin care nu s-a creat un prejudiciu direct în bugetul de stat, acesta fiind rezultatul neachitării obligațiilor fiscale ale societății .. Iași.
Infracțiunea este o infracțiune de pericol și nu de rezultat. În consecință, în mod just s-a reținut că nu există o legătură de cauzalitate directă între faptă și prejudiciu înregistrat în bugetul statului care, în esența sa, constă în obligațiile fiscale datorate și neachitate, garantate prin sechestru fiscal.
Obligarea inculpatului la plata contravalorii bunurilor sechestrate sustrase de sub sechestru fiscal ar reprezenta o dublă impunere a societății, administrată de inculpat, pentru creanțe pentru care partea civilă are titluri executorii.
În mod just, instanța de fond a stabilit că diferența de preț, de 19.558 lei, rezultând din contravaloarea bunurilor vândute, așa cum a fost evaluată de organul fiscal și prețul obținut, sub această valoare, nu poate fi adăugată la contravaloarea evaluată a autovehiculelor sechestrate.
Partea civilă a solicitat tragerea la răspundere civilă a inculpatului prin plata unei despăgubiri, în sumă de 112.926 lei, compusă din 93.368 lei reprezentând contravaloarea celor două microbuze rezultată în urma evaluării și suma de 19.558 lei reprezentând diferența de preț, vânzarea făcându-se sub prețul pieții.
Conform art. 14, acțiunea civilă poate fi alăturată acțiunii penale în cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă, iar repararea pagubei se face potrivit dispozițiilor legii civile.
În soluționarea acțiunii civile operează principiul disponibilității, partea vătămată prin constituirea ca parte civilă având la dispoziție alegerea modului de reparare a pagubei.
Or, în speță, partea civilă a solicitat repararea pagubei prin plata de despăgubiri civile, deși avea la dispoziție modalitatea de reparare a pagubei prin restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii, având în vedere că actele de dispoziție care intervin ulterior indisponibilizării privind bunurile mobile sechestrate sunt lovite de nulitate absolută conform art. 151 alin. 10 Cod procedură fiscală, cerere care nu a fost formulată de partea civilă în acțiunea civilă.
Instanța de judecată nu soluționează acțiunea civilă din oficiu, nefiind un caz prevăzut de art. 17 Cod procedură penală, pronunțându-se în cadrul procesual și limitele cererii formulate în acțiunea civilă.
Așa fiind, conform art. 379 pct. 1 Cod procedură penală va respinge ca nefundat apelul de față și va menține sentința penală atacată ca fiind legală și temeinică.
Văzând și disp. art. 192 Cod procedură penală;
Decide:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de către partea civilă Agenția Națională de A. F., prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași, împotriva sentinței penale nr. 38/28.01.2013 a Tribunalului Iași, pronunțată în ds. cu nr._, sentință pe care o menține.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă partea civilă să plătească către stat cheltuieli judiciare în sumă de 400 lei.
Cu drept de recurs în termen de 10 (zece) zile de la pronunțare pentru inculpat și de la comunicare pentru partea civilă și partea responsabilă civilmente.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.05.2013.
Președinte, Judecător,Grefier,
T. JuverdeanuConstantin G. TarlionEmanoela M. D.
Red.TJ
Tehnored. EMD
(2 ex. – 17.06.2013)
Tribunalul Iași – S. L.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 403/2013. Curtea de... | Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Sentința nr. 2/2014.... → |
|---|
