Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 433/2014. Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 433/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 01-07-2014 în dosarul nr. 433/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

C. DE A. IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP

DECIZIA PENALĂ NR. 433/2014

Ședința publică de la 01 Iulie 2014

Completul compus din:

Președinte: I. E. C.

Judecător: C.-G. T.

Grefier: L. A.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. Iași

– a fost reprezentat prin procuror: L. D.

S-a luat în examinare apelul declarat de inculpatul N. V., fiul lui fiul lui E. și T., născut la data de 09.10.1972, în orașul M. Nouă, jud. C.-S., domiciliat în . M., arestat preventiv în P. Iași împotriva sentinței penale cu nr. 1131 din 30.04.2014, pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul-apelant N. E.V., personal, în stare de arest preventiv, asistat de avocat Gust V. care o substituie pe doamna avocat S. A., apărător desemnat din oficiu, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și prezența părților, că apelul declarat de inculpat se află la primul termen de judecată, precum și faptul că Baroul Iași a înaintat delegația apărătorului desemnat din oficiu.

Instanța procedează la identificarea inculpatului-apelant, după care, interpelat, acesta învederează că înțelege să își retragă apelul declarat.

Se procedează la luarea unei declarații inculpatului-apelant N. V. în sensul retragerii apelului, depoziția acestuia fiind atașată, după semnare atât de inculpat, cât și de apărător, la dosarul cauzei.

Instanța, având în vedere declarația de retragere a apelului dată de inculpat la acest termen, acordă cuvântul.

Reprezentantul Ministerului Public solicită instanței să ia act de manifestarea de voință a inculpatului-apelant.

Avocat Gust V., pentru inculpat, solicită instanței să aibă în vedere declarația de la acest termen dată de inculpat, în sensul retragerii apelului declarat.

Inculpatul-apelant N. V., în ultimul cuvânt, solicită să ia act de manifestarea sa de voință.

Instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.

C. DE A.,

Asupra apelului penal de față:

Prin sentința penală nr. 1131 din 30.04.2014, pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, s-au dispus următoarele:

„În temeiul art. 386 Cod procedură penală, schimbă încadrarea juridică a faptei cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului N. V. prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Iași în dosarul de urmărire penală având nr._/P/2013, emis la data de 23.12.2013 dintr-o infracțiune de „furt calificat în formă continuată”, prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a,g și i din Codul penal din 1968, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1968 (patru acte materiale, un act material comis în noaptea de 19/20.11.2013 și trei acte materiale comise în noaptea de 01/02.12.2013) și a art. 37 alin. 1 lit. a din Codul penal din 1968 în 4 (patru) infracțiuni de „furt calificat”, fiecare prevăzută de art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. b și d Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal, art. 5 Cod penal, toate cu reținerea dispozițiilor art. 38 alin. 1 Cod penal.

Condamnă inculpatul N. V., fiul lui fiul lui E. și T., născut la data de 09.10.1972, în orașul M. Nouă, jud. C.-S., domiciliat în ., CNP_, cetățean român, absolvent de studii primare, fără ocupație, necăsătorit, recidivist postcondamnatoriu, actualmente deținut în P. Iași la următoarele pedepse:

8 (opt) luni închisoare, pentru săvârșirea, în data de 19/20.11.2013 a unei infracțiuni de „furt calificat”, prevăzută de art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. b și d Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal, art. 5 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, (persoană vătămată T. C.);
8 (opt) luni închisoare, pentru săvârșirea, în data de 01/02.12.2013 a unei infracțiuni de „furt calificat”, prevăzută de art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. b și d Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal, art. 5 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, (persoane vătămate M. D.-E. și T. L.);
8 (opt) luni închisoare, pentru săvârșirea, în data de 01/02.12.2013 a unei infracțiuni de „furt calificat”, prevăzută de art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. b și d Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal, art. 5 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, (persoană vătămată M. A.);
8 (opt) luni închisoare, pentru săvârșirea, în data de 01/02.12.2013 a unei infracțiuni de „furt calificat”, prevăzută de art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. b și d Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal, art. 5 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, (persoană vătămată M. G. );

În temeiul art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, cu referire la art. 38 alin. 1 Cod penal, aplică inculpatului N. V. pedeapsa cea mai grea, de 8 (opt) luni închisoare, la care se adaugă sporul obligatoriu de 8 (opt) luni: total pedeapsă rezultantă stabilită pentru infracțiunile concurente: 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare.

Revocă liberarea condiționată din executarea pedepsei de 4 (patru) ani și 3 (trei) luni închisoare, ce i-a fost aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2299/19.08.2011 a Judecătoriei Iași, definitivă prin nerecurare la 13.09.2011, din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiționat la data de 29.05.2013 și, potrivit dispozițiilor art. 43 alin. 1 și 2 Cod penal adaugă restul rămas neexecutat, de 462 zile închisoare la pedeapsa rezultantă stabilită mai sus, dispunând ca inculpatul N. V. să execute pedeapsa de 1 (un) an, 4 (patru) luni și 462 zile închisoare, cu executare în regim de detenție.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, aplică, pe lângă pedeapsa principală a închisorii stabilită, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe o durată de 1 (un) an, pedeapsă a cărei executare va începe conform art. 68 alin. 1 lit. c Cod penal.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 Cod penal.

În baza art. 399 alin. 1 Cod procedură penală, menține arestarea preventivă a inculpatului, iar în temeiul art. 72 alin. 1 Cod penal, scade din durata pedepsei închisorii pronunțate, durata reținerii și arestării preventive în prezenta cauză penală de la 02.12.2013 la zi.

Ia act că persoanele vătămate T. C., M. D.-E., T. L., M. A. și M. G. nu s-au constituit părți civile în prezenta cauză.

În temeiul art. 112 alin. 1 lit. e Cod penal, confiscă de la inculpat, în folosul statului, sumele dobândite prin comiterea infracțiunilor din prezenta cauză ce nu au servit la despăgubirea persoanelor vătămate, respectiv suma de 380 lei și contravaloarea în lei a sumei de 100 EUR, calculată la cursul BNR aplicabil la data de 02.12.2013.

În baza art. 272 Cod procedură penală, suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în cursul urmăririi penale, conform delegației nr. 9422 din 02.12.2013, emisă de Baroul Iași, va fi avansată din bugetul de venituri și cheltuieli ale Ministerului Public și va rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 272 Cod procedură penală, suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în cursul judecății, conform delegației nr. 9820 din 24.12.2013, emisă de Baroul Iași, va fi avansată din bugetul de venituri și cheltuieli ale Ministerului de Justiție și va rămâne în sarcina statului.

În baza art. 398 Cod procedură penală raportat la 274 alin. 1 Cod procedură penală obligă inculpatul N. V. să plătească statului suma de 700 lei reprezentând cheltuieli judiciare, din care 500 lei, reprezentând cheltuieli avansate în cursul urmăririi penale.

Cu drept de apel în 10 zile de la comunicarea copiei minutei.

Pronunțată în ședință publică azi, 30.04.2014.”

Pentru a dispune în sensul celor de mai sus, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:

„Prin rechizitoriul emis la data de 23.12.2013, în dosarul de urmărire penală având nr._/P/2013 și înregistrat pe rolul acestei instanțe în data de 23.12.2013, sub nr._/245/2013, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, inculpatul N. V. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunea de „furt calificat”, prevăzută de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și a art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal.

Prin actul de inculpare s-a reținut în sarcina inculpatului în esență că în perioada 19/20.11.2013-01/02.12.2013 inculpatul N. V. a pătruns prin efracție în interiorul mai multor imobile în construcție aparținând părților vătămate,(patru acte materiale) în cazul ultimelor trei acte materiale, comise în noaptea de 01/02.12.2013, împreună cu altă persoană, de unde a sustras mai multe bunuri, pe care le-a valorificat ulterior, folosind în interes personal sumele astfel obținute.

Situația de fapt mai sus menționată s-a reținut în baza administrării următoarelor mijloace de probă în cursul urmăriri penale: declarații parte vătămată T. C., proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto aferentă, proces-verbal de reconstituire și planșa fotografică aferentă, declarație martor asistent B. C., declarațiile martorilor B. M., V. A., M. A., B. V.-I., proces-verbal de lăsare bunuri în custodie și copie bon fiscal nr._ din 20.11.2013a ., emis pe numele V. A., proces-verbal de ridicare bunuri (jante aliaj) de la martorul M. O., încheiat la data de 05.12.2013, proces-verbal de predare bunuri către partea vătămată T. C., declarațiile părților vătămate M. D.-E., T. L., M. A. și M. G.; proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică aferentă, efectuate la imobilele părților vătămate M. D.-E., T. L., M. A.; proces-verbal de reconstituire și planșă fotografică aferentă, efectuate la imobilele părților vătămate M. D.-E., T. L. și M. A.; raportul de constatare tehnico-științifică nr._ din 19.12.2013 al Serviciului Criminalistic Iași, dovadă de predare-primire bunuri ale părții vătămate M. D.-E., T. L., M. A. și M. G., proces-verbal de ridicare bunuri de la martorul M. O., încheiat la data de 02.12.2013, declarații ale martorilor M. O., C. I., E. G. C., M. A., E. F. R., proces-verbal de conducere în teren în planșele fotografice aferente, declarații olograf ale făptuitorului B. C.-C., proces-verbal de efectuare verificări privind pe făptuitorul B. C.-C., proces-verbal de ridicare obiecte încălțăminte de la inculpatul N. V., declarații olograf și tipizat ale inculpatului N. V..

Prin încheierea nr. 212 din 03.12.2013 a Judecătoriei Iași (mandat nr. 216/U din 03.12.2013) a Judecătoriei Iași, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului N. V. pe o durată de 29 de zile (03.12._13, inclusiv).

Prin încheierea pronunțată de instanță în data de 24.12.2013, s-a procedat la verificarea stării de arest a inculpatului și, în temeiul art. 300¹ cu referire la art. 160^balin. 3 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest preventiv a acestuia.

Ulterior, starea de arest a inculpatului a fost verificată în cursul procedurii de cameră preliminară la data de 17.02.2014 și, în cursul judecății, la data de 11.03.2014.

Prin încheierea pronunțată de judecătorul de cameră preliminară la data de 28.02.2014, s-a constatat legalitatea rechizitoriului emis la data de 23.12.2013 în dosarul penal nr._/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, fiind respectate dispozițiile art. 328 din Noul Cod de procedură penală și legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de către organul de urmărire penală, dispunându-se începerea judecății și stabilindu-se prim termen de judecată la data de 20.03.2014.

La termenul din 03.04.2014, inculpatul N. V. a învederat instanței că recunoaște în totalitate faptele cu privire la care s-a dispus trimiterea sa în judecată și solicită instrumentarea cauzei numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, în conformitate cu dispozițiile art. 374 alin. 4 Cod procedură penală cererea acestuia, după punerea în discuția părților, fiind admisă de instanță, în conformitate cu dispozițiile art. 375 Cod procedură penală, dispunându-se totodată ca cercetarea judecătorească în prezenta cauză să fie făcută conform dispozițiilor art. 377 Cod procedură penală („cercetarea judecătorească în cazul recunoașterii învinuirii”).

Coroborând probele administrate pe parcursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, instanța constată dovedită vinovăția inculpatului N. V. față de săvârșirea faptelor cu privire la care s-a dispus trimiterea sa în judecată, reținând următoarea situație de fapt ce concordă întrutotul cu cea expusă în actul de sesizare al instanței:

1. În noaptea de 19/20.11.2013, în jurul orei 24:00, inculpatul s-a deplasat de la domiciliu către imobilul în construcție situat în mun. Iași, ., aparținând persoanei vătămate T. C., imobil pe care îl observase anterior, în cursul zilei, cu intenția de a sustrage bunuri. Ajuns în fața imobilului, inculpatul a sărit gardul cu care acesta era împrejmuit, după care s-a deplasat la ușa de acces către subsolul imobilului și, lovind puternic ușa din termopan cu piciorul, aceasta a cedat și s-a deschis.

Ulterior, inculpatul a pătruns în interiorul imobilului, de unde a sustras mai multe bunuri, respectiv patru jante de aliaj prevăzute cu anvelope, mai multe țevi din cupru care făceau parte din instalația centralei termice a imobilului, o ghilotină electrică marca SHTILL și o mașină de tăiat gresie.

După ce a depozitat țevile de cupru în doi saci de rafie de culoare albă găsiți în imobilul persoanei vătămate, inculpatul a transportat singur, în repetate rânduri, restul bunurilor sustrase pe un teren viran din apropiere. Mai apoi, inculpatul a luat cei doi saci încărcați cu țevile din cupru și s-a deplasat către adresa de domiciliu din satul Valea Adâncă, corn. M., jud. Iași.

Ajungând la domiciliu, inculpatul N. V. a fost observat având asupra sa cei doi saci din rafie de culoare albă, încărcați cu țevile din cupru, de către martorul B. V.-I. (f.85, d.u.p.), persoană ce locuiește împreună cu inculpatul, fiind căsătorit cu numita L. C., fiica acestuia.

Mai apoi, în aceeași zi, inculpatul N. V. s-a întâlnit cu martorul B. M., (fratele martorului B. V.-I.), solicitându-i acestuia să îl ajute să vândă țevile din cupru numitului V. A., întrucât N. V. nu mai păstra legătura cu acesta din urmă, cei doi fiind certați.

Întrucât inculpatul i-a promis în schimbul ajutorului său o bere, numitul B. M. a declarat în fața organelor de cercetare penală (f.92,93) că s-a deplasat la domiciliul martorului V. A., acesta din urmă oferind în schimbul țevilor din cupru suma de 280 lei, sumă ce a fost ulterior înmânată inculpatului N. V. de către numitul B. M..

Prin declarația oferită în cauză (f.90,9l), martorul V. A. a precizat că, la rândul său, a valorificat țevile din curpu la un centru de colectare materiale neferoase din zona Hlincea, jud. Iași, pentru suma de 285 lei, aspect confirmat de p-v întocmit de către organele de cercetare penală cu ocazia deplasării la Centrul de Colectare S.C. RECIPLAST GROUP S.R.L. din mun/t Iași, BId. Poitiers nr. 50, la dosarul cauzei fiind atașată o copie după adeverința de plată nr._/20.11.2013 (f. 82-84, d.u.p.).

Atât martorul B. M., cât și martorul V. A., au precizat prin declarațiile oferite în fața organelor de cercetare penală că nu au cunoscut proveniența bunurilor, neștiind că provin din furt, dorind doar să îl ajute pe vecinul lor.

În data de 21.11.2013, inculpatul N. V. s-a deplasat cu un taxi la terenul viran unde depozitate restul bunurilor sustrase, iar cele patru jante de aliaj prevăzute cu anvelope le-a vândut martorului M. O. (f. 161-163) contra sumei de 300 de lei, sumă de bani pe care ulterior a cheltuit-o în interes personal.

Întrucât martorul M. O. a predat jantele de aluminiu prevăzute cu anvelope organelor de cercetare penală, mai apoi bunurile sustrase au fost predate către partea vătămată T. C., astfel cum rezultă din procesele-verbale aflate la dosarul cauzei (f.l 12,113).

Bunurile primite au fost recunoscute de către partea vătămată T. C. ca fiind cele care i-au fost sustrase în noaptea zilei de 19/20.11.2013, din imobilul aflat în construcție, situat pe . din mun. Iași (f.64, f.l 12).

Prin declarația oferită în fața organelor de cercetare penală în data de 11.12.2013, inculpatul N. V. a recunoscut fapta comisă, indicând modul în care a pătruns și sustras bunuri din imobilul aflat în construcții aparținând părții vătămate T. C. (f.97-110).

2. În seara zilei de 01.12.2013, în jurul orei 23:00, inculpatul N. V. a plecat de la domiciliu intenția de a sustrage și alte bunuri din imobile aflate în construcție, iar pe parcursul drumului s-a întâlnit cu numitul B. C.-C., cei doi vecini hotărându-se să sustragă împreună bunuri din casele aflate în construcție situate pe .. Iași.

Ajungând în fața imobilului format triplex aparținând părților vătămate M. D.-E. și T. L. inculpatul N. V. a folosit o piatră de dimensiuni mari, iar după ce a încercat să distrugă mânerul de la ușa de acces în imobil, văzând că ușa nu s-a deschis, a folosit ulterior piatra pentru a sparge geamul termopan din lateralul ușii. Ulterior, inculpatul N. V. și nurțijtul B. C.-C. au pătruns amândoi în interiorul imobilului. După ce au căutat prin^imobil bunuri de sustras, cei doi au urcat pe o scară din lemn în podul comun al casei, de unde au sustras mai multe unelte electrice (o bormașină marca Eirhl de culoare galben, un fai profesional marca Bosch, un rotopercutor marca Bosch culoare verde, o autoflletantă marca Bosch și un circular marca Bosch culoare verde) și mai multe obiecte de îmbrăcăminte (tricouri, pantaloni blue jeans), precum și două sacoșe în care au depozitat bunurile, după care de la parter au mai sustras cabluri electrice din cupru. Toate bunurile sustrase din acest imobil le-au transportat pe un teren viran, în zona "Pepinieră", la aproximativ 1 km distanță de imobilul părții vătămate, unde le-au ascuns.

3. Ulterior, dar în cursul aceleiași nopți, inculpatul N. V. și numitul B. M. au revenit în zona Valea Adâncă, jud. Iași, și, ajungând la imobilul aflat în construcție aparținând părții vătămate M. A., forțând geamul de pe latura de Nord, ambii au pătruns în interior, iar de aici au sustras următoarele bunuri: un cablu de lungime 100 m, router, slim box, cabluri PC, un circular marca Bosch și plăcuțe de cupru de gravură, pe care le-au transportat și depozitat pe același teren viran, împreună cu celelalte bunuri sustrase din imobilul format triplex aparținând părților vătămate M. D.-E. și T. L..

4. În aceeași noapte, inculpatul N. V. și numitul B. M. au revenit pentru a treia oară în zona Valea Adâncă, jud. Iași și, ajungând în fața imobilului aflat în construcție aparținând persoanei vătămate M. G., observând că geamul lateral al casei era întredeschis, au intrat amândoi în interiorul imobilului, de unde au sustras o bormașină cu acumulator și încărcător toate marca MAK.ETA, cabluri din cupru de diferite culori și lungimi, un prelungitor de culoare albă și o sacoșă de rafii culoare verde, bunuri pe care le-au transportat în același loc, respectiv în zona Pepiniera. După ce au ascuns bunurile sustrase, inculpatul N. V. și numitul B. M. au plecat fiecare către domiciliu.

A doua zi, cei doi au revenit în locul unde au depozitat bunurile sustrase în noaptea anterioară, iar cu autoturismul aparținând martorului C. I. au transportat sculele electrice și o parte din cablurile sustrase la domiciliul numitului M. O., fiind valorificate pentru suma de 100 euro (doua bancnote a câte 50 euro) și 100 lei, bani pe care i-au cheltuit în interes personal. Aspectele anterior reținute privind valorificarea bunurilor sustrase sunt confirmate de către cele declarate de către martorul M. O. (f. 161-l63), acesta din urmă precizând că inculpatul N. V. i-a spus că lucrează la o firmă de construcții, iar bunurile vândute îi aparțin.

Prin declarația oferită în fața organelor de cercetare penală, martorul C. I. (f.164-166) a relatat că, în data de 02.12.2013, ora 08:00, în timp ce se afla parcat cu autoturismul proprietate personală, marca Dacia L., culoare roșu, cu nr. de înmatriculare_, la o vulcanizare din zona Capău CUG, inculpatul N. V. și numitul B. C.-C. l-au rugat să efectueze o cursă până în . a transporta câteva cabluri din cupru. Acesta a fost de acord și, astfel, ajungând în zona terenului viran "Pepinieră", a observat cum cei doi au coborât din autoturism și au încărcat în portbagaj mai multe cabluri electrice. De aici toți trei s-au deplasat la o casă, unde inculpatul N. V. a coborât și a purtat o discuție cu o persoană ce locuia aici, martorul și numitul B. C.-C. rămânând în autoturism, iar la scurtt timp acesta a revenit și a luat din portbagaj cablurile pe care i le-a înmânat acelui individ. După ce a revenit în mașină, N. V. i-a cerut să se mai deplaseze o data în același loc pentru a mai lua și alte bunuri. Ajungând la terenul viran, autorii au coborât și au încărcat în portbagaj alte două plase, una de culoare neagră și cealaltă de culoare verzui, fară însă ca numitul C. I. să poată observa ce conțineau, după care s-au deplasat iarăși la aceeași casă unde opriseră anterior.

După ce a revenit iarăși la autoturism, inculpatul N. V. i-a solicitat martorului sa îl transporte la un bar din zona Capăt CUG, lângă fostul "D.-Mixt", unde inculpatul a achitat martorului suma de 30 de lei, reprezentând contravaloarea cursei. De asemenea, martorul C. I. a mai precizat că nu a cunoscut proveniența reală a bunurilor, inculpatul N. V. spunându-i că îi aparțin și că le-a obținut de la niște lucrători de pe un șantier.

Situația de fapt reținută mai sus se coroborează cu declarațiile inculpatului N. V. și a numitului B. C. C., inculpatul indicând în detaliu modalitatea de săvârșire a faptelor de furt calificat, comise în noaptea de 01/02.12.2013 (f. 170-178).

În baza declarațiilor inculpatului N. V. și ale numitului B. C. C., organele de cercetare penală, împreună cu făptuitorul B. C.-C., martorul asistent E. F.-R. și partea vătămată T. L., s-au deplasat în zona terenului viran "Pepinieră", unde într-o zonă plină de vegetație uscată, numitul B. C.-Constant"m a indicat locul unde au depozitat bunurile sustrase. Aici organele de cercetare penală au identificat o parte din bunurile sustrase, conform p-v atașat la dosarul cauzei și planșei fotografice întocmite (f 179-199). Bunurile ridicate de către organele de cercetare penală au fost restituite părților vătămate conform p-v de predare-primire atașate la dosarul cauzei (f. 145, 168-169, f.203, f.217).

De asemenea, în urma cercetării la fața locului, de la imobilul părții vătămate M. D.-E. au fost ridicate două urme de încălțăminte de pe pervazul interior al geamului forțat, iar prin concluziile raportului de constatare-științifică nr._/19.12.2013 s-a stabilit că urma de încălțăminte ridicată prin fotografiere cu ocazia cercetării la fața locului în cauza privind furtul comis în noaptea de 01/02.12.2013, din casa aflată în construcție situată în lași, .. 21D, aparținând părții vătămate M. D.-E., prezintă asemănări de gen cu impresiunea model de comparație creată cu articolul de încălțăminte ridicat de la inculpatul N. V., corespunzător piciorului stâng (f.144).

Inculpatul, atât în cursul urmăririi penale, cât și pe parcursul judecății, a manifestat o atitudine sinceră, de recunoaștere a faptelor comise și de cooperare cu autoritățile judiciare.

încadrarea în drept și individualizarea judiciară a pedepsei

Având în vedere că în data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 prin care a fost adoptat un nou Cod penal, care reglementează și sancționează, într-o concepție unitară și într-o modalitate diferită, activitatea desfășurată de inculpat, expusă în cadrul situației de fapt, ce are conotație penală în ambele reglementări penale.

Din acest considerent, se impune a se da eficiență dispozițiilor art. 5 Cod penal, în conformitate cu care „în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.”

Analizând comparativ cele două reglementări penale, se constată că, potrivit Codului penal din 1968, activitatea infracțională a inculpatului se circumscrie unei singure infracțiuni de „furt calificat în formă continuată”, incriminată de art. 208 alin. 1 lit. a,g și i din Codul penal din 1968, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1968.

Elementul material al laturii obiective constă în acțiunea inculpatului, care, în materializarea aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat (de patru ori) a pătruns prin efracție în imobile aflate în construcție, pe timp de noapte, între ocazii împreună și cu o altă persoană, de unde a sustras mai multe bunuri, aflate în posesia legitimă a persoanelor vătămate, bunuri pe care și le-a însușit pe nedrept.

Unitatea naturală de infracțiune se impunea a fi reținută în considerarea dispozițiilor art. 41 alin. 2 Cod penal, întrucât intervalul de timp existent între actele materiale de sustragere și modul similar de operare, precum și natura imobilelor vizate duceau la concluzia existenței unei rezoluții infracționale unice.

Potrivit Codului penal în vigoare, aceeași activitate infracțională reprezintă un concurs de patru infracțiuni de furt calificat, ce se impun a fi încadrate conform art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. b și d Cod penal, întrucât, conform art. 35 Cod penal, unitatea legală de infracțiune poate fi reținută doar în condițiile în care actele materiale sunt realizate împotriva aceluiași subiect pasiv.

Se impune a se menționa că elementele constitutive ale infracțiunii de „furt calificat” sunt identice în actuala reglementare, sens în care, în drept, se impun a fi reținute faptele inculpatului care, pe timp de noapte, prin efracție, fără drept, a pătruns de patru ori în imobile aflate în construcție, sustrăgând bunuri ce aparțineau persoanelor vătămate, pe care și le-a însușit pe nedrept, fapte ce au comise în condițiile concursului real de infracțiuni, reglementat de dispozițiile art. 38 alin. 1 Cod penal, respectiv înainte ca inculpatul să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre faptele comise.

Atât potrivit art. 37 alin. 1 lit. a din Codul penal din 1968, cât și conform art. 41 alin. 1 Cod penal, se impune a se reține starea de recidivă în care inculpatul a comis fapta/faptele cu privire la care s-a dispus trimiterea sa în judecată.

Astfel, prin sentința penală nr. 2299/19.08.2011 a Judecătoriei Iași, definitivă prin nerecurare la 13.09.2011, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 4 (patru) ani și 3 (trei) luni închisoare, din executarea căreia a fost liberat condiționat la data de 29.05.2013, cu un rest neexecutat de 462 zile închisoare, urmând a se reține că fapta/faptele cu privire la care s-a dispus trimiterea sa în judecată au fost comise înainte ca pedeapsa aplicată anterior să fi fost executată sau considerată ca executată.

Analiza în concret a legii penale favorabilă inculpatului, conform art. 5 Cod penal, impune examinarea succesivă a următoarelor aspecte:

condițiile de incriminare existente în legile succesive; se va constata că ambele legi penale reglementează, cu același conținut, infracțiunea de „furt calificat”, singura deferență fiind aceea că, în actuala reglementare, legea nu mai prevede drept circumstanță specială de calificare a furtului comiterea acestuia de „două sau mai multe persoane împreună”, însă această împrejurare, în condițiile subzistenței elementelor constitutive pentru infracțiunea-tip și, mai ales, a celor două circumstanțe speciale de calificare a furtului, constând în comiterea acestuia noaptea și prin efracție, nu este în măsură să înlătură răspunderea penală a inculpatului;
condițiile de tragere la răspundere penală; se va constata că, deși actuala reglementare permite înlăturarea răspunderii penale a inculpatului pentru infracțiunile de „furt calificat” prin împăcarea părților, conform art. 231 alin. 2 Cod penal, această cauză de înlăturare a răspunderii penale a inculpatului nu este incidentă în cauză, întrucât persoanele vătămate nu s-au împăcat cu acesta;
pedepsele prevăzute de legea penală.

În ceea ce privește acest ultim criteriu de determinare a legii penale mai favorabile, incident doar în situațiile în care, în ambele legi penale succesive, sunt întrunite condițiile de existență ale infracțiunii și condițiile de tragere la răspundere penală a inculpatului, se impune a se menționa că analiza acestuia implică o evaluare în concret a tuturor circumstanțelor legate de faptă și de inculpat, în strânsă legătură cu operațiunea de individualizare judiciară pe care instanța este chemată să o realizeze, întrucât numai în această manieră se poate aprecia care este legea mai favorabilă pentru inculpat, căreia i se impune a i se da eficiență.

Altfel spus, chiar dacă în abstract, o anumită reglementare, prin limitele de pedeapsă prevăzute poate părea mai favorabilă inculpatului este posibil ca aceasta să nu fie în concret legea penală care acestuia îi este mai favorabilă, în condițiile în care, în temeiul unei alte reglementări, s-ar ajunge la aplicarea unei pedepse mai ușoare.

Prin urmare, instanța urmează să determine atât pedeapsa pe care i-ar aplica-o inculpatului în temeiului Codului penal din 1968, cât și pedeapsa pe care i-ar aplica-o în temeiul actualului Cod penal și pe baza comparației între acestea, să stabilească legea penală mai favorabilă și, în mod corespunzător, pedeapsa pe care inculpatul ar urma să o execute.

Aceste operațiuni se întemeiază pe situația ipotetică în care inculpatul ar fi fost judecat în conformitate cu dispozițiile Codului penal din 1968, pe de o parte și, pe de altă parte, luând în considerare ipoteza în care inculpatul ar fi fost judecat exclusiv conform actualului Cod penal.

I. Individualizarea judiciară conform Codului penal din 1968.

La individualizarea pedepsei, instanța va avea în vedere scopul pe care îl îndeplinesc pedepsele conform art. 52 din Codul penal din 1968 și criteriile generale de individualizare enumerate de art.72, alin.1 din Codul

Astfel, va reține incidența dispozițiilor părții generale a Codului penal, precum și limitele de pedeapsă fixate în art. 209 alin. 1 Cod penal, de la 3 la 15 ani, astfel cum acestea au fost reduse ca efect al aplicării dispozițiilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, respectiv de la 2 ani la 10 ani, urmând să aprecieze gradul de pericol social concret al faptei prin raportare la dispozițiile art.18 alin.2 C.pen., reținând astfel, pe de o parte, gravitatea peste medie a faptelor comise de inculpat, având în vedere valoarea bunurilor sustrase, ce nu au fost recuperate integral, modul de operare (noaptea, prin efracție, împreună cu o altă persoană) dar și, pe de altă parte, persistența infracțională a acestuia, materializată în frecvența actelor materiale de sustragere (în număr de patru)

Pe de altă parte, instanța va avea în vedere datele ce caracterizează persoana inculpatului, care este recidivist post executoriu, dar care a avut, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, o atitudine procesuală sinceră, recunoscând comiterea faptei, indicând în mod detaliat modalitatea în care a comis toate faptele.

Evaluând concordant toate aceste împrejurări, prin prisma unității legale de infracțiune și a componenței intrinseci a acesteia, instanța apreciază că, pentru a se atinge scopul preventiv și educativ al pedepsei, se impune ca pedeapsa aplicată să depășească minimul special astfel redus pentru realizarea unei depline corelații cu gravitatea concretă a activității infracționale desfășurate de inculpat, sens în care se va orienta spre o pedeapsă de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.

Având în vedere că inculpatul a comis infracțiunea în stare de recidivistă postcondamnatorie, mai exact în termenul de liberare condiționată, se impune a fi revocată liberarea condiționată din executarea pedepsei de 4 (patru) ani și 3 (trei) luni închisoare, ce i-a fost aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2299/19.08.2011 a Judecătoriei Iași, definitivă prin nerecurare la 13.09.2011, din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiționat la data de 29.05.2013 și, potrivit dispozițiilor art. 61 alin. 1 Cod penal, contopește restul rămas neexecutat, de 462 zile închisoare la pedeapsa stabilită mai sus, sporită cu 4 (patru) luni, dispunând ca inculpatul N. V. să execute pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani și 10 (zece) luni închisoare.

Aplicarea unui spor, în urma contopirii, este justificată de perseverența infracțională a inculpatului, având în vedere restul de pedeapsă pe care acesta îl mai avea de executat și împrejurarea că acesta a desconsiderat în mod flagrant clemența instanței care a dispus liberarea condiționată, apreciind că scopul pedepsei a fost atins și fără executarea integrală a pedepsei aplicate, întrucât a comis fapta pentru care s-a dispus trimiterea acestuia în judecată la doar patru luni de la data liberării sale condiționate.

II. Individualizarea judiciară conform actualului Cod penal.

În operațiunea de individualizare judiciară a pedepsei instanța va avea în vedere dispozițiile art. 74 Cod penal, în conformitate cu care stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea inculpatului, care se evaluează în funcție de: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale inculpatului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

În raport de aceste criterii, instanța va lua în considerare faptul că inculpatul a comis cele patru infracțiuni de „furt calificat” pe timp de noapte, prin efracție, dar și că s-a orientat spre imobile aflate în construcție, în care nu locuia efectiv nici o persoană, împrejurare în care faptele nu puteau să comporte eventual un rezultat mai grav; de asemenea, se va avea în vedere valoarea mare a bunurilor sustrase, dar și împrejurarea că marea lor majoritate au fost recuperate și restituite persoanelor vătămate. Instanța constată totodată că inculpatul nu pare a fi încercat ca, ulterior liberării condiționate, să-și câștige existența prin practicarea unor activități licite, infracțiunile fiind comise tocmai pentru a-și procura resursele materiale necesare.

Pe de altă parte, va avea în vedere și va acorda relevanța necesară atitudinii procesuale manifestată de inculpat în cursul procesului penal, care a recunoscut integral faptele comise și a colaborat cu organele judiciare, facilitând astfel prin atitudinea adoptată, soluționarea rapidă și completă a cauzei în care a fost angrenate.

Față de aceste criterii, instanța apreciază că se impune să se orienteze la minimul special prevăzut de dispozițiile art. 229 alin. 1 lit. b și d Cod penal, dând eficiență dispozițiilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, prin reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, operațiunea de individualizare urmând a se realiza între pedepsele de 8 luni și 3 ani și 4 luni.

Prin urmare, va dispune stabilirea unor pedepse de:

8 (opt) luni închisoare, pentru săvârșirea, în data de 19/20.11.2013 a unei infracțiuni de „furt calificat”, prevăzută de art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. b și d Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal, art. 5 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, (persoană vătămată T. C.);
8 (opt) luni închisoare, pentru săvârșirea, în data de 01/02.12.2013 a unei infracțiuni de „furt calificat”, prevăzută de art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. b și d Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal, art. 5 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, (persoane vătămate M. D.-E. și T. L.);
8 (opt) luni închisoare, pentru săvârșirea, în data de 01/02.12.2013 a unei infracțiuni de „furt calificat”, prevăzută de art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. b și d Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal, art. 5 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, (persoană vătămată M. A.);
8 (opt) luni închisoare, pentru săvârșirea, în data de 01/02.12.2013 a unei infracțiuni de „furt calificat”, prevăzută de art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. b și d Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal, art. 5 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, (persoană vătămată M. G. );

În temeiul art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, cu referire la art. 38 alin. 1 Cod penal, având în vedere că cele patru infracțiuni au fost comise în condițiile concursului real, va aplica inculpatului N. V. pedeapsa cea mai grea, de 8 (opt) luni închisoare, la care se adaugă sporul obligatoriu de 8 (opt) luni: total pedeapsă rezultantă stabilită pentru infracțiunile concurente: 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare.

Se va dispune revocarea liberării condiționate din executarea pedepsei de 4 (patru) ani și 3 (trei) luni închisoare, ce i-a fost aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2299/19.08.2011 a Judecătoriei Iași, definitivă prin nerecurare la 13.09.2011, din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiționat la data de 29.05.2013 și, potrivit dispozițiilor art. 43 alin. 1 și 2 Cod penal adaugă restul rămas neexecutat, de 462 zile închisoare la pedeapsa rezultantă stabilită mai sus, rezultând pedeapsa de 1 (un) an, 4 (patru) luni și 462 zile închisoare.

Comparând pedepsele ce i-ar putea fi aplicate inculpatului prin prisma dispozițiilor Codului penal din 1968, respectiv a actualului Cod penal, se impune a se stabili că, în speță, legea penală mai favorabilă este reprezentată de noul Cod penal.

Urmează astfel ca instanța să dispună condamnarea inculpatului în baza acestor din urmă dispoziții legale, la o pedeapsă principală rezultantă de 1 (un) an, 4 (patru) luni și 462 zile închisoare.

Tot din aceste considerente, în temeiul art. 386 Cod procedură penală, se va dispune schimbarea încadrării juridică a faptei cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului N. V. prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Iași în dosarul de urmărire penală având nr._/P/2013, emis la data de 23.12.2013 dintr-o infracțiune de „furt calificat în formă continuată”, prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a,g și i din Codul penal din 1968, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1968 (patru acte materiale, un act material comis în noaptea de 19/20.11.2013 și trei acte materiale comise în noaptea de 01/02.12.2013) și a art. 37 alin. 1 lit. a din Codul penal din 1968 în 4 (patru) infracțiuni de „furt calificat”, fiecare prevăzută de art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. b și d Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal, art. 5 Cod penal, toate cu reținerea dispozițiilor art. 38 alin. 1 Cod penal.

Instanța a avut astfel în vedere că, deși incidența în cauză a dispozițiilor art. 5 Cod penal, nu reprezintă o chestiune ce ține în sine de încadrarea juridică a faptei, operațiune ce impune stabilirea concordanței depline între fapta concretă săvârșită și norma specială penală care incriminează acea faptă, posibila încadrare a faptei concrete în norma de incriminare a unei alte legi penale decât cea cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată se circumscrie pe deplin dispozițiilor art. 386 Cod procedură penală, întrucât impune analiza existenței sau nu a unei incriminări similare în noua lege, întrunirea sau nu a elementelor constitutive ale unei infracțiuni conform noii legi penale, includerea sau excluderea unor alte elemente de calificare a faptei ș.a.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, instanța va constata că legea penală identificată ca fiind mai favorabilă inculpatului cu privire la pedeapsa principală este noul Cod penal și că, față de natura infracțiunii, gravitatea acesteia și persoana inculpatului, se impune a se consta incompatibilitatea dintre starea de persoană condamnată în executarea unei pedepse privative de libertate și exigențele cerute pentru reprezentarea sau slujirea interesului public dar și după momentul executării pedepsei principale.

Din aceste motive, va aplica, pe lângă pedeapsa principală a închisorii stabilită, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe o durată de 1 (un) an, pedeapsă a cărei executare va începe conform art. 68 alin. 1 lit. c Cod penal.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 Cod penal, ce au fost interzise ca pedeapsă complementară.

În baza art. 399 alin. 1 Cod procedură penală, va menține arestarea preventivă a inculpatului, constatând că legalitatea privării de libertate a unei persoane după pronunțarea unei hotărâri de condamnare, chiar nedefinitive, în ceea ce o privește, urmează a fi examinată în condițiile art. 5 paragraful 1 lit. a din Convenție.

C. a statuat că persoana arestată preventiv în cauză, din momentul condamnării sale în primă instanță, are calitatea de „condamnat”, privarea sa de libertate ulterior acestui moment intrând sub incidența literei „a” și trebuind să îndeplinească condițiile textului menționat, chiar dacă împotriva hotărârii de condamnare se exercită căi de atac și chiar dacă legea internă îl consideră un arestat preventiv.

Soluția este logică, întrucât instanța care pronunță hotărârea de condamnare a inculpatului dezleagă problema vinovăției sau nevinovăției acestuia și stabilește modalitatea de executare a pedepsei, iar pentru această instanță nu se mai pune problema existenței unor „indicii privind vinovăția inculpatului”, ci a existenței „probelor certe de vinovăție”, chiar dacă inculpatul beneficiază, până la soluționarea definitivă a cauzei, de prezumția de nevinovăție.

Sintetizând, în condițiile în care instanța nu numai că a apreciat existența vinovăției inculpatului dincolo de orice îndoială rezonabilă a inculpatei, dar și că este necesar ca aceasta să execute pedeapsa în regim de detenție, se impune ca arestarea preventivă a acestuia să fie menținută.

În temeiul art. 72 alin. 1 Cod penal, va scade din durata pedepsei închisorii pronunțate, durata reținerii și arestării preventive în prezenta cauză penală de la 02.12.2013 la zi.

Ia act că persoanele vătămate T. C., M. D.-E., T. L., M. A. și M. G. nu s-au constituit părți civile în prezenta cauză.

În temeiul art. 112 alin. 1 lit. e Cod penal, va confisca de la inculpat, în folosul statului, sumele dobândite prin comiterea infracțiunilor din prezenta cauză ce nu au servit la despăgubirea persoanelor vătămate, respectiv suma de 380 lei și contravaloarea în lei a sumei de 100 EUR, calculată la cursul BNR aplicabil la data de 02.12.2013.

În termen legal hotărârea astfel pronunțată a fost recurată de inculpatul N. V., fiind criticată pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate, apreciind că, în cauză, raportat la persoana sa pot fi reținute circumstanțe atenuante, cu reducerea pedepsei.

La termenul din 01.07.2014 inculpatul N. V. a declarat în fața instanței că înțelege să își retragă apelul formulat.

Potrivit art. 415 cod proc. pen., „până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, persoana vătămata si oricare dintre parți își pot retrage apelul declarat. Retragerea trebuie sa fie făcuta personal de parte sau prin mandatar special, iar daca partea se afla in stare de deținere, printr-o declarație atestata sau consemnata . de către administrația locului de deținere. Declarația de retragere se poate face fie la instanța a cărei hotărâre a fost atacata, fie la instanța de apel.”

Având în vedere dispozițiile menționate, care conferă părților disponibilitate cu privire la exercitarea căii de atac, C. urmează ca, în temeiul textelor de lege menționate, să ia act de manifestarea de voință a inculpatului apelant privind retragerea apelului formulat.

În baza art. 424 alin. 3 din Codul de procedură penală va deduce din pedeapsa de executat durata arestării preventive de după 30.04.2014 la zi.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 2 cod proc. pen, apelantul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza disp. art. 415 din Codul de procedură penală, ia act de declarația inculpatului N. V., fiul lui fiul lui E. și T., născut la data de 09.10.1972, în orașul M. Nouă, jud. C.-S., domiciliat în . M., arestat preventiv în P. Iași, de retragere a apelului formulat împotriva sentinței penale cu nr. 1131 din 30.04.2014, pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._ .

În baza art. 424 alin. 3 din Codul de procedură penală deduce din pedeapsa de executat durata arestării preventive de după 30.04.2014 la zi.

În baza disp. art. 192 alin. 2 Cod pr. penală, obligă apelantul să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 400 lei, din care 200 lei reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu ce va fi avansata Baroului Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 01.07.2014.

Președinte, Judecător,

I. E. C. T. C. G.

Grefier,

L. A.

Red/tehnored.C.I.E.

9 ex./03.07.2014

Judecătoria Iași

Judecător: M. G. S.

← Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Hotărâre din...		Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 49/2014. Curtea de Apel IAŞI →

Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 433/2014. Curtea de Apel IAŞI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 433/2014. Curtea de Apel IAŞI