Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006. Decizia nr. 404/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 404/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 11-04-2013 în dosarul nr. 404/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 404/2013
Ședința publică de la 11 Aprilie 2013
Completul compus din:
Președinte: A. G. O. M.
Judecător: C.-G. T.
Judecător: T. J.
Grefier: E. R.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași – reprezentat prin procuror P. E.
Potrivit prevederilor art. 304 din Codul de procedură penală, desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio.
Pe rol fiind judecarea recursului penal, având ca obiect „infracțiuni la regimul vamal”, declarat de inculpatul R. Ș., fiul lui S. și Efrosina, născut la data de 08 ianuarie 1973, deținut în Penitenciarul Iași, împotriva sentinței penale nr. 36 din data de 08.02.2013, pronunțate de Judecătoria Huși, în dosarul penal nr._ .
Conform disp. art. 297 din Codul de procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților, constatându-se că se prezintă inculpatul R. Ș., asistat de avocații aleși P. I. C. și R. L..
Lipsește reprezentantul părții civile Direcția Regională pentru A. și Operațiuni V. Iași.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și prezența părților la termenul de astăzi, că dosarul se află la primul termen de judecată, că recursul declarat nu a fost motivat, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Inculpatul, prin apărătorii aleși, depune la dosar un memoriu, care după semnare și datare de către președintele de complet, se atașează la dosarul cauzei.
Avocat R. L., depune la dosar, motivele de recurs, care după semnare și datare de către președintele de complet, se atașează la dosarul cauzei.
Avocat P. I. C., depune la dosar, împuternicirea avocațială, solicitând instanței ca unică probă în recurs, efectuarea unui referat de evaluare de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul V., pentru a putea proba profilul biologic al inculpatului, șansele acestuia de reintegrare în societate, șansa pe care o are de a fi redat societății imediat după judecarea cauzei penale și, dacă sunt sau nu motive pentru a se aprecia că totuși reeducarea lui poate avea loc în regim de detenție sau una din formele prevăzute de art. 81 sau 861 din Codul penal, recursul vizând doar latura penală, respectiv reindividualizarea pedepsei și modalitatea de executare a acesteia.
Susține că există o practică răspândită în acest sens a acestui mijloc probatoriu, apreciind că un astfel de referat poate ajuta instanța la fundamentarea unei opinii sub acest aspect.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, se opune administrării acestei probe apreciind că nu este utilă cauzei, la dosar sunt suficiente elemente care configurează aceste aspecte. Prin această probă inculpatul nu încearcă decât tergiversarea cauzei.
Având cuvântul în replică, avocat P. I. C., precizează că nu se poate susține că prin administrarea acestei probe sacrificăm principiul celerității, această probă urmează să fie depusă la următorul termen de judecată, este singura probă pe care o solicită inculpatul în recurs.
Instanța respinge proba cu efectuarea unui raport de evaluare de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul V., având în vedere că procedura de judecată a fost simplificată în temeiul dispozițiilor art. 320 ind. 1 Cod procedură penală, procedură în cadrul căreia se pot administra doar probe cu înscrisuri în circumstanțiere care trebuie să fie depuse la dosar de către inculpat.
Nemaifiind de invocat chestiuni preliminare și nici cereri de formulat, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul, în susținerea recursului.
Avocat R. L., pentru inculpatul R. Ș., având cuvântul, susține oral motivele de recurs expuse detaliat în scris, motive care vizează reindividualizarea pedepsei și modalitatea de executare a acesteia.
Apreciază că în mod greșit instanța de fond nu a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante raportat la consecințele de ordin economic pe care acțiunea inculpatului le-a creat în raport cu economia statului nostru, reținându-se că este vorba de un prejudiciu cu o valoare extrem de ridicată – 749.291,00 lei .
Prejudiciul stabilit de instanța de fond nu poate fi reținut deoarece în temeiul dispozițiilor din reglementările vamale comunitare a hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene și Decizia nr. 21 din 17.10.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Direcția Regională pentru A. și Operațiuni V. Iași nu are posibilitatea de a se constitui parte civilă, întrucât cele 631.780 pachete cu țigarete de diferite mărci, sustrase de la controlul vamal la 14.12.2012 au fost reținute de autoritățile vamale din cadrul Biroului Vamal A..
La termenul de judecată din data de 08.02.2013, după aducerea la cunoștință a dispozițiilor art. 70 alin. 2 din Codul de procedură penală, inculpatul a arătat că recunoaște toate faptele reținute în sarcina sa prin actul de inculpare, declarând că înțelege să se judece după procedura simplificată.
Susține apărarea că, potrivit dispozițiilor art. 72 Cod penal, instanța trebuia să aibă în vedere, la proporționalizarea pedepselor ce urmau a fi aplicate inculpatului, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru fiecare dintre infracțiunile reținute, pericolul social concret al faptelor comise, modul de săvârșire al faptei, atitudinea inculpatului pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești precum și persoana inculpatului.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul se află la primul contact cu legea penală iar anterior comiterii faptelor inculpatul a avut un comportament corespunzător în societate, astfel încât în sarcina inculpatului se impune a fi reținute largi circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a și art. 76 Cod penal.
Chiar dacă faptele comise de către inculpat sunt grave, probele administrate nu dovedesc că inculpatul le-ar fi săvârșit datorită înclinației sale în a comite fapte antisociale, ci ca urmare a unui complex de împrejurări care au contribuit ca acesta să se abată de la conduita sa obișnuită, conform normelor de conviețuire, apreciind astfel că suspendarea condiționată a executării pedepsei este cea mai potrivită măsură. Solicită a se avea în vedere că inculpatul este arestat din data de 15 decembrie 2012, executând astfel o bună parte din pedeapsa rezultantă, perioadă suficientă pentru a reflecta asupra consecințelor negative pe care le au faptele de contrabandă asupra economiei statului, dar și în ceea ce privește libertatea persoanei autorului. Infracțiunea pentru care inculpatul este judecat este un incident nefericit în viața sa, inculpatul are o familie închegată, are 2 copii, o fetiță de numai de câteva luni
Pe cale de consecință, pune concluzii de admiterea recursului, desființarea sentinței recurate și, rejudecând cauza, a se dispune reindividualizarea pedepsei sub cuantumul stabilit de prima instanță, iar ca modalitate de executare a se face aplicarea disp. art. 81 sau art. 861 Cod penal, apreciind că scopul și funcțiile pedepsei prevăzute de art. 52 Cod penal pot fi atinse și fără executarea efectivă a pedepsei în regim de detenție.
Având cuvântul, avocat P. I. C., pentru același inculpat, pune concluzii de admiterea recursului în ceea ce privește forma de individualizare a pedepsei aplicate, fie reducerea pedepsei până la 2 ani sau mai puțin pentru a putea fi aplicate disp. art. 81 Cod penal, fie aplicarea suspendării sub supraveghere prev. de art. 861 Cod penal.
Apreciază că în mod greșit instanța de fond a refuzat să facă aplicarea circumstanțelor atenuante în ceea ce îl privește pe inculpat.
Solicită a se observa că instanța de fond face vorbire despre anumite chestiuni de ordin general care nu îi pot fi imputate inculpatului, și anume pericolul social generic al faptelor, faptul că acest gen de infracțiuni s-ar fi înmulțit în ultima vreme, chestiuni care nu îi pot fi reproșate inculpatului pentru a i se refuza aplicarea circumstanțelor atenuante.
În ceea ce privește prejudiciul constatat în cauză, apărarea susține că nu putem vorbi despre un prejudiciu în această situație decât despre un prejudiciu virtual, această marfă a fost verificată în vamă, astfel încât nu a existat nici un moment un prejudiciu concret adus statului, prejudiciul era virtual în situația în care nu se descoperea transportul efectuat.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, este la o vârstă înaintată pentru a mai putea comite infracțiuni în continuare. Faptul că până la această vârstă nu a mai comis fapte antisociale, are caracterizări pozitive din comunitatea din care provine, are o familie închegată, are 2 copii, o fetiță de numai de câteva luni care are nevoie de prezența tatălui în sânul familiei. Vorbim de o perioadă de 5 luni de arest preventiv executate de inculpat, perioadă suficientă pentru a conștientiza gravitatea faptelor.
Reiterează cererea de admitere a recursului în sensul redozării pedepsei, iar ca modalitate de executare urmând a se face aplicarea disp. art. 81 sau art. 861 Cod penal.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat, urmând a fi menținută sentința recurată ca fiind temeinică și legală.
Susține procurorul că Judecătoria Huși are o expertiză foarte bună în această materie, jurisprudența lor fiind citată și de către alte instanțe. Este vorba de un punct de trecere a frontierei unde recrudescența este foarte mare, câștigându-se astfel foarte ușor banii, nefiind nicio teorie în care să devenim suprarealiști în fața instanței.
Cu privire la concepția prejudiciu nu înțelege să intre în contradicție cu apărarea pentru că acest prejudiciu există în forma în care s-a săvârșit fapta, motiv pentru care pune concluzii de respingere a recursului.
Având ultimul cuvânt inculpatul R. Ș., susține că are vârsta de 40 de ani dintre care 18 ani i-a petrecut pe curse internaționale, respectând legile fiecărei țări, neavând nici un fel de probleme cu legea penală.
Toată viața a muncit pentru a putea să își întrețină cinstit familia. Are 2 copii, unul este student și o fetiță de câteva luni care s-a născut prematur și cu mari probleme de sănătate. Solicită clemență instanței de control judiciar pentru a ajunge cât mai repede în sânul familiei, arătând că regretă enorm fapta comisă .
Declarând închise dezbaterile, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Curtea,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 36 din 08.02.2013, Judecătoria Huși a condamnat pe inculpatul R. Ș., fiul lui S. și E., născut la data de 08.01.1973 în loc. Roșcani Republica M., cu dublă cetățenie româno-moldovenească, domiciliat în București, ., sector 3, cu reședința în loc. Chișinău, .. 22, ., CNP_, fără antecedente penale, la următoarele pedepse:
- câte 3(trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 272 alin. 1 din Legea nr. 86/2006 cu modif. ulterioare și art. 270 alin. 2 lit. a din aceeași lege și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C. pen.
- 2(doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 2961 alin. 1 lit. l din Legea nr. 571/2003 modif., cu aplic. art. 33 lit. a C. pen., art. 3201 alin. 7 C. pr. p.
În baza art. 33 lit. a C. pen. a contopit pedepsele urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare.
În temeiul disp. art. 65 C. pen. a interzis inculpatului după executarea pedepsei principale pe o perioadă de 2 ani exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C. pen.
Pe durata prev. de art. 71 alin. 2 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C. pen.
În baza art. 350 C. pr. p. a menținut starea de arest a inculpatului.
În temeiul disp. art. 88 C. pen. a dedus la zi durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 14.12.2012.
În baza art. 348 C. pr. p. a constatat prejudiciul recuperat și a luat act că partea civilă D.R.A.O.V. Iași nu se constituie parte civilă în cauză.
În baza art. 118 lit. a C. pen. a confiscat de la inculpat în folosul statului cantitatea de 631.780 pachete țigarete fără timbru de acciză, destinate DUTYFREE, de proveniență Republica M., după cum urmează:
- 21.000 pachete marca PRIMA LUXE roșu și albastru;
- 131.700 pachete marca ASHIMA;
- 250.000 pachete marca JING LING;
- 12.400 pachete marca TABACCUS;
- 12.490 pachete marca BROOKS roșu și albastru;
-10.450 pachete marca COOPER albastru și roșu;
- 12.400 pachete marca GARETT;
- 31.400 pachete țigarete marca VANITY;
- 22.400 pachete marca PEARL SLIMS roșu și albastru;
- 19.400 pachete marca MARBLE;
- 24.900 pachete marca YES;
- 24.950 pachete marca AVALON;
- 5.900 pachete marca KAREENA.
A obligat inculpatul să achite suma de 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanța a reținut că la data de 14.12.2012 în jurul orelor 04.30, inculpatul R. Ș. s-a prezentat în PTF A., pe sensul de intrare în România, la volanul autocamionului marca SCANIA 124 L, de culoare roșie, cu nr. de înmatriculare moldovenesc KAP 821, . șasiu XLER4X_ și semiremorca marca KOEGEL SN 24, de culoare roșie, cu nr. de înmatriculare . de șasiu WK0SN_, ansamblu de autovehicule aparținând . Chișinău, Republica M. .
Cu ocazia controlului vamal de frontieră, inculpatul a afirmat că transportă către o firmă din Macedonia, borcane de sticlă provenind de la o firmă din Republica M., mai exact NICANOR ZAPLITNII. În acest sens, a prezentat documentele vamale de tranzit încheiate de autoritățile din Republica M., respectiv: carnet TIR cu . nr._ deschis de către . de transport internațional, (CMR) nr._, Packing list emis de către fabrica de sticlă din Chișinău la data de 13.12.2012, Comercial Invoice nr. 699 din 13.12.2012, un certificat fito-sanitar și un certificat de conformitate al fabricii de sticlă din Chișinău.
Cu aceeași ocazie, inculpatul a prezentat lucrătorului vamal o fișă de însoțire cu nr. 2712 din 14.12.2012, din care rezultă faptul că, autocamionul TIR a fost scanat în Vama Leușeni, iar pe fișă s-a consemnat faptul că transportul este *conform*.
Cu ocazia controlului fizic efectuat de echipa formată din polițist de frontieră și vameș, s-a constatat că semiremorca camionului TIR era sigilată cu sigiliul *REPUBLICA M.*, având nr._ aplicat de Vama Chișinău, după încărcarea camionului la fabrica de sticlă din Chișinău, în data de 13.12.2012.
Existând suspiciuni cu privire la natura transportului efectuat, lucrătorul vamal, numita H. C. și polițistul de frontieră numitul C. I., în prezența cărora se afla și manipulatorul C. D., au solicitat inculpatului să ridice prelata care acoperea remorca autocamionului. Inculpatul a prezentat un comportament suspect, încercând să îi convingă să renunțe a-i mai controla încărcătura, motivând prin faptul că afară este frig, iar elementele de caroserie ale semiremorcii și șnurul pentru sigilare, sunt înghețate (aspecte care rezultă din declarațiile numiților C. I., agent princip. în cadrul SPF Huși, C. D. manipulator marfă vamă și H. C., inspector vamal).
Echipa de control și-a continuat activitatea, constatând faptul că în semiremorcă nu se aflau paleți cu borcane de sticlă, așa cum se menționa în documentele vamale ale inculpatului, întreaga încărcătură constând în baxuri în care se aflau pachete de țigări de diferite mărci, unele dintre acestea având inscripționat pe baxuri ca fabricant, Întreprinderea de țigarete C.T.C. Chișinău.
În semiremorcă se găsea cantitatea de 631.780 pachete de țigări, fără timbru de acciză destinate DUTY FREE sau pentru export, după cum urmează:
- 21.000 - marca PRIMA LUXE roșu și albastru;
- 131.700- marca ASHIMA;
- 250.000 – marca JIN LING;
- 12.400 – marca TABACCUS;
- 12.490 – marca BROOKS roșu și albastru;
- 12.400 – marca GARETT;
- 10.450 – marca COOPER albastru și roșu;
- 31.400 – marca VANITY;
- 22.400 – marca PEARL SLIMS roșu și albastru;
- 19.400 – marca MARBLE;
- 24.900- marca YES;
- 24.950 – marca AVALON;
- 5.900 – marca KAREENA.
Tot cu această ocazie a fost identificat în cabina autocamionului un bon fiscal cu nr. 174 eliberat de SRL LUKOIL M. SAC 90, din data de 13.12.2012 la ora 22.55, pentru cantitatea de 445 litri de motorină Euro 5, cu privire la care inculpatul a declarat că i-a fost eliberat în urma alimentării cu combustibil a autocamionului la Stația LUKOIL din Chișinău.
De asemenea, fiind verificate documentele de transport prezentate la controlul de frontieră s-a constatat faptul că, inculpatul ar fi trebuit să transporte mărfurile pe ruta Republica M.-Macedonia și nu Republica M.-G., așa cum declarase inițial în fața organelor vamale.
A fost examinat sigiliul cu nr._ aplicat pe șnurul care încheia prelata semiremorcii, constatându-se că șnurul prezintă urme de ardere și lipire, ulterioară prin fixarea unui șurub metalic dispus pe cele două capete rupte, modificare situată în partea din față a semiremorcii, locul respectiv fiind mascat cu o bucată din lemn cu lungimea de 90 cm.
De asemenea, din procesul-verbal de cercetare la fața locului rezultă că pachetele de țigări se aflau în baxuri de carton, iar pereții laterali ai semiremorcii erau acoperiți cu placaje de lemn, în interior fiind aranjate cutiile din carton, pe mai multe nivele pe toată lungimea semiremorcii.
Prima instanță a reținut că faptele inculpatului R. Ș., care în data de 14.12.2012, în jurul orei 04.30 a introdus în țară prin PTF A., cantitatea de 631.780 pachete țigări, netimbrate, fiind vorba de țigări contrabandă, cu o valoare în vamă de 749.291,00 lei, prin sustragere de la controlul vamal a mărfii respective și care trebuia plasată sub un regim vamal, prezentând autorităților vamale documente în conținutul cărora făcea referire la alte mărfuri, respectiv borcane de sticlă, precum și fapta de a deține în afara antrepozitului fiscal bunurile mai sus amintite, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de contrabandă, prezentare de acte nereale la autoritatea vamală și deținere în afara antrepozitului fiscal de produse accizabile supus marcării, marcate necorespunzător peste limita a 10.000 țigarete, fapte prev. și ped. de art. 270 al. 2 lit. a din Legea nr. 86/2006 modif., art. 272 al. 1 din Legea nr. 86/2006 și art. 296¹ al. 1 lit. l din Legea nr. 571/2003 modif., cu aplic . art. 33 lit. a Cod penal.
Apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că faptele comise de inculpat există constituie infracțiuni și au fost săvârșite cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța va dispune antrenarea răspunderii penale a acestuia.
La proporționalizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate pentru fiecare dintre infracțiunile săvârșite, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 alin. 1 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă prev. de textele incriminatorii, de gradul de pericol social concret dat de circumstanțele reale ale faptelor, de urmările care s-au produs (prejudiciul evaluat la suma de 749.291,00 lei), de momentul săvârșirii faptelor (în timpul nopții) precum și de persoana inculpatului care este în vârstă de 40 de ani, este căsătorit, are doi copii minori, lucrează ca șofer la . V. și nu este cunoscut cu antecedente penale.
Totodată, în considerarea disp. art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, aplicabile în speță ca urmare a recunoașterii necondiționate a faptelor, instanța a stabilit o pedeapsă în limitele pedepselor reduse cu o treime.
Prima instanță a apreciat că nu se impune a fi reținute în favoarea inculpatului și circumstanțe atenuante ținându-se cont de pericolul social al faptelor comise, de frecvența acestui gen de fapte constatată în ultima perioadă, precum și de consecințele de ordin economic pe care acțiunea inculpatului le-a creat în raport cu economia statului nostru, fiind vorba de un prejudiciu cu o valoare extrem de ridicată.
Față de cele menționate, având în vedere circumstanțele în care au fost comise faptele, prima instanță a apreciat că scopul pedepsei, în egală măsură preventiv și educativ, poate fi atins prin aplicarea unor pedepse cu executare în regim de detenție.
Ca pedeapsă, accesorie, apreciind că faptele comise nu atrag nedemnitatea inculpatului de a exercita activități, ce presupun responsabilitatea civică (dreptul de vot), văzând jurisprudența CEDO asupra acestei chestiuni (cauza Hirst contra Marii Britanii) și decizia nr. 74/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite (recurs în interesul legii) în baza art. 71 alin. 1, 2 cod pen. prima instanță a aplicat inculpatului pedepsele accesorii constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit.”a” teza a - II-a și lit.”b” cod pen., pe durata executării pedepsei.
Împotriva sentinței a declarat recurs inculpatul R. Ș., arătând că pedeapsa aplicată și modalitatea de executare a acesteia sunt prea severe raportat la circumstanțele personale și contextul săvârșirii faptei, solicitând, fie reducerea pedepsei până la 2 ani sau mai puțin pentru a putea fi aplicate disp. art. 81 Cod penal, fie aplicarea suspendării sub supraveghere prev. de art. 861 Cod penal.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a susținut că în mod greșit prima instanță a refuzat să facă aplicarea circumstanțelor atenuante, pericolul social generic al faptelor, faptul că acest gen de infracțiuni s-ar fi înmulțit în ultima vreme, fiind chestiuni de ordin general care nu îi pot fi imputate inculpatului iar în cauză, nu poate fi vorba despre un prejudiciu în această situație decât despre un prejudiciu virtual, marfa fiind verificată în vamă.
Inculpatul a solicitat a se avea în vedere că nu are antecedente penale, este la o vârstă înaintată pentru a mai putea comite infracțiuni în continuare. Faptul că până la această vârstă nu a mai comis fapte antisociale, are caracterizări pozitive din comunitatea din care provine, are o familie închegată, cu doi copii, o fetiță de numai de câteva luni care are nevoie de prezența sa în familiei.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, Curtea reține că situația de fapt a fost corect stabilită de prima instanță în urma coroborării tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptelor este justă, corespunzând situației de fapt reținute, în mod corect stabilind prima instanță că în cauză sunt îndeplinite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului R. Ș. sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art. art. 272 alin. 1, art. 270 alin. 2 lit. a. din Legea nr. 86/2006, modificată și art. 2961 alin. 1 lit. l din Legea nr. 571/2003 modificată.
Inculpatul R. Ș. a recunoscut săvârșirea infracțiunilor, declarațiile sale coroborându-se cu proces-verbal de sesizare din oficiu, declarațiile martorilor H. C., C. I. și C. D., proces-verbal de constatare și planșa foto, dovadă de reținere a autovehiculului și de reținere a pachetelor de țigări în vederea confiscării, proces-verbal de verificare în baza de date.
Critica referitoare la modul în care prima instanță a individualizat pedepsele stabilite pentru cele trei infracțiuni și modalitatea de executare a pedepsei aplicate este neîntemeiată.
Instanța de recurs consideră că pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, prima instanță a aplicat pedepse principale individualizate judiciar corespunzător dispozițiilor art. 72 Cod penal, dând eficiență tuturor împrejurărilor relevante cauzei a căror incidență a fost reținută întemeiat.
În acord cu prima instanță, Curtea apreciază că faptele inculpatului prezintă un grad de pericol social ridicat, raportat la relațiile sociale ocrotite de legea penală, încălcate prin comiterea faptelor, dar și prin raportare la consecințele produse, în condițiile în care cuantumul prejudiciului cauzat bugetului de stat este foarte ridicat (peste 700.000 lei).
Împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale și a recunoscut comiterea faptelor, deși inițial a încercat să prezinte aspecte nereale, de natură a duce la concluzia că nu este vinovat, nu impune reducerea pedepselor aplicate de prima instanță, întrucât nu s-ar atinge finalitatea îndreptării atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni.
Potrivit art. 74 Cod penal, acordarea de circumstanțe atenuante nu reprezintă o obligație pentru instanță decât în măsura în care o astfel de modalitate de diminuare a pedepsei aplicate se justifică în raport cu scopul acesteia și cu criteriile de individualizare prev. de art. 52 și art. 72 Cod penal. Nu poate fi considerată o încălcare a acestor dispoziții legale simpla împrejurare că prima instanță nu a dat relevanța juridică dorită de inculpat lipsei antecedenței penale, bunei sale reputații în comunitate și faptului că are doi copii, dintre care un copil minor în îngrijire.
Aceste împrejurări nu au nici relevanța, nici consistența unor circumstanțe atenuante, fiind nesemnificative în contextul activității infracționale și a conduitei inculpatului imediat după săvârșirea infracțiunilor.
În mod corect prima instanță nu a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a Cod penal, în condițiile în care bună conduită nu vizează doar lipsa antecedentelor penale, ci întregul comportament în societate, iar, pe de altă parte, integrarea în comunitate, angajarea în muncă, întemeierea unei familii și contribuirea la întreținerea membrilor ei constituie un comportament normal, care nu impune reținerea ca un comportament excepțional.
Operațiunea de individualizare judiciară a executării pedepsei aplicate corespunde, de asemenea, gravității infracțiunilor săvârșite de inculpat, gravitate ce se evidențiază prin modalitatea concretă de comitere a infracțiunilor și prin cuantumul foarte ridicat al prejudiciului cauzat bugetului de stat.
Curtea consideră că, în raport de gradul de pericol social al activității infracționale analizate, rezultat din modalitatea și împrejurările concrete de comitere a acesteia, suspendarea executării pedepsei nu este justificată, lipsind de conținut dispozițiile art. 72 și art. 52 Cod penal, creând o disproporție între scopul și rezultatul acestora. În prezenta cauză nu există nici un element de natură a justifica aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării în raport de gravitatea activității infracționale săvârșite. Aplicarea unei pedepse care să își atingă scopul trebuie să se raporteze la interesul general ocrotit de legiuitor. Curtea consideră că în prezenta cauză scopul preventiv și educativ al pedepsei nu poate fi atins prin suspendarea condiționată sau sub supraveghere a executării și că doar un regim sancționator privativ de libertate este de natură să realizeze constrângerea și reeducarea inculpatului.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive
În numele legii,
Decide:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul R. Ș., împotriva sentinței penale nr. 36 din 08.02.2013, a Judecătoriei Huși, pe care o menține.
Deduce din pedeapsă perioada arestului preventiv de la 08.02.2013 la zi.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 150 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.04.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
O. – M. T. C. G. J. T.
A. G.
Grefier,
R. E.
Redactat/tehnoredactat: OMAG
2 ex./13.05.2012
Judecătoria Huși /T. C.
| ← Trafic de minori. Legea 678/2001, art. 13. Sentința nr.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 478/2013. Curtea de... → |
|---|
