Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 478/2013. Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 478/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 30-04-2013 în dosarul nr. 478/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ Nr. 478/2013

Ședința publică de la 30 Aprilie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE A. D.

Judecător G. S.

Grefier E. A.

Ministerul Public reprezentat de procuror I. C. din cadrul

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași

Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de inculpații S. M. M., H. E. C. și H. E. împotriva sentinței penale nr. 406 din 12.02.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, având ca obiect infracțiunea de furt calificat (art. 209 C.p.) .

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpații recurenți, în stare de deținere, S. M. M. asistată de avocat B. D., apărător desemnat din oficiu, H. E. C., asistat de avocat Todeanca M., apărător desemnat din oficiu și H. E., asistată de avocat B. G., apărător desemnat din oficiu, lipsă fiind partea civilă.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele mai sus arătate cu privire la prezența părților și a modului de îndeplinire a procedurii de citare cât și despre faptul că, prin serviciul de registratură, d-na avocat B. G. a depus la dosar cerere prin care solicită scutirea de la plata amenzii judiciare aplicate prin încheierea din 16 aprilie 2013, după care:

Avocat B. G. depune la dosar adeverință medicală în susținerea cererii de scutire de la plata amenzii judiciare aplicate la termenul anterior.

Având în vedere înscrisul medical depus la dosar de d-na avocat B. G., instanța revene asupra amenzii judiciare aplicate la termenul din 16 aprilie 2013 și dispune exonerarea doamnei avocat de la plata amenzii judiciare în cuantum de 500 lei.

Instanța, pune în discuția părților tardivitatea recursului promovat de H. E., raportat la data înregistrării recursului.

Interpelați de către instanță, inculpații S. M. M. și H. E. C., arată că mențin recursurile promovate împotriva sentinței instanței de fond, nu mai sunt alte cereri sau probe de formulat.

Nemaifiind alte cereri sau probe de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.

Avocat B. D. pentru inculpata S. M. M., având cuvântul, solicită să se admită recursul, casarea sentinței instanței de fond cu reținerea spre rejudecare în baza art. 385¹⁵alin. 2 lit. d Cod procedură penală, raportat la motivul de casare prevăzut de art. 385⁹alin. 17² Cod procedură penală, respectiv, consideră că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii având în vedere refuzul instanței de fond de a judeca pe cei trei inculpați în baza dispozițiilor art. 320¹Cod procedură penală. În respectiva încheiere se face referire la art. 320¹alin. 4 potrivit căruia instanța poate judeca respectiva cauză prin realizarea cercetării judecătorești în condițiile în care se consideră că nu sunt suficiente probe la dosarul cauzei realizate în cursul urmăririi penale însă, apreciază că în fapt instanța a făcut aplicarea art. 320¹alin. 8, articol declarat neconstituțional prin Decizia 1470 din 8.11.2011 a Curții Constituționale. În aceste condiții, în baza acestei decizii nu mai poate fi acordată această prerogativă instanței de judecată de a aprecia în mod liber cu privire la judecarea cauzei în baza procedurii de recunoaștere, având în vedere că inculpații au dat declarații de recunoaștere consideră că trebuia aplicată această procedură. Solicită să se admită recursul, să se rețină cauza spre rejudecare și pe fond să se dispună aplicarea unei pedepse orientată către minimul special prevăzut de lege cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Avocat Todeanca M. pentru inculpatul H. E. C., având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate iar în rejudecare după ce se va reindividualiza pedeapsa, solicită ca instanța să se aplece asupra încheierii din 9.10.2012 prin care instanța de fond a respins cererea formulată de inculpați de judecare a cauzei în baza dispozițiilor art. 320¹Cod procedură penală. Solicită să se constate că inculpatul a recunoscut faptele reținute în sarcina sa prin rechizitoriu și este de acord cu procedura simplificată, solicită să se aibă în vedere și concluziile colegului său. Consideră că s-a făcut o greșită aplicare a legii în condițiile în care nu s-a dat posibilitate inculpaților să beneficieze de dispozițiilor art. 320¹Cod procedură penală, în condițiile în care a recunoscut fapta în totalitate, solicită să se aibă în vedere și declarația de la fila 91, că i s-a propus, nu este el persoana care a avut inițiativa în săvârșirea faptei. Consideră că pedeapsa cu executare aplicată, poate fi reindividualizată sens în care solicită să se aibă în vedere că la momentul când a fost arestat beneficia de condițiile unei liberări sub supraveghere.

Avocat B. G. pentru inculpatul H. E., având cuvântul, arată că este adevărat că inculpata a declarat un recurs peste termen dar, solicită ca aceasta să fie repusă în termenul de recurs. Este adevărat că a fost prezentă la momentul când s-au pus concluzii pe fond dar, având în vedere că este o persoană care nu are calificare de specialitate, gândindu-se că pentru fapta săvârșită i se va aplica o pedeapsă mai ușoară, aceasta nu a mai verificat imediat după pronunțare soluția dată. Motivul pentru care solicită repunerea inculpatei în termenul de recurs este că, nu a avut cunoștință de soluția dată în termen de 10 zile, pe fond solicită redozarea pedepsei raportat la fapta săvârșită, consideră că pedeapsa este mult prea mare, depune la dosar un memoriu din partea inculpatei.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată că sub aspectul recursurilor declarate în ce o privește pe inculpata H. E., corect a fost invocată excepția de tardivitate, a beneficiat de asistență juridică și putea declara recursul în termen. În ceea ce-i privește pe ceilalți doi inculpați, solicită să se respingă ca nefondate recursurile, prima instanță a emis o hotărâre legală și temeinică, a motivat în considerente de ce s-a pronunțat într-o asemenea manieră. De asemenea solicită să se observe că decizia de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 320¹ alin. 1în varianta alin. 8 este o decizie nuanțată, nu a fost declarat neconstituțional în totalitate, este una din situațiile în care Curtea Constituțională a explicitat sensul termenului și nu a fost o decizie de necontituționalitate pură.

Inculpatul H. E. C., având cuvântul, arată că nu a participat la faptă, nu a încurajat în nici un fel activitatea infracțională, soția sa a rămas acasă, au patru copii.

Inculpata S. M. M., având cuvântul, arată că lasă la aprecierea instanței.

Inculpata H. E., având cuvântul, arată că lasă la aprecierea instanței.

Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare .

Ulterior deliberării:

CURTEA DE APEL

Analizând actele și lucrările dosarului constată:

Prin sentința penală nr. 406/2013 a Judecătoriei Iași s-a dispus:

„În baza dispozițiilor art. 334 Cod procedură penală, dispune schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare a instanței, după cum urmează:

- pentru inculpata S.-M. M., din infracțiunea de „furt calificat” prev. și ped. de art. 208 al.1 – art. 209 al. 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea disp. art. 41 al. 2 Cod penal și art. 75 al.1 lit. c Cod penal, în infracțiunea de „furt” prev. și ped. de art. 208 al.1 Cod penal, cu aplicarea disp. art. 41 al. 2 Cod penal;

- pentru inculpatul H. E.-C., din infracțiunea de „complicitate la furt calificat” prev. și ped. de art. 26 Cod penal raportat la art. 208 al.1 – art. 209 al. 1 lit.a Cod penal, cu aplicarea disp. art. 37 al.1 lit. b Cod penal și art. 75 al.1 lit.c Cod penal, în infracțiunea de „complicitate la furt” prev. și ped. de art. 26 Cod penal raportat la art. 208 al.1 Cod penal, cu aplicarea disp. art. 37 al.1 lit.b Cod penal;

- pentru inculpatul H. E., din infracțiunea de „tăinuire” prev. și ped. de art. 221 al.1 Cod penal, în infracțiunea „complicitate la furt” prev. și ped. de art. 26 Cod penal raportat la art. 208 al.1 Cod penal.

Condamnă pe inculpații:

1. S.-M. M., fiica lui I. și M., născută la data de 05.09.1977 în localitatea P. Iloaiei, jud. Iași, domiciliată în mun. Iași, ., ., jud. Iași, CNP_, cetățean român, studii 7 clase, fără ocupație, căsătorită, 3 (trei) copii minori, fără antecedente penale, în prezent deținută în Penitenciarul Bacău sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 129/U din data de 17.07.2011 emis de Judecătoria Iași, pentru săvârșirea infracțiunii de „furt” prev. și ped. de art. 208 al.1 Cod penal, cu aplicarea disp. art. 41 al. 2 Cod penal,la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal, interzice inculpatei S.-M. M. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și lit. b Cod penal.

În baza dispozițiilor art. 350 Cod procedură penală, menține măsura arestării preventive față de inculpata S.-M. M., iar în baza art. 88 Cod penal deduce din durata pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin prezenta sentință penală, perioada reținerii și a arestării preventive, respectiv perioada începând de la data de 16.07.2012 până la zi.

2. H. E.-C., fiul lui C. și G.-M., născut la data de 19.07.1974 în mun. Iași, jud. Iași, domiciliat în ., CNP_, cetățean român, studii 9 clase, fără ocupație, căsătorit, 3 (trei) copii minori, stagiul militar nesatisfăcut, recidivist, în prezent deținut în Penitenciarul Iași sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 130/U din data de 17.07.2011 emis de Judecătoria Iași, pentru săvârșirea infracțiunii de „complicitate la furt” prev. și ped. de art. 26 Cod penal raportat la art. 208 al.1 Cod penal, cu aplicarea disp. art. 37 al. 1 lit.b Cod penal,la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal, interzice inculpatului H. E.-C. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și lit. b Cod penal.

În baza dispozițiilor art. 350 Cod procedură penală, menține măsura arestării preventive față de inculpatul H. E.-C., iar în baza art. 88 Cod penal deduce din durata pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin prezenta sentință penală, perioada reținerii și a arestării preventive, respectiv perioada începând de la data de 16.07.2012 până la zi.

2. H. E., fiica lui V. și T., născută la data de 20.05.1972 în mun. Iași, jud. Iași, domiciliată în com. Ungheni, ., CNP_, cetățean român, studii 10 clase, fără ocupație, căsătorită, 3 (trei) copii minori, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de „complicitate la furt” prev. și ped. de art. 26 Cod penal raportat la art. 208 al.1 Cod penal,la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal, interzice inculpatei H. E. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și lit. b Cod penal.

În baza dispozițiilor 88 Cod penal deduce din durata pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta sentință penală, perioada rețineri și a arestării preventive, respectiv perioada începând de la data de 16.07.2012 și până la data de 09.08.2012, inclusiv.

În baza dispozițiilor art. 350 Cod procedură penală, menține față de inculpata H. E. măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea prevăzută de art. 145 Cod procedură penală, luată prin încheierea de ședință nr.51/08.08.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._/245/2012, rămasă definitivă prin nerecurare.

În baza dispozițiilor art. 145 al.2 ind.1 Cod procedură penală, copii după prezenta hotărâre se vor comunica Secției I Poliție Rurală Iași, Inspectoratului Județean de Poliție Iași, Inspectoratului Județean de Jandarmi Iași, Poliției Comunitare Iași, organelor competente să elibereze pașaportul (Serviciului Public Comunitar pentru eliberarea și evidența Pașapoartelor Simple Iași), precum și organelor de frontieră (Inspectoratului General al Poliției de Frontieră), pentru luarea măsurilor corespunzătoare.

În baza dispozițiilor art. 14 și art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 1357 Cod civil, admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă M. T., domiciliată în mun. Iași, Șoseaua Națională nr. 192, ., ., în prezent internată în Centrul de îngrijire și asistență pentru adulți cu handicap ”Casa Floris”, cu sediul în mun. B., ., jud. B. și, în consecință obligă, în solidar, pe inculpații S.-M. M., H. E.-C. și H. E. să plătească părții civile suma de 43.700 lei, cu titlu de despăgubiri materiale.

În baza dispozițiilor art. 353 Cod procedură penală raportat la art. 163 Cod procedură civilă, în vederea reparării pagubei produsă prin infracțiune, dispune luarea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra următoarelor bunuri mobile: un telefon marca „Samsung Galaxy” de culoare neagră, cu husă de aceeași culoare și încărcător, ridicat la data de 23.07.2012 de către organele de poliție de la martorul S.-M. A. și depus la camera de corpuri delicte din cadrul Poliției Municipiului Iași, 60 bucăți cherestea, cu lungimea de 5 m, lățimea de 114 cm, 12 căpriori din lemn, având lungimea de 6 metri și lățimea de 100 cm, 2 paleți cu bolțari BCA, 10 bucăți fier beton striat, 36 bucăți tablă ondulată, o betonieră marca LIMEX 190L, un aragaz marca „Yucel” (cu 3 ochiuri tip plită), bunuri ce aparțin inculpaților H. E.-C. și H. E., identificate în locuința acestora în data de 25.07.2012, de către organele de poliție și lăsate în custodia numitei P. E. L., fiica lui natural și E., născută la data de 04.05.1994 în ., cu domiciliul în com. Ungheni, ..

C. de pe dispozitivul prezentei hotărâri judecătorești se va comunica numitei P. E. L. care, până la soluționarea definitivă a cauzei, are obligația de a nu înstrăina și a nu folosi bunurile ce i-au fost lăsate în custodie la data de 25.07.2012.

În baza art. 189 Cod procedură penală suma de 1.900 lei, reprezentând onorariu avocați oficiu în faza de urmărire penală și în faza de judecată (delegațiile nr. 8863/16.07.2012, 8862/16.07.2012, 9181/02.08.2012, 8861/16.07.2012, 8886/17.07.2012 și 9180/02.08.2012, în faza de urmărire penală și delegațiile nr. 9332/09.08.2012, 9333/09.08.2012, în faza de judecată), va fi suportată din fondurile speciale ale Ministerului Public, suma de 1.100 lei și respectiv a Ministerului Justiției, suma de 800 lei, urmând a fi inclusă în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat.

În baza dispozițiilor art. 191 al. 1 și 2 Cod procedură penală, obligă pe fiecare dintre inculpații S.-M. M., H. E.-C. și H. E. să plătească statului, cu titlu de cheltuieli judiciare, după cum urmează:

- inculpata S.-M. M., suma de 600 lei, din care suma de 100 lei reprezintă onorariu avocat oficiu (în faza de urmărire penală);

- inculpatul H. E.-C., suma de 1400 lei, din care suma de 800 lei reprezintă onorariu avocați oficiu (în faza de urmărire penală și în faza de judecată);

- inculpata H. E., suma de 1600 lei, din care suma de 1000 lei reprezintă onorariu avocați oficiu (în faza de urmărire penală și în faza de judecată).

Executorie în ceea ce privesc dispozițiile referitoare la măsurile preventive și la luarea măsurii asiguratorii a sechestrului, conform dispozițiilor art. 350 al. 4 și respectiv 353 al.2 Cod procedură penală”.

Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, prima instanță a reținut:

„Partea vătămată M. T. este în vârstă de 98 de ani și începând din toamna anului 2012, aceasta este internată în Centrul de îngrijire și asistență pentru adulți cu handicap ”Casa Floris”, cu sediul în municipiul B., ., jud. B..

În luna iulie 2012, soțul părții vătămate, numitul M. A. (care era în vârstă de 98 de ani) a decedat, iar anterior acestui eveniment partea vătămată împreună cu soțul său a locuit într-un apartament situat în blocul C2 de pe Șoseaua Națională nr. 192 din municipiul Iași.

Datorită vârstei înaintate și a stării de sănătate precara pe care o aveau fiecare dintre cei doi soți M., în contextul în care nu avut copii și nici alte rude apropiate care să le poarte de grijă, aceștia au apelat la serviciile anumitor persoane care, în schimbul unei remunerații lunare, se ocupau de cumpărături și de activitățile de menaj curente.

Inculpata S.-M. M. este căsătorită cu numitul S.-M. A.-S. și, până în cursul lunii mai 2012, aceștia au locuit în același ., în apartamentul deținut de mama soțului inculpatei.

Locuind în același . M. a ajuns să-i cunoască pe soții M. T. și M. A., iar din luna februarie 2012 a convenit cu aceștia să le facă menajul, în schimbul unei remunerații.

De menționat că, de-a lungul vieții, soții M. T. și M. A., din veniturile obținute, au economisit diverse sume de bani, destinația economiilor fiind aceea de a constitui suportul financiar pentru organizarea înmormântării fiecăruia dintre ei și pentru efectuarea pomenirilor creștine ulterioare. În primăvara anului 2011, suma de bani ce reprezenta economiile celor doi bătrâni era în cuantum de 44.700 lei (în acest sens, declarațiile părții vătămate M. T. corelate cu declarația martorului C. M.). Datorită faptului că nu se puteau deplasa cu ușurință și a reticenței față de sistemul bancar, soții M. au ales să-și țină economiile în apartamentul în care locuiau, apreciind că astfel sunt în siguranță deplină. În concret, banii au fost puși în mai multe plicuri, pe fiecare plic fiind notat felul bancnotei și numărul acestora, plicurile au fost legate cu o sfoară și apoi împachetate într-o hârtie ce provenea din reclama de la supermarketul „Billa”, iar pachetul astfel format a fost asigurat cu bandă scotch. Periodic, partea vătămată M. T. avea obiceiul să schimbe locul în care ținea pachetul ce conținea economiile familiei.

Despre existența sumei de bani ce se găsea în locuința celor doi bătrâni, inculpata S.-M. M. a aflat la scurt timp după ce a început să desfășoare activități de menaj pentru aceștia. Câștigându-i încrederea, partea vătămată M. T. i-a spus inculpatei că are în casa o sumă mare de bani a căror destinație este aceea de a fi folosiți pentru organizarea înmormântării ei și a soțului și, totodată i-a arătat inculpatei pachetul cu bani și locul în care îl ținea în acel moment, respectiv după canapeaua pe care dormea partea vătămată.

Se impune a arăta faptul că, începând din luna mai 2012, pe fondul unei situații conflictuale apărută în relația cu mama martorului S.-M. A.-S., acesta împreună cu inculpata S.-M. M. și cu fiul lor minor, s-au mutat din municipiul Iași în locuința soților H. E.-C. și H. E., situată în satul Bosia, . Iași. În aceeași locuință mai locuiau și cele două fiice ale inculpatei H. E., respectiv numitele P. M. M. (în vârstă de 15 ani) și P. L. E. (în vârstă de 18 ani).

Potrivit declarației inculpatei S.-M. M. „suma de bani despre care știam că se află în locuința bătrânilor, mă tenta și, în condițiile în care situația mea financiară era una mai precară, într-una din zilele lunii mai am luat hotărârea să sustrag parte din bani.” (declarația aflată la filele 89, 90 dosarul instanței).

Într-una din zilele lunii mai 2012 (data exactă nu a putut fi stabilită), în baza hotărârii infracționale astfel luată, în timp ce se afla în locuința soților M., profitând de faptul că M. T. se afla la baie, iar M. A. dormea într-o altă cameră, inculpata S.-M. M. a sustras din pachetul ce conținea economiile celor doi bătrâni, suma de 5500 lei. În concret, inculpata a mers în camera în care dormea M. Todorița, a luat de sub perna de pe pat (acela fiind locul în care partea vătămată ținea, în acel moment, economiile) pachetul cu bani și, cu ajutorul unui foarfec pentru unghii, a tăiat la un capăt banda scotch și apoi hârtia care învelea, după care a tras și a luat mai multe bancnote de câte 100 lei pe care le-a pus în geanta sa. După ce a sustras banii, inculpata a pus pachetul cu restul de bani în același loc, respectiv sub perna de pe patul pe care dormea partea vătămată, după care și și-a continuat activitățile de menaj în locuința celor doi bătrâni.

Pe drumul către satul Bosia, inculpata S.-M. M. a numărat bancnotele luate și astfel a constatat că suma sustrasă era de 5.500 lei, bani pe care i-a dus în locuința soților H. E.-C. și H. E..

În momentul în care inculpata S.-M. M. a ajuns în locuința inculpaților H., aici se afla H. E. și fiica minoră a acesteia P. M. M. persoane cărora, potrivit susținerilor lui S.-M. M., aceasta le-a arătat banii sustrași, precizându-le proveniența lor. De asemenea, în seara aceleași zile, inculpata S.-M. M. a avut o discuție cu H. E.-C. căruia i-a relatat fapta de furt pe care o comisese în ziua respectivă, context în care i-a vorbit despre pachetul cu restul de bani care exista în locuința soților M.. În cadrul acelei discuții, inculpatul H. E.-C. a avansat ideea ca S.-M. M. să sustragă întreaga sumă de bani ce se găsea în locuința părții vătămate. Mai mult, pentru ca partea vătămată să nu își dea seama că i-au fost sustrași banii, inculpatul H. E.-C. i-a sugerat lui S.-M. M. ca în locul pachetului ce conținea banii să pună un pachet identic ca formă și dimensiuni dar care să conțină bucăți de hârtie tăiate în forma bancnotelor. Întrucât inculpata S.-M. M. a fost de acord cu această idee de înlocuire a bancnotelor cu bucăți de hârtie tăiată, cei doi infractori (H. E.-C. și S.-M. M.), împreună, au conceput un plan infracțional menit să le asigure „reușita” celei de a doua acțiuni de sustragere. În acest sens, inculpații au stabilit să cumpere niște caiete a căror foi să fie tăiate după forma și dimensiunile unei bancnote de 100 lei, la activitatea de tăiere a foilor să folosească mănuși chirurgicale, apoi din foile astfel obținute să realizeze un pachet identic ca formă (învelit cu o hârtie ce provine din reclama la un anumit supermarket și apoi înfășurat cu scotch) și grosime cu cel care se afla în locuința părții vătămate, pachet care să fie pus de S.-M. M. în locul pachetului cu bani din apartamentul celor doi bătrâni.

În ziua imediat următoare, inculpatul H. E.-C. a achiziționat mai multe caiete de matematică pe care le-a adus la locuința sa unde, cu ajutorul unui foarfec, a încercat să taie bucăți de hârtie după modelul și dimensiunile unei bancnote de 100 lei ce îi fusese înmânată anterior de S.-M. M. și care provenea din banii sustrași din locuința părții vătămate. Susține inculpatul H. E.-C., în declarația dată în fața instanței că „am încercat să tai bucăți de hârtie după dimensiunile unei bancnote de 100 de lei însă, tăiam strâmb și am renunțat la activitatea începută.” (declarația inculpatuluiH. E.-C. aflată la filele 91,92 dosarul instanței). În continuare, în activitatea de tăiere a foilor de hârtie au fost implicate numitele P. M. M. și P. L. E. care, folosind mănuși chirurgicale (ca măsură de precauție), cu ajutorul unor foarfece, au tăiat mai multe foi, până când au realizat un teanc de hârtii asemănător ca și grosime cu teancul de bani din locuința părții vătămate. Activitatea de tăiere a bucăților de hârtie a fost supravegheată și coordonată de către inculpata S.-M. M. care, pentru activitatea prestată, le-a dat martorelor P. M. M. și P. L. E., o bancnotă de 100 lei. În momentul în care inculpata S.-M. M. a apreciat că numărul bucăților de hârtie rezultate în urma tăierii este suficient pentru a realiza un pachet identic ca și grosime cu cel pe care intenționa să-l sustragă, le-a comunicat celor 2 martore să se oprească, după care ea (inculpata S.-M. M.) a desfăcut o mină de pix de culoare albastră al cărei conținut l-a întins pe marginile bucăților de hârtie tăiate pentru a da un element în plus de asemănare cu bancnotele de 100 lei.

Așa după cum rezultă din declarația inculpatei S.-M. M., aceasta a fost ajutată la acțiunea constând în întinderea minei de culoare albastră pe marginea bucăților de hârtie, de către coinculpata H. E. care „… a ținut de pachetul format …și din întreaga sa atitudine eu am simțit o încurajare în punerea în executare a hotărârii de a sustrage și restul de bani din locuința părții civile”. De altfel, așa după cum rezultă din analiza coroborată a întregului material probator existent la dosar, inculpata H. E. a fost prezentă tot timpul în locuința în care cele două fiice ale sale, martorele P. M. M. și P. L. E., au tăiat bucățile de hârtie, împrejurare în baza căreia instanța reține că aceasta a cunoscut despre realizarea activitățile premergătoare acțiunii de sustragere a banilor din locuința părții vătămate. Această împrejurare corelată și cu faptul că, după comiterea fiecăreia dintre cele două acțiuni de sustragere, inculpata H. E. a beneficiat în sensul că a primit și apoi a cheltuit mare parte din sumele de bani sustrase de către inculpata S.-M. M., cunoscând proveniența lor ilicită, vine să susțină convingerea că, H. E. a avut cel puțin o complicitate morală la săvârșirea celei de a doua fapte de sustragere a banilor din locuința părții vătămate.

Înainte de a înfășura teancul de bucăți de hârtie într-o hârtie mai mare, inculpata S.-M. M. a pus deasupra și desubtul teancului câte 5 bancnote de câte 100 lei, după care a creat un pachet asemănător celui din locuința părții vătămate.

Cu pachetul astfel realizat, în ziua următoare, inculpata S.-M. M. a mers la locuința părții vătămate M. T. pentru a efectua activitățile curente de menaj și, la un moment dat, profitând de neatenția celor doi bătrâni, a înlocuit pachetul ce conținea restul de bani și care se afla tot sub perna pe care dormea partea vătămată, punând în locul său pachetul format din bucăți de hârtie, confecționat anterior în modalitatea descrisă.

Cu banii astfel sustrași, inculpata S.-M. M. a mers la locuința soților H. unde, și de aceasta data, se afla inculpata H. E. și fiica acesteia, martora P. M. M.. În prezența acestora, inculpata S.-M. M. a desfăcut pachetul sustras și, toate trei, au constat că în interior se aflau mai multe plicuri, pe fiecare dintre acestea era trecut valoarea bancnotelor și numărul acestora, iar în fiecare plic se aflau mai multe bancnote de același fel. Mai concret, într-un plic se aflau 11 bancnote de 500 lei, în altul 62 de bancnote de 200 lei și alte două plicuri în care se aflau bancnote de 100 de lei și respectiv 50 lei.

Ulterior, inculpații S.-M. M., H. E.-C. și H. E. împreună și cu martorul S.-M. A.-S. au procedat la numărarea bancnotelor sustrase din locuința părții vătămate M. T., convenind ca banii să fie ținuți în locuința soților H., într-un loc cunoscut de toți patru și, de fiecare data când unul dintre ei va avea nevoie de bani, pentru orice fel de cheltuieli, să ia din locul cunoscut. Totodată, inculpații au convenit ca fiecare sumă de bani luată de oricare dintre ei, să fie trecută pe o listă care astfel să conțină o evidență a banilor cheltuiți.

În perioada următoare, fiecare dintre inculpații S.-M. M., H. E.-C. și H. E. împreună și cu martorul S.-M. A.-S. au luat și au cheltuit diverse sume de bani, achiziționând diferite bunuri mobile, iar soții H., profitând de faptul că dispuneau de o sumă mare de bani, în condițiile în care de mulți ani trăiau într-o relație de concubinaj, și-au oficiat civil relația, organizând și o petrecere specifică unui astfel de eveniment.

Din banii sustrași, suma de 6.000 lei a fost dată de inculpata S.-M. M. coinculpaților H. E.-C. și H. E. cu titlu de preț pentru o suprafață de teren pe care aceștia din urmă pretind că intenționau să o vândă soților S.-M. și pe care aceștia din urmă intenționau să-și construiască o casă. În realitate, terenul în discuție era concesionat de Primăria Comunei Ungheni în favoarea inculpaților H. E.-C. și H. E., situație în care aceștia nu aveau dreptul de a face acte de dispoziție cu privire la respectivul bun imobil. De asemenea, cu banii sustrași de la partea vătămată, inculpata S.-M. M. a achiziționat mai multe materiale de construcție pentru care a plătit în total suma de circa 7.000 lei și i-a cumpărat soțului său S.-M. A.-S., un telefon mobil pe care a plătit un preț de 300 lei.

La rândul lor, din banii sustrași de către S.-M. M., inculpații H. E.-C. și H. E. au achiziționat toate produsele necesare pentru organizarea petrecerii ocazionată de cununia lor civilă, au achiziționat materiale de construcții, lemne de foc, scândură, o bovină și au suportat costurile lucrărilor specifice de conectare a locuinței la rețeaua de canalizare. De asemenea, mare parte din banii sustrași au fost folosiți de cei trei inculpați și de martorul S.-M. A.-S. pentru achiziționarea de alimente, țigări, băuturi alcoolice, în toată perioada de timp cât familia S.-M. a continuat să locuiască în imobilul coinculpaților H..

Modul de împărțire și de cheltuire a banilor sustrași a generat o . conflicte între familia inculpatei S.-M. M. și familia inculpaților H. E.-C. și H. E., context în care, la începutul lunii iulie 2012, familia inculpatei S.-M. M. a părăsit locuința familiei H..

În ziua de 25.05.2012, la locuința părții vătămate a venit în vizită martora O. O.-F., împrejurare în care partea vătămată i-a cerut martorei să o ajute să-și numere banii economisiți pe care îi ținea în spatele unui fotoliu. După ce au îndepărtat scotchul și hârtia învelitoare, atât partea vătămată cât și martora O. O.-F. au constatat că în interior se afla un teanc de bucăți de hârtie tăiate după dimensiunea și forma unei bancnote de 100 lei, iar deasupra și desubtul teancului se aflau câte 5 bancnote de câte 100 lei, în total fiind suma de 1000 lei.

În aceeași zi (25.05.2012), partea vătămată M. T. a sesizat organele de urmărire penală cu privire la fapta de furt comisă în dauna sa. În urma cercetărilor efectuate de către organele de urmărire penală, în jurul datei de 16 iulie 2012, au fost descoperiți participanții la comiterea faptei cercetate. În intervalul cuprins între momentul la care partea vătămată a sesizat dispariției banilor și a sesizat organele de poliție și până în jurul datei de 08 iulie 2012, inculpata S.-M. M. a continuat să se prezinte la locuința părții vătămate pentru a efectua menajul.

Partea vătămată M. T. s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 44.700 lei, reprezentând suma sustrasă de inculpata S.-M. M. prin cele două acțiuni de sustragere (5.500 lei și 39.200 lei) și care, susține partea vătămată, nu i-a fost restituită.

Legat de cuantumul pretențiilor civile formulate de partea vătămată M. T., instanța ține să arate că în momentul realizării celei de a doua acțiuni de sustragere, a fost restituită suma de 1000 lei, prin așezarea celor 10 bancnote de câte 100 lei deasupra și desubtul teancului de bucăți de hârtie. Practic, părții vătămate M. T. i-a fost sustrasă, în două rânduri, suma totală de 44.700 lei, iar din aceasta i-a fost restituită doar suma de 1000 lei, ceea ce înseamnă că suma sustrasă și nerestituită este de 43.700 lei.

În cursul urmăririi penale, în vederea recuperării pagubei materiale, organele judiciare au ridicat de la martorul S.-M. A.-S. un telefon mobil marca „Samsung Galaxy” de culoare neagră, cu husă de aceeași culoare și încărcător, achiziționat cu bani ce formează obiectul material al infracțiunii de furt ( în acest sens, dovada de ridicare din 23.07.2012, aflată la fila 57 dosar urm. pen.) și, de asemenea, au indisponibilizat mai multe bunuri, respectiv 60 bucăți cherestea, cu lungimea de 5 m, lățimea de 114 cm, 12 căpriori din lemn, având lungimea de 6 metri și lățimea de 100 cm, 2 paleți cu bolțari BCA, 10 bucăți fier beton striat, 36 bucăți tablă ondulată, o betonieră marca LIMEX 190L, un aragaz marca „Yucel” (cu 3 ochiuri tip plită), identificate în data de 25.07.2012 la locuința inculpaților H. E.-C. și H. E., bunuri ce au fost achiziționate cu bani proveniți din infracțiunea de furt și care au fost lăsate în custodia numitei P. E. L., fiica lui natural și E., născută la data de 04.05.1994 în ., cu domiciliul în . (în acest sens, procesul verbal din 25.07.2012 aflat la fila 56 dosar urm. pen.).

Audiați asupra învinuirii aduse atât în cursul urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești, după ce în prealabil le-au fost aduse la cunoștință dispozițiile art. 70 al. 2 Cod procedură penală, inculpații S.-M. M., H. E.-C. și H. E. au adoptat poziții procesuale diferite.

Astfel, inculpata S.-M. M., de la momentul inițial în care a fost pusă sub acuzare și până la finalul judecății în primă instanță a adoptat o atitudine procesuală de recunoaștere a faptelor penale imputate, relatând în mod detaliat modalitatea concreta în care a acționat și, descriind totodată și contribuția adusă la desfășurarea activității infracționale de către coinculpații H. E.-C. și H. E. și de martorele P. L. E. și P. M. M..

În declarațiile date, inculpata S.-M. M. a arătat că, suma mare de bani de a cărei prezență în locuința părții vătămate știa, a tentat-o și astfel a luat hotărârea să o sustragă, inițial sustrăgând doar o parte din bani, respectiv 5.500 lei, pentru ca ulterior să sustragă întreaga sumă. A relatat inculpata S.-M. M. că, modul de operare folosit la comiterea celei de a doua acțiuni de sustragere constând în substituirea pachetului ce conținea o sumă importantă de bani cu un pachet identic ca formă, dar cu conținut diferit, pachet ce a fost format anterior din bucăți de hârtie, i-a fost sugerat de către H. E.-C. care a și ajutat-o, cumpărând caietele din care au fost tăiate bucățile de hârtie. Arată inculpata S.-M. M. că în activitatea infracțională desfășurată a fost ajutată și de martorele P. L. E. și P. M. M. care au tăiate bucățile de hârtie ce au fost folosite la confecționarea pachetului lăsat în locul celui cu bani, luat din locuința părții vătămate, precum și de inculpata H. E. care a sprijinit-o atunci când a întins mina pe marginea bucăților de hârtie, ținând în mâini pachetul format din bucățile de hârtie. Susține inculpata S.-M. M. ca, pe lângă ajutorul material pe care l-a primit de la fiecare dintre coinculpații H. E.-C. și H. E., a beneficiat și de sprijinul moral al acestora care, prin întreaga lor conduită, au susținut și i-au întărit hotărârea infracțională, atitudinea lor reprezentând pentru ea o încurajare în a relua comportamentul infracțional și a sustrage toți banii pe care cei doi bătrâni îi păstrau în casă.

În ceea ce îl privește pe inculpatul H. E.-C., instanța reține că acesta a adoptat o atitudine procesuală oscilantă. Astfel, în primele declarații făcute în ziua de 16.07.2012, inculpatul H. E.-C. a negat acuzațiile aduse, susținând că nu a avut nicio implicare în comiterea acțiunilor de sustragere a banilor din locuința părții vătămate M. T. și că singura sumă de bani pe care a primit-o de la S.-M. M. este suma de 6.000 lei, plătită cu titlu de preț pentru o suprafață de teren pe care susținea că i-a vândut-o inculpatei.

Ulterior, în declarațiile făcute în ziua de 17.07.2012, inculpatul H. E.-C. a revenit asupra depozițiilor anterioare, recunoscând implicarea sa în desfășurarea activității infracționale și, totodată a recunoscut și faptul că a primit și a cheltuit în interes personal diverse sume de bani ce proveneau din banii sustrași de S.-M. M. de la partea vătămată. Mai exact, H. E.-C. a recunoscut că el a fost cel care a sugerat ca și mod de operare înlocuirea pachetului cu bani cu un pachet format din bucăți de hârtie și că, împreună cu S.-M. M. a conceput planul infracțional pentru cea de a doua acțiune de sustragere a banilor părții vătămate. Mai mult, în declarația dată în fața judecătorului cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă (aflată la filele 105, 106 dosar urm. pen.) inculpatul H. E.-C. a susținut că el este cel care le-a implicat pe martorele P. L. E. și P. M. M. în desfășurarea activității infracționale, relatând că „eu am pus fetele (referindu-se la martorele P. L. E. și P. M. M.), după o zi, să taie hârtia la dimensiunile bancnotelor de 100 lei”.

În declarația dată în cursul cercetării judecătorești, inculpatul H. E.-C. a recunoscut că a cumpărat caietele din care au fost tăiate bucățile de hârtie folosite la confecționarea pachetului, că a primit și cheltuit parte din banii sustrași în condițiile în care cunoștea proveniența acestora însă, de această dată a negat faptul că le-ar fi cerut celor două martore să taie foile în bucăți identice ca dimensiune cu bancnota de 100 lei, susținând că o astfel de solicitare a fost făcută de coinculpata S.-M. M..

În ceea ce o privește pe inculpata H. E., instanța reține că aceasta a adoptat o poziție procesuală oscilantă, de nerecunoaștere a învinuirii aduse. În primele declarații (făcute în ziua de 16.07.2013), inculpata H. E. a susținut că nu a cunoscut proveniența ilicită a sumelor de bani aduse în locuința sa de către S.-M. M., pentru ca ulterior să revină și să arate că, de fiecare dată când S.-M. M. a adus în locuința sa sumele de 5.500 lei și respectiv 39.200 lei, aceasta i-a spus că banii provin din furtul comis în dauna bătrânilor cărora le făcea menajul.

Inculpata H. E. a negat orice contribuție a sa – materială și morală – la comiterea de către S.-M. M. a celei de a doua fapte de furt, susținând totodată că nu a avut cunoștință de ajutorul dat de soțul său H. E.-C. și de cele două fiice ale sale, martorele P. L. E. și P. M. M., la comiterea acelei fapte penale.

Potrivit dispozițiilor art. 69 Cod procedură penală, declarația inculpatului poate servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente la dosar. În speța de față, în urma analizei coroborate a tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză rezultă fapte și împrejurări care nu se coroborează cu declarațiile date de inculpata H. E.. Astfel, rezultă din probatoriul existent în dosar că în momentul în care S.-M. M. a ajuns în locuința soților H. cu cei 5.500 lei proveniți din prima faptă de furt, acolo se afla inculpata H. E. care a văzut banii și a aflat totodată și proveniența reală a banilor. După acest moment, inculpata H. E. a beneficiat de parte din banii respectivi prin aceea că s-a folosit de bunurile, produsele achiziționate din banii sustrași și, la rândul său, a primit anumite sume de bani pe care le-a cheltuit.

Rezultă din analiza coroborată a materialului probator strâns că, activitatea de tăiere a foilor de hârtie în bucăți având dimensiunile bancnotei de 100 lei a fost realizată de martorele P. L. E. și P. M. M. în locuința inculpatei H. E., în condițiile în care aceasta se afla în locuință. Pe baza unor împrejurări ce rezultă din probatoriu administrat, și anume relația de mamă – fiică existentă între inculpata H. E. și martorele P. L. E. și P. M. M., relație care presupune o comunicare permanentă între acestea și o supraveghere atentă din partea părintelui asupra copiilor săi, mai ales că una dintre martore este minoră, intervalul de timp relativ mare (de minim o ora) pe care l-a presupus activitatea de tăiere a bucăților de hârtie, față de numărul mare al acestora, împrejurarea că în respectiva activitate erau implicați alți doi adulți (S.-M. M. și H. E.-C.) dintre cei care se aflau în acel moment în casă, numărul încăperilor din locuința în care s-a desfășurat activitatea în discuție (un număr total de 6 dintre care doar 3 puteau și erau folosite efectiv, încăperile fiind situate pe un singur nivel), instanța reține, fără nici un dubiu, că inculpata H. E. a perceput direct activitatea de tăiere a bucăților de hârtie desfășurată de cele două fiice ale sale. În contextul în care știa că anterior S.-M. M. sustrăsese o sumă de bani din locuința bătrânilor pentru care lucra și cunoștea și împrejurarea că aceasta continua să meargă în acea locuință pentru a efectua menajul, este evident că inculpata H. E. și-a dat seama pentru ce anume erau tăiate bucățile de hârtie. În sprijinul acestei aprecieri vin și o . alte împrejurări de fapt, precum dimensiunile și forma după care au fost tăiate bucățile de hârtie, faptul că cele două martore au folosit mănuși chirurgicale pe timpul activității desfășurate, colorarea pe margini, cu albastru, a bucăților de hârtie și confecționarea unui pachet din bucăți de hârtie tăiate după forma unei anumite bancnote. Toate aceste elemente de fapt, în opinia judecătorului, au fost suficiente pentru ca inculpata H. E. să aibă reprezentarea naturii ilicite a acțiunilor desfășurate și a scopului final al acelor acțiuni, respectiv scopul ca inculpata S.-M. M. să sustragă și restul de bani care se mai afla în locuința părții vătămate.

În acest context, apare credibilă afirmația inculpatei S.-M. M. cum că la confecționarea pachetului ce a fost folosit la substituire a fost sprijinită și de inculpata H. E. care a ținut, cu mâinile, pachetul, în timpul cât au fost colorate, cu albastru, marginile bucăților de hârtie.

Referitor la declarațiile inculpatei H. E., instanța constată că acestea sunt susținute de depozițiile soțului său, coinculpatul H. E.-C., și ale fiicelor sale, martorele P. L. E. și P. M. M., depoziții care, în opinia judecătorului sunt vădit subiective, făcute în scopul de a o exonera de răspundere penală pe H. E.. Caracterul subiectiv al declarațiilor persoanelor anterior menționate se explică prin legăturile ce există între respectivele persoane și inculpata H. E., legături care presupun afecțiune și justifică dorința de a ascunde adevărul pentru a exonera de răspundere penală pe o persoană apropiată.

Din acest considerent instanța nu va acorda valoare probantă declarațiilor date de inculpatul H. E.-C. și de martorele P. L. E. și P. M. M. decât în măsura în care acestea se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din evaluarea tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză. Or, faptul că H. E. nu ar fi avut cunoștință de activitatea desfășurată de cele două fiice ale sale care reprezenta un ajutor material substanțial adus la comiterea faptei de furt, este susținut doar de membrii familiei acesteia, fiind contrazis de toate împrejurările de fapt ce au fost prezentate mai sus, împrejurări ce au fost reținute de instanță în baza unei analize judicioase a întregului material probator.

În ceea ce o privește pe inculpata H. E., pe baza materialului probator existent la dosar, instanța reține că aceasta a sprijinit săvârșirea celei de a doua fapte de furt atât printr-un act de contribuție materială (fizică) ce a constat în ținerea, cu mâinile, a pachetului format din bucăți de hârtie în timpul cât S.-M. M. a colorat, cu o mina de pix, marginile, cât și prin acte de contribuție morală (psihică) care au ajutat la realizarea laturii subiective a faptei de furt. În concret, prin atitudinea sa constând în aceea că, luând cunoștință de comiterea unei prime fapte de furt, nu și-a exprimat dezacordul față de aceasta, nu a adus-o la cunoștința organelor judiciare, ci dimpotrivă a acceptat să beneficieze de folosul material obținut din furt, iar apoi văzând că se pregătește comiterea unei alte fapte de furt și că în activitate de sprijin anterior sunt implicați soțul și fiicele sale, nu și-a exprimat dezaprobarea și nu a făcut nimic pentru a împiedica realizarea faptei penale, inculpata H. E. și-a exprimat adeziunea tacită la comiterea faptei de furt, prin aceasta întărindu-i inculpatei S.-M. M. hotărârea de a executa și cel de-al doilea act material de furt.

Față de considerentele anterior prezentate, ca o concluzie, instanța reține că activitatea infracțională dovedit că a fost comisă de către inculpata H. E. nu se rezumă doar la aceea că a cheltuit și respectiv a beneficiat de parte din banii ce constituie obiectul material al infracțiunii de furt comisă de inculpata S.-M. M., ci aceasta a desfășurat o . acte (un act material și acte morale) care au fost de natură să sprijine săvârșirea faptei de furt de către autor. În raport cu această concluzie, actele desfășurate de inculpata H. E. se circumscriu conținutului infracțiunii de „complicitate la furt” și nu conținutului constitutiv al infracțiunii de „tăinuire”, așa cum s-a reținut prin actul de inculpare.

Pe cale de consecință, instanța urmează să facă aplicarea dispozițiilor art. 334 Cod procedură penală și să realizeze o încadrare juridică corectă a activității infracționale dovedit că a fost comisă de inculpata H. E..

Tot legat de încadrarea juridică a faptelor dovedit că au fost comise, instanța reține că actele care reprezintă ajutorul acordat de către coinculpatul H. E.-C. și de martorele P. L. E. și P. M. M., în condițiile în care aceasta din urmă este minoră, autorului faptei de furt, adică inculpatei S.-M. M., au avut loc anterior momentului realizării acțiunii de sustragere (acțiune care constituie cel de-al doilea act material al infracțiunii continuate comisă de autor), situație în care vorbim de o complicitate anterioară la comiterea faptei de furt.

Atât circumstanța agravantă generală înscrisă în art. 75 al.1 lit.c Cod penal cât și circumstanța agravantă specială prevăzută la art. 209 al.1 lit.a Cod penal cere, pentru reținerea sa, ca participanții să comită fapta „împreună”, ceea ce înseamnă că trebuie să acționeze în același timp. Cerința comiterii faptei „împreună” este îndeplinită în situația coautoratului și a complicității concomitente.

În speța de față, se constată că autorul faptei de furt, inculpata S.-M. M., a beneficiat de ajutorul acordat de către cioinculpații H. E.-C. și H. E. și a martorelor P. L. E. și P. M. M. însă, sprijinul acordat de fiecare dintre acestea 4 persoane a avut loc mai înainte de comiterea acțiunii de sustragere, ceea ce însemnă că nu poate fi reținută circumstanța comiterii faptei „împreună”.

În considerarea argumentelor anterior dezvoltate, văzând încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpaților S.-M. M. și H. E.-C. prin actul de inculpare, instanța urmează să facă aplicarea dispozițiilor art. 334 Cod procedură penală și să schimbe încadrarea juridică în sensul înlăturării circumstanței agravante generală înscrisă în art. 75 al.1 lit.c Cod penal cât și a celei speciale prevăzută la art. 209 al.1 lit.a Cod penal din încadrarea în drept a faptelor de furt făcut de procuror pentru fiecare dintre cei doi inculpați menționați.

Situația de fapt reținută de instanță în considerentele sentinței penale de față este dovedită de următoarele mijloace de probă: plângerea și declarațiile părții vătămate M. T., procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică efectuată cu aceeași ocazie, bonul fiscal ce atestă achiziționarea, la data de 08.06.2012, de materiale de construcții de la magazinul aparținând . Iași, procesul verbal întocmit la data de 25.07.2012 de către organele de poliție cu ocazia identificării unor bunuri la locuința inculpaților H. și lăsarea lor în custodia numitei P. L. E., dovada de ridicare de la martorul S.-M. A.-S. a unui telefon mobil marca „Samsung Galxy” ce fusese achiziționat cu bani care proveneau din fapta de furt, procesele verbale întocmite cu ocazia confruntărilor efectuate între inculpata S.-M. M. și inculpatul H. E.-C. și între inculpata S.-M. M. și coinculpata H. E., declarațiile martorilor O. O. F., C. D., S.-M. A.-S., P. L. E. și P. M. M., acestea 2 din urmă doar în măsura în care se coroborează cu faptele și împrejurările ce rezultă din întregul ansamblu probator, declarațiile inculpaților S.-M. M., H. E.-C. și H. E. doar în privința acelor împrejurări care se coroborează cu celelalte mijloace de probă existente la dosar.

Mijloacele de probă anterior enumerate, coroborate între ele, dovedesc pe deplin situația de fapt reținută în considerentele prezentei hotărâri și, implicit, vinovăția fiecăruia dintre inculpații S.-M. M., H. E.-C. și H. E. în comiterea infracțiunilor descrise.

În drept:

- Faptele inculpatei S.-M. M. care, în cursul lunii mai 2012, în baza unei rezoluții infracționale unice, în două rânduri, pentru cel de-al doilea act material beneficiind și de sprijinul material și moral dat anterior de coinculpații H. E.-C. și H. E., precum și de martorele P. L. E. și P. M. M. (în cazul cărora procurorul a reținut că au acționat fără vinovăție, aflându-se în eroare de fapt), în condițiile în care efectua menajul în locuința părții vătămate M. T. (în vârstă de 98 de ani) și i-a câștigat încrederea acesteia aflând astfel că deține în locuință o sumă mai mare de bani, a sustras inițial suma de 5.500 lei și apoi suma de 39.200 lei, bani pe care partea vătămată îi economisise de-a lungul vieții și îi păstra pentru a fi folosiți la înmormântarea sa și a soțului său, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „furt” prev. și ped. de art. 208 al.1 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 al.2 Cod penal;

- Fapta inculpatului H. E.-C. care, în cursul lunii mai 2012, aflând de la coinculpata S.-M. M. că partea vătămată M. T. deține în locuință o sumă mare de bani, i-a dat sfaturi coinculpatei și împreună au conceput un plan infracțional care, în esență, presupunea substituirea pachetului cu bani din locuința părții vătămate cu un pachet având dimensiuni și forma asemănătoare dar conținut diferit (format din bucăți de hârtie tăiate după dimensiunile bancnotei de 100 lei), apoi a achiziționat mai multe caiete ce au fost folosite pentru obținerea bucăților de hârtie din care a fost confecționat pachetul folosit pentru substituire, beneficiind ulterior de mare parte din banii sustrași de autorul furtului, inculpata S.-M. M., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „complicitate la furt” prev. și ped. de art. 26 Cod penal raportat la art. 208 al.1 Cod penal;

Prin sentința penală nr. 555/23.02.2010 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin neapelare, inculpatul H. E.-C. a fost condamnat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pedeapsă pe care a executat-o de la data de 10.03.2010 până la data de 09.11.2010 când a fost liberat condiționat cu un rest de pedeapsă neexecutat de 120 de zile închisoare.

În raport de această condamnare, la data comiterii infracțiunii ce formează obiectul prezentei cauze penale (luna mai 2012), inculpatul H. E.-C. se afla în stare de recidivă postexecutorie, situație în care în sarcina sa urmează a fi reținute dispozițiile art. 37 al.1 lit.b Cod penal.

- Fapta inculpatei H. E. care, în cursul lunii mai 2012, în condițiile în care a aflat că inculpata S.-M. M. a sustras suma de 5.500 lei din locuința părții vătămate M. T., nu și-a exprimat dezacordul față de fapta de furt, nu a adus-o la cunoștința organelor judiciare, ci dimpotrivă a acceptat să beneficieze de folosul material rezultat din furt, iar apoi constatând că se pregătește comiterea unei a doua fapte de furt și că în activitate de sprijin anterior sunt implicați soțul și fiicele sale, nu și-a exprimat dezaprobarea și nu a făcut nimic pentru a împiedica realizarea faptei penale și mai mult, a contribuit efectiv la confecționarea pachetului care urma să fie pus în locul pachetului cu bani astfel încât partea vătămată să nu sesizeze dispariția banilor, întărindu-i astfel inculpatei S.-M. M. hotărârea de a executa și cel de-al doilea act material de furt și chiar ajutând-o material pentru această acțiune ilicită, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „complicitate la furt” prev. și ped. de art. 26 Cod penal raportat la art. 208 al.1 Cod penal.

Pentru considerentele de fapt și de drept ce au fost redate în mod dezvoltat mai sus, în condițiile în care anterior începerii dezbaterilor asupra fondului cauzei, din oficiu s-a pus în discuția contradictorie a părților schimbarea încadrării juridice dată faptelor de procuror prin actul de sesizare a instanței, în temeiul dispozițiilor art. 334 Cod procedură penală, urmează să se dispună schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin actul de inculpare, după cum urmează:

- pentru inculpata S.-M. M., din infracțiunea de „furt calificat” prev. și ped. de art. 208 al.1 – art. 209 al. 1 lit.a Cod penal, cu aplicarea disp. art. 41 al. 2 Cod penal și art. 75 al.1 lit.c Cod penal, în infracțiunea de „furt” prev. și ped. de art. 208 al.1 Cod penal, cu aplicarea disp. art. 41 al. 2 Cod penal;

Pentru infracțiunile comise, instanța urmează să dispună condamnarea fiecăruia dintre inculpații S.-M. M., H. E.-C. și H. E..

Aplicarea și individualizarea pedepselor

Având în vedere cele expuse și luând în considerare dispozițiile art. 52 Cod penal, potrivit cărora pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul pedepsei îl constituie prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, instanța va proceda la stabilirea și aplicarea pedepsei pentru fiecare dintre cele cei trei inculpați, cu observarea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penal, respectiv forma de participație penală în care a acționat fiecare dintre inculpați și dispozițiile referitoare la pedeapsa care poate fi aplicată participanților (art. 27 Cod penal), limitele de pedeapsă fixate în partea specială (și anume închisoarea de la 1 la 12 ani), gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, împrejurările concrete de comitere și modul de operare folosit în cazul fiecăreia dintre cele 2 acte materiale, elemente ce țin de persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În ceea ce privește pericolul social concret al fiecăreia dintre cele 2 fapte de furt comise, acesta va fi apreciat în baza art. 18¹ alin. 2 Cod penal, urmând să se țină cont de modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, de scopul urmărit, de împrejurările în care faptele au fost comise, de urmările produse, precum și de persoana și conduita inculpatului.

Astfel, instanța va reține că, autorul infracțiunii de furt, respectiv inculpata S.-M. M. a profitat de încrederea pe care partea vătămată i-a acordat-o, încredere în baza căreia aceasta i-a mărturisit că deține în casă o sumă mare de bani și chiar i-a arătat banii și locul în care îi ținea. Evident că în cadrul discuțiilor purtate, inculpata S.-M. M. a aflat de la partea vătămată că acei bani reprezentau agoniseala de o viață a celor doi bătrâni (a părții vătămate și a soțului acesteia) și că destinația banilor era aceea de a fi folosiți la organizarea înmormântării și a pomenirilor creștine ulteriore unui astfel de eveniment nefericit, pentru fiecare dintre cei doi bătrâni. Aceste elemente de fapt au fost cunoscute și de către coinculpații H. E.-C. și H. E. cărora S.-M. M. le-a furnizat toate informațiile legate de banii sustrași în cadrul primului act material și de cei pe care intenționa să-i sustragă. Or, acțiunea celor trei infractori de a ajuta la sustragerea și respectiv de a sustrage toți banii pe care doi bătrâni cu vârste de peste 96 de ani a căror sursă de venit o reprezenta doar pensia, i-au strâns pe tot parcursul vieții lor în ideea de a putea fi înmormântați creștinește, denotă din partea inculpaților caractere lipsite de scrupule și de orice sentiment de umanism. Instanța nu poate să nu evidențieze și faptul că, din banii pe care cei doi bătrâni i-au strâns pentru a fi folosiți la înmormântare, inculpații H. E.-C. și H. E. și-au organizat petrecerea ocazionată de căsătoria lor civilă, căsătorie pe care, în condițiile în care relația lor de concubinaj se desfășura de mulți ani și au și doi copii minori rezultați din respectiva relație, nu au realizat-o până la momentul la care au intrat în posesia banilor sustrași de la partea vătămată și soțul acesteia.

Tot legat de situația specială, dramatică a persoanelor din patrimoniul cărora a fost comis furtul, instanța reține că soțul părții vătămate, numitul M. A., a decedat în cursul lunii iulie 2012, dată la care partea vătămată nu mai dispunea de banii economisiți pentru înmormântare întrucât aceștia îi fuseseră sustrași, iar cu parte dintre ei, inculpații H. E.-C. și H. E. au înțeles să-și organizeze petrecerea de cununie civilă. Practic, deși toată viața, din veniturile modeste pe care le-a obținut, a economisit anumite sume de bani cu scopul de a i se putea organiza o înmormântare creștinească, M. A., la data decesului, nu a mai avut nici un ban dintre cei agonisiți pentru momentul de sfârșit al vieții. Mai mult, după decesul soțului său, partea vătămată M. T. a fost internată într-un centru de bătrâni, această măsură fiind determinată cel mai probabil de fapta de furt comisă în dauna sa. Sustragerea banilor de către persoana în care avea încredere și care îi făcea menajul a fost de natură să-i producă părții vătămate un sentiment accentuat de neîncredere, de nesiguranță în oameni și, totodată partea vătămată nu a mai dispus de resurse financiare care să-i permită să remunereze o persoană care să-i facă menajul și să se îngrijească de ea. După decesul soțului său, singura sursă de venit pentru partea vătămată a constituit-o doar pensia sa și, în lipsa economiilor de o viață, evident că aceasta nu și-a mai permis să plătească o persoană care să o îngrijească și, în același timp, să suporte cheltuielile curente de întreținere a apartamentului deținut, precum și pe cele necesare pentru traiul de zi cu zi (în principal, medicamente și alimente). Cât despre realizarea unor noi economii care să poată fi folosite la înmormântarea sa și a pomenirilor ulteriore, în contextul creat după sustragerea agoniselii de o viață, nici nu mai poate fi vorba.

Toate aspectele sus evidențiate care privesc în special situația specială a familiei părții vătămate și destinația pe care aceasta intenționa să o dea banilor sustrași, imprimă faptei de furt ce formează obiectul dosarului de față un nivel ridicat de pericol social concret și, în același timp, denotă din partea inculpaților S.-M. M., H. E.-C. și H. E. o lipsă de scrupule și de sentimente specifice speciei umane și, implicit, o periculozitate socială crescută.

Totodată, în privința inculpatei S.-M. M. instanța reține că aceasta a repetat conduita infracțională, comițând două acte materiale consecutive și sustrăgând în final întreaga suma de bani pe care o deținea partea vătămată, punând-o astfel pe aceasta din urmă în situația de a nu mai putea beneficia de agoniseala de o viață, la momentul decesului soțului ei pentru a-i putea organiza acestuia înmormântarea. De remarcat și faptul că după comiterea acțiunilor de sustragere, inculpata S.-M. M. a continuat să meargă în locuința părții vătămate dând astfel dovadă de „tupeu infracțional” și, o dată în plus, de lipsă de scrupule.

În ceea ce îl privește pe inculpatul H. E.-C., instanța reține că acesta nu se află la primul contact cu legea penală, anterior suferind alte 3 condamnări definitive la pedepse cu închisoarea, pedepse pe care le-a executat în regim privativ de libertate. Aceasta împrejurare relevă persistență din partea inculpatului H. E.-C. în domeniul infracțional și, totodată permite a se aprecia că pedepsele anterioare nu și-au atins scopul, acela de a nu mai comite alte infracțiuni. Mai mult, la data comiterii infracțiunii ce formează obiectul cauzei de față, inculpatul H. E.-C. se afla în stare de recidivă postexecutorie, împrejurare ce constituie o cauză generală de agravare a pedepsei.

Referitor la inculpata H. E., instanța ține să puncteze în cadrul individualizării judiciare poziția procesuală nesinceră pe care aceasta a înțeles să o adopte pe tot parcursul procesului penal, poziție care trădează din partea inculpatei o lipsă de căință față de fapta comisă, o totală lipsă de empatie față de partea vătămată și o neasumare a responsabilității pentru ceea ce a făcut. Mai mult, instanța apreciază că inculpata H. E. a influențat pe coinculpatul H. E.-C. și pe fiicele sale, martorele P. L. E. și P. M. M., în sensul de a da declarații mincinoase în favoarea sa, declarații prin care ea (inculpata Hartorn E.) să fie disculpată.

În consecință, în considerarea argumentelor sus dezvoltate, ținând seama și de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de furt simplu, reținând și forma de participație penală și contribuția concretă adusă de fiecare dintre inculpați la comiterea faptei, instanța îi va condamna pe fiecare dintre inculpații S.-M. M., H. E.-C. și H. E. la câte o pedeapsă cu închisoarea al căror cuantum va fi stabilit proporțional cu gravitatea faptei comisă și cu periculozitatea socială a inculpatului. Astfel, având în vedere forma de participație penală sub care a comis infracțiunea fiecare dintre inculpați (autorat, inculpata S.-M. M. și complicitate, inculpații H. E.-C. și H. E.), forma continuată a infracțiunii, în cazul inculpatei S.-M. M. și starea de recidivă, în cazul inculpatului H. E.-C., precum și toate elementele referitoare la faptă și la persoana fiecăruia dintre inculpați prezentate mai sus, instanța urmează ca în sarcina inculpaților S.-M. M. și H. E.-C. să stabilească pedepse de câte 3 ani închisoare, iar în sarcina inculpatei H. E. urmează a fi stabilită o pedeapsă de 2 ani închisoare. În opinia instanței, în acest fel că este realizat și scopul procesului penal prevăzut de dispozițiile art. 1 Cod pr.pen. constând în pedepsirea persoanei potrivit vinovăției sale, ceea ce implică o proporționalitate între pedeapsă și gradul de imputabilitate a faptei.

În privința modului de executare a pedepselor, ținând cont de gravitatea sporită a infracțiunii dovedit comisă, de valoarea ridicată a prejudiciului cauzat și de faptul că niciunul dintre inculpați nu a întreprins vreun demers menit să asigure recuperarea, cel puțin în parte, a pagubei materiale suportată de partea vătămată, având în vedere, în cazul inculpatei H. E. și poziția procesuală nesinceră și de lipsă de conștientizare a caracterului faptei comise și a consecințelor dramatice pe care aceasta le-a avut asupra soților M., instanța apreciază că pentru a se asigura schimbarea atitudinii inculpaților față de valorile sociale ocrotite de legea penală și pentru ca aceștia să poată reflecta și conștientiza pe deplin consecințele acțiunilor lor ilicite, se impune ca executarea pedepselor aplicate să se facă în regim privativ de libertate.

Alături de pedeapsa principală a închisorii, instanța urmează să aplice inculpaților și pedeapsa accesorie.

În privința aplicării pedepsei accesorii, instanța reține că, așa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza S. și P. contra României și în cauza Hirst contra Marii Britanii, exercițiul unui drept poate fi interzis doar în măsura în care există o nedemnitate. Interpretarea cu forță obligatorie, dată dispozițiilor art. 71 Cod penal de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 74/2007 pronunțată cu ocazia soluționării unui recurs în interesul legii, referitoare la pedepsele accesorii este în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I – c) Cod penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 Cod penal.

În cauză, natura faptelor comise de inculpații S.-M. M., H. E.-C. și H. E. reflectă o atitudine de sfidare a acestora în raport cu valori sociale importante, ceea ce relevă în mod indubitabil existența unei nedemnități de a participa la organizarea și reprezentarea comunității din care fac parte – deci a unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal.

Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat le vor fi interzise inculpaților S.-M. M., H. E.-C. și H. E. ca pedepse accesorii, pe durata executării pedepsei principale. În schimb, în ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst c. Marii Britanii - prin care Curtea EDO a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând astfel o încălcare a art. 3 din Protocolul 1 din Convenție – instanța apreciază că în speță, în raport cu natura concretă a faptelor comise de către inculpați, aceștia nu sunt nedemni să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care acest drept civil nu va fi interzis niciunuia dintre cei trei inculpați.

Măsuri preventive dispuse în cauză

În cursul urmăririi penale, față de inculpații S.-M. M., H. E.-C. și H. E. a fost luată, prin ordonanța organului de cercetare penală, măsura preventivă a reținerii, la data de 16.07.2012. După ce a fost pusă în mișcare acțiunea penală la data de 17.07.2012, s-a formulat de către procuror propunere de luarea a măsurii arestării preventive, încuviințată de instanță prin încheierea de ședință nr. 122/17.07.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._/245/2012.

Ulterior, prin încheierea de ședință nr. 51/08.08.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._/245/2012, față de inculpata H. E. s-a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, în sarcina sa fiind stabilite măsurile de supraveghere înscrise în art. 145 al.1ind.1 Cod procedură penală.

În privința inculpaților S.-M. M. și H. E.-C., la data de 09.08.2012 s-a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventive în cadrul procesual reglementat de art. 300 ind.1Cod procedură penală, ocazie în care s-a dispus menținerea arestului preventiv față de fiecare dintre ei. Ulterior, pe parcursul judecății în primă instanță, periodic, în cadrul procesual reglementat de art. 300 ind. 2 și art. 160 ind.b Cod procedură penală, instanța de judecată a verificat și constatat legalitatea și temeinicia măsurii preventive sub puterea căreia se află inculpații S.-M. M., H. E.-C. și, în baza unor argumente solide, a dispus menținerea acestei măsuri.

La acest moment al procesului penal, examinând și evaluând toate piesele dosarului prin prisma măsurilor preventive sub puterea cărora se află fiecare dintre inculpații S.-M. M., H. E.-C. și H. E., instanța constată că temeiurile care au stat la baza luării fiecăreia dintre aceste măsuri continuă să existe și în momentul de față, neintervenind elemente care să fi determinat încetarea sau, cel puțin, modificarea lor. Mai mult, instanța reține că aceleași temeiuri continuă să legitimeze menținerea măsurii privative și respectiv limitative de libertate față de fiecare dintre cei trei inculpați, apreciindu-se că numai în această modalitate poate fi asigurată desfășurarea normală a procesului penal, fără temerea intervenirii vreunei influențe de natură să perturbe procedura jurisdicțională aflată în derulare și să îngreuneze aflarea adevărului și, în același timp și munca organelor judiciare.

Față de acestea, în temeiul art. 350 Cod procedură penală, instanța urmează să mențină față de inculpații S.-M. M., H. E.-C. măsura arestului preventiv, iar față de inculpata H. E. măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea prevăzută de art. 145 Cod procedură penală.

În conformitate cu dispozițiilor art. 145 al.2 ind.1 Cod procedură penală, copii după prezenta hotărâre se vor comunica Secției I Poliție Rurală Iași, Inspectoratului Județean de Poliție Iași, Inspectoratului Județean de Jandarmi Iași, Poliției Comunitare Iași, organelor competente să elibereze pașaportul (Serviciului Public Comunitar pentru eliberarea și evidența Pașapoartelor Simple Iași), precum și organelor de frontieră (Inspectoratului General al Poliției de Frontieră), pentru luarea măsurilor corespunzătoare.

În temeiul dispozițiilor art. 88 Cod penal, urmează ca din durata pedepsei aplicate fiecăruia dintre inculpați să fie dedus intervalul de timp în care fiecare dintre ei a fost privat de libertate ca urmare a reținerii și a arestului preventiv, pentru inculpații S.-M. M., H. E.-C. perioada începând de la 16.07.2012 până la zi, iar pentru inculpata H. E., perioada de la 16.07.2012 până la 09.08.2012, inclusiv.

Latura civilă a cauzei

În cursul urmăririi penale, partea vătămată M. T. a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 43.700 lei reprezentând suma de bani ce i-a fost sustrasă și nerecuperată.

În cursul judecății în primă instanță, prin adresă scrisă (aflată la fila 66 dosarul instanței), partea vătămată a arătat că își menține cererea de constituire de parte civilă dar că, de aceasta dată, suma solicitat cu titlu de despăgubiri civile a fost aceea de 44.700 lei. Partea civilă nu a explicat în nici un fel majorarea cu suma de 1000 lei a pretențiilor civile solicitate de la inculpați în faza judecății.

Cu privire la acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de către partea civilă, fiecare dintre inculpații S.-M. M., H. E.-C. și H. E., în declarațiile date în faza cercetării judecătorești, a arătat că este de acord să o despăgubească pe partea vătămată cu suma bănească solicitata de aceasta, respectiv cu suma de 44.700 lei.

În raport de poziția procesuală a inculpaților, ținând seama de principiul disponibilității care guvernează acțiunea civilă, având în vedere și conținutul art. 14 și art. 346 Cod procedură penală și art. 1357 Cod civil, instanța apreciază că acțiunea civilă este întemeiată, urmând a dispune admiterea ei. Totuși, în privința cuantumului pretențiilor civile solicitate prin adresa depusă la dosar în faza judecății în primă instanță, având în dvedere că din materialul probator administrat în cauză rezultă că, întradevăr suma totală ce i-a fost sustrasă părții vcivile este suma de 44.700 lei însă, reținând că parte din aceasta respectiv 1000 lei i-a fost restituită părții civile cu ocazia comiterii celui de al doilea act material de furt (prin așezarea deasupra desubtul teancului a unui număr de câte 5 bancnote de câte 100 lei), pentru a nu realiza o îmbogățire fără justă cauză a părții civile, instanța urmează să dispună admiterea în parte a acțiunii civilă formulată de partea civilă M. T., domiciliată în mun. Iași, Șoseaua Națională nr. 192, ., ., jud. Iași, în prezent internată în Centrul de îngrijire și asistență pentru adulți cu handicap ”Casa Floris”, cu sediul în mun. B., ., jud. B. și să oblige, în solidar, pe cei trei inculpați să plătească părții civile, cu titlu de despăgubiri materiale, suma de 43.700 lei, aceasta fiind suma sustrasă și nerestituită.

Alte măsuri procesuale

Având în vedere faptul că prejudiciul material produs părții civile nu a fost recuperat decât în mică parte, reținând că anterior descoperirii, inculpații S.-M. M., H. E.-C. și H. E. au cheltuit o parte banii ce formează obiectul material al infracțiunii pentru achiziționarea unor bunuri care, în cursul urmăririi penale, au fost ridicate și respectiv identificate și lăsate în custodia martorului P. L. E., în conformitate cu dispozițiile art. 353 Cod procedură penală raportat la art. 163 Cod procedură civilă, în vederea reparării pagubei produsă prin infracțiune, instanța urmează să dispună luarea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra acelor bunuri, respectiv: un telefon marca „Samsung Galaxy” de culoare neagră, cu husă de aceeași culoare și încărcător, ridicat la data de 23.07.2012 de către organele de poliție de la martorul S.-M. A. și depus la camera de corpuri delicte din cadrul Poliției Municipiului Iași, 60 bucăți cherestea, cu lungimea de 5 m, lățimea de 114 cm, 12 căpriori din lemn, având lungimea de 6 metri și lățimea de 100 cm, 2 paleți cu bolțari BCA, 10 bucăți fier beton striat, 36 bucăți tablă ondulată, o betonieră marca LIMEX 190L, un aragaz marca „Yucel” (cu 3 ochiuri tip plită), bunuri ce aparțin inculpaților H. E.-C. și H. E., identificate în locuința acestora în data de 25.07.2012, de către organele de poliție și lăsate în custodia numitei P. E. L., fiica lui natural și E., născută la data de 04.05.1994 în ., cu domiciliul în com. Ungheni, ..

Dispozițiile referitoare la luarea măsurii asiguratorii sunt executorii de la momentul pronunțării hotărârii, sens în care o copie de pe dispozitiuvul acesteia i se va comiunica custodelui P. L. E. care, până la soluționarea definitivă a cauzei, are obligația de a nu înstrăina și a nu folosi bunurile ce i-au fost lăsate în custodie la data de 25.07.2012.

Cheltuieli judiciare

În baza dispozițiilor art. 189 Cod pr.pen., suma de 1.900 lei, reprezentând onorariu avocați oficiu în faza de urmărire penală și în faza de judecată (delegațiile nr. 8863/16.07.2012, 8862/16.07.2012, 9181/02.08.2012, 8861/16.07.2012, 8886/17.07.2012 și 9180/02.08.2012, în faza de urmărire penală și delegațiile nr. 9332/09.08.2012, 9333/09.08.2012, în faza de judecată), va fi suportată din fondurile speciale ale Ministerului Public, suma de 1.100 lei și respectiv a Ministerului Justiției, suma de 800 lei, urmând a fi inclusă în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat.

În baza dispozițiilor art. 191 al. 1 și 2 Cod procedură penală, instanța urmează a obliga pe fiecare dintre inculpații S.-M. M., H. E.-C. și H. E. să plătească statului, cu titlu de cheltuieli judiciare, după cum urmează: inculpata S.-M. M., suma de 600 lei, din care suma de 100 lei reprezintă onorariu avocat oficiu (în faza de urmărire penală); inculpatul H. E.-C., suma de 1400 lei, din care suma de 800 lei reprezintă onorariu avocați oficiu (în faza de urmărire penală și în faza de judecată), iar inculpata H. E., suma de 1600 lei, din care suma de 1000 lei reprezintă onorariu avocați oficiu (în faza de urmărire penală și în faza de judecată)”.

Împotriva hotărârii, în termen, au formulat recurs inculpații S. M. M. și H. E. C. cu motivarea că în mod nelegal instanța nu a soluționat cauza în procedura prevăzută dev art. 320 ind. 1 Cod procedură penală, că pedepsele aplicate sunt prea mari, că reeducarea se poate face prin suspendarea executării pedepsei.

Hotărârea a fost recurată și de inculpata H. E., cu depășirea termenului prevăzut de lege cu motivarea că a fost prezentă la dezbateri dar nu a știut că trebuie să formuleze recurs în 10 zile de la pronunțare, că pedeapsa aplicată este prea mare.

Recursurile formulate de inculpații S. M. M. și H. E. C. nu sunt fondate iar recursul formulat de inculpata H. E. este tardiv.

Prima instanță a reținut o situație de fapt conformă cu probele administrate și a individualizat pedepsele cu luarea în considerație a tuturor criteriilor generale enumerate la art. 72 Cod penal.

Potrivit art. 320 ind. 1 alin. 8, în vigoare la data de 9.10.2012, instanța, atunci când, constată că probele din cursul urmăririi nu sunt suficiente, respinge cererile de soluționare a cauzei în procedura recunoașterii vinovăției și continuă judecata în procedura de drept comun.

Instanța a respins motivat cererile inculpaților de soluționare a cauzei potrivit cu dispozițiile art. 320 ind. 1 al. 1 - 7 Cod procedură penală.

Pedepsele aplicate inculpaților în raport de forma de participație, dr forma continuată în cazul inculpatei S. și existența stării de recidivă în cazul inculpatului H., au fost corect individualizate.

Dacă avem în vedere modalitatea în care s-au consumat faptele, după ce inculpata S. a obțiunut încrederea părții vătămate, persoană în vârstă de 98 ani, valoarea prejudiciului, pedepsele aplicate și modalitatea de executare, corespund cerințelor art. 52 Cod penal.

Pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. ,,b” Cod procedură penală, recursul inculpaților S. M. M. și H. E. C. vor fi respinse ca nefondate.

La termenul când au avut loc dezbaterile, 29 ianuarie 2012, inculpata H. E., nu se afla în stare de arest preventiv și a fost prezentă.

Potrivit art. 385 ind. 3 Cod procedură penală termenul de recurs este de 10 zile și curge potrivit art. 363 Cod procedură penală de la pronunțare atunci când partea a fost prezentă la dezbateri.

Repunerea în termen se poate face în condițiile art. 364 Cod procedură penală dacă există o cauză temeinică de împiedicare la exercitarea în termen a căii de atac.

Necunoașterea dispozițiilor legale nu constituie o cauză de împiedicare în sensul cerut de art. 364 Cod procedură penală.

Față de data pronunțării hotărârii de către instanța de fond 12.02.2013, de inexistența unei cauze temeinice de împiedicare în a declara recursul în termenul prevăzut de lege, față de data înregistrării cererii de recurs, 6 martie 2013, calea de atac exercitată de inculpata H. E. este tardivă, recursul urmând a fi respins ca atare potrivit art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. ,,a” Cod procedură penală.

În baza art. 383 Cod procedură penală, din pedepsele aplicate inculpaților S. M. M. și H. E. C., se va computa arestarea preventivă de după pronunțarea hotărârii recurate.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații S. M. M. și H. E. C. împotriva sentinței penale nr.406/12.02.2013 a Judecătoriei Iași, pe care o menține.

Respinge ca tardiv recursul declarat de inculpata H. E. împotriva aceleiași sentințe penale.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpaților H. E. C. și S. M. M. durata arestării preventive după data de 12.02.2013.

În baza art.192 alin.2 C.p.p. obligă recurenții la plata sumei de 400 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, în care s-a inclus și onorariul pentru apărătorul din oficiu în cuantum de 300 lei, fiecare, ce va fi avansat inițial din fondurile statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 30.04.2013.

Președinte,Judecător,Judecător,

A. DubleaGabriela ScripcariuGeta S.

Grefier,

E. A.

Red. D.A.

Tehnored. A.E.

2 ex./17.05.2013

Judecătoria Iași

Judecător: C. A.

← Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006....		Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 648/2013. Curtea de... →

Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 478/2013. Curtea de Apel IAŞI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 478/2013. Curtea de Apel IAŞI