Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 49/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 49/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 18-07-2014 în dosarul nr. 49/2014
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI – CPJ
Dosar nr._
Decizia penală nr. 49
Ședința publică din 18.07.2014
Instanța constituită din:
Președinte C. M.
Grefier R. E.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. Iași a fost reprezentat de procuror L. D.
Pe rol se află soluționarea contestației formulate de inculpatul S. D. împotriva încheierii de ședință din data de 10.07.2014, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ 4.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul-contestator S. D., personal, în stare de arest, asistat de apărător din oficiu M. I., în baza delegației nr. 4826 emisă de Baroul Iași.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în susținerea contestației.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea contestației formulate, menționând că măsura arestului preventiv este o măsură de excepție, iar temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii nu mai subzistă. Arată că inculpatul este căsătorit, are familie, copii și raportat la persoana acestuia solicită admiterea contestației.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației. Arată că la acest moment temeiurile avute în vedere la luarea măsurii subzistă, nu au încetat. Precizează că măsura arestării preventive este într-adevăr o măsură de excepție dar și a omorî pe cineva este o stare excepțională, nimănui nefiindu-i permis să facă acest lucru. Raportat la faptă și la modalitatea de comiterea a acesteia, în temeiul art. 202 coroborat cu art. 223 Cod procedură penală, măsura arestării preventive este legală și temeinică și solicită respingerea contestației.
Inculpatul-contestator S. D., având ultimul cuvânt, arată că nu este el cel vinovat și solicită luarea măsurii arestului la domiciliu.
C. de A.,
Asupra contestației de față:
Tribunalul Iași prin încheierea din 10.07.2014 a dispus următoarele:
„În baza art. 362 alin. 2 Cod procedură penală rap. la art. 208 alin. 2-4 Cod procedură penală, verifică din oficiu și constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luate fată de inculpatul S. D., fiul lui S. și C., născut la data de 15.04.1970 în mun. Huși, jud. V., C.N.P._, căsătorit, stagiu militar nesatisfăcut, neșcolarizat, domiciliat în .. C., jud. Iași, în prezent aflat în stare de arest preventiv în P. Iași, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de ,,omor”, prev. de art. 188 alin. 1 Cod penal.
Menține măsura arestării preventive față de inculpatul susmenționat.
C. de pe prezenta se va comunica administrației locului de deținere a inculpatului S. D..”
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
„Asupra verificării din oficiu a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului S. D.:
Prin rechizitoriul nr. nr. 420/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul S. D., fiul lui S. și C., născut la data de 15.04.1970 în mun. Huși, jud. V., C.N.P._, căsătorit, stagiu militar nesatisfăcut, neșcolarizat, domiciliat în .. C., jud. Iași, în prezent aflat în arest preventiv în P. Iași, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ,,omor”, prev. de art. 188 alin. 1 Cod penal și, în stare de libertate, inculpatul S. S., fiul lui M. și M., născut la data de 06.02.1948 în ., C.N.P._, văduv, stagiu militar nesatisfăcut, neșcolarizat, cazangiu, domiciliat în .. C., jud. Iași, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ,,lovire sau alte violențe”, prev. de art. 193 alin. 1 Cod penal.
În actul de sesizare s-a reținut, în fapt, că în cursul zilei de 16.04.2014, în intervalul orar 20.00-22.00, inculpatul S. D., în timp ce se afla în curtea locuinței sale din satul L. Cetățuii, ., pe fondul consumului de alcool și al unui conflict inițiat în curtea alăturată, proprietatea victimei S. D., i-a aplicat acesteia din urmă p lovitură de cuțit în zona toracică posterioară, cauzându-i o plagă înțepat-tăiată (înjunghiată) toracică, penetrantă si transfixiantă în lobul inferior al pulmonului stâng, care a generat o hemoragie externă și internă, împrejurare care a condus la decesul victimei.
Prin același rechizitoriu s-a mai reținut că în cursul aceleiași zile de 16.04.2014, în intervalul orar 20.00-22.00, inculpatul S. D., în timp ce se afla în curtea locuinței fiuluzi său S. D. din satul L. Cetățuii, ., pe fondul unui conflict între membrii familiei sale și cei ai familiei victimei S. D., i-a aplicat acesteia din urmă, cu un obiect contondent, o lovitură la nivelul capului, cauzându-i o plagă frontală de aproximativ 3 cm, leziune care nu a fost reținută în concluziile raportului medico-legal de necropsie nr. 5207/14.05.2014 întocmit de IML Iași, ca având rol în determinismul morții victimei, această agresiune precedând activitatea independentă a inculpatului S. D..
Pentru acuzația menționată, prin încheierea penală nr. 37/JDL/18.04.2014 pronunțată în dosarul penal nr._, Tribunalul Iași a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași și a dispus arestarea preventivă a inculpatului S. D. cercetat pentru comiterea infracțiunii de omor prevăzută de art.188 alin.1 C.p., pentru o perioadă de 30 zile, de la data de 18.04.2014 până la data de 17.05.2014 inclusiv, emițând mandatul de arestare preventivă nr.8/UP/18.04.2014, pentru temeiul prev. de art. 223 alin. 2 Cod de procedură penală Cod procedură penală.
Ulterior, învestit cu soluționarea propunerii de prelungire a acestei măsuri preventive, judecătorul de drepturi și libertăți a dispus în sensul admiterii acesteia și prelungirii duratei arestării cu 30 de zile, începând cu data de 18.05.2014 și până la data de 16.06.2014, inclusiv.
În esență, s-a apreciat că măsura preventivă a fost luată pentru asigurarea bunei desfășurări a urmăririi penale și pentru inculpatul S. D. subzistă temeiurile arestării preventive.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Iași la data de 12.06.2014 sub nr._ 4, fiind repartizat aleatoriu judecătorului de cameră preliminară (D13 CP-G).
În baza art. 207 alin. 2 Cod procedură penală, instanța a fixat termen de judecată la data de 13.06.2014 pentru verificarea legalității si temeiniciei măsurii arestării preventive, dispunându-se în sensul menținerii acestei măsuri preventive.
Examinând din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive în conformitate cu dispozițiile art. 362 raportat la art. 208 din noul Cod de procedură penal, instanța constată că temeiurile care au stat la baza luării și apoi a prelungirii și menținerii măsurii preventive a inculpatului S. D. nu au încetat și nici nu s-au schimbat, încât să impună revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive a acestuia.
Analiza coroborată a mijloacelor de proba administrate în cauză până la acest moment procesual, cu referire specială la cercetarea la fața locului (procese-verbale și planșă fotografică aferentă, fil.6-9, 11-23), concluziile preliminare în urma autopsierii cadavrului victimei S. D. și planșă fotografică întocmită cu ocazia autopsierii victimei (fil.28-35), procesul-verbal de ridicare și examinare a articolelor de îmbrăcăminte purtate de victimă în momentul agresării sale (fil.37, 38-40), declarațiile persoanei vătămate Stăniescu I. (f. 61-63, 132), declarațiile martorilor S. C. (f. 42-44, 118-119), Stăniescu B. (f. 45-49, 113-115), S. C. (f. 52-54), S. G. (f. 55-57), S. D. (zis „T.”)-f. 58-59, S. A. (f.65-66), S. I. (fil. 126-130), declarațiile inculpatului S. D. (fil.72-74, 76, 171-172, 190), declarațiile inculpatului S. S. (fil.196-198, 201), declarațiile martorei S. M. (fil.111-112), declarațiile martorilor reaudiați S. C., Stăniescu B., S. I., declarațiile martorilor S. R., S. S. (fil.116-117, 124-125), S. Oltița (f. 157-159), nota privind constatarea mărcilor traumatice prezentate de inculpatul S. D. la momentul introducerii sale în C.-IPJ Iași (f. 95), conduce neîndoielnic la concluzia că există presupunerea rezonabilă că inculpatul S. D. ar fi săvârșit fapta gravă pentru care s-a dispus arestarea preventivă și pentru care a fost trimis în judecată, subzistând așadar baza factuală reținută inițial la momentul luării măsurii arestării preventive.
În conformitate cu disp. art. 223 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, în cauză verificându-se așadar una din condițiile prev. de noul Cod de procedură penală.
Sub cel dintâi aspect, respectiv evaluarea gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, se reține că, în speță, configurația concretă a pretinsei fapte grave pentru care inculpatul S. D. a fost arestat preventiv și trimis în judecată, califică în mod decisiv periculozitatea socială deosebită a acestuia.
De la anterioara verificare a măsurii arestului nu s-au administrat probe care să infirme bănuiala rezonabilă privind implicarea nemijlocită a inculpatului S. D. în comiterea faptei grave imputate; pe de altă parte, acest argument nu ar putea fi invocat nici în susținerea lăsării inculpatului în libertate, atâta timp cât exigențele de ordin procesual au impus acordarea unui număr minim de 20 de zile pentru ca inculpatul să poată formula cereri și excepții cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.
În plus, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă în continuare un pericol pentru ordinea publică, față de modalitatea și împrejurările concrete în care s-ar fi comis fapta, respectiv provocând practic conflictul cu familia victimei și care la un moment dat a escaladat pe fondul consumului de alcool, de natura relațiilor sociale lezate și de urmările grave și ireversibile produse, de impactul negativ puternic indus în cadrul comunității restrânse din care face parte inculpatul de comiterea unor astfel de fapte, de natura instrumentului folosit la comiterea faptei investigate – cuțit cu potențial tanato-generator, de zona vitală vizată.
Recunoscând prezumția de nevinovăție, pe deplin aplicabilă inculpatului, trebuie totuși observat că acțiunile violente fizice cât și amplitudinea cantitativă a acțiunilor ilicite conturează, fără putință de tăgadă, existența unor indicii cu privire la modalitatea de raportare a acestora la ansamblul valorilor sociale pretins lezate sau periclitate.
Deși, la acest moment procesual, probele în temeiul cărora se poate menține măsura preventivă nu trebuie să aibă greutatea celor necesare susținerii vinovăției, se impune însă analiza ansamblul probator administrat până în prezent, cel puțin din perspectiva faptului că inculpatul, în apărarea sa, a făcut trimitere la mijloacele de probă; sub acest aspect, se reține că, în pofida caracterului eterogen al depozițiilor unora dintre martori, probatoriul este de natură, prin conținutul concret, să mențină presupunerea inițială a implicării inculpatului S. D., în săvârșirea faptei grave prevăzute de legea penală pentru care acesta a fost trimis în judecată.
Negarea comiterii faptei grave de care este acuzat și încercarea inculpatului de a transgresa suspiciunea comiterii faptei către fiul său minor în vârstă de doar 13 ani, în condițiile în care acesta nu răspunde penal, nu este suficientă, în lipsa coroborării susținerilor inculpatului cu alte probe administrate în cauză, să conducă la concluzia că s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Mai mult, nu se poate face abstracție nici de faptul că inculpatul a indicat anumite persoane care ar putea susține apărările sale, însă, la fel de real este că din evaluarea declarațiilor acestor persoane rezultă că în realitate acestea nu au putut susține că au văzut personal, direct, ca minorul S. A. să fi lovit cu cuțitul victima, dar că ar cunoaște acest lucru de la inculpat sau de la S. A..
Pe de altă parte, nu poate fi ignorată nici declarația minorului S. A., audiat de către procuror, în prezența a doi asistenți sociali, ocazie cu care acesta a negat că ar fi autorul faptei, arătând că tatăl său, inculpatul S. D. este cel care în realitate a înjunghiat victima.
Apărarea inculpatului S. D. potrivit căreia minorul ar fi fost determinat să facă o astfel de declarație este pur speculativă, fiind o alegație lipsită de temei probator, în condițiile modalității în care a fost luată această declarație, cu respectarea tuturor prevederilor legale, și în contextul interesului subiectiv al inculpatului de a acredita o variantă factuală exoneratoare de răspundere în privința sa.
Sub aspectul evaluării anturajului și a mediului din care inculpatul provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia trebuie precizat că, pe de o parte, eventuala recunoaștere a vinovăției faptei pentru care inculpatul a fost arestat preventiv nu reprezintă un temei obiectiv care să pledeze pentru punerea în libertate a acestuia, atâta timp cât încă subzistă pericolul social concret dedus din materialitatea acțiunilor acestuia și din profilul său personal.
Apărarea a invocat că nu se mai impune menținerea măsurii arestului preventiv, apreciind că scopul acestei măsuri poate fi atins și prin luarea unei alte măsuri preventive, dar neprivative de libertate și că perioada arestului preventiv este suficientă pentru ca inculpatul să aibă o reprezentare clară a consecințelor dacă încalcă dispozițiile instanței, în cazul în care acesta va fi lăsat în libertate.
Instanța apreciază că, raportat la elementele expuse în cele ce preced, și în special la configurația concretă a faptei grave imputate și la profilul inculpatului (care a devoalat o conduită violență deosebită, pe fondul consumului de alcool), scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la judecată ori al prevenirii săvârșirii altor infracțiuni neputând fi atins în condițiile unei alte măsuri preventive neprivative de libertate.
Periculozitatea extrem de ridicată a inculpatului îndreptată împotriva unei valori sociale fundamentale lezate, respectiv dreptul la viață, probată prin modul de săvârșire a faptei de care este bănuit, susține în mod temeinic convingerea că lăsarea în libertate a acestuia ar constitui o amenințare acută pentru sentimentul de securitate individuală și socială, afectând întreaga ordine de drept.
Menținerea măsurii preventive este necesară în vederea bunei desfășurări a procesului penal, dat fiind că aceasta este, în continuare, proporțională cu gravitatea acuzației, faptă care se caracterizează, în concret, printr-o periculozitate semnificativă, astfel că sunt îndeplinite, în continuare, condițiile prevăzute de art. 202 alin. (3) C. proc. pen.
La acest moment procesual, o altă măsură preventivă neprivativă de libertate nu este de natură să realizeze scopul prevăzut de legiuitor, respectiv asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii inculpatului de la judecată ori prevenirea săvârșirii unei alte infracțiuni, în condițiile în care infracțiunea de care inculpatul este acuzat are un grad de pericol deosebit de ridicat reliefat nu numai de limitele sancționatorii prevăzute de legiuitor dar și de impactul negativ la nivelul ordinii de drept, iar inculpatul nu prezintă suficiente garanții pentru a se putea aprecia că organul judiciar ar putea exercita un control real și efectiv asupra persoanei sale.
Față de considerentele expuse, instanța apreciază că măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul S. D. este legală si temeinică și, verificând subzistența temeiurilor care au determinat luarea acestei măsuri, caracterul necesar și proporțional al acesteia cu gravitatea acuzațiilor și scopul urmărit, în baza art. 362 alin. 2 raportat la art. 208 alin. 2-4 Cod procedură penală urmează a o menține.”
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație, în termen legal, inculpatul S. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea contestației inculpatul S. D. arată că temeiurile avute în vedere la arestarea sa preventivă nu mai subzistă și solicită judecarea în stare de libertate întrucât este căsătorit, are copii și nu el este vinovat în cauză, solicitând aplicarea unei măsuri preventive mai blânde.
Contestația este nefondată.
Examinând actele și lucrările cauzei, instanța constată că în mod corect și în concordanță cu probele administrate în cauză instanța de fond a reținut că în raport de stadiul cercetării judecătorești și de importanța procesuală a actelor ce trebuie efectuate se impune menținerea stării de arest preventiv a inculpatului S. D. pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, fiind totodată o măsură preventivă necesară și proporțională cu gravitatea acuzației aduse inculpatului.
Astfel, în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la arestarea preventivă a inculpatului S. D. și acestea impun menținerea în continuare a stării de arest preventiv, existând indicii și probe certe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul S. D. a comis o infracțiune de omor prevăzută de art. 188 alin. 1 Cod penal, constând în aceea că în cursul zilei de 16.04.2014, în intervalul orar 20-22, în timp ce se afla în curtea locuinței sale din satul L. Cetățuii, ., pe fondul consumului de alcool și al unui conflict inițiat în curtea alăturată, proprietatea victimei S. D., i-a aplicat acesteia din urmă o lovitură de cuțit în zona toracică posterioară, cauzându-i o plagă înțepat-tăiată (înjunghiată) toracică, penetrantă și transfixiantă în lobul inferior al pulmonului stâng, care a generat o hemoragie externă și internă, împrejurare care a condus la decesul victimei.
Fapta pentru care inculpatul S. D. este cercetat este deosebit de gravă și lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol social concret pentru comunitate, fiind singura măsură preventivă necesară și suficientă pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal și împiedicarea săvârșirii de noi infracțiuni.
Instanța de fond a făcut o analiză amplă a elementelor care caracterizează persoana inculpatului, arătând în concret de ce nu este suficientă o altă măsură preventivă împotriva inculpatului.
În aceste condiții, împrejurările personale invocate de inculpatul S. D. nu sunt de natură a diminua periculozitatea pe care acesta o prezintă pentru societate și de a determina lăsarea sa în libertate, nefiind oportună nici înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai blândă.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul S. D. împotriva încheierii de ședință din 10.07.2014 a Tribunalului Iași, pe care o va menține.
Conform art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul S. D., fiul lui S. și C., născut la 15.04.1970 în Huși, jud. V., CNP_, cetățenie română, în prezent în arest preventiv în P. Iași împotriva încheierii din 10.07.2014, pronunțată de Tribunalul Iași, încheiere pe care o menține.
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă contestatorul inculpat S. D. la plata sumei de 250 lei către stat, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de acesta, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, va fi înaintată din fondurile speciale ale Ministerului de Justiție către Baroul Iași.
Definitiva.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.07.2014.
Președinte,Grefier,
Red. C.M.
Tehnored. R.E.
2ex/22.07.2014
Tribunalul Iași
Judecător M. M.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 433/2014. Curtea de... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 434/2014. Curtea de... → |
|---|
