Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Sentința nr. 845/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 845/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 24-06-2014 în dosarul nr. 394/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIA PENALĂ Nr. 394/2014
Ședința publică de la 24 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. D.
Judecător G. S.
Grefier C. D.
Pe rol judecarea apelului penal formulat de către inculpatul E. C. împotriva sentinței penale nr.845/10.04.2014 a Judecătoriei V., pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect furtul calificat (art. 209 C.p.).
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 10.06.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru azi, 24.06.2014, când:
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr.845/10.04.2014, Judecătoria V. a hotărât următoarele:
„În baza art. 228 alin.1 N.C.p., cu aplicarea art. 37 lit.b C.p., art. 5 NCP, condamna pe inculpatul E. C., fiul lui D. si A., nascut la 09.10.1975 in Lugoj, jud. T., cu domiciliul in V., ., ., jud. V., f.f.l. în suburbia R., jud. V., CNP_, cetățean roman, studii 8 clase, recidivist, necăsătorit, fără ocupație, la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
ÎN baza art. 72 C.p., deduce perioada reținerii de la 17.04.2013 la 18.04.2013 din durata pedepsei de 2 ani închisoare.
Ia act că persoana vătămată . V., prin reprezentant legal, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art.112 lit. e C.p. confiscă de la inculpat suma de 144,9 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase și nerecuperate.
In baza art. 274 NCPP, obligă inculpatul la plata catre stat a sumei de cate 700 lei, reprezentand cheltuieli judiciare avansate de stat. Onorariile aparatorilor din oficiu – av. B. D. – delegatie 607/18.04.2013 (in cursul urmăririi penale) și A. R., delegație 1143 din 23.07.2013 (în cursul judecății), rămân în sarcina statului și urmează a fi avansate din fondurile fondurile Ministerului Justiției.”
Pentru a pronunța această soluție, prima instant a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
“La data de 17.04.2013, T. D., sefa de tura la magazinul . cu punct de lucru in V., a sesizat organele de politie cu privire la faptul ca, in aceeasi zi, in jurul orelor 11.40, o persoana necunoscuta a intrat in magazin si a sustras 10 produse lapte de corp marca NIVEA si DOVE de pe un raft, le-a ascuns in buzunare si sub haine si a parasit magazinul fara a le plati. Furtul a fost sesizat de casiera P. L. care l-a vazut pe inculpat parasind magazinul cu produsele si l-a urmarit, insa nu a reusit sa il prinda, ci doar i-a retinut semnalmentele. O patrula de politie l-a depistat pe inculpat si l-a adus la magazinul unde a fost recunoscut de martori. S-a constatat ca inculpatul este autorul faptei si in urma vizionarii imaginilor surprinse de camerele de supraveghere, fiind identificat drept E. C.. La verificarea corporala a acestuia s-au gasit doua produse pe care nu reusise sa le instraineze, asa cum procedase cu restul, potrivit propriei declaratii.
Prejudiciul cauzat în dauna persoanei vătămate este de 180,9 lei si a fost recuperat partial – prin restituire in natura, persoana vătămată neconstituindu-se parte civilă.
Situația de fapt a fost reținută de instanță în urma coroborării materialului probator, administrat in cursul urmaririi penale, dar si in cursul cercetarii judecatoresti: declarații învinuit, f.8-9; declaratii reprezentant persoana vatamata T. D., f.7; declarații martori: P. L., Borsi D., Marhodin R., f.11-12, 14-15, 17-18, proces verbal vizionare inregistrare video –f.19, proces verbal control corporal, f.21, proces verbal ridicare, f.22, proces verbal evaluare, f.26; declaratii martor Marhodin R., f. 70, vizionarea imaginilor de pe suportul optic aflat la dosar la f. 19.
În urma analizării materialului probator administrat în cursul urmăririi penale, instanța a reținut aceeași situație de fapt cu cea reținută în rechizitoriu. Instanța are în vedere dispozițiile art. 103 Cod procedură penală care stipulează că „probele nu au o valoare dianinte stabilită prin lege si sut supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluarii tuturor probelor administrate în cauza”.
Inculpatul a recunoscut savarsirea infractiunii pentru care a fost trimis in judecata, declarațiile acestuia coroborandu-se cu faptele si împrejurările ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauza.
Principiul liberei aprecieri a probelor lasă instanței de judecată libertatea de a aprecia concludența tuturor probelor, indiferent de faza procesuală în care au fost administrate, iar principiul aflării adevărului, consacrat de art. 5 Cod de procedură penală, impune instanței de judecată să dea valoare acelor probe care, coroborate cu alte probe legal administrate, exprimă adevărul.
Criteriul determinant în aprecierea probelor îl constituie forța acestora de a exprima adevărul, instanței revenindu-i răspunderea de a reține și aprecia aceste probe, ținând cont de întregul material probator administrat și nu doar de cele administrate nemijlocit în ședință publică. Altfel spus, nu se poate înțelege că probele administrate în cursul urmăririi penale au valoare doveditoare numai în cursul acestei faze a procesului penal și numai în vederea sesizării instanței.
F. de toate acestea, analizând tot materialul probator administrat în cauză, instanța reține că a fost răsturnată prezumția de nevinovăție cu privire la inculpatul E. C. , fiind dovedită, dincolo de orice dubiu, săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată acesta.
Faptele inculpatului E. C. care in data de 17.04.2013, ora 11.40, a sustras 10 produse de lapte de corp marca NIVEA si DOVE de pe un raft din magazinul apartinand persoanei vatamate ., V., întruneste elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzute de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit.e, Cp.
Acțiunea inculpatului de a sustrage cele 10 produse, trecându-le, astfel, în sfera sa de stăpânire, constituie elementul material al infracțiunii de furt.
Urmarea imediată a sustragerii bunurilor o reprezintă paguba materială suferită de persoana vătămata.
Legătura de cauzalitate între acțiunea inculpatului și urmarea imediată rezultă din materialitatea faptei, paguba suferită de persoana vătămate fiind rezultatul acțiunii de sustragere realizate de inculpat.
Din perspectiva laturii subiective, fapta este săvârșită cu intenție când infractorul prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei faptei.
Inculpatul a săvârșit fapta cu intenție directă, întrucât a voit realizarea acțiunii de sustragere, dându – și seama de faptul că prin comiterea sa va produce persoanei vătămate o pagubă, rezultat pe care l - a urmărit. Acest aspect rezultă din faptul că inculpatul a luat bunurile cu scopul de a le valorifica, lucru pe care l-a si facut, partial, activitatea de valorificare fiind oprita de depistarea sa de catre organele de politie.
Actele materiale fiind săvârșite într-un magazin, in timpul programului, sunt incidente disp. art. 209 alin. 1 lit. e g C.p.
In raport de imprejurarea ca inculpatul a fost condamnat prin s.p. 1530?2008 a Judecatoriei V. la o pedeapsa de 4 ani inchisoare, liberat la 22.02.2011 cu un rest de 485 zile inchisoare, rezulta ca fapta a fost savarsita la 17.04.2013, in stare de recidiva postexecutorie, prev. de art. 37 lit. b C.p.
Având în vedere că în cauză a fost răsturnată prezumția de nevinovăție, rezultând că fapta a fost săvârșita de inculpat, cu forma de vinovăție prevăzută de lege, constituind infracțiune, instanța va dispune condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată în prezentul dosar prin aplicarea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.
Instanța reține că limitele de pedeapsă pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul E. C. sunt de la 3 la 15 ani, avand corespondent in Noul cod penal in art. 228 alin.1, cu aplicarea art. 41 C.p., limitele de pedeapsa fiind de la 1 la 3 ani, majorate cu jumatate, in raport de regimul sanctionator prev. de art. 43 alin. 5 Nou Cod penal.
In stabilirea legii penale mai favorabile instanta are in vedere ca potrivit Noului Cod penal fapta de furt calificat retinuta a fi fost savarsita de inculpat sub imperiul vechilor reglementari este furt simplu, limitele de pedeapsa fiind sensibil reduse, astfel incat legea penala mai favorabila, potrivit art.5 NCp, este Noul Cod penal.
Insa, tinand cont de regimul sanctionator al recidivei postcondamnatorii (institutie autonoma) in sensul ca potrivit Noului Cod penal – art. 43 alin.5- limitele de pedeapsa pentru noua infractiune se majoreaza cu ½, majorarea fiind obligatorie, iar potrivit vechilor reglementari, aplicarea sporului era facultativa - se putea aplica o pedeapsa pana ala maximul special care daca era considerat neindestulator putea fi sporit cu pana la 10 ani – art. 39, instanta apreciaza ca legea penala mai favorabila, potrivit art.5 NCp, este vechiul Cod penal.
In consecinta, se vor avea in vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 alin.1 Cod penal, respectiv, a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Astfel, in cauza este vorba despre un inculpat care demonstreaza perseverenta infractionala, avand in antecedenta multiple condamnari pentru infractiuni contra patrimoniului, fara ocupatie, fara loc de munca, acesta intelegand sa ii procure mijloacele de existenta prin comiterea de infractiuni, denotand lipsa de orice consideratie fata de valorile ocrotite de lgeea penala, fata de modalitatile oneste de obtinere a mujloacelor de trai, lipsa de orice inhibitie in sustragerea de bunuri in miezul zilei din magazin, fara teama de a fi surprins. Desi prejudicia creat a fost relativ redus, instanta nu poate face abstractie ca pentru inculpat sustragerea de bunuri a devenit „modus vivendi”. Desi a recunoscut savarsirea faptei în cursul urmaririi penale, acesta nu s-a prezentat la instanta, cu toate ca a fost legal citat.
Instanța va avea în vedere că funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o corectă proporționare a acesteia, care să țină seama și de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se reintegreze în societate.
Față de toate acestea și ținând cont că, pentru ca o pedeapsă să-și atingă scopul preventiv trebuie să fie aleasă și dozată încât prin funcțiile ei să realizeze un efect preventiv maxim, instanța apreciaza că o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de. art. 228 alin. 1 Noul Cod penal cu aplicarea art. 3 lit. b C.p. si art. 5 Noul Cod penal este suficientă și de natură a-l reeduca pe inculpatul E. C. și de a-l determina ca pe viitor să se conformeze dispozițiilor legale.
În ceea ce privește aplicarea pedepsei accesorii, avand in vedere prev. art. 65 C.p., art. 12 din 187/2012, acestea nu este incidenta.
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei cu închisoare, instanța reține că, date fiind elementele retinute nu există posibilitatea îndreptării condamnatului fără ca pedeapsa să se execute în regim privativ de libertate.
În privința acțiunii civile, instanța reține că pentru ca aceasta să poată fi exercitată în procesul penal, se cer îndeplinite cumulativ următoarele condiții: a) infracțiunea să producă un prejudiciu moral sau material; b) între infracțiunea săvârșită și prejudiciu să existe o legătură de cauzalitate; c) prejudiciul să fie cert; d) prejudiciul să nu fi fost reparat; e) să existe o manifestare de voință în sensul constituirii de parte civilă în procesul penal.
Potrivit dispozițiilor art. 19 alin. 5 Cod procedură penală, repararea pagubei se face potrivit legii civile.
In cauza, din prejudiciul de 180,9 lei, evaluat potrivit procesului verbal de la f. 26, s-au recuperat 2 produse marca NIVEA in valoare de 18 lei fiecare. In consecinta, in raport de imprejurarea ca persoana vatamata nu s-a constituit parte civila in cauza, in baza art. 112 lit. e C.p., se va confisca de la inculpat suma de 144,9 lei, reprezentand c/val bunurilor sustrase si nerecuperate.
Tinand cont ca fata de inculpat a fost luata masura retinerii, potrivit ordonantei de la f.9 ds. U.p., in baza art. 72 C.p. se va deduce din pedeapsa stabilita de 2 ani inchisoare durata retinerii de la 17.04.2013 la 18.04.2013.
In baza art. 224 NCPP, se va obliga inculpatul la plata catre stat a sumei de cate 700 lei, reprezenand cheltuieli judiciare avansate de stat. Onorariile aparatorilor din oficiu – av. Buchidau D. (cursul urmaririi penale) – delegatie 607/18.04.2013, av. A. R., delegatie 1143 din 23.07.2013 (cursul judecatii), urmand a fi avansate din fondurile fondurile Ministerului Justiției.”
În termen legal, împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel inculpatul E. C. care a solicitat aplicarea unei amenzi sau a muncii în folosul comunității.
C., examinând actele și lucrările dosarului de fond din perspectiva criticilor formulate și sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, constată apelul nefundat pentru următoarele considerente:
Din analiza coroborată a materialului probator administrat, respectiv declarațiile reprezentantului persoanei vătămate T. D.. declarațiile martorilor: P. L., Borsi D., Marhodin R., procesul verbal vizionare înregistrare video, proces verbal control corporal, proces verbal ridicare obiecte sustrase, proces verbal evaluare și declarațiile de recunoaștere a inculpatului, rezultă că în mod judicios și temeinic argumentat instanța de fond a stabilit vinovăția inculpatului E. C. în comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată în raport de situația de fapt reținută.
Instanța de fond a dat eficiență dispozițiilor referitoare la aprecierea probelor, evaluându-le în mod unitar, evidențiind aspecte concordante ce susțin vinovăția inculpatului apelant și probe ce au servit ca temei al soluționării cauzei.
Pe baza analizei amănunțite a probelor administrate prima instanță a reținut o situație de fapt corectă existând probe certe de vinovăție a inculpatului apelant în comiterea faptei, probe ce au înlăturat prezumția de nevinovăție instituită de dispozițiile codului de procedură penală.
Aceste probe au dovedit pe deplin că inculpatul E. C. în ziua de 17.04.2012, ora 11,40 a sustras 10 produse de lapte de corp marca Nivea și Dove de pe un raft din magazinul aparținând persoanei vătămate . V., faptă pe care acesta a recunoscut-o.
Instanța de fond a stabilit pentru inculpat că legea mai favorabilă este legea nouă pentru incriminarea și aplicarea pedepsei iar pentru recidivă a avut în vedere legea veche, potrivit principiului aplicării legii mai favorabile conform instituțiilor autonome.
Deși C. Constituțională a stabilit ulterior că principiul aplicabil este cel global, instanța de apel nu poate modifica sentința instanței de fond sub acest aspect deoarece apelul a fost declarat de inculpat și nu se poate agrava situația în propria cale de atac.
În ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate, văzând împrejurările și modul de comitere a infracțiunii precum și mijloacele folosite, consecințele produse, antecedența penală a inculpatului dar și poziția sa de recunoaștere, C. consideră că pedeapsa de 2(doi)ani închisoare, cu executare în regim de detenție, este în măsură să asigure funcția de constrângere și reeducare a pedepsei precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
În condițiile în care inculpatul a comis fapta pentru care a fost trimis în judecată în stare de recidivă, singura pedeapsă aplicabilă este pedeapsa cu închisoarea, o altă modalitate de executare nefiind prevăzută de lege.
Constatând că nu sunt motive de desființare a hotărârii apelate, în baza art.421 alin.1 lit.b Cod procedură penală va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul E. C. împotriva sentinței penale nr.845/10.04.2014 a Judecătoriei V., hotărâre pe care o va menține.
Va obligă inculpatul E. C. să achite cheltuieli judiciare către stat în care va fi inclusă și suma, reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu, ce va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul E. C. împotriva sentinței penale nr.845/10.04.2014 a Judecătoriei V., pe care o menține.
Obligă inculpatul E. C. să achite suma de 350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în care a fost inclusă și suma de 200 lei, reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu, ce va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.06.2014.
Președinte,Judecător,
D. DumitrescuGeta S.
Grefier,
C. D.
Redactat G.S.
Tehnoredactat D.C.
2 ex/27.06.2014
Judecătoria V.
judecător D.-E. M. G.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 474/2014.... | Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Hotărâre din... → |
|---|
