Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 233/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 233/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 01-07-2014 în dosarul nr. 233/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIA PENALĂ NR. 233/2014
Ședința publică de la 01 Iulie 2014
Completul compus din:
Președinte: I. E. C.
Grefier: L. A.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. Iași
– a fost reprezentat prin procuror: P. E.
S-a luat în examinare contestația declarată de contestatorul condamnat L. M., fiul lui M. și E., născut la data de 05.08.1980 în mun. Iași, jud. Iași, CNP_, în prezent deținut în P. Iași, împotriva sentinței penale nr. 465 din 06.05.2014 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul condamnat L. M., personal, în stare de deținere, asistat de avocat O. M. care o substituie pe doamna avocat Schender G., apărător desemnat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și prezența condamnatului, precum și faptul că Baroul Iași a înaintat la dosarul cauzei delegația apărătorului desemnat din oficiu.
Instanța procedează la identificarea contestatorului condamnat care, interpelat, învederează instanței că înțelege să își retragă contestația formulată.
Instanța procedează la luarea unei declarații în acest sens contestatorului-condamnat, depoziția acestuia fiind consemnată și, după citire și semnare și de către apărătorul desemnat din oficiu pentru acesta, atașată la dosarul cauzei.
Avocat O. M., pentru condamnatul contestator, având cuvântul, solicită să se ia act de retragerea contestației.
Reprezentantul Ministerului Public solicită să se ia act de manifestarea de voință a condamnatului.
Contestatorul condamnat L. M., în ultimul cuvânt, solicită să se ia act de retragerea contestației.
Instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
C. de A.,
Deliberând asupra cauzei penale de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 465 din 06.05.2014 pronunțată de Tribunalul Iași s-a dispus:
„În temeiul art. 23 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, modificată prin OUG nr. 116/2013 și art. 595 NCPP, cu referire la art. 4 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, respinge, ca nefondată, sesizarea comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, din cadrul Penitenciarului Iași, prevăzută de HG nr. 836/2013, cu privire la persoana condamnată L. M., fiul lui M. și E., născut la data de 05.08.1980 în mun. Iași, jud. Iași, CNP_, în prezent deținut în P. Iași.
Constată că pedeapsa rezultantă principală de 20 de ani închisoare aplicată condamnatului L. M. prin sentința penală nr. 305 din data de 23.04.2009 a Tribunalului Iași, menținută prin decizia penală nr. 121 din data de 13.10.2009 a Curții de A. Iași, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 137 din data de 19.01.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub imperiul Codului penal din 1969, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a noului Cod penal întrucât nu depășește maximul legal la care se poate ajunge potrivit noului Cod penal.
În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.05.2014.”
În motivarea soluției dispusă prin hotărârea judecătorească sus menționată, s-a reținut:
„Prin sesizarea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr._, comisia de evaluare a incidenței aplicării a legii penale mai favorabile constituită la nivelul Penitenciarului Iași a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă față de numitul L. M., prin sentința penală nr. 305 din data de 23.04.2009 a Tribunalului Iași, menținută prin decizia penală nr. 121 din data de 13.10.2009 a Curții de A. Iași, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 137 din data de 19.01.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
S-a arătat, în acest sens, că persoana condamnată execută în prezent pedeapsa rezultantă de 20 de ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, violare de domiciliu și viol, prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal, art. 197 alin. 1, 3 Cod penal, art. 211 alin. 1, 2 lit. b, alin. 2 ind. 1 lit. c Cod penal.
Întrucât durata unora dintre pedepsele contopite în pedeapsa rezultantă este mai mare decât cea prevăzută de noul Cod penal, se solicită a se aprecia asupra incidenței în cauză a disp. art.6 alin.1 NCP:
La sesizarea comisiei au fost atașate fișa de evaluare, fotocopia mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 540/2013 din 15.10.2013; fotocopia sentinței penale nr. 403 din 23.09.2013 a Tribunalului Iași, rămasă definitivă prin nerecurare, fotocopia minutei deciziei nr. 137 din 19.01.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fotocopia sentinței penale nr. 792 din 24.11.2005 a Tribunalului Iași, fotocopia minutei deciziei nr. 1911 din 24.03.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fotocopia cazierului Judiciar.
În drept au fost invocate disp. art. 23 alin. 5 din Legea nr.255/2013 modificată prin OUG 116/2013.
Analizând actele dosarului și dispozițiile legale aplicabile, instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 305 din 23.04.2009 a Tribunalului Iași menținută prin decizia penală nr. 121 din 13.10.2009 a Curții de A. Iași, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 137 din 19.01.2010 a Î.C.C.J – Secția penală, s-au dispus următoarele:
„Condamnă pe inculpatul L. M., în prezent deținut în P. Iași, pentru săvârșirea infracțiunilor de:
-„violare de domiciliu”, prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal (parte vătămată N. E.) la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare;
-„violare de domiciliu”, prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal (parte vătămată L. L.) la pedeapsa de 8 (opt ) ani închisoare;
-„violare de domiciliu”, prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal (părți vătămate P. V. și P. I.) la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare;
-„violare de domiciliu”, prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal (parte vătămată A. E.) la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare;
-„violare de domiciliu”, prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal (parte vătămată O. E.) la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare;
-„violare de domiciliu”, prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal (parte vătămată A. M.) la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare;
-„tentativă de viol”, prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 197 alin. 1 Cod penal (parte vătămată L. L.) la pedeapsa principală de 5 (cinci) ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua, lit. b, lit. e Cod penal, pentru o perioadă de 5 ani;
-„tentativă de viol”, prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 197 alin. 1, 3 Cod penal (parte vătămată minoră P. P.) la pedeapsa principală de 10 (zece) ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua, lit. b, lit. e Cod penal, pentru o perioadă de 5 ani;
-„tentativă de viol”, prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 197 alin. 1 Cod penal (parte vătămată A. M.) la pedeapsa principală de 5 (cinci) ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua, lit. b, lit. e Cod penal, pentru o perioadă de 5 ani;
-„tâlhărie”, prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, alin. 2 ind. 1 lit. c Cod penal (parte vătămată L. L.) la pedeapsa de 15 (cincisprezece) ani închisoare;
-„distrugere”, prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal (parte vătămată A. E.) la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare;
-„distrugere”, prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal (parte vătămată A. M.) la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
Descontopește pedepsele rezultante de 12 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal aplicate prin sent. pen. nr. 792/24.11.2005 a Tribunalului Iași, definitivă prin dec. pen. nr. 1911/24.03.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Penală, în pedepsele componente, respectiv:
-8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal pentru comiterea infracțiunii de „viol”, prev. de art. 197 alin. 1 Cod penal (faptă comisă la 16.07.2005);
-10 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de „tâlhărie”, prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b Cod penal (faptă comisă la 16.07.2005).
Înlătură sporul de 2 (doi) ani închisoare aplicat.
Constată concurența infracțiunilor pentru care a fost condamnat prin prezenta sentință penală cu infracțiunile pentru care a fost condamnat prin sent. pen. nr. 792/24.11.2005 a Tribunalului Iași, definitivă prin dec. pen. nr. 1911/24.03.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Penală.
În baza art. 36 alin. 1 Cod penal rap. la art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, 35 alin. 2, 3 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa principală cea mai grea, de 15 (cincisprezece) ani închisoare, la care adaugă un spor de 5 (cinci) ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa principală finală de 20 (douăzeci) ani închisoare, precum și pedeapsa complementară a a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua, lit. b, lit. e Cod penal, pentru o perioadă de 5 ani.
Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod penal interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua, lit. b, lit. e Cod penal.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Dispune retragerea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 1081/2005 emis de Tribunalul Iași în baza sent. pen. nr. 792/24.11.2005 a Tribunalului Iași, definitivă prin dec. pen. nr. 1911/24.03.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Penală, și emiterea unui nou mandat de executare potrivit prezentei hotărâri.
În baza art. 36 alin. 3 Cod penal deduce din pedeapsa aplicată durata deja executată, respectiv de la 28.07.2005 la zi”.
Prin sentința penală nr. 403 din 23.09.2013 a Tribunalului Iași, definitivă prin nerecurare, s-a dispus:
„În temeiul dispozițiilor art. 461 aliniatul 1 litera d Cod procedură penală admite contestația la executare formulată de petentul L. M., fiul lui M. și E., născut la data de 05.08.1980 în Iași, domiciliat în ., C.N.P._, în prezent deținut în P. Iași cu privire la executarea pedepsei rezultante de 20 de ani de închisoare aplicată prin sentința penală nr. 305 din 23.04.2009 a Tribunalului Iași menținută prin decizia penală nr. 121 din 13.10.2009 a Curții de A. Iași, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 137 din 19.01.2010 a Î.C.C.J – Secția penală .
Deduce din pedeapsa rezultantă de 20 de ani de închisoare aplicată prin sentința penală nr. 305 din 23.04.2009 a Tribunalului Iași menținută prin decizia penală nr. 121 din 13.10.2009 a Curții de A. Iași, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 137 din 19.01.2010 a Î.C.C.J – Secția penală durata reținerii de la 27.07.2005 la 28.07.2005( executate în dosarul penal nr. 8850/2005 al Tribunalului Iași ) și durata deja executată, de la 28.07.2005 la zi.
Interzice contestatorului L. M. exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și b, litera e, pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 Cod proc pen. (dispoziție cuprinsă în sentința penală nr. 305 din 23.04.2009 a Tribunalului Iași menținută prin decizia penală nr. 121 din 13.10.2009 a Curții de A. Iași, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 137 din 19.01.2010 a Î.C.C.J – Secția penală ) .
Menține celelalte dispoziții ale sentinței contestate.
Dispune retragerea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 337/2009 din 20.01.2010 emis de Tribunalul Iași și emiterea unui mandat de executare a pedepsei închisorii conform prezentei sentințe, la rămânerea definitivă a acesteia.”
În baza sentinței penale menționate s-a emis MEPI nr. 540/2013 din 15.10.2013 de către Tribunalul Iași, executarea pedepsei începând la data de 27.07.2005 și urmând să ia sfârșit la 26.07.2025.
Pentru aplicarea dispozițiilor art. 6 Cod proc. pen., instanța urmează să analizeze global, unitar, aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește limitele maxime de pedeapsă pentru infracțiunile pentru care a fost condamnat dar și în ceea ce privește tratamentul juridic sancționator privitor la concursul de infracțiuni.
Sub primul aspect, instanța urmează a verifica dacă pedepsele aplicate sub legea veche depășesc maximul special din noua normă de incriminare.
Astfel, instanța reține următoarele:
1)-„violare de domiciliu”, prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal (parte vătămată N. E.) este incriminată în noul Cod penal la art. 224 alin. 2 fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în Codul penal din 1969 limitele pedepsei fiind prevăzute de la 3 la 10 ani, iar în actualul Cod penal de la 6 luni la 3 ani sau amenda.
Față de cele reținute, instanța constată că pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu”, prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal (parte vătămată N. E.), depășește maximul special prevăzut de legea nouă, care este de 3 ani închisoare.
2)-„violare de domiciliu”, prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal (parte vătămată L. L.) este incriminată în noul Cod penal la art. 224 alin. 2 fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în Codul penal din 1969 limitele pedepsei fiind prevăzute de la 3 la 10 ani, iar în actualul Cod penal de la 6 luni la 3 ani sau amenda.
Față de cele reținute, instanța constată că pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de „violare de domiciliu”, prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal (parte vătămată L. L.), depășește maximul special prevăzut de legea nouă, care este de 3 ani închisoare.
3)-„violare de domiciliu”, prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal (părți vătămate P. V. și P. I.) este incriminată în noul Cod penal la art. 224 alin. 2 fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în Codul penal din 1969 limitele pedepsei fiind prevăzute de la 3 la 10 ani, iar în actualul Cod penal de la 6 luni la 3 ani sau amenda.
Față de cele reținute, instanța constată că pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de „violare de domiciliu”, prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal (părți vătămate P. V. și P. I.), depășește maximul special prevăzut de legea nouă, care este de 3 ani închisoare;
4)-„violare de domiciliu”, prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal (parte vătămată A. E.) este incriminată în noul Cod penal la art. 224 alin. 2 fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în Codul penal din 1969 limitele pedepsei fiind prevăzute de la 3 la 10 ani, iar în actualul Cod penal de la 6 luni la 3 ani sau amenda;
Față de cele reținute, instanța constată că pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu”, prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal (parte vătămată A. E.) depășește maximul special prevăzut de legea nouă, care este de 3 ani închisoare;
5)-„violare de domiciliu”, prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal (parte vătămată O. E.) este incriminată în noul Cod penal la art. 224 alin. 2 fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în Codul penal din 1969 limitele pedepsei fiind prevăzute de la 3 la 10 ani, iar în actualul Cod penal de la 6 luni la 3 ani sau amenda;
Față de cele reținute, instanța constată că pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu”, prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal (parte vătămată O. E.) depășește maximul special prevăzut de legea nouă, care este de 3 ani închisoare;
6)-„violare de domiciliu”, prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal (parte vătămată A. M.) este incriminată în noul Cod penal la art. 224 alin. 2 fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în Codul penal din 1969 limitele pedepsei fiind prevăzute de la 3 la 10 ani, iar în actualul Cod penal de la 6 luni la 3 ani sau amenda;
Față de cele reținute, instanța constată că pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu”, prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal (parte vătămată A. M.) depășește maximul special prevăzut de legea nouă, care este de 3 ani închisoare;
7)-„tentativă de viol”, prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 197 alin. 1 Cod penal (parte vătămată L. L.) este incriminată în noul Cod penal la art. 32 rap. la art. 218 alin. 1 fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, atât în Codul penal din 1969 cât și în actualul Cod penal, limitele pedepsei fiind prevăzute de la 3 la 10 ani.
Față de cele reținute, instanța constată că pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de viol”, prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 197 alin. 1 Cod penal (parte vătămată L. L.) nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă, care este de 5 ani închisoare, luând în considerare forma tentată a infracțiunii;
8)- „tentativă de viol”, prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 197 alin. 1, 3 Cod penal (parte vătămată minoră P. P.) este incriminată în noul Cod penal la art. 32 rap. la art. 218 alin. 1, 3 lit. c fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în Codul penal din 1969 limitele pedepsei fiind prevăzute de la 10 la 25 ani, iar în actualul Cod penal de la 5 la 12 ani;
Față de cele reținute, instanța constată că pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de viol”, prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 197 alin. 1, 3 Cod penal (parte vătămată minoră P. P.) depășește maximul special prevăzut de legea nouă, care este de 6 ani închisoare, luând în considerare forma tentată a infracțiunii;
9)-„tentativă de viol”, prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 197 alin. 1 Cod penal (parte vătămată A. M.) este incriminată în noul Cod penal la art. 32 rap. la art. 218 alin. 1 fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, atât în Codul penal din 1969 cât și în actualul Cod penal, limitele pedepsei fiind prevăzute de la 3 la 10 ani.
Față de cele reținute, instanța constată că pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de viol”, prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 197 alin. 1 Cod penal (parte vătămată A. M.) nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă, care este de 5 ani închisoare, luând în considerare forma tentată a infracțiunii;
10)-„tâlhărie”, prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, alin. 2 ind. 1 lit. c Cod penal (parte vătămată L. L.) este incriminată în noul Cod penal la art. 234 alin. 1 lit. d, f fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în Codul penal din 1969 limitele pedepsei fiind prevăzute de la 7 la 20 ani iar în actualul Cod penal, limitele pedepsei fiind prevăzute de la 3 la 10 ani.
Față de cele reținute, instanța constată că pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ,,tâlhărie”, prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, alin. 2 ind. 1 lit. c Cod penal (parte vătămată L. L.) depășește maximul special prevăzut de legea nouă, care este de 10 ani închisoare.
11)-„distrugere”, prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal (parte vătămată A. E.) este incriminată în noul Cod penal la art. 253 alin. 1 fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în Codul penal din 1969 limitele pedepsei fiind prevăzute de la o lună la 3 ani închisoare sau amenda iar în actualul Cod penal, limitele pedepsei fiind prevăzute de la 3 luni la 2 ani sau amenda.
Față de cele reținute, instanța constată că pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de „distrugere”, prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal (parte vătămată A. E.) nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă, care este de 2 ani închisoare.
12)-„distrugere”, prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal (parte vătămată A. M.) este incriminată în noul Cod penal la art. 253 alin. 1 fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în Codul penal din 1969 limitele pedepsei fiind prevăzute de la o lună la 3 ani închisoare sau amenda iar în actualul Cod penal, limitele pedepsei fiind prevăzute de la 3 luni la 2 ani sau amenda.
Față de cele reținute, instanța constată că pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de „distrugere”, prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal (parte vătămată A. M.) nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă, care este de 2 ani închisoare.
13)-„ viol”, prev. de art. 197 alin. 1 Cod penal (fapta comisă la 16.07.2005) este incriminată în noul Cod penal la art. 218 alin. 1 fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, atât în Codul penal din 1969 cât și în actualul Cod penal, limitele pedepsei fiind prevăzute de la 3 la 10 ani.
Față de cele reținute, instanța constată că pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ,,viol”, prev. de art. 197 alin. 1 Cod penal (faptă comisă la 16.07.2005), prin sentința penală nr. 792 din 24.11.2005 a Tribunalului Iași, definitivă prin decizia penală nr. 1911 din 24.03.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Penală, nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă, care este de 10 ani închisoare;
14)-„tâlhărie”, prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b Cod penal (faptă comisă la 16.07.2005) este incriminată în noul Cod penal la art. 234 alin. 1 lit. d fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în Codul penal din 1969 limitele pedepsei fiind prevăzute de la 5 la 20 ani iar în actualul Cod penal, limitele pedepsei fiind prevăzute de la 3 la 10 ani.
Față de cele reținute, instanța constată că pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ,,tâlhărie”, prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b Cod penal (faptă comisă la 16.07.2005), prin sentința penală nr. 792 din 24.11.2005 a Tribunalului Iași, definitivă prin decizia penală nr. 1911 din 24.03.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Penală, nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă, care este de 10 ani închisoare.
Sub cel de-al doilea aspect, în ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile referitoare la tratamentul juridic sancționator privitor la concursul de infracțiuni, instanța urmează să compare pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului (sub legea veche – Cod penal din 1969), de 20 de ani închisoare, cu limita maximă la care se poate ajunge potrivit art. 39 alin. 1 lit. b din noul Cod penal, luându-se în calcul pedepsele reduse la maximul special prevăzut de legea nouă.
Instanța constată că, simulând mecanismul de aplicare a tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni, prevăzut de noul Cod penal, în aplicarea globală, unitară a legii penale mai favorabile, fără a putea combina dispozițiile mai favorabile dintr-o lege, referitoare la limitele de pedeapsă, cu dispozițiile mai favorabile dintr-o altă lege, referitoare la tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, condamnatul ar avea de executat o pedeapsă rezultantă mai mare decât cea stabilită potrivit legii vechi – Codul penal din 1969-respectiv o pedeapsă de 28 de ani și 8 luni închisoare (10 ani la care se adaugă 1/3 din restul celorlalte pedepse).
În consecință având în vedere că pedeapsa aplicată persoanei condamnate L. M., de 20 de ani închisoare, pe care aceasta o execută în prezent potrivit legii vechi, nu depășește maximul special la care se poate ajunge potrivit legii noi (de 28 de ani și 8 luni închisoare), instanța va constata că în cauză sesizarea comisiei este neîntemeiată urmând a fi respinsă ca atare.
În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.”
Nemulțumit de soluția dispusă prin sentința penală nr. 465 din 06.05.2014 pronunțată de Tribunalul Iași, condamnatul L. M., în termen legal, a formulat contestație împotriva respectivei hotărâri judecătorești.
Dosarul cauzei a fost înaintat la C. de A. Iași pentru competenta soluționare a căii de atac a contestației promovată de condamnatul L. M..
La primul termen de judecată stabilit la C. de A. Iași, la data de 01.07.2014, prezent în fața judecătorului, în condițiile în care a fost asistat de un avocat desemnat din oficiu, contestatorul condamnat L. M. a precizat că înțelege să-și retragă contestația formulata împotriva sentinței penale nr. 465 din 06.05.2014a Tribunalului Iași. În acest sens, instanța a procedat la luarea unei declarații scrise, contestatorului condamnat.
Față de manifestarea de voință exprimată de contestatorul condamnat L. M., reținând faptul că prezenta contestație reprezintă o cale de atac asupra căreia titularul cererii are un drept de dispoziție, având astfel posibilitatea de a-și retrage cererea, instanța urmează să ia act de declarația acestuia în sensul retragerii contestației formulată împotriva sentinței penale nr. 465 din 06.05.2014 a Tribunalului Iași.
Văzând și dispozițiile art. 272 și art. 275 alin.2 Cod procedură penală care reglementează plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru aceste motive
În numele legii,
Decide:
Ia act de declarația contestatorului condamnat L. M., fiul lui M. și E., născut la data de 05.08.1980 în mun. Iași, jud. Iași, CNP_, în prezent deținut în P. Iași, de retragere a contestației formulată împotriva sentinței penale nr. 465 din 06.05.2014 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ .
În baza dispozițiilor art. 272 Cod procedura penală, suma de 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu va fi avansată Baroului Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției (în contul dnei avocat O. M.), urmând a fi inclusă în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) Cod procedura penală, obligă pe contestatorul condamnat L. M. să plătească satului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
Definitiva.
Pronunțată în ședință publica, astăzi, 01.07. 2014.
Președinte,
I. E. C.
Grefier,
L. A.
Red. / tehnored. CIE
5 exemplare/02.07.2014
Tribunalul Iași
Judecător: M. M.
| ← Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 431/2014. Curtea de... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
