Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 318/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 318/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 20-04-2015 în dosarul nr. 318/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIE Nr. 318/2015
Ședința publică de la 20 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. A.
Judecător A. C.-C.
Grefier C. L.
Ministerul Public - P. de pe lângă C. de A. Iași – a fost reprezentat la termenul de judecată din 01.04.2015 prin procuror S. C.
S-a luat în examinare apelul promovat de P. de pe lângă Judecătoria Iași împotriva sentinței penale nr. 3556 din 09.12.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ având ca obiect furtul calificat (art. 229 NCP).
La apelul nominal lipsesc părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra apelului penal de față au avut loc în ședința publică din data de 01 aprilie 2015, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, în conformitate cu prevederile art. 391 al. 1 Cod procedură penală, s-a stabilit termen pentru pronunțare pentru data de 15.04.2015, când, având în vedere că unul dintre membrii completului de judecată se află în imposibilitate obiectivă de a îndeplini atribuțiile specifice funcției de judecător, aflându-se în concediu medical, în conformitate cu disp. art. 391 alin. 2 Cod procedură penală, pronunțarea a fost amânată pentru azi, când,
C. DE A.,
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 3556/NCPP din 09.12.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ s-au dispus următorele:
”I. În baza disp. art. 396 alin. 6 raportat la art. 16 lit. g teza a II-a Cod procedură penală și art. 231 alin. 2 Cod penal încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului O. B. M., fiul lui C. și D., născut la data de 20.07.1991 în ., domiciliat în ., jud. Iași, C.N.P._, cetățenie română, studii 5 clase, fără ocupație, necăsătorit, fără persoane în întreținere, cu antecedente penale în minorat, pentru săvârșirea infracțiunii de „furt calificat” prev. și ped. de art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. d Cod penal și art. 5 Cod penal, prin împăcarea cu persoana vătămată N. I. C., domiciliată în mun. Iași, Bld. Independenței nr. 8, ., ., CNP_.
II. În baza art. 396 alin. 2 Cod de procedură penală condamnă inculpatul O. B. M., fiul lui C. și D., născut la data de 20.07.1991 în ., domiciliat în ., jud. Iași, C.N.P._, cetățenie română, studii 5 clase, fără ocupație, necăsătorit, fără persoane în întreținere, cu antecedente penale în minorat, la pedeapsa de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „distrugere”, prev. și ped. de art. art. 253 alin. 4 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală.
Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a și b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 4 ani, începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
În baza art. 91 și art. 92 Cod penal dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani.
În baza art. 93 Cod penal obligă inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Iași, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. 2 Cod procedură penală impune inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probațiune Iași sau organizat în colaborare cu o instituție din comunitate
În baza art. 93 alin. 3 Cod penal obligă inculpatul să presteze muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile la Primăria . sau Școala Generală din satul D., ..
Atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 96 alin. 1, 2, 4 Cod penal în conformitate cu care instanța poate revoca suspendarea și dispune executarea pedepsei dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere, nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege, precum și în cazul în care săvârșește o nouă infracțiune.
Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 65 raportat la art. 66 lit. a și b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.
Dispune suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei închisorii.
În baza art. 72 alin. 1 Cod penal scade din pedeapsa pronunțată reținerea de 24 de ore din perioada 02.01 – 03.01.2014.
În baza art. 397 alin. 1, art. 25 alin. 5 Cod procedură penală lasă nesoluționată acțiunea civilă formulată de către partea civilă N. I. C., domiciliată în mun. Iași, Bld. Independenței nr. 8, ., ..
Ia act de renunțarea la pretențiile formulate în cursul urmăririi penale de partea civilă D. I., domiciliat în ., jud. Iași, C.N.P._.
În baza art. 272 Cod procedură penală onorariile apărătorilor din oficiu din cursul urmăririi penale în cuantum de 400 lei (delegație nr. 0250/2014 –av. R. A.) și 200 de lei (delegație nr. 2662/2014 –av. B. R.) vor fi plătite Baroului de Avocați Iași din fondurile speciale ale Ministerului Public.
În baza art. 272 Cod procedură penală onorariul apărătorului din oficiu din cursul judecății în cuantum de 200 lei (delegație nr. 2989/2014 –av. D. L.) va fi plătit Baroului de Avocați Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
În baza art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. d Cod procedură penală obligă partea civilă N. I. C. să plătească statului suma de 100 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 274 alin. 1 și art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. d Cod procedură penală obligă inculpatul să plătească statului suma de 1.400 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare”.
Pentru a hotărî astfel, în considerentele sentinței penale pronunțate, instanța de fond a reținut următoarele:
”Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă C. de A. Iași dat în dosarul nr. 11/P/2014 la data de 14.04.2014 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului O. B. M. pentru săvârșirea infracțiunilor de „furt calificat” prev. și ped. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. d Cod penal și „distrugere”, prev. de art. 253 alin. 1 și alin. 4 Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod penal.
S-a reținut în sarcina inculpatului faptul că la data de 01.01.2014, pe timp de zi, a pătruns prin escaladarea gardului în curtea unui imobil situat în localitatea D., jud. Iași (imobil nelocuit), care aparține persoanei vătămate N. I.-C., apoi a intrat prin efracție într-o anexă a locuinței (prin scoaterea unor țigle la acoperiș) și a sustras mai multe bunuri în valoare totală de 500 de lei, iar la aceeași dată, în jurul orelor 17.00, a incendiat cu intenție un depozit de furaje pentru animale, aflat în curtea locuinței părții vătămate D. I., din localitatea D., jud. Iași, cauzând un prejudiciu de 4.000 de lei și punând în pericol locuința părții vătămate, anexele gospodărești precum și locuințele învecinate.
Procurorul a precizat că situația de fapt mai sus menționată se susține cu următoarele mijloace de probă: declarațiile persoanelor vătămate D. I. și N. I.-C., proces verbal de intervenție nr. 2/01.01.2014 încheiat de pompierii din cadrul ISU „M. G. S.” Iași, procese verbale de cercetare la fața locului și planșe foto anexă, proces verbal de conducere în teren, proces verbal de folosire a câinelui de serviciu pentru prelucrarea urmelor de miros uman, declarațiile martorilor D. D. P., T. V., C. N., O. C., O. M., O. D., A. M., B. D.-D., T. C.-A., Huncanu S.-O., declarațiile de recunoaștere ale inculpatului.
Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din data 10.06.2014, instanța a constatat, în baza art. 346 alin. 2 Cod procedură penală, legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 11/P/2014 la data de 14.04.2014 al Parchetului de pe lângă C. de A. Iași, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății cauzei.
La termenul de judecată din data de 02.12.2014 partea vătămată N. I. C. și inculpatul O. B. M. au declarat în ședință publică că s-au împăcat.
În ceea ce privește infracțiunea „furt calificat”, faptă prev. și ped. de art. 228 Cod penal, art. 229 alin. 1 lit. d Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal, instanța reține că potrivit art. 159 Cod penal împăcarea poate interveni în cazul în care punerea în mișcare a acțiunii penale s-a făcut din oficiu, dacă legea o prevede în mod expres, împăcarea înlătură răspunderea penală și stinge acțiunea civilă și produce efecte numai cu privire la persoanele între care a intervenit și dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanței, iar potrivit art. 231 alin. 2 Cod penal împăcarea înlătură răspunderea penală în cazul faptelor prevăzute la art. 228, art. 229 alin. 1 lit. d Cod penal.
Pe cale de consecință, văzând că împăcarea între inculpatul O. B. M. și persoana vătămată N. I. C. a intervenit înainte de citirea actului de sesizare a instanței, iar infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul a fost urmărită din oficiu și este din cele enumerate la art. 231 alin. 2 Cod penal, urmează ca în baza disp. art. 396 alin. 6 raportat la art. 16 lit. g teza I Cod procedură penală să înceteze procesul penal cu privire la infracțiunea de „furt calificat”, faptă prev. și ped. de art. 228 Cod penal, art. 229 alin. 1 lit. d Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal, comisă la data de 01.01.2014.
La termenul de judecată din data de 02.12.2014, inculpatul a declarat că recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina lui prin actul de sesizare a instanței, exprimându-și acordul ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe pe care inculpatul a declarat că și le însușește, în conformitate cu dispozițiile art. 375 Cod procedură penală cu referire la art. 374 alin. 4 Cod procedură penală.
Față de această situație, instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 375 Cod procedură penală pentru inculpatul O. B. M., sens în care a hotărât ca judecata prezentei cauze penale să se facă în procedura specială, simplificată, a „recunoașterii învinuirii”, și nu potrivit procedurii de drept comun.
Constatând așadar că sunt îndeplinite în speța de față cerințele prevăzute de dispozițiile art. 375 Cod procedură penală, în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, instanța reține următoarea situație de fapt:
Inculpatul O. B. M., în vârstă de 23 de ani, a absolvit 5 clase, locuiește împreună cu părinții în localitatea D. din jud. Iași și nu are un loc de muncă stabil, lucrând ocazional, ca zilier, în agricultură.
La data de 01.01.2014, în jurul orelor 04,00, inculpatul s-a deplasat la locuința persoanei vătămate D. I., consăteanul său, pentru a-i adresa tradiționalele urări cu ocazia anului nou. Persoana vătămată 1-a invitat pe inculpat în locuință și au consumat împreună băuturi alcoolice (vin și țuică) până în jurul orelor 14,00, când inculpatul a mers la un bar din localitate și a mai consumat și acolo băuturi alcoolice (respectiv o bere).
În timp ce se întorcea acasă, inculpatul a luat hotărârea de a sustrage bunuri dintr-un imobil aparținând persoanei vătămate N. I.-C., situată în apropiere de locuința sa, știind că în imobil nu locuiește efectiv nici o persoană (persoana vătămată domiciliază în mun. Iași).
După sustragerea unor bunuri de la persoana vătămată N. I.-C., inculpatul s-a deplasat la domiciliu,, însă nu a rămas mult timp aici și a plecat din nou, cu intenția de a-și cumpăra țigări de la un magazin din .-a întâlnit cu numitul D. D.-P., fiul persoanei vătămate D. I., și între cei doi a avut loc o altercație, fiul persoanei vătămate reproșându-i inculpatului că i-ar fi sustras un portofel din locuință.
Deranjat de atitudinea fiului persoanei vătămate, inculpatul a luat hotărârea de a incendia furajele pentru animale pe care familia D. le avea depozitate în curte, nu departe de gard.
După ce și-a cumpărat țigările, inculpatul s-a întors acasă și a așteptat lăsarea întunericului, iar în jurul orei 17,00 a mers singur spre locuința persoanei vătămate D. I. și, de pe drumul public (fără a intra în curte), a incendiat cu o brichetă depozitul de furaje amplasat în imediata apropiere a gardului și la o distanță de 15 metri de locuința părții vătămate. După ce a văzut că lucerna uscată strânsă într-o căpiță (situată chiar lângă gard) s-a aprins, inculpatul s-a întors la domiciliu, i-a informat pe membrii familiei sale (părinți, soră) cu privire la fapta comisă, apoi s-a culcat.
Membrii familiei D. au observat furajele arzând și au solicitat telefonic intervenția pompierilor. Până la stingerea incendiului au ars aproximativ 6 tone furaje (lucernă uscată), în valoare totală de 4.000 de lei, în procesul verbal de intervenție întocmit de pompieri menționându-se că exista riscul propagării incendiului și la celelalte furaje din depozit (o altă căpiță cu fân), cât și la casa proprietarului. O mare parte din furajele rămase (circa 2 tone) s-au deteriorat în timpul acțiunii de stingere a focului.
Din procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa foto efectuată la locul incendiului, cât și din declarațiile martorilor care au ajutat la stingerea focului, rezultă că în imediata apropiere a căpiței de fân incendiată de inculpat, distrusă în totalitate, se mai afla o altă căpiță; la o distanță mică, de 15 metri, se afla locuința părții vătămate, în grădină este amplasat un adăpost pentru animale confecționat din stâlpi de lemn și având acoperiș din stuf; gardul din imediata apropiere a locului unde a avut loc incendiul este din lemn. Toate aceste aspecte demonstrează că fapta inculpatului a generat o stare de pericol pentru celelalte bunuri ale persoanei vătămate, ca urmare a riscului de propagare a incediului.
Audiat în cursul judecății, inculpatul a declarat că recunoaște săvârșirea faptelor și le regretă.
Situația de fapt astfel cum a fost reținută rezultă din întreg materialul probator administrat în cauză, respectiv cu: declarațiile persoanei vătămate D. I., proces verbal de intervenție nr. 2/01.01.2014 încheiat de pompierii din cadrul ISU „M. G. S.” Iași, proces verbal de cercetare la fața locului și planșa foto anexă, proces verbal de conducere în teren, proces verbal de folosire a câinelui de serviciu pentru prelucrarea urmelor de miros uman, declarațiile martorilor D. D. P., T. V., C. N., O. C., O. M., O. D., A. M., B. D.-D., T. C.-A. care, coroborate cu declarațiile inculpatului de recunoaștere a faptei, fac pe deplin dovada vinovăției acestuia sub forma intenției directe în săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.
În drept,
Fapta inculpatului O. B. M. care, la data de 01.01.2014, în jurul orelor 17.00, a incendiat cu intenție un depozit de furaje pentru animale, aflat în curtea locuinței părții vătămate D. I., din localitatea D., jud. Iași, cauzând un prejudiciu de 4.000 de lei și punând în pericol locuința părții vătămate, anexele gospodărești precum și locuințele învecinate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „distrugere”, prev. și ped. de art. 253 alin. 4 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal.
La stabilirea încadrării juridice potrivit dispozițiilor art. 253 alin. 4 Cod penal, instanța a avut în vedere, potrivit dispozițiilor art. 5 din Codul penal 2014, faptul că de la săvârșirea infracțiunii – 01.01.2014 - și până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit o nouă lege penală, respectiv noul Cod penal, la data de 01.02.2014, în cauză existând o succesiune de legi penale, și a apreciat asupra legii penale mai favorabile, stabilind că, în speță, legea penală mai favorabilă este OUG 195/2002.
Prin decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale s-a decis că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. De asemenea, prin decizia nr. 5 din data de 26 mai 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru Dezlegarea unor Chestiuni de D. în materie penală, s-a decis faptul că în aplicarea art. 5 din Codul penal, se are în vedere criteriul aprecierii globale a legii penale mai favorabile.
La stabilirea legii penale mai favorabile, instanța a analizat dispozițiile art. 217 alin. 4 Cod penal din 1969, precum și cele ale art. 253 alin. 4 Cod penal 2014, prin prisma pedepsei principale prevăzute de lege. Astfel, potrivit Codului penal din 1969 pedeapsa prevăzută în cazul art. 217 alin. 4 este de închisoare de la 3 la 15 ani, iar potrivit art. 253 alin. 4 Cod penal 2014, pedeapsa prevăzută este închisoarea de la 2 la 7 ani.
Raportat la limitele de pedeapsă, observând că atât minimul cât și maximul pedepsei închisorii din legea nouă sunt inferioare raportat la legea veche, instanța stabilește astfel că noul Cod penal este legea mai favorabilă în prezenta cauză.
Pentru infracțiunea săvârșită, inculpatul va fi condamnat.
La individualizarea judiciară a pedepsei și a modalității de executare a acesteia, față de criteriile generale prev. de art. 74 Cod penal, instanța va avea în vedere gravitatea infracțiunii săvârșite de către inculpat și periculozitatea acesteia, respectiv de împrejurările și modul de comitere, precum și mijloacele folosite, inculpatul a premeditat comiterea faptei, a luat hotărârea de a comite fapta în urma unei altercații cu fiul persoanei vătămate, a așteptat lăsarea serii, pentru a nu putea fi identificat, a cauzat un prejudiciu foarte mare persoanei vătămate, pe care nu l-a acoperit, a existat un real pericol ca prejudiciul să fie și mai mare, incendiul putându-se propaga și la alte bunuri, a comis fapta pe fondul consumului de alcool este cunoscut cu antecedente penale, dar nu este recidivist, condamnarea anterioară fiind dispusă pentru o infracțiune de furt calificat comisă în minorat, a recunoscut și regretat comiterea faptei, inculpatul nu este căsătorit, nu are persoane în întreținere, obține venituri lucrând ca zilier.
Față de cele mai sus arătate, instanța apreciază că reeducarea, reinserția socială a inculpatului se va putea realiza prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea, orientate spre minimul special prevăzut de lege, redus cu o treime, conform art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
Instanța apreciază, în aceeași măsură, că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție, ținând cont de comportamentul inculpatului înainte și după săvârșirea faptei, considerând că în mod neîndoielnic pronunțarea hotărârii constituie un avertisment pentru acesta și că, chiar fără executarea pedepsei cu închisoarea, inculpatul nu va mai săvârși infracțiuni. În același sens, consideră că reabilitarea socială a acestuia poate fi realizată printr-o focalizare preponderentă asupra rolului educativ al pedepsei, în detrimentul celui represiv, putându-se aștepta, în mod rezonabil, ca inculpatul să-și formeze o atitudine corectă în raport de valorile sociale protejate de legea penală.
Constatând că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 91 din noul Cod penal, (cuantumul pedepsei aplicate inferior celui maxim de 3 ani, lipsa unor condamnări anterioare la pedeapsa închisorii mai mare de un an, existența acordului de a presta muncă în folosul comunității exprimat în ședința publică din data de 02.12.2014, constatarea de către instanță a caracterului necesar cu privire la supravegherea conduitei inculpatului pentru o perioadă determinată), în baza art. 91 și art. 92 Cod penal, va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani.
În baza art. 93 alin. 1 Cod penal, va obliga inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Iași, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. 2 Cod procedură penală va impune inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probațiune Iași sau organizat în colaborare cu o instituție din comunitate, iar în baza art. 93 alin. 3 Cod penal va obliga inculpatul să presteze muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile la Primăria . sau Școala Generală din satul D., ..
Va atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 96 alin. 1, 2, 4 Cod penal în conformitate cu care instanța poate revoca suspendarea și dispune executarea pedepsei dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere, nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege, precum și în cazul în care săvârșește o nouă infracțiune.
Va aplica inculpatului, pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) și b) Cod penal pe o perioadă de 4 ani respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat. Conform art. 68 alin. 1 lit. b) Cod penal, inculpatul va executa pedeapsa complementară de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
De asemenea, va aplica inculpatului pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) și b) Cod penal respectiv:: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat. Va dispune suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei închisorii, urmând ca aceasta să fie executată efectiv în cazul în care se va dispune executarea în regim de detenție a pedepsei principale aplicate prin prezenta sentință.
În baza art. 72 alin. 1 Cod penal scade din pedeapsa pronunțată reținerea de 24 de ore din perioada 02.01 – 03.01.2014.
În latură civilă, având în vedere că a intervenit împăcarea părților, în baza art. 397 alin. 1, art. 25 alin. 5 Cod procedură penală va lăsa nesoluționată acțiunea civilă formulată de către partea civilă N. I. C..
Va lua act de renunțarea la pretențiile formulate în cursul urmăririi penale de partea civilă D. I., conform declarației dată la termenul de judecată din data de 07.10.2014.
În baza art. 272 Cod procedură penală onorariile apărătorilor din oficiu din cursul urmăririi penale în cuantum de 400 lei (delegație nr. 0250/2014 –av. R. A.) și 200 de lei (delegație nr. 2662/2014 –av. B. R.) vor fi plătite Baroului de Avocați Iași din fondurile speciale ale Ministerului Public, iar onorariul apărătorului din oficiu din cursul judecății în cuantum de 200 lei (delegație nr. 2989/2014 –av. D. L.) va fi plătit Baroului de Avocați Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
În baza art. 398 raportat la art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. d Cod procedură penală va obliga partea civilă N. I. C. să plătească statului suma de 100 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare, iar în baza art. 274 alin. 1 și art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. d Cod procedură penală va obliga inculpatul să plătească statului suma de 1.400 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare.”
În termen legal, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași a promovat calea ordinara de atac a apelului împotriva sentinței penale menționate, criticând-o sub aspectul legalității.
O primă critica de legalitate adusa hotarârii atacate a vizat dispoziția de suspendarea pe durata suspendării executării pedepsei principale a închisorii și a executării pedepsei accesorii ce i-a fost aplicată inculpatului O. B. M., procurorul susținând că actualul Cod penal nu mai conține un text care să permită suspendarea executării pedepsei accesorii, așa cum prevedea Codul penal anterior. Se susține că în condițiile în care pe durata termenului de încercare, condamnatul execută pedeapsa complementara nu se pune problema executării în paralel atât a pedepsei complementare cât și a pedepsei accesorii. Pedeapsa accesorie urmând a fi executată doar în momentul în care pedeapsa principală devine executabilă prin anulare sau executare, art. 65 alin. (3) Cod penal având în vedere executarea efectivă a pedepsei închisorii.
O a doua critică a vizat modalitatea de soluționare a acțiunii civile formulată de partea civilă N. I. C.. Susține procurorul că în condițiile în care cele două părți – inculpatul și partea civilă – s-au împăcat în latura penală a cauzei, soluția asupra acțiunii civile promovata în cadrul procesului penal trebuia sa fie cea constând în stingerea acțiunii civile formulată de partea civilă N. I. C..
Dispoziția instanței de fond de lăsare nesoluționată a acțiunii civile, motivează procurorul că îi lasă părții civile posibilitatea de a se adresa instanței civile cu o acțiune în justiție, situație în care s-ar ajunge la nesocotirea dispozițiilor generale ale Codului penal care condiționează împăcarea părților de stingerea acțiunii civile.
Ultima critica a procurorului apelant s-a referit la dispoziția potrivit căreia suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu din faza de urmărire penală s-a dispus a fi avansata din fondurile Ministerului Public și nu din fondul special al Ministerului Justiției.
Se susține că prin dispoziții ale unei legi organice (Legea nr. 51/1995) se stabilește faptul că avocatul desemnat sa acorde asistență juridica are dreptul la un onorariu stabilit de organul judiciar în limitele sumelor stabilite prin protocol încheiat între UNBR și Ministerul Justiției. În baza dispozițiilor cuprinse în actul normativ menționat, între Ministerul Justiției și UNBR a fost încheiat Protocolul nr._ (nr. MJ) și respectiv 1693/2008 (nr. UNBR) prin care au fost stabilite cuantumurile onorariilor și a fost detaliata procedura de plata a acestora cuvenite avocaților desemnați sa acorde asistență juridica din oficiu în cauzele penale, în faza de urmărire penală și în faza de judecată. Motivează procurorul că ansamblul normelor cuprinse în protocol indica faptul că toate onorariile, indiferent de etapa procesuală în acre se acorda asistența juridică, se plătesc de către Ministerul Justiției, prin tribunale, ca ordonatori terțiari de credite. Se susține ca Ministerul Public și ÎCCJ, ca entități judiciare ce beneficiază de asistența din partea avocaților desemnați din oficiu, nu suporta în mod direct onorariile acestora, chiar daca au bugete distincte de bugetul Ministerului Justiției.
În sprijinul punctului de vedere susținut în motivarea prezentului apel, procurorul a indicat și câteva decizii de speță ale instanțelor naționale, inclusiv ale instanței supreme prin care s-a apreciat ca onorariu avocatului din oficiu, în toate situațiile, se suporta din bugetul Ministerului Justiției.
A solicitat P. de pe lângă Judecătoria Iași admiterea apelului declarat, desființarea parțială a sentinței penale atacate, rejudecarea cauzei de către instanța de control judiciar la finele căreia să se pronunțe o hotărâre legală și temeinică.
Examinând sentința penală apelată, pe baza tuturor lucrărilor și a materialului probator existent la dosarul cauzei, atât prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele conferite de dispozițiile art. 417 alin. (2) Cod procedura penală, C. constată următoarele:
Prin rechizitoriul procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași din data de 14.04.2014 dat în dosarul de urmărire penală numărul 11/P/2014, Judecătoria Iași a fost investită cu judecarea în primă instanța a inculpatului O. B.-M. pentru comiterea, în concurs real, a infracțiunilor de ”furt calificat”, în varianta normativa prevăzută de art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. d) Cod penal și „distrugere”, în varianta agravată prevăzută de art. 253 alin. 1 și 4 Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod penal.
Ca și situație de fapt imputată inculpatului, prin actul de sesizare al instanței, în linii mari, s-a reținut că, în ziua de 01.01.2014, inculpatul O. B. M. a pătruns prin escaladarea gardului în curtea unui imobil situat în localitatea D., jud. Iași (imobil nelocuit), care aparține persoanei vătămate N. I.-C., apoi a intrat prin efracție într-o anexă a locuinței (prin scoaterea unor țigle la acoperiș) și a sustras mai multe bunuri, cauzând astfel o pagubă materială în valoare totală de 500 de lei. S-a mai reținut că în aceeași zi, în jurul orelor 17.00, inculpatul a incendiat cu intenție un depozit de furaje pentru animale, aflat în curtea locuinței persoanei vătămate D. I., din localitatea D., jud. Iași, cauzând un prejudiciu de 4.000 de lei și punând în pericol locuința părții vătămate, anexele gospodărești precum și locuințele învecinate.
Fiind investită cu judecarea cauzei, instanța de fond, pe baza unei judicioase analize și evaluări a întregului material probator strâns în cursul urmăririi penale, a reținut o situație de fapt corectă, conformă cu realitatea obiectivă dovedit petrecută în ziua de 01.01.2014, pe care, de altfel, și inculpatul O. B.-M. a recunoscut-o în totalitate în condițiile prevăzute de art. 374 alin. (4) raportat la art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală.
Judecătorul fondului a dat eficiență dispozițiilor art. 103 Cod procedură penală, făcând o apreciere și o interpretare corecta a probelor administrate în prima faza a procesului penal, după prealabila examinare a tuturor mijloacelor de proba existente la dosar.
În cursul judecății în primă instanță, mai exact la termenul de judecată din data de 02.12.2014, prezenți în fața instanței, inculpatul O. B.-M. și persoana vătămata N. I. C. au declarat că s-au împăcat în privința infracțiunii de ”furt calificat”, în varianta normativa prevăzută de art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. d) Cod penal.
În raport de manifestarea de voință exprimata neechivoc de cele doua părți, ținând seama și de dispozițiile art. 159 Cod penal potrivit cărora împăcarea părților, în cazurile în care legea o prevede în mod expres, înlătura răspunderea penală, în mod corect, în latura penală a cauzei, prima instanță a dispus încetarea procesului penal pe temeiul de drept înscris la art. 16lit. g) teza a II-a Cod procedura penală.
Referitor la soluția dispusa de instanța fondului asupra acțiunii civile formulata de persoana vătămată N. I. C. în cadrul procesului penal de față, se constată că instanța fondului a făcut aplicarea dispozițiilor art. 25 alin. (5) Cod procedura penală, lăsând-o nesoluționată. Examinând aceasta dispoziție a instanței fondului în strânsă corelare cu normele dreptului material care consacra instituția împăcării (art. 159 Cod penal), C. constată că dispoziția este nelegală motivat de considerentele ce vor fi redate în continuare.
Instituția împăcării reprezintă actul bilateral caracterizat prin acordul de voință intervenit între inculpat și persoana vătămata ce se caracterizează prin următoarele trăsături: totală, personală, necondiționata și ireversibilă.
Caracterul total al împăcării este stipulat expres de legea penală generală care la alineatul 2 al art. 159 prevede că ”Împăcarea înlătură răspunderea penală și stinge acțiunea civilă.”
Reiese din norma juridica citata ca împăcarea produce efecte nu doar asupra acțiunii penale, ci și asupra acțiunii civile alăturate celei penale pe care o stinge, punând capăt astfel conflictului de drept intervenit între persoanele care uzitează de instituția de drept penal a împăcării.
Față de acestea, în speța supusă prezentei analize, acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal împotriva inculpatului O. B. M. de partea civilă N. I. C., se impune a se constata ca a fost stinsă prin voința părților care s-au împăcat.
Este adevărat ca textul art. 25 alin. (5) Cod procedura penală prevede ca atunci când se dispune o soluție de încetare a procesului penal în baza, între altele, a cazului prevăzut la art. 16 lit. g) Cod procedura penală, instanța lasă nesoluționata acțiunea civilă însă, acesta normă procedurală are aplicabilitate doar atunci când titularul acțiunii civile este o altă persoana decât cea care s-a împăcat cu persoana pusa sub acuzare. Aceasta concluzie se desprinde din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 159 alin. (2) Cod penal cu cele ale art. 25 alin. (5) Cod procedura penală.
Ca o concluzie la cele sus dezvoltate, C. reține întemeiata critica procurorului referitoare la modalitatea de rezolvare a acțiunii civile formulata în procesul penal de partea civilă N. I. C..
Cu privire la cea de a doua infracțiune dedusa judecății, infracțiunea de distrugere, C. constată că în considerentele sentinței penale supusa analizei de față, sunt prezentate, într-o manieră dezvoltată, argumentele care au stat la baza soluției de condamnare dispusa, fiind explicitată vinovăția, sub forma intenției, reținută în sarcina inculpatului O. B. M. în comiterea infracțiunii de distrugere, în variata agravata a comiterii faptei prin incendiere.
Pe baza situației de fapt relevata de probatoriu strâns în cauză, prima instanță a procedat la încadrarea în drept a faptei dovedit comisa de către inculpatului O. B. M., stabilind că aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ”distrugere”, în varianta normativa prevăzuta de art. 253 alin. 1 și 4 Cod penal.
În operațiunea de individualizare judiciara a pedepsei, C. constată că prima instanță a examinat și a evaluat toate acele elemente ce constituie criterii legale de individualizare și stabilire a pedepsei, ținând astfel seama de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă (închisoarea de la 2 la 7 ani), de dispozițiile art. 396 alin.10 Cod procedură penală, potrivit cărora, în cazul recunoașterii învinuirii, limitele de pedeapsă se reduc cu o treime (limitele reduse cu o treime fiind închisoarea de la 1 an și 4 luni la 4 ani și 8 luni), de starea de pericol creată, de motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, de trecutul infracțional al inculpatului, de conduita inculpatului adoptată după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, de nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială a inculpatului O. B.-M..
În raport cu criteriile arătate, C. constata că în operațiunea de individualizare judiciara, judecătorul fondului a realizat o justă cântărire a tuturor aspectelor de fapt ce țin de infracțiunea dovedit comisa și de persoana infractorului, acordând o eficiență corespunzătoare atât aspectelor privitoare la fapta de distrugere comisa cât și celor ce caracterizează persoana inculpatului, pedeapsa concret stabilită fiind proporționala cu gravitatea faptei și cu periculozitatea inculpatului.
Pedeapsa principală de 1 an și 4 luni închisoare aplicata inculpatului O. B.-M., în condițiile în care este identică cu limita inferioara redusa cu 1/3, analizata în raport cu elementele ce caracterizează fapta, respectiv o fapta de distrugere comisa prin incendiere, mijloc apt sa creeze o stare de pericol real pentru bunuri și persoane și care a avut ca urmare imediată o paguba estimata de persoana vătămata la suma de 4000 lei (un nivel relativ ridicat pentru o persoana din mediul rural), pagubă ce nu a fost recuperată, precum și cu cele care caracterizează persoana infractorului care nu se află la prima încălcare a legii penale dar care a adoptat o poziție procesuală corecta, recunoscând comiterea infracțiunii de distrugere, în opinia judecătorilor de la instanța de control judiciar, apare ca fiind suficientă pentru a asigura reeducarea inculpatului, îndreptarea conduitei sale în sensul de a respecta normele legale, sociale și morale, precum și dispozițiile stabilite prin hotărâri judecătorești ce îi sunt opozabile.
Analizând cauza și prin prisma celorlalte două critici invocate de apelantul procuror referitor la dispoziția de suspendare a executării pedepsei accesorii și la titularul fondului din care s-a dispus a fi suportata inițial suma de200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu din faza de urmărire penală, instanța de control judiciar constata întemeiate respectivele critici.
Legat de dispoziția de suspendare a executării pedepsei accesorii ce i-a fost aplicată inculpatului O. B. M. pentru comiterea infracțiunii de distrugere, instanța de control judiciar constată că o atare măsură nu are fundament legal întrucât în legea penală generală sau în alte acte normative incidente în domeniu nu există o normă juridică care să prevadă că în ipoteza în care executarea pedepsei principale a închisorii se suspendă sub supraveghere, aceeași măsură – suspendarea executării – se impune a fi dispusă și cu privire la pedeapsa accesorie.
Din interpretarea gramaticală a dispozițiilor art. 65 alin. (1) Cod penal potrivit cărora ”pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor … a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară”, rezultă fără echivoc faptul că aplicarea pedepsei accesorii este condiționată de aplicarea, în prealabil, a pedepsei complementare. Cu alte cuvinte, pedeapsa accesorie nu poate fi aplicată atunci când persoanei condamnate nu i-a fost aplicată și pedeapsa complementara a interzicerii exercitării unor drepturi.
Dată fiind identitatea de conținut ce trebuie să existe între pedeapsa accesorie și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi aplicată uneia și aceleiași persoane condamnate, legiuitorul penal a prevăzut în mod expres momentul de începere și momentul de finalizare a executării fiecăreia dintre cele două feluri de pedepse. Astfel, pedeapsa accesorie începe să fie executata de la momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată [art. 65 alin. (3) Cod penal], iar pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi, în ipoteza în care executarea pedepsei principale a fost suspendată (situație ce se regăsește în cauza de față), se execută de la momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare [art. 68 alin. (1) lit. b) Cod penal]. Din reglementarea momentul de începere și a momentul de finalizare a executării fiecareia dintre cele două feluri de pedeapsa, rezultă că executarea în paralel a acestora nu este permisă de legea penală tocmai datorită identității lor de conținut.
Așa fiind, din interpretarea sistematică a normelor juridice înscrise la art. 65 alin. (3) și art. 68 alin. (1) lit. b) din Codul penal, reiese că pedeapsa accesorie nu poate fi executata atâta timp cât se execută pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului unor drepturi, astfel că rămânerea în neexecutare a pedepsei accesorii la momentul când hotărârea de condamnare la a închisorii a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere decurge din lege, nefiind necesara o dispoziție a instanței de judecată în acest sens.
Continuând raționamentul juridic expus, se reține că în ipoteza în care se dispune revocarea sau anularea măsurii suspendării sub supraveghere a pedepsei principale, pedeapsa închisorii devine executabilă în regim privativ de libertate, situație în care devine executabilă și pedeapsa accesorie potrivit dispozițiilor art. 65 alin. (3) Cod penal.
Într-o altă ordine de idei, C. arata că vechea lege penală generală [în art. 71 alin. (5)] prevedea în mod expres că în ipoteza suspendării executării pedepsei principale, pe durata termenului de încercare, se suspenda și executarea pedepsei accesorii însă, aceasta dispoziție legală nu a fost preluată și în actualul Cod penal, astfel că instanța de judecata nu poate aplica o dispoziție legală care nu mai este actuală. De altfel, este firească opțiunea legiuitorului penal actual de a nu mai reglementa măsura suspendării executării pedepsei accesorii în situația suspendării executării pedepsei principale deoarece noul Cod penal vine cu o viziune diferita față de cea a Codului penal din 1969 în ceea ce privește aplicarea și executarea pedepsei accesorii.
Pentru considerentele explicitate, C. reține că dispoziția de suspendare a executării pedepsei accesorii din dispozitivul sentinței penale supusă prezentului examen de control judiciar nu are fundament legal, neexecutarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale fiind consecința firească a faptului că în respectivul interval de timp se executa pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi al cărei conținut este identic cu cel al pedepsei accesorii, motiv pentru care se impune a fi înlăturată din cuprinsul hotărârii instanței de fond.
Referitor la critica ce ține de titularul bugetului din care se suporta onorariu avocat oficiu desemnat în faza de urmărire penală, C. reține că, în baza Protocolului privind stabilirea onorariilor avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență juridică în materie penală, încheiat între Ministerul Justiției și UNBR sub nr._/2008, art. 1, 5, 9, coroborat cu art. 82 alin. 1 și art. 85 alin. 1 in Legea nr. 51/1995 privind exercitarea și organizarea profesiei de avocat, cu modificările și completările ulterioare, cheltuielile cu asistența juridică în materie penală, indiferent de stadiul procedurii penale, se suportă din sumele distinct cuprinse în bugetul de venituri și cheltuieli al Ministerului Justiției.
Pentru toate considerentele mai sus redate, constatând că apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași este fondat, în temeiul dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit.a Cod procedură penală, C. urmează să dispună admiterea căii ordinare de atac promovată împotriva sentinței penale nr. 3556/NCPP din 09.12.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, sentință ce va fi parțial desființată, în latura penală și în latura civilă.
Procedând la rejudecarea cauzei, pentru argumentele mai sus dezvoltate, C. urmează să îndrepte nelegalitățile din cuprinsul sentinței penale apelate referitoare la dispoziția de suspendare a executării pedepsei accesorii aplicată inculpatului O. B. M. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, dispoziție ce va fi înlăturată, precum și cea referitoare la titularul bugetului din care se suporta onorariu avocat oficiu desemnat în faza de urmărire penală, astfel că va modifica dispoziția din cuprinsul hotărârii analizate referitoare la faptul că onorariu avocat oficiu în faza de urmărire penală (delegația nr. 0250/2014 și delegația nr. 2662/2014, ambele emise de Baroul Iași) va fi avansată din fondurile speciale ale Ministerului Public, dispunând ca respectivul onorariu în cuantum de 200 lei să fie avansat din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Totodată, pentru considerentele mai sus dezvoltate, în deplină conformitate cu dispozițiile art. 397 Cod procedură penală raportat la art. 159 alin. (2) Cod penal, se va constata stinsă acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal împotriva inculpatului O. B. M. de partea civilă N. I. C., domiciliată în mun. lași, ., ., ., ca urmarea intervenirii împăcării părților.
Vor fi menținute toate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Se va face aplicarea normelor de procedură penală care reglementează plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, urmând ca cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentului apel, în conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (3) Cod procedura penală, să rămână în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Iași împotriva sentinței penale nr. 3556/NCPP din 09.12.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, sentință pe care o desființează, în parte, în latura penală și în latura civilă.
Rejudecând cauza:
Înlătura din sentința penală apelată dispoziția referitoare la suspendarea executării pedepsei accesorii aplicată inculpatului O. B. M. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.
Modifică dispoziția referitoare la plata sumei bănești reprezentând onorariu avocați oficiu în faza de urmărire penală din cuprinsul sentinței penale apelate în sensul că suma de 400 lei reprezentând onorariul avocaților desemnați din oficiu în faza de urmărire penală (delegația nr. 0250/2014 și delegația nr. 2662/2014, ambele emise de Baroul Iași) va fi achitată Baroului Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Înlătură din sentința penală apelată dispoziția privind lăsarea nesoluționată a acțiunii civile formulată de partea civilă N. I. C., domiciliată în mun. Iași, ., ., ..
În temeiul dispozițiilor art. 397 Cod procedură penală cu referire la art.- 17 alin. (2) Cod procedură penală raportat la art. 159 alin. (2) Cod penal, constată stinsă acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal împotriva inculpatului O. B. M. de partea civilă N. I. C., domiciliată în mun. lași, ., ., ., ca urmarea intervenirii împăcării părților.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza dispozițiilor art. 272 Cod procedură penală, suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu (delegația nr;_/23.03.2015 emisă de Baroul Iași) va fi avansata Baroului Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, urmând a fi inclusă în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (3) Cod procedura penală, cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia judecării prezentului apel, în cuantum de 300 lei, din care suma de 200 lei reprezintă onorariu avocat oficiu, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.04.2015.
Președinte,Judecător,
D. A. A. C.-C.
Grefier,
C. L.
Redactat/Tehnoredactat C.C.A.
6 exemplare/03.06.2015
Judecătoria Iași: C. F.
| ← Mandat european de arestare. Sentința nr. 10/2015. Curtea de... | Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 315/2015.... → |
|---|
