Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 25/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 25/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 25-02-2015 în dosarul nr. 25/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI - NCPP - CPJ
DECIZIA PENALĂ Nr. 25/2015
Ședința publică de la 25 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. D.
Grefier E. A.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror M. C. din cadrul
D.I.I.C.O.T. S. T. Iași
Pe rol fiind judecarea contestației formulată de inculpata V. I. E. împotriva încheierii din data de 16.02.2015 pronunțată de Tribunalului V. în dosarul nr._ 14, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpata V. I. E., în stare de arest preventiv, asistată de avocat B. G. A., apărător desemnat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Instanța procedează la identificarea inculpatei prin compararea datelor de stare civilă indicate de aceasta oral cu cele existente la dosarul cauzei, respectiv V. I. E., fiica lui V. I. și H. L., născută la data de 15.07.1995, interpelată arată că menține contestația formulată împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul V..
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat B. G. A. pentru inculpata contestatoare având cuvântul, solicită să se admită contestația formulată, să se dispună revocarea acestei măsuri excepționale de a se judeca această cauză cu inculpata în stare de arest preventiv și să se dispună înlocuirea acestei măsuri cu măsura controlului judiciar în principal iar în subsidiar cu măsura arestului la domiciliu.
Este în fața instanței o tânără cu posibilități de reeducare care a stat suficient privată de libertate, pentru ea este un prejudiciu această stare în care se află mai ales că are și probleme cu celelalte colege de cameră din penitenciar iar acest lucru poate să o marcheze și să lase consecințe asupra psihicului ei. Mai solicită să se aibă în vedere că ea nici nu a știut ce se afla în pachetul pe care prietenul ei a pus-o să-l trimită în străinătate, nu avea cunoștință ce se află acolo, practic prietenul ei a profitat de ea și nu crede că această măsură excepțională poate să o caracterizeze raportat la vârsta pe care o are, la faptul că nu are antecedente penale, are o situație familială grea, a crescut fără tată, neavând ambii părinți să-i fie alături. Pentru că inculpata nu a știut ce conține acel pachet apreciază că există un dubiu și s-a profitat de ea, pentru toate aceste motive solicită să nu mai fie menținută această măsură excepțională și să se dispună înlocuirea cu una din cele două măsuri menționate, eventual arestul la domiciliu care este destul de restrictiv. Consideră că inculpata nu ar impieta cu nimic buna desfășurare a procesului penal, oficiu neachitat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită să se respingă contestația, să se mențină încheierea, stadiul procesual a determinat magistratul de la fond să aprecieze că se impune în continuare privarea de libertate a inculpatei în raport de faptele grave reținute în sarcina sa, respectiv infracțiuni de trafic de droguri de risc și mare risc. Aceste infracțiuni sunt cu un potențial destul de mare în special în rândul adolescenților și, în raport de temeiul și stadiul procesual pentru a exista o bună desfășurare a procesului penal s-a menținut starea de arest a inculpatei, astfel că, în aceste condiții solicită să se constate ca neîntemeiată contestația și să fie respinsă.
Inculpata V. I. E., având ultimul cuvânt, solicită să fie judecată sub forma oricărei alte măsuri deoarece nu mai poate să stea în cameră cu acele fete cu care stă acum, este mereu terorizată și nu se simte deloc în siguranță. Nu va influența și nu va lua legătura cu părțile sau martorii din dosar, nu va impieta buna desfășurare a procesului penal și se va prezenta în instanță ori de câte ori va fi chemată, va respecta toate condițiile impuse de instanță, va face orice numi să nu se mai întoarcă în penitenciar.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra contestației penale de față:
Prin încheierea de ședință din 16 februarie 2015 Tribunalului V., în baza art. 362 alin. 2 din Noul Cod de procedură penală raportat la art. 208 Noul Cod de procedură penală, s-a constatat ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive, luată prin Încheierea nr. 52/DLF din 04.10.2014 a Tribunalului V., în baza căreia s-au emis mandatele de arestare preventivă nr. 28/UP și respectiv 29/UP din 4.10.2014, a inculpaților:
-B. I. C., fiul lui I. și L., născut la data de 06.10.1986 în mun. Bârlad, jud. V., CNP_, cu domiciliul în ., cercetat în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc și mare risc, introducere în țară de droguri de risc și mare risc prevăzute de art. 2 al. 1, 2 din Legea 143/2000, modificată prin Legea 286/2009 și art. 3 al. 1, 2 din Legea 143/2000 toate cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 al.1 Cod penal.
-V. I. E., fiica lui V. I. și H. L., născută la data de 15.07.1995 în mun. Bârlad, jud. V., CNP_ cu domiciliul în mun. Bârlad, ., jud. V., fără forme legale în .. V., cercetată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de droguri de risc și mare risc prev de art. 48 Cod penal rap. la art.2 al.1,2, introducere în țară de droguri de risc și mare risc din Legea 143/2000
S-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților B. I. C. și V. I. E., măsura urmând a fi verificată în termenul prevăzut de dispozițiile art. 208 alin. 4 Noul Cod de procedură penală.
În temeiul prevederilor art. 242 Noul Cod de procedură penală s-a respinge, ca nefondată, cererea formulată de inculpata V. I. E., prin apărător, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Încheierea nr. 52/DLF din 4.10.2014, Tribunalul V. a dispus arestarea preventivă a inculpaților B. I. C. și V. I. E..
S-a reținut: în sarcina inculpatului B. I. C. că, din vara anului curent, a început să pună în vânzare cannabis și comprimate ecstasy către consumatorii de droguri de pe raza mun. Bârlad și, respectiv, mun. V.. Drogurile de risc și de mare risc erau expediate în România de către o persoană neidentificată care se află pe teritoriul Spaniei, inculpatul fiind cel care le primea și, apoi, le punea în vânzare către consumatori. Drogurile erau deținute atât pentru a fi oferite spre vânzare, cât și pentru consumul propriu. Un comprimat ecstasy era pus în vânzare de către inculpat cu suma de 50 lei, iar un gram de cannabis tot cu suma de 50 lei. Inculpatul era ajutat în activitatea infracțională de către inculpata V. I. E., fiind persoana pe numele căreia erau expediate coletele în care se aflau droguri, dar și în numele căreia erau trimise diferite sume de bani necesare cumpărării drogurilor.
Pe de altă parte, s-a reținut în sarcina inculpatei V. I. E. că, în perioada septembrie 2014, i-a înlesnit inculpatului B. I. C. introducerea în țară de colete în care se aflau droguri de risc și de mare risc. Coletele erau expediate pe numele suspectei din Spania de o persoană neidentificată și tot ea era cea care personal expedia sume de bani în vederea achiziționării cantităților de droguri de risc și de mare risc (au fost expediate sume de bani în zilele de 26.09.2014 și, respectiv, 01.10.2014). Totodată, inculpata înlesnea inculpatului și îl ajuta pe acesta în activitatea de vânzare a drogurilor de risc și mare risc, situație ce s-a întâmplat și în ziua de 03.10.2014, când inculpatul B. I. C., însoțit de inculpată, au pus în vânzare cinci comprimate MDMA și aproximativ 4 grame de cannabis.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că măsura arestării preventive luată față de inculpații B. I. C. și V. I. E. este legală și temeinică, iar temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistă și justifică în continuare privarea de libertate a acestora.
Conform art. 208 alin. 5 Noul Cod de procedură penală, când ,după ce judecătorul de cameră preliminară a înaintat dosarul instanței de judecată, instanța a constatat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, instanța a dispus prin încheiere menținerea măsurii preventive luate față de inculpat.
Dimpotrivă, potrivit art. 208 alin. 5 Noul Cod de procedură penală, dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, judecătorul de cameră preliminară dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Conform art. 223 alin. 2 Cod de procedură penală, măsura arestării preventive a inculpatului/inculpaților poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta/aceștia au săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Referitor la pericolul social, ca trăsătură esențială a infracțiunii acesta nu trebuie confundat cu pericolul pentru ordinea publică al lăsării în libertate a inculpaților, pericol care trebuie apreciat în concret cu ocazia luării sau menținerii măsurii arestării preventive.
Potrivit prevederilor Noului Cod de procedură penală, care pentru prima dată în legislația noastră procesual penală, instituie, cu caracter exemplificativ, care sunt criteriile care pot fi uzitate de judecător, la aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică, se statuează faptul că gravitatea faptei, modul și circumstanțele de comitere a acestora, anturajul și mediul din care acesta provine, antecedentele penale și de alte împrejurări privitoare la persoana inculpatului, sunt tot atâtea împrejurări care pot fi folosite la aprecierea stării de pericol pentru ordinea publică.
Curtea Europeană a admis că prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, cel puțin o perioadă de timp.
Presupusele infracțiuni de trafic de droguri de risc și mare risc, introducere în țară de droguri de risc și mare risc, deținere de droguri de risc și mare risc în vederea consumului propriu, reținându-se în sarcina sa inculpatului B. I. C., respectiv de complicitate la trafic de droguri de risc și mare risc prav de art. 48 Cod penal rap. la art. 2 al. 1, 2, introducere în țară de droguri de risc și mare risc din Legea 143/200 reținute în sarcina inculpatei V. I. E., așa cum au fost descrise mai sus, aduc atingere unora dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societății ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și de protecție a statului.
C.E.D.O. a subliniat în jurisprudența sa că aprecierea limitelor rezonabile ale detenției trebuie să se facă urmând a se analiza circumstanțele fiecărui caz în parte.
S-a subliniat că la aprecierea caracterului rezonabil al duratei detenției preventive au fost avute în vedere: complexitatea cauzei, aspectul dacă inculpații au prejudiciat în vreun fel eforturile magistraților de a lămuri toate aspectele de fapt, de a furniza atât apărării, cât și acuzării mijloacele de probă și explicațiile pe care le consideră necesare.
Or, în speță nu s-a depășit un termen rezonabil și nici nu se poate vorbi de o diminuare a gradului de pericol social de natură a permite luarea față de inculpați a unei măsuri preventive neprivative de libertate.
Împrejurarea că inculpații nu au antecedente penale nu reprezintă un criteriu suficient pentru a aprecia că lăsarea în libertate a acestora nu prezintă pericol pentru ordinea publică, lipsa antecedentelor penale reprezentând de altfel starea de normalitate a unui individ.
Totodată, instanța a reținut faptul că motivele invocate de inculpata V. nu pot determina instanța să ajungă la concluzia că, actualmente, se impune punerea în libertate a inculpaților.
Măsura preventivă, la momentul de față, a considerat instanța că este proporțională cu gravitatea acuzațiilor care se aduc inculpaților, așa cum cer disp. art. 202 din Noul cod de procedură penală și este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, întrucât cercetarea judecătorească nu a început și există riscul influențării martorilor, în situația în care ar fi pus în libertate.
De asemenea, pentru toate aceste considerente, instanța a reținut faptul că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu au încetat și nici nu s-au schimbat, neimpunându-se revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpați cu alte măsuri preventive mai puțin restrictive, respectiv măsura controlului judiciar așa cum a solicitat inculpata V. E. I..
Totodată, pentru toate considerentele arătate mai sus, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei si a conduitei procesuale a inculpaților, instanța a apreciat că o măsură preventivă mai ușoară, respectiv cea a controlului judiciar, nu este suficientă pentru realizarea scopului prev. de art. 202 alin. 1 Noul Cod de procedură penală.
Tribunalul a apreciat că măsura este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, răspunzând astfel exigențelor art. 202 alin. 1 Noul cod de procedură penală, până la acest moment nefiind administrată nicio probă în fața instanței de judecată, cercetarea judecătorească fiind abia la început.
Față de considerentele expuse, apreciind că măsura preventivă a arestării dispusă față de inculpații B. I. C. și V. I. E. este legală si temeinică, precum și verificând subzistența temeiurilor care au determinat luarea acestei măsuri, caracterul necesar și proporțional al acesteia cu gravitatea acuzației și scopul urmărit, în baza art. 362 alin. 2 din Noul Cod de procedură penală raportat la art. 208 Noul Cod de procedură penală, s-a constatat ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive, luată prin Încheierea nr. 52/DLF din 04.10.2014 a Tribunalului V., în baza căreia s-au emis mandatele de arestare preventivă nr. 28/UP și respectiv 29/UP din 4.10.2014, a inculpaților:
B. I. C., fiul lui I. și L., născut la data de 06.10.1986 în mun. Bârlad, jud. V., CNP_, cu domiciliul în ., jud. V., cercetat în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc și mare risc, introducere în țară de droguri de risc și mare risc, deținere de droguri de risc și mare risc în vederea consumului propriu, reținându-se în sarcina sa infracțiunile prevăzute de art. de art. 2 al. 1, 2 din Legea 143/2000, modificată prin Legea 286/2009 și art. 3 al. 1, 2 din Legea 143/2000 toate cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 al.1 Cod penal.
V. I. E., fiica lui V. I. și H. L., născută la data de 15.07.1995 în mun. Bârlad, jud. V., CNP_ cu domiciliul în mun. Bârlad, ., jud. V., fără forme legale în .. V., cercetată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de droguri de risc și mare risc prav de art. 48 Cod penal rap. la art.2 al.1,2, introducere în țară de droguri de risc și mare risc din Legea 143/200 și
A fost menținută măsura arestării preventive a inculpaților B. I. C. și V. I. E., măsura urmând a fi verificată în termenul prevăzut de dispozițiile art. 208 alin. 4 Noul Cod de procedură penală.
În temeiul prevederilor art. 242 Noul Cod de procedură penală s-a respins, ca nefondată, cererea formulată de inculpata V. I. E., prin apărător, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar.
În termenul legal prevăzut de dispozițiile art. 206 alin. 1 Cod procedură penală încheierea primei instanțe a fost contestată de inculpata V. I. E..
Prin contestația promovată inculpata a solicitat, în raport de perioada de arest preventiv derulată până în prezent, de împrejurarea că nu cunoștea ce conține pachetul trimis în străinătate și de elementele ce caracterizează persoana sa – vârsta tânără, lipsa antecedentelor penale și situația familială dificilă, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar ori cea a arestului la domiciliu, considerând că nu va împiedica cu nimic buna desfășurare a procesului penal.
Curtea, verificând încheierea contestată și actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor enumerate, constată următoarele:
Inculpata V. I. E. este cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de complicitate la trafic de droguri de risc și mare risc și de introducere în țară de droguri de risc și mare risc prav. de art. 48 Cod penal rap. la art. 2 alin.1, 2 din Legea 143/2000 și de art. 3 alin.1, 2 din Legea 143/2000, fiind trimisă în judecată prin rechizitoriul Ministerului Public – D.I.I.C.O.T. – Biroul T. V., emis în dosarul nr. 77/D/P/2014 la data de 19.11.2014.
În cadrul verificărilor impuse de dispozițiile art. 362 Cod procedură penală, raportat la
art. 208 Cod procedură penală, prima instanță a analizat măsura preventivă luată față de
inculpata V. I. E., în raport de actele și lucrările dosarului, dar și cu dispozițiile legale menționate, apreciind corect că aceasta este legală și temeinică întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatei se mențin, nu s-au modificat până la acest moment procesual și impun în continuare măsura privativă de libertate.
Astfel, în mod corect prima instanța a reținut că în cauză există elemente probatorii care justifică suspiciunea rezonabilă că inculpata V. I. E. ar fi comis faptele penale ce i se impută, iar, menținerea arestării preventive este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, fiind asigurat scopul bunei desfășurări a procesului penal.
Față de împrejurările și modalitatea în care se presupune că s-a realizat activitatea infracțională imputată inculpatei, natura și importanța valorilor sociale ocrotite de legea penală, impactul negativ puternic generat de comiterea unor astfel de fapte, stadiul procesual, prima instanță a apreciat corect că menținerea măsurii arestării preventive se justifică întrucât în cauză există indicii concrete care relevă necesitatea protejării ordinii publice și prevalează în raport de regula judecării unei persoane în stare de libertate.
În acord cu dispozițiile art. 242 Cod procedură penală prima instanță a examinat și solicitarea inculpatei de înlocuire a măsurii arestării preventive și a constatat în mod corect și temeinic argumentat că nu este întemeiată în condițiile în care temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu au încetat și la acest moment procesual o altă măsură preventivă nu este de natură să realizeze scopul prevăzut de legiuitor, respectiv asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.
Constatând că nu au dispărut și nici nu s-au modificat temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatei V. I. E., prima instanță a reținut corect în raport de actele și lucrările dosarului și cu situația inculpatei că arestarea preventivă este măsura aptă să realizeze scopul prevăzut de art. 202 Cod procedură penală, o altă măsură preventivă nefiind la acest moment procesual proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse și nici eficientă pentru protejarea ordinii publice și pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.
Pentru considerentele expuse, fiind îndeplinite toate condițiile procesual penale pentru
a se dispune menținerea măsurii preventive dispusă fața de inculpata V. I. E., iar temeiurile arestării preventive impun cu necesitate în continuare privarea de libertate a inculpatei pentru buna desfășurare a procesului penal, raportat și la necesitatea ocrotirii ordinii publice și atingerii finalității legii penale, Curtea constată că încheierea contestată este legală și temeinică, astfel că în baza art. 425 indice 1 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondată contestația formulată de inculpata V. I. E. împotriva încheierii de ședință din 16 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul V. în dosar nr._ 14, ce va fi menținută.
Potrivit art. 275 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligată inculpata contestatoare la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care a fost inclus onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, ce va fi avansat inițial din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpata V. I. E., fiica lui V. I. și H. L., născută la data de 15.07.1995, în prezent aflat în P. B., împotriva încheierii din data de 16.02.2015 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ 14, încheiere pe care o menține.
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe inculpata V. I. E. la plata sumei de 250 de lei către stat, cu titlul de cheltuieli judiciare din care 100 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu se va avansa inițial din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 25.02.2015.
Președinte,
D. D.
Grefier,
E. A.
Red. D.D.
Tehnored. A.E.
4 ex./5.03.2015
Tribunalul V.
Judecător B. L. M.
| ← Mandat european de arestare. Sentința nr. 8/2015. Curtea de... | Mandat european de arestare. Sentința nr. 10/2015. Curtea de... → |
|---|
