Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 431/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 431/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 01-07-2014 în dosarul nr. 431/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
Ședința publică de la 01 Iulie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C.-G. T.
Judecător: I. E. C.
Grefier: L. A.
DECIZIA PENAĂ NR. 431/2014
Ministerul Public - P. de pe lângă C. de A. Iași - a fost reprezentat prin procuror: L. D..
S-a luat în examinare apelul declarat de către condamnatul revizuent L. W. C., fiul lui G. și F., ns. la data de 27.12.1981, deținut în P. Iași, împotriva sentinței penale nr. 531/13.05.2014 a Tribunalului Iași, pronunțată în ds. cu nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă condamnatul revizuent L. W. C., personal, asistat de avocat T. D., apărător desemnat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, că apelul declarat de inculpat se află la primul termen de judecată, precum și faptul că Baroul Iași a înaintat la dosarul cauzei delegația apărătorului desemnat din oficiu.
Instanța procedează la identificarea condamnatului L. W. C., constatând că este fiul lui G. și F., ns. la data de 27.12.1981, deținut în P. Iași. Interpelat, acesta învederează instanței că își menține apelul declarat.
Avocat T. D. depune la dosarul cauzei un memoriu din partea condamnatului revizuient.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului declarat.
Avocat T. D., pentru condamnatul revizuent L. W. C., solicită admiterea apelului declarat de acesta, raportat la motivele invocate prin cererea formulată, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, având în vedere că rezultă o cu totul altă situație de fapt decât cea reținută în sentința de condamnare. Mai mult decât atât, există martori care nu au fost audiați și s-a susținut că unul dintre martori este decedat, deși acesta este în viață și locuiește în municipiul V.. Prin urmare, solicită admiterea apelului.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului declarat de condamnat, ca nefondat, și menținerea sentinței penale pronunțate de instanța de fond.
Condamnatul-revizuient L. W. C., în ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului și, în rejudecare, admiterea cererii de revizuire, având în vedere faptul că a fost condamnat pentru două crime, deși a comis doar una. Mai mult decât atât, există erori de consemnare în hotărârea de condamnare pentru că cea de-a doua victimă reținută de fapt este în viață și nu este cea reținută în rechizitoriu. Solicită citarea acestei persoane și a fiului acesteia, numitul Ș. A.. Solicită pronunțarea unei hotărâri clare pentru că a solicitat acest lucru de fiecare dată și tot de atâtea ori i-au fost respinse cererile de revizuire.
Instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
C. DE A.,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 531/13.05.2014 a Tribunalului Iași, pronunțată în ds. cu nr._, s-a hotărât:
„În baza art. 459 alin. (5) Cod procedură penală, respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de numitul L. W. C., fiul lui G. și F., născut la data de 27.12.1981, deținut în P. Iași, privind sentința penală nr. 532/10.09.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, menținută prin decizia penală nr. 183/06.11.2007 a Curții de A. Iași, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 441/05.02.2008 a I.C.C.J. – Secția Penală.
În baza art. 275 alin. (2) Cod procedură penală, obligă pe revizuientul L. W. C. la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.”
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
„Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. de mai sus, persoana condamnată L. W. C. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 532/10.09.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, menținută prin decizia penală nr. 183/06.11.2007 a Curții de A. Iași, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 441/05.02.2008 a I.C.C.J. – Secția Penală.
În motivarea cererii, revizuientul a arătat, în esență, că nu este nevinovat și a fost pe nedrept condamnat, întrucât nu este autorul faptei, victima Ș. I. nu a decedat prin electrocutare așa cum au susținut organele de anchetă, întrucât nu a fost găsit acel aparat, iar în raportul de necropsie nu au fost evidențiate leziuni specifice electrocutării, urmărirea penală s-a făcut în mod superficial, nu s-a avut în vedere faptul că a fost amenințat și nici faptul că martorii nu l-au indicat pe el la locul faptei.
În drept, petentul a indicat incidența cazurilor de revizuire, prevăzute de art. 453 lit. a), b) și f) Cod procedură penală.
Investită cu soluționarea cererii de revizuire formulată de condamnatul L. W. C., instanța, din oficiu, a dispus atașarea dosarului nr._ al Tribunalului Iași în care s-a pronunțat sentința penală nr. 532/10.09.2007, a cărei revizuire se solicită.
La termenul de judecată din 13 mai 2014, Tribunalul a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților și participarea procurorului, potrivit art. 459 alin. (2) Cod procedură penală, admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire.
Potrivit art. 459 alin. (3) Cod procedură penală, instanța examinează dacă:
- cererea de revizuire a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455 (părțile din proces ori un membru de familie al condamnatului);
- cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3) Cod procedură penală, referitoare la formularea cererii în scris și motivarea ei, cu arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază și a mijloacelor de probă în dovedirea acestuia, precum și la atașarea la cerere a copiilor de pe înscrisurile de care cel cea formulat cererea de revizuire înțelege a se folosi la proces, certificate pentru conformitate cu originalul;
- au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale;
- faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv;
- faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea;
- persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit 456 alin. (4) Cod procedură penală.
În cauză, instanța constată că prin sentința penală nr. 532/10.09.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, menținută prin decizia penală nr. 183/06.11.2007 a Curții de A. Iași, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 441/05.02.2008 a I.C.C.J. – Secția Penală s-a dispus condamnarea numitului L. W. C. la pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută în art. 174, 175 lit. a) și b) și 176 lit. a) și b) Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. a) Cod penal, constând în aceea că, la data de 20.12.2005, în urma unei înțelegeri prealabile, L. W. C., Ș. A. și H. P. M. au ucis prin acte de cruzime pe numiții Ș. I. (tatăl inculpatului Ș. A.) și Ș. R., concubina lui Ș. I..
Potrivit art. 453 Cod procedură penală, revizuirea poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanța la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;
b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
d) un membru al completului de judecata, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;
f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
Instanța reține că revizuirea, fiind o cale extraordinara de atac împotriva sentințelor penale definitive, nu poate deveni admisibilă decât în condițiile existenței vreunuia dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, pentru a nu se aduce atingere principiului stabilității ordinii juridice, iar reevaluarea probelor ori extinderea probatoriului administrat în faza urmăririi penale sau a judecății în primul stadiu procesual poate fi invocată doar cu prilejul controlului judecătoresc, respectiv al exercitării căilor ordinare de atac.
Raportat și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza S. P. c. România), revizuirea nu trebuie să constituie o modalitate deghizată de înlesnire a redeschiderii unui proces soluționat definitiv, și aceasta, tocmai cu privire la aspectele pe care revizuientul le-a ridicat în timpul procesului.
În consecință, întrucât împrejurările invocate de L. W. C. au făcut obiectul analizei instanței de fond și a celor ce au exercitat controlul judiciar în căile de atac a apelului și recursului, instanța constată că motivele invocate de petent în susținerea cererii nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de art. 453 Cod procedură penală.
În plus, în ceea ce privește cazul de revizuire prevăzut în art. 453 alin. (1) lit. f) Cod procedură penală, revizuientul L. W. C. nu a indicat care sunt prevederile legale pe care s-a întemeiat hotărârea și care ar fi fost declarate neconstituționale după ce aceasta a rămas definitivă, fiind astfel încălcate prevederile art. 459 alin. (3) lit. b) Cod procedură penală cu referire la art. 456 alin. (2) Cod procedură penală.
Pe de altă parte, în conformitate cu dispozițiile art. 459 alin. (3) lit. b) Cod procedură penală, admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire presupune ca faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea să nu fi fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv or, în cauză, instanța constată că, anterior, L. W. C. a mai formulat alte două cereri de revizuire împotriva aceleiași sentințe, în care au fost invocate aceleași motive și care au fost respinse ca inadmisibile prin sentințele penale nr. 591/15.11.2010, rămasă definitivă prin neapelare la data de 06.12.2010, și nr. 278/20.06.2013 (rămasă definitivă prin decizia penală nr. 141 din 05.09.2013 a Curții de A. Iași), hotărâri pronunțate de Tribunalul Iași.
Raportat la considerentele expuse, constatând neîndeplinirea în cauză a condițiilor prevăzute de art. 459 alin. (3) Cod procedură penală, instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 459 alin. (5) Cod procedură penală, în conformitate cu care va dispune respingerea cererii de revizuire formulată de L. W. C., ca inadmisibilă.
Consecință a acestei soluții, revizuientul L. W. C. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) Cod procedură penală.”
***
Hotărârea primei instanțe a fost apelată de condamnatul L. W. C. și criticată ca nelegală și netemeinică.
Prin apelul promovat condamnatul a invocat faptul că a fost condamnat pentru două crime, deși a comis doar una. A mai arătat condamnatul că există erori de consemnare în hotărârea de condamnare pentru că cea de-a doua victimă reținută, de fapt este în viață și nu este cea reținută în rechizitoriu. Totodată, condamnatul a solicitat citarea acestei persoane și a fiului acesteia, numitul Ș. A..
Examinând actele și lucrările dosarului și sentința apelată în raport de motivele invocate de condamnatul revizuient, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art. 417 alin.2 Cod procedură penală, C. constată următoarele:
Procedând la efectuarea verificărilor impuse de etapa admisibilității în principiu, prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică întrucât motivele invocate în susținerea acesteia nu se încadrează în vreunul din cazurile prevăzute în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 453 Cod procedură penală pentru care se poate cere revizuirea unei hotărâri penale definitive.
Astfel, din interpretarea dispozițiilor art. 453 alin.1 Cod procedură penală rezultă că revizuirea unei hotărâri definitive de condamnare trebuie să se fundamenteze pe relevarea fie a descoperirii unor fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanță la momentul judecării fondului cauzei, fie a săvârșirii unor fapte penale în legătură cu cauza respectivă.
Din analiza motivelor pe care s-a întemeiat cererea de revizuire promovată de condamnatul L. W. C. rezultă că acesta nu a învederat nici o împrejurare care să facă admisibilă solicitarea de revizuire a sentinței penale nr. 532/10.09.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, menținută prin decizia penală nr. 183/06.11.2007 a Curții de A. Iași, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 441/05.02.2008 a I.C.C.J. – Secția Penală.
Astfel, susținerea inculpatului că ar fi comis o singură infracțiune de omor, și nu două, a fost invocată și în fața instanței de fond care a dispus condamnarea, și apoi, și în fața instanțelor de control judiciar (inculpatul în fața instanței de apel a susținut că nu există nici o probă care să-l incrimineze de fapta îndreptată împotriva victimei Ș. I., toată activitatea sa rezumându-se la a ține de picioare pe victima F. M.), care au apreciat că apărările inculpatului L. făcute în cursul cercetării judecătorești, potrivit cărora a participa doar la uciderea lui F. M. V. și sub amenințările cu moartea venite din partea inculpatului H., nu pot fi primite de instanță, întrucât pe de o parte aceste susțineri vin în contradicție cu cele declarate de el la urmărirea penală, și, pe de altă parte, nu se coroborează cu mijloacele de probă aflate la dosarul cauzei.
Cum, pe calea revizuirii nu se poate reevalua probatoriul și nici nu se poate extinde cu privire la aspecte de fapt pe care revizuientul le-a invocat în timpul procesului, în mod fondat instanța de fond a constatat că motivele invocate de revizuent nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de art. 453 din Codul de procedură penală.
În ceea ce privește eroarea cu privire la numele victimei de sex feminin strecurată în considerentele sentinței penale de condamnare, C. constată că, deși este reală, în sensul că în ultimul paragraf al primei pagini din această sentința s-a cosemnat Ș. R., eroare ce apare și în penultimul paragraf de la pagina 7, în loc de F. M. V., nu constituie potrivit disp. art. 453 din Cod de procedură penală motiv de revizuire a hotărârii de condamnare, aceste erori de consemnare putând fi înlăturate în procedura de îndreptare a erorilor materiale prev. de art. 278 din Codul de procedură penală.
Totodată, în mod legal, instanța de fond a constatat că faptele și mijloacele de probă în baza cărora a fost formulată prezenta cerere de revizuire au mai fost prezentate în alte două cereri anterioare de revizuire, ce au fost respinse definitiv, ca inadmisibile, prin sent. pen. nr. 591/15.11.2010 și nr. 278/20.06.2013, ambele pronunțate de Tribunalul Iași, situație care, potrivit art. 459 alin. 3, lit. b și alin. 5 din Codul de procedură penală, determină respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.
Pentru aceste considerente, nefiind întrunite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire, soluția pronunțată de prima instanță este legală și temeinică.
În consecință, în baza art.421 pct.1 lit. b din Codul de procedură penală va fi respins ca nefondat apelul declarat de revizuentul L. W. C. împotriva sentinței penale nr. 531/13.05.2014 a Tribunalului Iași, pronunțată în ds. cu nr._, ce va fi menținută.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală va fi obligat apelantul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care a fost inclus onorariul pentru apărătorul din oficiu ce va fi plătit din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de către condamnatul revizuent L. W. C., fiul lui G. și F., ns. la data de 27.12.1981, deținut în P. Iași, împotriva sentinței penale nr. 531/13.05.2014 a Tribunalului Iași, pronunțată în ds. cu nr._, sentință pe care o menține.
În baza art. 275 alin. 2 Cod pr. penală obligă condamnatul revizuent la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 lei, din care 100 lei reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu, ceva fi avansat Baroului Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică azi, 01.07.2014.
Președinte, Judecător,
C.-G. T. C. I. E.
Grefier,
L. A.
Red.T.C.G.
Teh. A.L
5 ex. – 27.08.2014
Tribunalul Iași
Judecător: N. Ș.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 434/2014. Curtea de... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
