Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Sentința nr. 2/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 16-04-2014 în dosarul nr. 191/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIA PENALĂ Nr. 191/2014
Ședința publică de la 16 aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. S.
Judecător D. D.
Grefier C. D.
Pe rol judecarea apelurilor declarate de inculpații F. M. V. și C. F., împotriva sentinței penale nr. 297 din 11.10.2013 pronunțată de Judecătoria Huși în dosarul nr._, având ca obiect lipsirea de libertate în mod ilegal (art. 189 C.p.).
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 03.04.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru azi, 16.04.2014, când:
INSTANȚA
Asupra apelurilor de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.297/11.10.2013 Judecătoria Huși a hotărât următoarele:
„Condamnă inculpații:
* C. F., fiul lui D. și V., născut la data de 16.12.1986 în mun. Constața, domiciliat în Huși, ..21 jud.V., CNP –_, recidivist și
* F. M. V., fiul lui V. și F., născut la data de 12.03.1978 în mun.V., domiciliat în Huși ..37 jud.V., CNP –_, recidivist, la următoarele pedepse:
- câte o pedeapsă de câte 7(șapte) ani închisoare pentru săvârșirea a câte unei infracțiuni prev.și ped. de art.189 alin.1 cu ref.la alin.2 C.pen.;
- câte o pedeapsă de câte 3(trei) luni închisoare pentru săvârșirea a câte unei infracțiuni prev.și ped. de art.180 alin.2 C.pen., ambele cu aplic.art.33 lit.a și art.37 lit.b C.pen.
În baza art.33 lit.a C.pen. contopește pedepsele urmând ca fiecare inculpat să execute pedeapsa cea mai grea, adică 7(șapte) ani închisoare.
Pe durata prev.de art.71 alin.2 C.pen. interzice fiecărui inculpat exercițiul drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II.a și b C.pen.
În baza art.350 C.pr.p.menține starea de arest preventiv a inculpaților.
În temeiul disp.art.88 C,pen. deduce la zi durata durata reținerii și arestării preventive de la data de 17.06.2013 pentru inculpatul C. F. și de la data de 18.06.2013 pentru inculpatul F. M.-V..
Constată că partea vătămată C. R. nu se constituie parte civilă în cauză.
Obligă fiecare inculpat să achite câte 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de către stat din care (ptr.inculpatul C. F.) suma de 300 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu se stabilește în sarcina Ministerului Justiției și va fi virat în conturile Baroului Avocaților V..
Constată că inculpatul F. M.-V. a fost asistat de apărător ales.”
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
„În după-amiaza zilei de 16.06.2013, în jurul orelor 17,00 după ce, potrivit declarației inculpatului C. F., au consumat băuturi alcoolice ajungând în stare avansată de ebrietate, cei doi inculpați se deplasau pe . mun. Huși spre locuința inculpatului F. M. V.. În momentul în care au ajuns în apropierea magazinului mixt existent pe această stradă, cei doi au văzut-o pe partea vătămată C. R., în vârstă de 17 ani, împreună cu martorul N. L. G.. După ce martorul a intrat în magazin, cei doi inculpați au rămas cu partea vătămată, căreia au început să-i reproșeze niște incidente anterioare. I. C. F. a recunoscut că i-a reproșat părții vătămate că anterior ar fi jignit-o pe soția sa, motiv pentru care i-a aplicat două lovituri cu palma după cap. P. vătămată a declarat că și inculpatul F. M. V. a început să-i reproșeze faptul că ar fi executat pedeapsa cu închisoarea, în urmă cu doi ani din cauza mărturiei pe care ar fi depus-o el în legătură cu un telefon. De asemenea partea vătămată a mai menționat că inculpatul F. M. V. l-a apucat de mână și l-a tras în timp ce inculpatul C. F. l-a lovit cu palma după cap. În acest moment, din magazin a ieșit martorul N. L. G. care, văzând această situație, le-a solicitat celor doi să-l lase în pace pe vătămat. I. C. F. i-a spus martorului *să-l las în pace, că ei au niște „bilete" mai vechi*. In timp ce martorul a rămas în fața magazinului i-a văzut pe cei trei care au plecat spre locuința inculpatului F. M. V., aflată la cea 30 m de magazin. I. F. M. V. îl trăgea de mână pe vătămat în timp ce inculpatul C. F. se afla în spatele acestuia. P. vătămată le-a solicitat celor doi să-l lase în pace însă aceștia au continuat deplasarea. Martorul N. L. G. a mai precizat că, partea vătămată era speriată și *s-a scăpat pe ea* în momentul în care se îndreptau spre locuința inculpatului F. M. V.. In acest moment martorul a verificat să vadă dacă avea telefonul însă a constatat că-l uitase acasă, motiv pentru care s-a deplasat la locuința sa unde a sesizat organele de poliție (ora 17,44 mențiune care apare pe procesul verbal de sesizare).
Din fișa de intervenție rezultă că apelul a fost la 17,45 iar din cele consemnate rezultă că, prietenul său a fost luat cu forța și bătut apoi dus la locuința ce se află pe . care aparține inculpatului F. M. V.
Până la sosirea organelor de poliție, la locuința inculpatului F. M. V. ( în procesul verbal întocmit de către organele de poliție este menționată ora 18,20) într-o cameră a acestuia s-au aflat partea vătămată, și cei doi inculpați. P. vătămată a declarat că, cei doi inculpați i-au aplicat mai multe lovituri, iar la un moment dat inculpatul F. M. V. l-a amenințat cu un cuțit pe care i l-a pus la gât spunându-i că o să-l omoare și că nu va mai ieși viu din casa lui. După ce a aruncat acest cuțit, a luat alt cuțit, cu care a continuat să-l amenințe, iar apoi i-a aplicat o lovitură în zona gurii. La un moment dat inculpatul F. M. V. a scos o bâtă de baseball cu care l-a lovit ușor peste picioare în zona genunchilor și în cap. Apoi, inculpatul C. F. a luat bâta și i-a aplicat lovituri puternice peste ambele picioare. În timpul acestei agresiuni, la locuința inculpatului FRENTESCU M. V. au sosit organele de poliție însoțite de o patrulă de jandarmi.
Din procesul verbal întocmit de polițiști rezultă că aceștia au strigat la poartă, moment în care dintr-o cameră a ieșit inculpatul C. F. care le-a spus că inculpatul FRENTESCU M. V. nu este acasă, însă la scurt timp a ieșit acesta. Fiind întrebat de către polițiști dacă partea vătămată nu se află în locuința sa, inculpatul FRENTESCU M. V. a negat, însă în acest moment s-au auzit strigăte de ajutor din interior. Atunci din casă a ieșit partea vătămată care s-a apropiat de poartă după care a sărit gardul împrejmuitor ajungând astfel în stradă. În legătură cu prezența părții vătămate în locuința sa inculpatul FRENTESCU M. V. a declarat că a fost adus de un prieten de-al său căruia nu-i știe numele pentru a consuma alcool la el acasă. În timp ce inculpatul FRENTESCU M. V. discuta cu polițiștii, inculpatul C. F. a fugit în spatele grădinii. I." FRENTESCU M. V. a devenit agresiv, adresând cuvinte și expresii vulgare părții vătămate, refuzând să însoțească organele de poliție la sediul Poliției mun. Huși. P. vătămată a fost luată de către organele de poliție și audiată în legătură cu cele întâmplate. Cu această ocazie, partea vătămată a declarat în mod constant că a fost luat forțat de cei doi și dus la locuința inculpatului FRENTESCU M. V. unde a fost lovit de aceștia și amenințat cu un cuțit.
P. vătămată a fost examinată medico-legal și din concluziile raportului de expertiză rezultă că a prezentat *leziuni traumatice de tipul tumefacției și excoriației la nivelul picioarelor care s-au putut produce prin lovire cu/de corpuri dure* pentru care a necesitat 3-4 zile de îngrijiri medicale.
Din rapoartele întocmite de jandarmii care au însoțit organele de poliție rezultă că, în momentul în care inculpatul FRENTESCU M. V. discuta cu polițiștii, din casă a ieșit partea vătămată care a solicitat să fie salvat deoarece îi era frică de acesta. P. vătămată prezenta urme de violență în zona feței precum și urme de urină pe pantalon și mirosea a fecale.
Tot în procesul verbal se menționează că, în momentul în care partea vătămată a cerut ajutor, inculpatul FRENTESCU M. V. i-a adresat amenințări spunându-i să stea în curte, însă la solicitarea unui jandarm să vină în stradă, aceasta a sărit gardul și astfel a reușit să scape de inculpatul FRENTESCU M. V..
În timpul cercetărilor, mai precis la data de 17.06.2013, cu ocazia perchezițiilor domiciliare la locuințele celor doi inculpați, a fost identificat inculpatul C. F. și condus la sediul poliției mun. Huși. Din procesul verbal întocmit de către organele de poliție rezultă că, în momentul în care au intrat în locuința inculpatului F. M. V., deși somat, acesta a fugit escaladând mai multe garduri. Deși a fost folosită arma din dotare, fiind executat un foc de avertisment, inculpatului F. M. V. a fugit către pârâul Turbata, iar organele de politie nu au reușit să-l prindă din cauza vegetației luxuriante. A doua zi, în data de 18.06.2013 inculpatul F. M. V. s-a prezentat la organele de poliție însoțit de apărătorul angajat.
Cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința inculpatului F. M. V. au fost identificate, în camera acestuia, pe pervazul unei ferestre zidite, sub un pat și într-un spațiu al fostei uși, 3 cuțite și o teacă din lemn, care au fost ridicate. P. vătămată a declarat la data de 03.07.2013 că din cele trei cuțite prezentate, l-a recunoscut pe cel din fotografia nr.12 a planșei atașate procesului verbal de percheziție domiciliară și anume cuțitul care are o lamă de 17 cm și un mâner de 12 cm confecționat din imitație de os de culoare galben cu maro, ca fiind unul din cuțitele cu care inculpatul F. M. V. l-a amenințat.
În cauză, în faza cercetării, a fost audiată mama inculpatului F. M. V. care a menționat că se afla în casă când a auzit râsete și țipete și a recunoscut vocile fiului său și a inculpatului C. F.. In momentul în care au venit organele de poliție l-a auzit pe vătămat strigând ajutor și ieșind în fugă din casă după care a sărit gardul în stradă.
A mai menționat că, după plecarea polițiștilor i-a văzut pe inculpatul C. F. și pe fiul său stând de vorbă, iar seara acesta din urmă i-a spus că se așteaptă să fie căutat de poliție.
Fiind audiată de procuror F. F. a declarat că, nu știe ce s-a întâmplat în camera fiului său, însă, referitor la țipetele care se auzeau a menționat că, *am recunoscut glasul lui C. F.. Acesta când este în stare de ebrietate țipă de te sperii și te temi că se bate cu cineva* Martora a mai menționat că nu l-a auzit pe vătămat și nici nu a știut de prezența lui în cameră până când nu au venit polițiștii.
Fratele inculpatului F. M. V., pe nume F. G., a declarat la organele de poliție că l-a văzut pe vătămat stând pe pat iar alături era inculpatul C. F.. Din pragul ușii și-a dat seama că s-a întâmplat ceva deoarece partea vătămată era speriată. Când a ieșit în curte, s-a întâlnit cu mama sa care i-a spus că fratele său îl ține în casă pe vătămat și-l bate. Martorul a mai precizat că au venit polițiștii și după plecarea acestora l-a auzit pe inculpatul C. F. râzând și spunând că partea vătămată striga după ajutor. După aproximările sale, partea vătămată a stat în camera fratelui său cea 40 minute.
În cauză patrula de jandarmi care s-a deplasat la fața locului, însoțind organele de poliție a efectuat filmări cu o cameră video iar din înregistrări rezultă că au surprins doar o parte din cele întâmplate în fata imobilului inculpatului F. M. V.. Înregistrarea începe cu imaginea părții vătămate care relatează că a fost *sechestrat*, a fost lovit și nu a fost lăsat să plece. Din imagini se vede că partea vătămată este speriată, semn că într-adevăr a fost supus unor violențe fizice și psihice, cât timp s-a aflat în locuința inculpatului F. M. V.. Tot din înregistrare rezultă că, inculpatul C. F. a plecat de la gardul locuinței inculpatului F. M. V., rămânând numai acesta din urmă să discute cu polițiștii.
La un moment dat, polițistul îl întreabă pe inculpatul F. M. V. *voi erați în față la magazinul ăla?.... ai spus ceva de un scuter ..că l-a adus cu un scuter* iar inculpatul răspunde *v-am dat detalii unde eram?*. Ulterior, la întrebările polițistului dacă pe vătămat l-a adus cineva cu scuterul, inculpatul F. M. V. a răspuns afirmativ însă la întrebarea cine era acea persoană care a venit cu scuterul a răspuns că *nu are importanță*...*l-a adus cineva la mine cu o sticlă de alcool, de bere*.
În declarația" olografă, inculpatul F. M. V. a menționat că, în timp ce discuta cu polițiștii, partea vătămată a ieșit din casă și a sărit gardul în stradă, deși ar fi putut ieși pe poartă și că nu a fost invitat în acel moment la sediul poliției. Din înregistrarea video, existentă la dosar, rezultă că, inculpatul, la invitația polițistului de a-l însoți la Poliția mun. Huși, inculpatul F. M. V. răspunde *nu, deocamdată nu vă însoțesc nicăieri și nici nu vă voi însoți nici acum 5000 de ani*.
Pe tot parcursul cercetărilor inculpații au negat că l-ar fi lipsit de libertate pe vătămat, susținând că acesta a mers de bună voie la locuința inculpatului F. M. V. pentru a consuma băuturi alcoolice. De asemenea au mai precizat că nimeni nu l-a împiedicat pe vătămat să iasă din camera inculpatului, mai ales că ușa era deschisă, și dacă într-adevăr acesta ar fi fost luat forțat de pe stradă, putea să aibă o reacție care să fie auzită de vecini. Aceste afirmații ale inculpaților sunt infirmate pe de o parte de declarațiile părții vătămate și ale martorului N. L. G., iar pe de altă parte de contradicțiile existente în declarațiile inculpaților și de comportamentul acestora imediat după sosirea organelor de poliție la fața locului. De asemenea sunt infirmate și de rapoartele întocmite de către jandarmii care însoțeau patrula poliției precum și de polițiști în procesul verbal întocmit în cauză. Așa cum se poate constata, "inculpatul F. M. V., a răspuns, la întrebarea legată de prezența părții vătămate în casă, că vătămatul a fost adus de o persoană cu motoscuterul, refuzând să indice identitatea acelei persoane. I. nu a susținut din primul moment că ar fi venit toți trei de la magazin, la locuința sa pentru a bea bere, așa cum a afirmat ulterior când a fost audiat de polițiști.
Instanța apreciază că depozițiile inculpaților sunt vădit nesincere și în totală contradicție cu întregul material probator administrat în cauză în faza de urmărire penală și confirmat în timpul cercetării judecătorești.
În cazul infracțunii de lipsire de libertate nu interesează dacă victimei i s-a lăsat ori nu libertatea de mișcare într-un perimetru restrâns și nici dacă locul unde s-a produs privarea de libertate era închis ori deschis, ci trebuie să existe o împiedicare a acesteia de a părăsi spațiul respectiv oricând dorește (decizia 1017/1998 a Curții de A. București)", (decizia 200/1996 a Curții de A. București). In cauză, partea vătămată minoră, aflată în prezența celor doi inculpați, majori, aflați în stare de ebrietate, cunoscuți cu antecedente penale și care, potrivit declarației inculpatului C. F., aveau să-i reproșeze niște incidente anterioare. Toate acestea au creat o presiune psihică asupra părții vătămate, chiar și fizică, potrivit declarației acesteia, întrucât a fost lovită, ceea ce conduce la ideea că într-adevăr a fost lipsită de libertate.
Potrivit disp.art. 75 C.pr.p., declarațiile părții vătămate pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul celorlalte probe existente în cauză, în speță, declarațiile părții vătămate se coroborează cu probele concludente administrate în cauză, care demonstrează cu certitudine vinovăția inculpaților.
Totodată, în conformitate cu disp.art.63 alin.2 C.pr.p., instanța apreciază că situația de fapt astfel cum a fost expusă, rezultă din întreg materialul probator administrat pe parcursdul procesului penal, neexistând temei pentru achitareainculpaților, așa cum au solicitat apărătorii acestora la cuvântul la fond a cauzei.
În drept, faptele inculpaților de a lovi partea vătămată minoră C. R. și de a o conduce la locuința inculpatului F. M. V., contrar voinței acesteia, iar aici de a o împiedica să plece lipsind-o astfel de libertatea de mișcare, aproximativ 40 minute, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de lovire și lipsire de libertate, fapte prev.de art. 180 al.2 și art.189 al.1 cu referire la al.2 din C.P., ambele cu aplic.art.33 lit.a și art.37 lit.b C.P.
Sub aspectul laturii obiective, infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, presupune ca fapta pentru care, o persoană lipsită de libertate în mod ilegal, adică de posibilitatea de a se deplasa și acționa în conformitate cu propria voință.
În condițiile speței, se observă că libertatea de voință a părții vătămate a fost afectată de o constrângere fizică și morală folosită de inculpați, care au cauzat acesteia o puternică stare de teamă. În atare situație, chiar dacă în condițiile obișnuite, partea vătămată ar fi avut posibilitatea de a părăsi pe ușă încăperea în care se afla, datorită stării de teamă insuflată de inculpați, acesta nu a putut acționa cu voință liberă, fiind astfel lipsită în mod evident de libertate.
Asupra laturii subiective, inculpații au săvârșit infracțiunile cu intenție directă, forma vinovăției prevăzută de art. 19 pct.1 lit.”a” cod pen., având reprezentarea faptelor lor și urmărind producerea rezultatului.
Intenția inculpaților rezultă din mijloacele de probă administrate precum și din declarația acestora de recunoaștere doar a faptelor de lovire.
Apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 345 alin.2 cod pr. pen. în sensul că faptele comise de inculpat există constituie infracțiuni și au fost săvârșite cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța va dispune antrenarea răspunderii penale a acestuia.
La proporționalizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate pentru fiecare dintre infracțiunile săvârșite, instanța va avea n vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 alin.1 cod pen.
În acest sens se va ține seama de limitele de pedeapsă prev.de art.180 alin.1 și art.189 alin.1 cu referire la al.2 C.pen., de gradul de pericol social concret dat de circumstanțele reale ale faptei, de urmările care s-au produs, de momentul săvârșirii faptelor, precum și de persoana inculpaților care sunt recidiviști, au fost condamnați de mai multe ori pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat, iar inculpatul F. M. V. a mai fost condamnat și pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de ultraj.
Din fișa de cazier a inculpatului F. M. V. rezultă că, ultima pedeapsă a fost cea de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.215 al.1 CP. aplicată prin sentința penală 227 din 15.06.2010 a Judecătoriei Huși, rămasă definitivă prin decizia penală 1104 din 18.10.2011 a Curții de A. lași. A fost arestat la data de 27.10.2011 și liberat la data de 06.03.2012, cu un rest de 51 de zile. Raportat la condamnările anterioare, rezultă că inculpatul se află în stare de recidivă postexecutorie, prev.de art.37 lit.b C.P.
Din fișa de cazier a inculpatului C. F. rezultă că, ultima pedeapsă este de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, aplicată prin sentința penală nr.80 din 04.03.2011 a Judecătoriei Huși, rămasă definitivă prin decizia penală 1198 din 03.11.2011 a Curții de A. lași. A fost arestat la 15.11.2011 și liberat la 26.03.2013, cu un rest de 49 de zile. Raportat la condamnările anterioare, rezultă că inculpatul se află în stare de recidivă postexecutorie, prev.de art.37 lit.b C.P.
Cu privire la persoana inculpaților, aceștia sunt căsătoriți, au câte 1 copil minor, sunt fără ocupație și domiciliază în mun. Huși.
Totodată instanța arată că scopul educativ și preventiv al pedepselor aplicate anterior nu și-au găsit o reflectare adecvată în comportamentul inculpaților.
Astfel inculpații și-au reluat activitatea infracțională, fapt care demonstrează că sancțiunile aplicate anterior de către instanța de judecată nu și-au atins scopul.
Potrivit art. 52 cod pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Pentru ca pedeapsa să-și realizeze funcțiile și scopul, aceasta trebuie să corespundă sub aspectul duratei și naturii sale, gravității faptei comise.
Față de cele menționate, având în vedere circumstanțele în care au fost comise faptele, precum și starea de recidivă prev.de art.37 lit.b C.p., instanța apreciază că scopul pedepselor, în egală măsură preventiv și educativ, poate fi atins prin aplicarea unor pedepse cu executare în regim de detenție. Faptele comise de inculpați se află în concurs real, urmând ca instanța să dispună în temeiul disp.art.33 lit.a contopirea pedepselor.
Ca pedeapsă, accesorie, apreciind că faptele comise nu atrag nedemnitatea inculpaților de a exercita activități, ce presupun responsabilitatea civică (dreptul de vot) văzând jurisprudența CEDO asupra acestei chestiuni (cauza Hirst contra Marii Britanii) și decizia nr.74/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite (recurs în interesul legii) în baza art. 71 alin.1,2 cod pen. se vor aplica inculpaților pedepsele accesorii constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit.”a” teza a –II-a și lit.”b” cod pen., pe durata executării pedepsei.
În baza art. 350 alin.2 cod pr. pen.,va menține măsura arestării preventive și starea de arest preventiv a inculpaților F. M. V. și C. F..
În baza art. 88 alin.1 cod pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C. F. durata reținerii și arestării preventive de la 17.06.2013 la zi, iar pentru inculpatul F. M. V. de la data de 18.06.2013 la zi.
Inculpații fiind arestat preventiv prin încheierea de ședință nr.21 C din 18.06.2013 a Judecătoriei Huși în dosarul nr._ în baza căreia au fost emise mandatele de arestare preventivă nr. 18/18.06.2013 pentru inculpatul F. M. V. și nr.19/18.06.2013 pentru inculpatul C. F..
Sub aspectul laturii civile, instanța reține următoarele:
Înainte de citirea actului de sesizare partea vătămată C. R. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Constatând culpa procesuală a inculpatului, în baza art. 189 cod pr. pen. și art. 191 alin.1 cod pr. pen. îl va obliga pe acesta să achite suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.”
Împotriva sentinței primei instanțe, în termen legal, au declarat recurs inculpații C. F. și F. M. V. și partea civilă C. R..
Inculpații au susținut că nu l-au lipsit de libertate pe partea civilă C. R. ci doar l-au lovit, acesta mergând cu ei la locuința inculpatului F. M. V. de bună voie.
În subsidiar au solicitat redozarea pedepsei având în vedere . noului cod penal și gravitatea redusă a faptei în cazul în care s-ar considera că au comis aceste fapte.
P. vătămată C. R. care între timp a devenit major, și-a retras apelul declarat arătând că l-a declarat numai pentru a prezenta situația de fapt în fața instanței de apel.
Pe parcursul judecării căii de atac a intrat în vigoare noul cod de procedură penală, recursurile devenind apeluri.
C. examinând actele și lucrările dosarului de fond și sentința criticată prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, constată că apelurile inculpaților sunt fondate numai în ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile ca urmare a intrării în vigoare a noului cod penal.
Din analiza coroborată a materialului probator administrat în cauză, rezultă că în mod judicios și temeinic argumentat, instanța de fond a stabilit vinovăția inculpaților F. M. V. și C. F. în comiterea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată în raport de situația de fapt reținută.
Instanța de fond a dat eficiență dispozițiilor referitoare la aprecierea probelor, evaluându-le în mod unitar evidențiind aspecte concordante ce susțin vinovăția inculpaților apelanți și probele ce au servit ca temei al soluționării cauzei.
De asemenea, a verificat probatoriul administrat prin prisma apărărilor inculpaților, motivând soluția de înlăturare a acestora, prin expunerea argumentelor de fapt și de drept ce au fundamentat soluția pronunțată.
Pe baza analizei amănunțite a probelor administrate în cursul urmăririi penale, dar și a celor administrate în mod nemijlocit, prima instanță a reținut o situație de fapt corectă, existând probe certe de vinovăție a inculpaților apelanți, în comiterea faptelor, probe ce au înlăturat prezumția de nevinovăție instituită de dispozițiile codului de procedură penală.
Astfel, soluția de condamnare a inculpaților apelanți se bazează pe interpretarea și coroborarea următoarelor mijloace de probă: procesul-verbal de sesizare, declarațiile părții vătămate dată în faza de urmărire penală, procesele-verbale de cercetare la fața locului, procesele-verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare și planșe foto, raportul de expertiză medico-legală, 2 CD-uri cu înregistrarea unui fragment din cele întâmplate imediat după sesizarea organelor de poliție, declarațiile martorilor audiați în cauză și declarațiile inculpaților.
Deși inculpații apelanți nu au recunoscut faptele de lipsire de libertate negând că partea civilă ar fi fost dusă și reținută în casa inculpatului F. M. V. împotriva voinței sale, probele administrate în cauză dovedesc contrariul.
Astfel, din declarațiile date de martorul N. L. G. care a și anunțat organele de poliție, rezultă clar că inculpatul F. M. V. îl trăgea de mână pe partea vătămată în timp ce inculpatul C. F. se află în spatele acestuia, partea vătămată le spunea să îl lase în pace și fiind vizibil speriat s-a scăpat pe el având pantalonii uzi.
Declarația acestui martor este întărită și de relatările din procesul verbal întocmit de polițiști din care rezultă că aceștia în momentul în care au ajuns la poarta inculpatului F. M. V. s-au auzit strigătele de ajutor ale părții vătămate care venea din interiorul casei acestuia, la scurt timp partea vătămată ieșind din casă și sărind gardul, în drum.
Relatările părții vătămate referitoare la faptul că a sărit gardul, nu de frică ci la îndemnul polițiștilor, este puerilă, declarația acestuia din fața instanței de fond raportat la probele administrate fiind clar dată în favoarea inculpaților.
Inculpații nu au negat că au lovit-o pe partea vătămată dar sunt neconcordanțe între declarațiile lor și actul medical depus la dosar, care arată că loviturile mai grave au fost date la nivelul picioarelor și nu peste cap cu palma, așa cum au relatat părțile.
Nici împrejurarea că partea civilă, după ce a fost lovită, ar fi mers de bună voie cu inculpații nu este credibilă.
De altfel, atitudinea inculpaților din momentul efectuării percheziției domiciliare efectuate la locuința inculpatului F. M. V., dovedesc că aceștia au comis faptele nefiind explicabilă altfel fuga acestuia din urmă.
La toate acestea se adăuga și declarația mamei inculpatului F. M. V., dată în faza cercetării care a precizat că în momentul în care au venit organele de poliție l-a auzit pe vătămat strigând ajutor și ieșind în fugă din casă după care a sărit gardul in stradă.
Prin urmare susținerile inculpaților apelanți și a părții vătămate din fața instanței de apel referitoare la greșita reținere a instanței de fond a situației de fapt nu sunt fondate, instanța de fond stabilind corect că inculpații apelanți au comis infracțiunea de „ lipsire de libertate” în concurs cu infracțiunea de „lovire”.
Noul cod penal intrat în vigoare pe parcursul judecării căii de atac a prevăzut, pentru infracțiunea de „lipsire de libertate” limitele de pedeapsă mai mici.
Analizând regimul sancționator al legii vechi și al legii noi pentru cele două infracțiuni precum și criteriile de individualizare raportat la faptele comise și persoana inculpaților, C. constată că pentru infracțiunea de „ lipsire de libertate” legea mai favorabilă este legea nouă iar pentru infracțiunea de lovire, legea mai favorabilă este cea veche.
Având în vedere împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valorile ocrotite, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, antecedența penală a inculpaților, conduita acestora, nivelul de educație, vârsta, situația familială și socială precum și limitele de pedeapsă prevăzute de legea nouă, C. consideră că se impune reducerea de la 7 (șapte) ani închisoare la 4 (patru) ani închisoare, pedepsele aplicate inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor de „ lipsire de libertate” prev. de art. 205 alin.1,2 lit. b Cod penal, acestea fiind în măsură să asigure funcția de constrângere și reeducare precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Aceleași criterii de individualizare duc la concluzia că pedeapsa de 3 ( trei) luni închisoare aplicată inculpaților pentru infracțiunea de lovire a fost dozată corespunzător de către instanța de fond.
În ceea ce privește starea de recidivă reținută în sarcina inculpaților, C. constată că noul cod penal a modificat condițiile în care se poate reține această stare de agravare, primul termen al recidivei fiind o pedeapsă mai mare de 1 (un) an închisoare.
Din fișa de cazier a inculpaților rezultă că numai pentru inculpatul F. M. V. se poate reține starea de recidivă post executorie față de pedeapsa de 3 (trei) ani și 2 (două) luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 375/ 26 mai 2006 a Judecătoriei Huși, acesta săvârșind o altă infracțiune înainte de împlinirea termenului necesar reabilitării.
Pentru inculpatul C. F. nu se poate reține starea de recidivă deoarece condamnările sale anterioare au fost la pedeapsa de 6 luni închisoare.
Constatând că sunt motive de desființare a hotărârii apelate numai în ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile, în baza art. 421 alin. 1 pct. 2 lit. a Cod procedură penală va admite apelurile declarate de inculpații F. M. V. și C. F. împotriva sentinței penale nr.297/11.10.2013 a Judecătoriei Huși pe care o va desființa în parte în latură penală.
Rejudecând cauza:
Va descontopi pedepsele de câte 7(șapte)ani închisoare stabilite inculpaților apelanți prin sentința penală apelată și va repune în individualitatea lor pedepsele componente.
Va înlătura din încadrarea juridică reținută în sarcina inculpatului C. F., prevederile art.37 lit.b Cod penal din 1968.
Va reduce de la 7(șapte)ani închisoare la 4(patru)ani închisoare, pedepsele aplicate inculpaților F. M. V. și C. F., pentru săvârșirea a câte o infracțiune de lipsire de libertate, prev. de art.205 alin.1,2 lit.b Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal și art.37 lit.b Cod penal din 1968 pentru inculpatul F. M. V..
Va menține pedepsele de 3(trei)luni închisoare aplicate inculpaților pentru săvârșirea a câte o infracțiune de lovire, prev. de art.180 alin.2 Cod penal din 1968, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal din 1968 pentru inculpatul F. M. V..
În baza art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal din 1968 va contopi pedepsele aplicate urmând ca inculpații să execute pedeapsa cea mai grea, adică câte 4(patru)ani închisoare.
Va înlătura pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal din 1968 pe durata și în condițiile art.71 Cod penal din 1968 și va aplica inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a,b Cod penal pe durata și în condițiile art.65 Cod penal.
Va deduce din pedeapsa aplicată inculpaților durata arestării preventive după data de 11.10.2013.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Cheltuielile judiciare din apelul inculpaților vor rămâne în sarcina statului inclusiv suma de 600 lei, ce reprezintă onorarii avocați desemnați din oficiu, ce va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Va lua act de retragerea apelului declarat de partea civilă C. R. împotriva aceleiași sentințe penale.
Va obliga partea civilă C. R. să achite suma de 300 lei, cheltuieli judiciare din care suma de 150 lei, reprezintă onorariu avocat desemnat din oficiu ce va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile declarate de inculpații F. M. V. și C. F. împotriva sentinței penale nr.297/11.10.2013 a Judecătoriei Huși pe care o desființează în parte în latură penală.
Rejudecând cauza:
Descontopește pedepsele de câte 7(șapte)ani închisoare stabilite inculpaților apelanți prin sentința penală apelată și repune în individualitatea lor pedepsele componente.
Înlătură din încadrarea juridică reținută în sarcina inculpatului C. F., prevederile art.37 lit.b Cod penal din 1968.
Reduce de la 7(șapte)ani închisoare la 4(patru)ani închisoare, pedepsele aplicate inculpaților F. M. V. și C. F., pentru săvârșirea a câte o infracțiune de lipsire de libertate, prev. de art.205 alin.1,2 lit.b Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal și art.37 lit.b Cod penal din 1968 pentru inculpatul F. M. V..
Menține pedepsele de 3(trei)luni închisoare aplicate inculpaților pentru săvârșirea a câte o infracțiune de lovire, prev. de art.180 alin.2 Cod penal din 1968, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal din 1968 pentru inculpatul F. M. V..
În baza art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal din 1968 contopește pedepsele aplicate urmând ca inculpații să execute pedeapsa cea mai grea, adică câte 4(patru)ani închisoare.
Înlătură pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal din 1968 pe durata și în condițiile art.71 Cod penal din 1968 și aplică inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a,b Cod penal pe durata și în condițiile art.65 Cod penal.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpaților durata arestării preventive după data de 11.10.2013.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Cheltuielile judiciare din apelul inculpaților rămân în sarcina statului inclusiv suma de 600 lei, ce reprezintă onorarii avocați desemnați din oficiu, ce va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Ia act de retragerea apelului declarat de partea civilă C. R. împotriva aceleiași sentințe penale.
Obligă partea civilă C. R. să achite suma de 300 lei, cheltuieli judiciare din care suma de 150 lei, reprezintă onorariu avocat desemnat din oficiu ce va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.04.2014.
Președinte,Judecător,
G. SanduDaniela D.
Grefier,
C. D.
Redactat G.S.
Tehnoredactat V.M
2 ex/ 08 mai 2014
Judecătoria Huși
Judecător C. T.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 97/2013. Curtea... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Sentința nr.... → |
|---|
