Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 387/2013. Curtea de Apel IAŞI

Comentarii

0

Decizia nr. 387/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 09-04-2013 în dosarul nr. 387/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ Nr. 387/2013

Ședința publică de la 09 Aprilie 2013

Completul compus din:

Președinte - M. C.

Judecător - D. D.

Judecător - I. E. C.

Grefier - E. A.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror - I. C. din cadrul

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpații D. M., P. F. G. și A. D., împotriva sentinței penale nr. 585 din 26.02.2013, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, având ca obiect furtul calificat (art. 209 C.p.).

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpații recurenți în stare de detenție, P. F. G., asistat de avocat P. M., apărător desemnat din oficiu, A. D., asistat de avocat P. A., apărător desemnat din oficiu și D. M., asistat de avocat R. R., apărător desemnat din oficiu, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:

Interpelat de către instanță, inculpatul D. M., arată că nu mai menține recursul declarat împotriva sentinței instanței de fond, dorește să-și retragă recursul.

Instanța procedează la audierea inculpatului D. M., depozițiile acestuia de retragere a recursului fiind consemnate într-o declarație scrisă, separat atașată la dosarul cauzei.

Avocat P. M., apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent P. F. G., arată că acesta dorește să depună la dosar un memoriu și acte în circumstanțiere și totodată solicită un termen de arhivă pentru a studia dosarul, recursul vizează redozarea pedepsei.

Interpelat de către instanță, inculpatul P. arată că dorește să studieze dosarul pentru a vedea dacă la dosar nu mai sunt și alte acte care l-ar putea ajuta în susținerea recursului.

Avocat P. A., apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent A. D., având cuvântul, arată că recursul vizează redozarea pedepsei, depune la dosar un memoriu și acte în circumstanțiere prin care face dovada că inculpatul are 5 copii, doi din ei nu sunt recunoscuți.

Instanța, lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitate inculpatului P. F. G. să studieze dosarul împreună cu apărătorul desemnat din oficiu.

La reluarea cauzei, interpelate de către instanță, părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri sau probe de formulat.

Nemaifiind alte cereri sau probe de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.

Avocat P. M., pentru inculpatul recurent P. F. G., având cuvântul, arată că inculpatul a investit cu recurs instanța solicitând pe această cale admiterea recursului și să se aibă în vedere că sentința judecătoriei este netemeinică, că pedeapsa aplicată este mult prea mare raportat la modalitatea de săvârșire a faptei și la circumstanțele inculpatului. Solicită să se mai constate că recurentul, încă de la început a recunoscut și regretat fapta, a avut o atitudine sinceră, însă nu a înțeles că se poate prevala de dispozițiile art. 320¹ Cod procedură penală dar, ulterior a înțeles ce înseamnă eficiența acestui articol.

Mai solicită apărătorul inculpatului să se aibă în vedere și anumite circumstanțe, este tatăl a 3 copii minori care până în momentul când a fost arestat a fost singurul sprijin material, abia la acest moment soția sa și-a găsit un loc de muncă dar numai pentru 4 ore, are un salariu de 600 lei pe lună și mai are și un tată bolnav, recurentul solicită ca raportat la actele existente la dosar și față de cele depuse astăzi să se dispună o redozare a pedepsei, oficiu neachitat.

Avocat P. A., pentru inculpatul recurent A. D., având cuvântul, arată că achiesează la concluziile doamnei avocat, inculpatul solicită admiterea recursului, redozarea pedepsei, să se aibă în vedere situația deosebită a familiei inculpatului, respectiv că, soția a abandonat familia și că cei 5 copii au fost duși în plasament de urgență. Consideră că situația sa familială impune o atenție deosebită în sensul admiterii recursului și redozării pedepsei, pe tot parcursul procesului penal a avut o atitudine sinceră de recunoaștere a faptei, regretă ceea ce a făcut, motiv pentru care solicită admiterea recursului, oficiu neachitat.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată că față de actele dosarului instanța va analiza motivele de recurs, apreciază că hotărârea atacată este legală și temeinică sub aspectul individualizării pedepsei, aui fost respectate dispozițiile art. 72 Cod penal, hotărârea este motivată și instanța a arătat pentru ce s-a oprit la acele sancțiuni. Față de forma multiplă a activității inculpaților, este adevărat că au avut o atitudine de recunoaștere, apreciază că instanța a emis o hotărâre care nu necesită a fi reformată, solicită să se respingă recursul.

Inculpatul P. F. G., având cuvântul solicită să se admită recursul, nu și-a dat seamă că fapta săvârșită este atât de gravă, să se aibă în vedere că este singurul întreținător al familiei sale, că din salariul soției chiria la stat este de 200 lei pe lună, solicită reducerea pedepsei.

Inculpatul A. D., având cuvântul solicită să se admită recursul, să i se mai reducă din pedeapsa aplicată, să se aibă în vedere că are cinci copii minori.

Inculpatul D. M., având cuvântul solicită să se ia act de retragerea recursului.

Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.

Ulterior deliberării:

CURTEA DE APEL

Asupra recursurilor penale de fata:

P. sentința penala nr. 585 din 26.12.2013, Judecătoria Iași a dispus următoarele:

„În baza art. 334 C.proc.pen, schimbă încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu:

- pentru inculpatul P. F. G. din «infracțiunea de „furt calificat” prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, g, i C. pen., în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. în concurs cu infracțiunea de ,, conducere pe drumurile publice a unui autoturism având exercițiul dreptului de a conduce suspendat" prev. de art. 86 alin. 2 OUG 195/2002R, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal» în «„complicitate la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 26 C. pen. rap. la 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, b, c, g, i C. pen., în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. în concurs cu infracțiunea de ,, conducere pe drumurile publice a unui autoturism având exercițiul dreptului de a conduce suspendat” prev. de art. 86 alin. 2 OUG 195/2002R, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.»

- pentru inculpatul A. D. din «infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, g, i C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. și cu reținerea art. 37 lit. b C. pen» în infracțiunea de «„furt calificat” prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, b, c, g, i C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. și cu reținerea art. 37 lit. b C.pen»;

- pentru inculpatul D. M., din «infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, g, i C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. și cu reținerea art. 40 alin. 1 C. pen.» în infracțiunea de «„furt calificat” prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, b, c, g, i C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. și cu reținerea art. 40 alin. 1 C.pen»

În baza art. 26 C. pen. rap la art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a, b,c,g, i C. pen., cu aplicarea disp. art. 41 alin. 2 Cod penal, condamnă pe inculpatul P. F.-G., fiul lui natural si E., născut la data de 31.03.1977, în mun. Iași, domiciliat în mun. Iași, ., jud. Iași, legitimat cu CI, ., nr._, eliberat de SPCLEP Iași, cetățean român, absolvent 12 clase, căsătorit, 3 copii minori, stagiu militar satisfăcut, fără ocupație, fără antecedente penale, CNP_, pentru „complicitate la săvârșirea infracțiunii de furt calificat" la pedeapsa de 4 ani închisoare (faptă comisă în intervalul 23/24.04.2012-19/29.05.2012).

În baza art. 86 alin. 2 OUG 195/2002R, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, condamnă pe același inculpat P. F.-G., cu datele de stare civilă menționate mai sus, pentru săvârșirea infracțiunii de ,, conducere pe drumurile publice a unui autoturism având exercițiul dreptului de a conduce suspendat " la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni închisoare (faptă comisă în intervalul 23/24.04.2012-19/29.05.2012).

În baza art. 33 lit. a C. pen și a art. 34 alin. 1 lit. b C. pen, contopește pedepsele de 4 ani închisoare aplicată pentru „complicitate la furt calificat” și 1 an și 6 închisoare aplicată pentru ,, conducere pe drumurile publice a unui autoturism având exercițiul dreptului de a conduce suspendat”, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

Total pedeapsă de executat pentru inculpatul P. F. G., 4 ani închisoare.

În baza art. 71 C .pen aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a 2-a și b C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 357 alin. 2 lit. a C.proc.pen. rap. art. 88 C. pen, deduce din durata pedepsei închisorii durata reținerii din data de 19.07.2012, ora 20.30 până în data de 20.07.2012, ora 20.30, precum și durata arestării preventive a inculpatului, din data de 15.08.2012 la zi.

În baza art. 350 C.proc.pen menține măsura arestării preventive a inculpatului.

Respinge, ca nefondată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul P. F. G..

În baza art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a, b,c,g, i C. pen., cu aplicarea disp. art. 41 alin. 2 Cod penal și 37 lit. b C. pen, condamnă pe inculpatul A. D., zis M.,fiul lui I. și A., născut la data de 29.01.1980, în ., cu domiciliul legal în . V., ., jud. C., fflîn Iași, .. 7A, .. cetățenie română, căsătorit, 4 copii, neșcolarizat, recidivist, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de „ furt calificat” la pedeapsa de 4 ani închisoare (faptă comisă în intervalul 23/24.04.2012-19/29.05.2012).

Pedeapsă de executat pentru inculpatul A. D., 4 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a 2-a și b C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 357 alin. 2 lit. a C.proc.pen. rap. art. 88 C.pen, deduce din durata pedepsei închisorii aplicate durata reținerii și durata arestării preventive a inculpatului, din data de 14.08.2012 la zi.

În baza art. 350 C.proc.pen menține măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a, b, c, g, i C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod pen. și art. 40 alin. 1 C. pen, condamnă pe inculpatul D. M., fiul lui M. și C. M., născut la data de 14.12.1991, în Iași, cu domiciliul în ., jud. Iași, f. f. l. - mun. Iași. .. 16A, jud. Iași,de cetățenie română, necăsătorit, studii - 5 clase, CNP-_, pentru săvârșirea infracțiunii de „furt calificat”, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 61 C. pen. revocă beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 1 an și 2 luni aplicată prin sentința penală 788/12.03.2010 a Judecătoriei Iași și contopește pedeapsa de 3 ani închisoarea aplicată mai sus cu restul rămas neexecutat, de 125 zile, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

Pedeapsă de executat pentru inculpatul D. M., 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a 2-a și b C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 357 alin. 2 lit. a C.proc.pen. rap. art. 88 C. pen, deduce din durata pedepsei închisorii aplicate durata reținerii și durata arestării preventive a inculpatului, din data de 29.08.2012 la zi.

În baza art. 350 C.proc.pen menține măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 346 C.proc.pen. rap la art. 1357 și art.1370 din Noul cod civil obligă pe inculpați, în solidar, la plata sumelor de:

• 19.574,25 lei, către partea civilă . VOINEȘTI, reprezentată prin administrator I. T., cu sediul în ., jud. Iași;
• 5040 lei către partea civilă ., reprezentată prin administrator A. N., cu sediul în ., jud. Iași;
• 15.043 lei către partea civilă .-R. SA.
• 3450 lei către partea civilă A. N., domiciliat în ., jud. Iași;

Ridică măsurile asigurătorii dispuse asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților, prin încheierea de ședință din data de 17.12.2012.

În baza art. 191 alin. 2 C. proc. pen. obligă: pe inculpatul P. F. G., la plata sumei de 1200 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat; pe inculpatul A. D., la plata sumei de 1600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, delegația nr._/09.10.2012 va fi avansată din fondurile speciale ale Ministerului Justiției către Baroul Iași ; pe inculpatul D. M., la plata sumei de 1600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 400 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, delegația nr._/09.10.2012 va fi avansată din fondurile speciale ale Ministerului Justiției către Baroul Iași.”

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt si de drept:

„P. rechizitoriul cu nr. 9387/P/2012 din 6.10.2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații:

•P. F.-G., fiul lui natural si E., născut la data de 31.03.1977 în mun. Iași, domiciliat în mun. Iași, ., jud. Iași, legitimat cu CI, ., nr._, eliberat de SPCLEP Iași,, cetățean român, absolvent 12 clase, căsătorit, 3 copii minori, stagiu militar satisfăcut, fără ocupație, fără antecedente penale, CNP_9pentru săvârșirea infracțiunilor de „furt calificat”, prevăzută de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1. lit. a, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și „conducere pe drumurile publice a unui autoturism având permisul de conducere suspendat, prevăzută de art. 86 alin. 2 OUG 195/2002R”, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal;

•A. D., zis M., fiul lui I. și A., născut la data de 29.01.1980, în ., cu domiciliul legal în ., jud. C., ffl în Iași, .. 7A, .. cetățenie română, căsătorit, 4 copii, neșcolarizat, recidivist, CNP_, legitimat cu CI, ., nr._, eliberat de SPCLEP Cogealac, pentru săvârșirea infracțiunii de „furt calificat”, în formă continuată prevăzută de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și 37 lit. b Cod penal;

•D. M. - fiul lui M. și C. M., născut la data de 14.12.1991, în Iași, cu domiciliul în ., jud. Iași, ffl - mun. Iași. .. 16A, jud. lași, de cetățenie română, necăsătorit, studii - 5 clase, CNP-_,pentru săvârșirea infracțiunii de „furt calificat”, în formă continuată prevăzută de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și 40 alin. 1 Cod penal.

În esență, s-au reținut în actul de sesizare al instanței, următoarele: ”În noaptea de 23/24.04.2012 inculpații au sustras prin efracție din incinta magazinului . din . alcoolice, cafea, țigări, un laptop, un cantar electronic, aparat foto, cartele reîncărcabile bani dintr-un sertar si produse alimentare, în valoare totală de aproximativ 20.000 lei.

În noaptea de 27/28.04.2012 au sustras, prin efracție din incinta magazinului ./. de calculator, două imprimante, o pompă de apă, bani și alte bunuri, în valoare totală de aproximativ 5.500 lei.

În noaptea de 19/20.05.2012, au sustras, prin efracție, 17 laptopuri din incinta societății . lași, cauzând un prejudiciu în valoare totală de 28.383 lei.

La datele menționate, P. F.-G. a condus autoturismul marca Chrysler Voyager, număr de înmatriculare . avea permisul de conducere suspendat.

În ceea ce privește faza de urmărire penală, instanța reține că, urmare a sesizărilor numiților I. T. și A. N. cu privire la comiterea de către persoane necunoscute a infracțiunii de furt calificat, din incinta societăților comerciale deținute de către cei doi pe raza satului Voinești. au fost înregistrate cauzele penale cu nr. 9387/P/2012 și 9390/P/2012. Cele două cauze au fost reunite prin rezoluția din data de 19.07.2012.

La aceeași dată, a fost începută urmărirea penală in rem în cauza menționată, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat.

A fost efectuată o percheziție la domiciliul numitului A. I., în baza autorizației instanței nr. 119/19.07.2012.

P. rezoluția din data de 19.07.2012, confirmată de procuror la data de 20.07.2012 a fost începută urmărirea penală față de P. F.-G., pentru infracțiunea de furt calificat - două acte materiale, acesta fiind reținut de către organele de poliție pentru 24 de ore și prezentat la procuror cu propunere de punere în mișcare a acțiunii penale și înaintare la instanța de judecată a propunerii de arestare preventivă.

Învinuitul a fost audiat de procuror în prezența apărătorului din oficiu. P. ordonanța din data de 20.07.2012 s-a dispus respingerea propunerii organelor de cercetare penală privind punerea în mișcare a acțiunii penale față de învinuitul P. F. G. și de luare a măsurii arestării preventive (prezentarea la Judecătoria Iași cu referat cu propunere de arestare preventivă) și luarea față de acesta a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu fără încuviințarea procurorului, pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 20.07.2012 și până la data de 18.08.2012.

Urmare a continuării cercetărilor, s-a stabilit că la aceste fapte au participat, în calitate de autori și numiții Alamaru I., D. M., M. N., Lipsa A., Alamaru D. și P. A. M., față de care s-a propus, extinderea și începerea urmăririi penale, confirmată de procuror, la aceeași dată.

La data de 20.05.2012, M. C. Ș., angajat al . a sesizat organele de poliție din cadrul Secției II Poliția municipiului Iași cu privire la faptul că în cursul nopții de 19/20.05.2012, persoane necunoscute au sustras, prin efracție, 17 laptopuri din incinta societății, cauzând un prejudiciu în valoare totală de 28.383 lei. Cercetările au fost efectuate în dosarul penal nr. 9528/P/2012.

În cauză a fost începută urmărirea penală in rem, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal. Urmare a cercetărilor efectuate, s-a stabilit că autorii faptei sunt numiții P. F.-G., Alamaru lonuț, D. M., M. D.-N., Lipsa A. și Alamaru D., față de care a fost începută urmărirea penală prin rezoluția din data de 14.08.2012, confirmată de procuror, la aceeași dată, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1. lit. a. g. i Cod penal.

Văzând cele două dosare, din care rezultă că la faptele menționate au participat, in principal, aceleași persoane, având moduri asemănătoare de comitere, transport, împărțire și valorificare a bunurilor, s-a apreciat că este utilă efectuarea cercetărilor de același organ de poliție, în vederea unei mai bune administrări a probatoriului și având in vedere si necesitatea soluționării cu celeritate a cauzelor, astfel încât s-a dispus, la data de 14.08.2012 trecerea cauzei nr. 9528/P/2012 privind pe învinuiții P. F.-G.. Alamaru I., D. M., M. D.-N.. Lipsa A. și Alamaru D., având ca obiect infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1. lit. a, g, i Cod penal, de la Secția II Poliția Municipiului lași la Secția Poliție Rurală M. șl reunirea dosarelor nr. 9387/P/2012 si 9528/P/2012, cercetările fiind continuate în dosarul cu numărul 9387/P/2012.

P. ordonanță emisă la aceeași dată, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina învinuiților de la acea dată, în sensul reținerii în sarcina acestora a trei acte materiale de furt calificat.

La data de 15.08.2012, a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de P. F.. G. și A. D., care au fost înaintați la instanța de judecată cu propunere de luare a măsurii arestării preventive - A. D. fiind reținut în cauză.Instanța a admis propunerea procurorului, emițând mandate de arestare pentru ce doi inculpați.

La data de 29.08.2012 a fost depistat numitul D. M.. Acesta a fost adus la organele de poliție, care au emis ordonanța reținere după audierea sa olograf, apoi în calitate de învinuit, în prezența apărătorului oficiu.

Inculpatul D. M. a fost apoi prezentat la procuror cu propunere de punere în mișcare acțiunii penale șl de înaintare la instanța de judecată a propunerii de arestare preventivă.

P. ordonanța din 30.08.2012, ora 09.00 a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de D. M., precum și față de ceilalți învinuiți în cauză care, până în prezent nu au putut fi aduși în fața organelor de cercetare penală - respectiv A. lonuț, Lipsa A. P. și M. D. N..

D. M. a fost audiat de procuror în calitate de inculpat, în prezența apărătorului din oficiu, apoi a fost înaintată la instanța de judecată propunere; arestare preventivă a Inculpatului. Propunerea a fost admisă de instanță, care a mandat pentru 29 de zile.

P. ordonanța din data de 06.09.2012 s-a dispus extinderea urmăririi penale față de P. F. G. și cu privire fapta de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană având permisul de conducere suspendat și schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor reținute în sarcina sa în consecință.

La data de 07.09.2012 a fost solicitată prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpații P. F.-G., A. D. și D. M., propunerea fiind admisă de instanță, care a prelungit mandatele celor trei inculpați.

Prezenți în fața instanței, în ședința publică din data de 19.11.2012, au fost audiați, separat, declarațiile acestora fiind citite ulterior de instanță, în prezența inculpaților, în conformitate cu dispozițiile art. 324 alin. 3 C.proc.pen. Declarațiile inculpatului a fost consemnate și atașate la dosarul cauzei.

La același termen de judecată, inculpatul D. M. a declarat că recunoaște faptele și că dorește să beneficieze de procedura simplificată a recunoașterii vinovăției reglementată de art. 320 indice 1 C.proc.pen, declarația sa, în acest sens, fiind consemnată și atașată la dosar și după punerea în discuția părților, încuviințată. La același termen însă, față de declarațiile pe care a înțeles să le dea în cauză inculpatul D. M. în care a recunoscut săvârșirea faptei, dar nu în modalitatea reținută în rechizitoriu, arătând că inculpații P. F. G. și A. D. nu au participat la comiterea faptelor, instanța a revenit asupra dispoziției de încuviințare a judecării inculpatului D. M. în baza procedurii simplificate și a dispus începerea cercetării judecătorești față de fiecare dintre cei trei inculpați.

În cauză a fost administrată proba testimonială, fiind audiați, la termenul de judecată din data de 3.12.2012, martora P. A. M. (fila 125 d. instanță), la termenul de judecată din data de 17.12.2012, martorii A. A., A. I. A. și Macioc C. (filele 161-163), la termenul de judecată din data de 17.12.2013, martorii Cantea L., S. L., T. E. R. (filele 216-218), la termenul de judecată din data de 28.01.2013, martorii I. A. C., Digeratu Cucinschi A., D. O. (filele 266-268), iar la termenul din data de 11.02.2013, martorul T. D. C..

Întrucât, pe baza mențiunilor din procesele-verbale întocmite cu ocazia punerii în executare a mandatelor de aducere, s-a constatat imposibilitatea audierii unora dintre martorii din lucrări în condițiile art. 327 alin. 3 C.proc.pen, instanța a dat cititre declarațiilor date de respectivii martori în cursul urmăririi penale, urmând a ține seama de acestea la judecarea prezentei cauze. Astfel, la termenul de judecată din data de 17.12.2012, în baza art. 327 alin. 3 C.proc.pen, instanța a constatat imposibilitatea audierii și a dat citire declarațiilor date de martorii H. I. și B. C. C., la termenul de judecată din data de 14.01.2013, instanța a constatat imposibilitatea audierii și a dat citire declarațiilor date de martorul P. A. S., la termenul de judecată din data de 28.01.2013, instanța a constatat imposibilitatea audierii și a dat citire declarațiilor date de martorul Z. P. C., iar la termenul de judecată din data de 11.02.2013, instanța a constatat imposibilitatea audierii și a dat citire declarațiilor date de martorul P. G..

La data de 16.01.2013, instanței i-a fost înaintat, de către șeful secției a IV-a de Poliție M., un înscris olograf, emanat de la inculpatul P. F. G., găsit asupra inculpatului D. M., prin care inculpatul P. îi detalia declarația pe care inculpatul D. M. trebuie să o dea în fața organelor judiciare.

Instanța a prezentat, la termenul de judecată din data de 28.01.2013 respectivul înscris inculpatului P. F. G., care a declarat că înscrisul îi aparține, că a încercat să își pună de acord variantele expuse cu coinculpatul D. M. (aspect care apare consemnat în încheierea de ședință), motiv pentru care instanța a procedat la luarea unui supliment de declarație inculpatului P. F. G. (fila 269) cu privire la respectivul înscris, inculpatul declarând că D. M. voia să întocmească un memoriu instanței și i-a cerut indicații cu privire la aranjarea în pagină. A precizat cu această ocazie inculpatul P. F. G. că nu el l-a determinat pe inculpatul D. M. să își schimbe declarația în fața instanței în sensul că P. nu a participat la fapte și că nu i-a spus lui D. M. să declare ce i-a scris el pe hârtie.

La același termen, în prezența inculpatului P. și după audierea suplimentară a acestuia, instanța a procedat la luarea unei declarații, cu privire la acest aspect, și inculpatului D. M. care a recunoscut că acest înscris a fost ridicat de la el, în penitenciar, că el l-a întrebat pe P. ce a declarat la poliție și în primă instanță pentru că el nu mai ținea minte și că, într-un fel, P. l-a determinat să își schimbe declarația.

La termenul de judecată din data de 11.02.2013, mai înainte de terminarea cercetării judecătorești, atât inculpatul P. F. G., cât și inculpatul A. D. au învederat instanței că doresc să fie din nou audiați, întrucât doresc să își recunoască faptele, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.

Analizând coroborat ansamblul materialului probator administrat în cursul urmăririi penale și în cursul judecății, instanța reține următoarele.

1. În seara de 23.04.2012, inculpații P. F. G., A. D., D. M., împreună cu M. D.-N., L. A.-P., alămaru I. au luat hotărârea sa spargă un magazin, situat în satul Voinesti. Autoturismul a fost condus de inculpatul P. F. G..

În jurul orei 01.00, inculpații, însoțiți de martora P. A. M. au ieșit din Iași prin P., spre satul Voinesti. deplasându-se pe șoseaua de centura. La intersecția cu drumul ce duce spre satul Bogdănești, D. M. a coborât din mașina, primind telefonul mobil al lui L. A. P., întrucât în acea zonă se desfășura activitatea de patrulare de către organele de poliție, inculpatul D. M. având rolul de a anunța pe coinculpați în cazul în care ar fi apărut mașina poliției.

Inculpați s-au deplasat spre satul Voinești, au trecut cu autoturismul prin fata locuinței martorei A. A. - aflata in vecinătatea magazinului . Voinești. Martora a auzit zgomotul de mașina si ieșind, a observat o mașina închisa la culoare, cu niște bare pe capota, in care se aflau mai multe persoane care vorbeau intre ele.

Ajunși in apropierea magazinului, P. F.-G. a rămas la volan, in mașina rămânând si P. A.-M., în timp ce A. I., A. D., M. D.-N. si Lipsa A.-P. au coborât din mașina, având cagule pe cap, mănuși pe mâini.

A. I. si A. D. au încercat sa forțeze deschiderea ușii de la intrare cu o ranga, fără a reuși, motiv pentru care au spart un ochi de plastic din partea de jos a ușii, cu picioarele.

În interiorul magazinului au intrat A. I., M. D.-N. si Lipsa A.-P., în timp ce A. D. a rămas in exterior pentru a se asigura ca nu se apropie nimeni - acesta avea asupra lui un par. Inițial A. D. a patrulat prin fața magazinului, pentru a intimida eventuali martori, însă, ulterior, a intrat și el în magazin și a participat la sustragerea bunurilor și la transportarea lor din interiorul magazinului în autoturism. (declarație P. F. G. - fila 376 dup).

Cu privire la existența acestui par în mâinile inculpatului A. D., instanța reține ca fiind corespunzătoare adevărului declarațiile pe care inculpatul P. F. G. le-a dat în fața organelor de urmărire penală la data de 15.08.2012, declarații pe care acesta și le-a însușit în totalitate în fața instanței cu ocazia declarațiilor de recunoaștere date la ultimul termen de judecată. Este adevărat că inculpatul P. F. G., cu această ocazie, în fața instanței a arătat că A. D. nu a avut asupra sa nici un par și că a rămas în permanență lângă mașină, dar instanța va înlătura aceste precizări ca fiind făcute procausa, pentru a-i crea o situație mai ușoară inculpatului A. D. și, într-o anumită măsură, din cauza unei presiuni pe care inculpatul a resimțit-o în prezența acestuia.

După mai multe transporturi de bunuri constând în alimente, băuturi alcoolice, țigări, o pungă cu mărunțiș (declarație P. F. G., 15.08.2012, fila 376 verso, paragraf ultim) inculpații au decis sa plece de la fața locului, întorcându-se pe același traseu; pe drum l-au luat in mașina pe D. M., din intersecția de unde-l lăsaseră. Ajungând la sensul giratoriu din localitatea Valea Ursului, inculpații si-au dat seama ca a uitat in magazin un levier și de teama de a nu fi prelevate amprente de pe acesta, s-au întors la magazin pentru a recupera levierul respectiv, A. I. sustrăgând cu aceasta ocazie un cântar electronic (declarație P. F. G. - fila 376 verso sus dup).

Inculpații au transportat bunurile în aceeași seara in apartamentul închiriat din strada .-au împărțit intre ei; o parte au fost valorificate, altele fiind consumate de către inculpați fie împreună, fie in cadrul familiilor lor. Din banii mărunți sustrași din magazin au alimentat autoturismul la o stație Peco - respectiv Lukoil din zona P., Iași.

Pentru reținerea acestei situații de fapt instanța a coroborat declarațiile date de inculpații P. F. G. (15.08.2012, filele 375-377 dup, 11.02.2013), D. M. (29.08.2012- filele 413-416 dup), și A. D. (14.08.2012 u.p., 11.02.2013-instanță) cu cele date de martora P. A. M. în ambele faze ale procesului penal și cele date de P. G. în faza urmăririi penale. În ceea ce privește declarațiile date de A. D. date în cursul urmăririi penale, acesta, a susținut că el este cel care a rămas cu telefonul în drumul către Voinești, pentru a anunța eventuala apariție a patrulei poliției și nu D. M., instanța le va înlătura ca nesincere, dat fiind că nu se coroborează cu restul materialului probator. În privința celorlalte declarații date de inculpați, instanța le va înlătura de asemenea, ca nesincere, inculpații adoptând o poziție oscilantă, inițial prin negarea tuturor faptelor, apoi prin recunoașterea acestora, în fața organelor de urmărire penală, urmată de negarea în întregime a oricărei implicații, în fața instanței de judecată și pe parcursul întregii cercetări judecătorești, culminând cu recunoașterea integrală a faptelor la ultimul termen de judecată și revenirea la declarațiile și la poziția procesuală avută la finalul fazei de urmărire penală.

Pe lângă declarațiile inculpaților și a martorilor, instanța reține, ca mijloace de probă obiective, faptul că la percheziția domiciliară efectuată la locuința inculpatului P. F.-G. au fost ridicate mai multe bunuri a căror proveniență nu a fost justificată de către inculpat. La sediul Secției IV Poliție Rurală M., I. T.-loan și Mancioc C. - aceasta din urmă fiind gestionară la unitatea comercială de unde au fost sustrase bunurile - au recunoscut, fără ezitare, ca provenind din magazin următoarele bunuri: 4 borcane de plastic cu bulion marca Regalo, o sticlă de șampanie marca Dorato, o sticlă de șampanie Angeli cu aromă de căpșuni - pe aceasta din urma fiind lipită o etichetă cu scris de mână prețul - 15,0 - Mancioc C. declarând că este eticheta scrisă de ea. Deși raportul de constatare efectuat în cauză nu oferă o concluzie certă în această privință, din cauza cantității minime de scripte în litigiu, care nu permite stabilirea unui tipar în ceea ce privește execuția scrisului, este relevant faptul că elementele grafice individuale comune sunt numeroase, acest aspect, coroborat cu recunoașterea efectuată de către martoră, ducând la concluzia că bunul provine din magazinul părții vătămate.

2. În ziua de 27.04.2012, A. I., Lipsa A.-P., M. D.-N. P. A.-M. si P. F.-G. s-au deplasat cu autoturismul Chrysler Voyager condus de către acesta din urma, in satul Voinesti, la domiciliul lui P. A.-M., pentru ca aceasta să-si vadă copiii (pe care îi are împreună cu inculpatul P. F. G.). Cu toții s-au oprit in centrul satului, unde P. A. M. a discutat cu T. R.. Din declarația martorei T. R., dată în fața instanței la data de 14.01.2013, rezultă cu certitudine că inculpatul P. F.-G. conducea autoturismul Crysler Voyager.

Ulterior, inculpații au mers in municipiul Iași, au discutat si cu A. D. si cu D. M., iar, apoi, după ora 23.00, s-au deplasat cu autoturismul marca Chrysler Voyager condus de către P. F.-G. în Voinești. P. F. G. și P. A. M. au rămas în autoturism, au coborât, au rupt lacătul de la intrare cu un clește gura de lup, și au intrat cu toții în magazin (declarația P. F. G., 15.08.2012, fila 376 verso), începând sa transporte la mașina bunuri alimentare, aparatura de birou - respectiv un calculator, doua imprimante o pompa de apa si alte bunuri. Instanța reține situația de fapt, în sensul că și inculpatul A. D. a intrat înăuntrul magazinului și a participat la sustragerea bunurilor, reținând cu prioritate declarația inculpatului P. F. G., menționată mai sus, chiar și față de declarația pe care a dat-o martora P. A. M., care a relatat că A. D. și D. M. au rămas în curtea magazinului, din mai multe considerente: în primul rând, inculpatul P. F. G. a fost direct interesat și implicat în comiterea faptelor, astfel încât, este rezonabil a se concluziona că a perceput fapta cu mai multă acuratețe decât martora, în al doilea rând, dat fiind modul de operare, constând în spargerea unui magazin, pătrunderea în interiorul acestuia, luarea bunurilor și transportarea acestora la mașină, însăși natura acțiunii presupunând o sporită operativitate, nu este rezonabil a se crede că, în timp ce trei dintre inculpați intrau în magazin și transportau bunurile la mașină, alți doi, A. D. și D. M. stăteau pur și simplu în curtea magazinului, fără scoate și fără a transporta și ei bunuri. În sensul că A. D. a pătruns în magazin și a transportat bunurile la mașină este și declarația pe care a dat-o D. M. în fața organelor de urmărire penală (fila 414 verso).

În aceeași noapte, inculpații au dus bunurile în apartamentul de pe . le-au împărțit intre ei.

Din cercetarea de la fața locului, la . s-a constatat că a fost tăiat belciugul de la ușa de la intrare, astfel fiind îndepărtate lacătele ce asigurau ușa; din incinta biroului firmei și că lipseau o unitate de calculator, un monitor LCD, două imprimante - marca Samsung și Cannon; din primul hol de la intrare s-a constatat sustragerea unei pompe de apă marca Einhell, achiziționată de către partea vătămată de la magazinul Praktiker, acesta prezentând documentele de achiziție, în care sunt menționate elementele de identificare complete ale bunului. A. N. a mai reclamat lipsa unei butelii de aragaz de culoare albastră, a unei haine de piele neagră și a sumei de 2000 lei și 80 de euro –dintr - un sertar al biroului.

Partea vătămată a apreciat valoarea totală a prejudiciului la suma de 5500 lei. Cu ocazia perchezițiilor domiciliare efectuate la P. F.-G. și la A. I., au fost ridicate mai multe bunuri care corespundeau descrierii părții vătămate și care au fost prezentate acesteia spre recunoaștere. Astfel, A. N. a recunoscut, la sediul Secției IV Poliție Rurală M. pompa de apă și butelia de aragaz, ridicate de la P. F.-G..

De asemenea, fiica părții vătămate - care lucrează în firmă - a recunoscut imprimanta marca Cannon și elemente componente provenind de la imprimanta marca Samsung, ca fiind cele de la . ridicate de la A. lonuț.

Partea vătămată a prezentat acte doveditoare ale bunurilor, elementele de identificare menționate în documente fiind identice cu cele de pe bunurile ridicate

Deși, inițial, P. F.-G. a negat proveniența ilicită a bunurilor susținând că i-au fost aduse de către P. A.-M., care, împreună cu o cunoștință a folosit mașina Chrysler, ulterior, inculpatul a recunoscut că bunurile i-au revenit urmare a comiterii furturilor menționate.

De asemenea, membrii familiei lui A. I. au oferit explicații neverosimile privind modul în care cele două bunuri identificate de către partea vătămată ca aparținându-i - respectiv imprimanta Cannon și componente ale imprimantei Samsung -au ajuns în locuință, aceste afirmații fiind contrazise de declarațiile părții vătămate, ale martorilor și de mențiunile documentelor doveditoare depuse la dosar.

Urmare a recuperării parțiale, în natură, a bunurilor sustrase, A. N. a declarat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 5250 lei.

3. În noaptea de 19/20.05.2012, inculpații s-au deplasat cu autoturismul Chrysler Voyager condus de către P. F.-G. pe șoseaua P., în intenția de a sparge magazinul ., pentru a sustrage laptopuri.

Ajunși la locul comiterii infracțiunii, inculpații au stabilit ca P. F. G. să stea in mașina, la volan, iar A. D. să rămână de asemenea în mașină, întrucât nu avea cagulă-aspect care reiese atât din declarația lui P. F. G., (dată la 15.08.2012-fila 377 dup), cât și din declarația lui D. M., (fila 415 verso dup).

Ceilalți inculpați au spart ușa magazinului cu un popic de metal luat de pe carosabil in prealabil, cu tot cu talpa de ciment. Au pătruns in interior, luând cu repeziciune fiecare mai multe laptopuri si revenind la mașina. Inculpații au sustras in total 17 laptopuri.

In timp ce inculpații transportau bunurile la mașina, au fost observați de martorul D. O., care se deplasa cu autoturismul personal pe . auzit o alarmă și a observat, pe trotuar, trei persoane, care alergau, având bunuri în mână. Acesta a observat o mașină de culoare închisă, marca Crysler Voyager (asupra mărcii, martorul a arătat că este sigur în proporție de 90 %) staționata lângă trotuar. Întrucât martorul se afla în propriul autoturism, în mișcare, nu a perceput momentul în care cele trei persoane au intrat în autoturism.

Martorul a așteptat la semaforul din intersecția din zona culoarea verde, pe banda alăturata venind autoturismul inculpaților. Cele doua mașini au rulat apoi pe un traseu comun, ceea ce i-a permis martorului sa vizualizeze foarte bine mașina inculpaților si numărul de înmatriculare, pe care l-a memorat și l-a comunicat organelor de poliție. Dându-si seama ca este vorba despre comiterea unei fapte ilicite, martorul a apelat numărul de urgenta 112.

Inculpații au transportat laptopurile in apartamentul de pe . se afla P. A.-M., aceasta participând la numărarea bunurilor, dezlipirea etichetelor si asistând la convorbirile dintre inculpați cu privire la modul de împărțire si valorificare a acestor bunuri. Modul de comitere a faptei, precum și rolul fiecăruia dintre inculpați au fost reținute de instanța de judecată din coroborarea declarațiilor date de către inculpați cu cele ale martorei P. A. M., dar și cu cele ale martorului D. O..

O parte dintre laptopuri au fost duse la domiciliul lui P. F.-G. din . locuiește cu soția sa. P. F.-G.. Acesta l-a sunat in cursul zilei de 20.05.2012 pe martorul B. C.-C. care, la cererea inculpatului, s-a deplasat la domiciliul sau si i-a instalat sistemul de operare Windows pe doua din cele cinci laptopuri marca Acer pe care martorul le-a văzut la domiciliul inculpatului. Acolo se afla si M. D. N. - care s-a prezentat martorului cu numele N. - spunându-i ca laptopurile le-a adus el din străinătate si i-a plătit lui B. C.-C. suma de 100 lei pentru serviciul prestat. Aceste aspecte au fost reținute de instanța de judecată pe baza declarațiilor martorului B. C. C. (fila 268 dup).

In cursul urmăririi penale a fost audiat și martorul Hrisca I. - acesta a declarat ca interesându-¬se despre achiziționarea unui laptop, a obținut un număr de telefon, despre care i s-a spus ca aparține unei persoane care are de vânzare laptopuri marca Acer. Întrucât aflase de la o cunoștință de a sa, numitul D. A. (angajat la .), despre faptul că se spărsese magazinul aparținând acestei societăți, de unde fuseseră sustrase laptop-uri, inclusiv marca Acer 8930, martorul l-a sunat pe numitul D. A. pentru a îl informa cu privire la faptul că o persoană are astfel de laptopuri la vânzare. Apelând numărul de telefon care s-a stabilit ca aparține lui P. F.-G., acesta din urma i-a răspuns (în timp ce se afla în sediul poliției) negând însă ca ar avea laptopuri de vânzare. (La aceeași data, din verificările efectuate, s-a stabilit ca inculpatul a sunat-o pe soția sa la domiciliu, aceasta din urma apelându-i apoi pe ceilalți inculpați care s-au deplasat la locuința lui P. de unde au luat laptopurile ramase, pentru a nu mai fi găsite de catre organele de poliție). Martorul a declarat însă că, din discuția pe care a purtat-o cu P. F. G. i s-a părut că acesta ascunde ceva, motiv pentru care a căutat numărul de telefon pe Google, a găsit o adresa de mail, pe care, ulterior, a căutat-o pe rețeaua de socializare facebook, unde a găsit profilul inculpatului P. F. G..

Pe 20 sau 21 mai 2102, martorul P. A. S., a fost sunat de concubinul surorii sale, numitul Alamaru I. care l-a întrebat pe martor dacă cunoaște pe cineva care dorește să achiziționeze un laptop. Martorul P. A. S. cunoștea faptul că un coleg de-al său de serviciu, numitul Simiceanu L., dorea un laptop, astfel încât cei doi s-au deplasat la domiciliul lui P. F. G., pe . A, pe care martorul P. declară că îl cunoaște de mai mulți ani. La domiciliul acestuia, martorul declară că a văzut 5 laptopuri, marca Acer, respectiv packard Bell, iar S. L. a cumpărat un laptop marca Acer contra sumei de 1000 lei, prețul fiind negociat de A. I.. A relatat martorul că, mai târziu, i-a văzut la domiciliul lui P. și pe A. D., M. D. N., L. A. P.. A mai declarat martorul că știe că S. L. a mai cumpărat ulterior laptopuri de la A. I., acesta spunând că laptopurile sunt aduse din străinătate.

Simiceanu L. a vândut laptopul pe care-l cumpărase lui T. D. C., contra sumei de 1500 lei, organele de poliție recuperând bunul de la acesta din urma si predându-l, pe baza de dovada, părții civile.

De asemenea, organele de politie au mal recuperat un aparat sustras de inculpați, de la martorul Digeratu Cucinschi A. care-l achiziționase de la Z. P. C. care, la rândul sau, l-a achiziționat de la o persoana neidentificata.

Bunurile recuperate au fost predate, pe bază de dovadă reprezentantului părții civile, recuperarea lor în natură ducând la scăderea în consecință a valorii sumeí invocate de către asigurătorul părții vătămate ca prejudiciu în sarcina inculpaților.

Pe cale de consecință, din materialul probator aflat la dosarul cauzei rezultă mai presus de orice îndoială rezonabilă că faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată există, constituie infracțiuni, fiind săvârșite cu vinovăție de către inculpații P. F. G., A. D., D. M..

Pentru fiecare dintre inculpați, pentru considerente care urmează a fi detaliate cu prilejul analizării conținutului constituitv al infracțiunii, instanța urmează a schimba încadrarea juridică dată faptei de furt prin rechizitoriu din infracțiunea de „furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, g, i C. pen., în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen.” în „infracțiunea de „furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, b, c, g, i C. pen., în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen.”, în concret reținându-se două circumstanțe agravante suplimentare, respectiv cele care sancționează ca fiind mai grav furtul comis de o persoană având asupra sa o armă, respecitv furtul comis de o persoană mascată.

Fapta inculpatului P. F.-G. care, în datele de 23/24.04.2012, 27/28.04.2012, 19/20.05.2012 - pe timp de noapte, a ajutat la sustragerea de către ceilalți 5 inculpați, mascați și în condițiile în care unul dintre făptuitori avea asupra sa o armă, aspect cunoscut de inculpatul P. F. G.(declarația inculpatului P. F. G.-fila 379 dup), prin efracție, de bunuri - respectiv produse alimentare, băutură, bani, unități de calculator, imprimante, laptopuri ș. a. - din incinta ., . . . din mun. Iași, constituie complicitate la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 26 C.pen. rap. la 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a,b, c, g, i Cod penal, în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

Întrucât inculpatul P. F. G. nu a coborât din autoturismul pe care l-a condus și cu care i-a transportat pe inculpați la comiterea fiecăreia dintre cele trei acte materiale ale infracțiunii de furt, a transportat bunurile sustrase și pe inculpați, după comiterea faptelor, ajutând astfel la săvârșirea infracțiunilor, dar fără ca acțiunile sale să intre în sfera actelor propriu-zise de sustragere, respectiv de deposedare și de imposedare se circumscrie activității complicelui concomitent, motiv pentru care instanța va schimba încadrarea juridică dată faptei comise de inculpatul P. F. G. din infracțiunea de „furt calificat”, prevăzută de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal, în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal în complicitate la infracțiunea de „furt calificat”, prevăzută de art. 26 C.pen. rap. la 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, b, c,g, i Cod penal, reținerea circumstanțelor agravante suplimentare urmând a fi motivată mai jos, odată cu detalierea conținutului constitutiv al infracțiunii.

Fapta inculpatului P. F. G. care, la datele comiterii actelor materiale de furt inculpatul a condus autoturismul Chrysler Voyager, asigurând transportul celorlalți inculpați și al bunurilor sustrase, deși avea permisul de conducere suspendat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având dreptul de a conduce suspendat, infracțiune prev. de art. 86 alin. 2 OUG 195/2002R, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

Instanța reține că suspendarea permisului de conducere s-a dispus la data de 21.03.2012, ca urmare a constatării săvârșirii de către petent a unei contravenții, respectiv depășirea vitezei legale cu 54 de km față de viteza maxim admisă pe respectivul sector de drum, procesul-verbal de constatare a contravenției fiind atașat la dosarul cauzei (fila 143 dup). Sancțiunea complementară aplicată a fost aceea a suspendării permisului de conducere pe o durată de 90 de zile, respectiv de la 06.04.2012-la 04.07.2012 (fila 140 dup).

Cele două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului sunt în stare de concurs real fiind aplicabile prevederile art. 33 lit. a Cod penal.

Fapta inculpatului A. D. care, împreună cu inculpații A. I., D. M., M. D.-N., Lipsa A., P. F. G. care, în datele de 23/24.04.2012, 27/28.04.2012, 19/20.05.2012 - pe timp de noapte, mascați și în condițiile în care unul dintre făptuitori avea asupra sa o armă, aspect cunoscut de inculpatul A. D. (declarația inculpatului A. D., fila 395 dup), prin efracție, a sustras bunuri - respectiv produse alimentare, băutură, bani, unități de calculator, imprimante, laptopuri ș. a. - din incinta ., . . . din mun. lași, cauzând un prejudiciu total de_ lei, constituie infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, b, c, g, i Cod penal, în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b C.pen.

Unitatea de infracțiune este dată de faptul că la toate actele materiale au participat aceleași persoane, acționând în aceeași manieră - în aplicarea aceleiași rezoluții infracționale.

Instanța amintește că, în situația în care la unele dintre actele materiale activitatea unuia dintre participanți se circumscrie formei de participație a autoratului, iar, la un alt act material, formei de participație a complicelui, se va reține că inculpatul a participat la comiterea infracțiunii continuate în calitate de autor. Faptul că pentru unele dintre actele materiale activitatea participantului se circumscrie unei forme secundare de participație, va fi avut în vedere de instanță la aplicarea și individualizarea pedepsei (astfel, instanța va avea în vedere că, la cel de-al treilea act material, inculpatul A. D. nu a coborât din mașină).

Întrucât inculpatul A. D. a fost condamnat în mod succesiv la pedepse cu închisoarea, cu executare, ultima pedeapsă - aplicată prin sentința 277/31.01.2008 - fiind de 3 ani închisoare, cu executare, inculpatul fiind liberat condiționat la data de 10.11.2010, cu un rest de pedeapsă de 340 de zile, rezultă că inculpatului A. D. îi sunt aplicabile prevederile art. 37 lit. b Cod penal, acesta săvârșind fapta în stare de recidivă postexecutorie.

Fapta inculpatului D. M. care, împreună cu inculpații Alamaru I., M. D.-N., Lipsa A., A. D., P. F. G. care, în datele de 23/24.04.2012, 27/28.04.2012, 19/20.05.2012 - pe timp de noapte, mascați și în condițiile în care unul dintre făptuitori avea asupra sa o armă, aspect cunoscut de inculpatul D. M. (declarație D. M.-fila 415 d.u.p în care arată că „imprimantele găsite la percheziție sunt de la magazinul din Voinești, iar pistolul e cel pe care L. l-a purtat la furt”) prin efracție, a sustras bunuri - respectiv produse alimentare, băutură, bani, unități de calculator, imprimante, laptopuri ș. a. - din incinta ., . . . din mun. lași, cauzând un prejudiciu total de_ lei, constituie infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal, în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 40 alin. 1 C.pen.

Unitatea de infracțiune este dată de faptul că la toate actele materiale au participat aceleași persoane, acționând în aceeași manieră - în aplicarea aceleiași rezoluții infracționale.

D. M. a fost condamnat, prin sentința nr. 788/12.03.2010 la 1 an și 2 luni închisoare cu executare, fiind liberat condiționat la data de 13.03.2012. Având în vedere că fapta pentru care a fost condamnat a fost comisă în minoritate, inculpatului îi sunt aplicabile prevederile art. 40 alin. 1 Cod penal care sancționează pluralitatea intermediară de infracțiuni.

Cu privire la conținutul constitutiv al infracțiunii, infracțiunea de furt calificat prevăzută și pedepsită de art. 208 alin.1 C.pen raportat la art. 209 alin.1 lit. a, g,i C.pen, sub aspectul laturii obiective, conține un element material care s-a concretizat prin acțiunea inculpaților, tipică, de deposedare prin luarea efectivă a bunurilor din posesia persoanelor vătămate, respectiv a părților civile, fără consimțământul acestora ( bunurile fiind depozitate în interiorul magazinelor) și imposedarea, prin introducerea în sfera de stăpânire materială a făptuitorilor, însușirea și deplasarea valorilor materiale, din respectivele magazine în autoturismul Crysler Voyager, apoi în apartamentul din zona Billa.

Reținerea circumstanței agravante prev. de art. 209 alin. 1 lit. a C.pen, este justificată de săvârșirea faptei de către cei 6 inculpați, prin activități comune și simultane, care au presupus prezența tuturor inculpaților la locul și la momentul comiterii faptei și în considerarea faptei că, prin conlucrarea unui număr atât de mare de persoane, grupul infracțional și acțiunea acestora a fost una eficientă, organizată și căreia cu greu i s-ar fi putut opune rezistență.

Reținerea circumstanței agravante prev. de art. 209 alin. 1 lit. b C.pen, este justificată de săvârșirea faptei de către inculpați cunoscând faptul că inculpatul L. P. A. a avut asupra sa un pistol cu bile, circumstanță reală, pe care inculpații au cunoscut-o (reiese din declarația inculpatului P. F. G.-fila 379 dup coroborată cu declarația martorei P. A. M.-fila 126 d.instanță, dar și cu declarația inculpatului A. D., fila 395 dup, în care arată că știa și unde ținea inculpatul această armă, declarație D. M.-fila 415 d.u.p în care arată că „imprimantele găsite la percheziție sunt de la magazinul din Voinești, iar pistolul e cel pe care L. l-a purtat la furt”) și care se răsfrânge asupra fiecăruia dintre participanți. Inculpații au avut un curaj sporit la comiterea faptei, în condițiile în care cunoșteau faptul că unul dintre coinculpați, respectiv L. P. A. are asupra sa o armă. Faptul că L. P. A. nu a fost încă trimis în judecată nu împietează asupra reținerii circumstanței agravante prev. de art. 209 alin. 1 lit. b C.pen, câtă vreme pentru reținerea acesteia nu este necesară antrenarea răspunderii penale a participantului respectiv (de exemplu, în situația în care la comiterea faptei ar fi participat un minor care nu răspundea penal și care ar fi avut asupra sa o armă).

Reținerea circumstanței agravante prev. de art. 209 alin. 1 lit. c C.pen. este justificată de săvârșirea faptei de către inculpați purtând cagule, mascându-si astfel fizionomia, pentru a nu recunoscuți. Instanța reține că acest aspect, respectiv comiterea furtului de către persoane mascate, constituie o circumstanță reală a faptei, care a fost cunoscut de toți inculpații, inclusiv de către inculpatul P. F. G., răsfrângându-se și asupra acestuia.

Reținerea circumstanței agravante prev. de art. 209 alin. 1 lit. g, este justificată de săvârșirea faptei pe timp de noapte, urmare a coroborării materialului probator administrat în cauză, neexistând nici un dubiu asupra acestui aspect, ceea ce face ca fapta inculpaților să fie una mai gravă, dat fiind că noaptea, prin caracteristicile sale obiective, și dat fiind starea de repaus, de odihnă în care se află cetățenii, societatea este mai vulnerabilă, mai expusă în fața infractorilor, a căror acțiuni sunt astfel mai facile atât sub aspectul comiterii propriu zise a faptei, cât și sub aspectul ștergerii urmelor infracțiunii.

Cu privire la circumstanța agravantă prev. de art. 209 alin. 1 lit. i, reținerea acesteia este justificată de săvârșirea faptei prin efracție, fiecare dintre actele de sustragere fiind facilitat de distrugerea unui sistem sau dispozitiv de închidere, (respectiv ochi de geam/plastic în cazul primului act material, a lacătului de la intrare în cazul celui de-al doilea act material, a geamului, în cazul celui de-al treilea act material).

Urmarea socialmente periculoasă s-a concretizat prin deposedarea posesorilor de bunurile lor și imposedarea inculpatului, producându-se astfel prejudicii materiale părților civile.

Legătura de cauzalitate între acțiunile care constituie elementul material al laturii obiective si urmarea imediată, aceasta reiese din materialitatea faptelor, fiind directă si exclusivă.

Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 C. pen raportat la art. 209 alin.1 lit. a, b, c, g,i C. pen a fost săvârșită cu intenție directă, în accepțiunea art. 19 pct. 1 lit. a Cp, calificată prin scop. În aceste sens, instanța reține că inculpații au avut prefigurarea mentala a rezultatului acțiunilor lor, rezultat pe care l-au urmărit. Scopul acțiunilor inculpaților a fost acela de a își însuși, fără drept, bunurile subiecților pasivi ai infracțiunilor.

Instanța apreciază că, raportat la numărul actelor materiale comise într-un interval relativ scurt de timp, la „specializarea” inculpaților în sustragerea de bunuri din magazine, pe timp de noapte, prin același mod de operare, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.41 alin.2 Cod penal, referitoare la forma continuată a infracțiunii, inculpații comițând la diferite intervale de timp, în baza aceleiași rezoluții infracționale, acte materiale care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.

Cu privire la conținutul constitutiv al infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având dreptul de a conduce suspendat, infracțiune prev. de art. 86 alin. 2 OUG 195/2002R, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, reținută în sarcina inculpatului P. F. G., elementul material s-a concretizat prin acțiunea inculpatului de a conduce un autovehicul în perioada în care avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce, urmarea socialmente periculoasă a constat în periclitarea relațiilor sociale referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice, iar legătura de cauzalitate rezultă, dat fiind că este o infracțiune de pericol, ex re.

Sub aspect subiectiv, fapta a cost comisă cu intenție indirectă, inculpatul neurmărind, dar acceptând că prin acțiunile sale pune în pericol siguranța circulației pe drumurile publice.

D. fiind numărul actelor materiale, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.41 alin.2 Cod penal, referitoare la forma continuată a infracțiunii, inculpatul comițând la diferite intervale de timp, în baza aceleiași rezoluții infracționale, acte materiale care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.

Apreciind că vinovăția fiecăruia dintre inculpați este dovedită în raport de faptele pentru care aceștia sunt trimiși în judecată, instanța va dispune condamnarea acestora la pedeapsa închisorii, cu executare în regim de detenție.

La individualizarea pedepsei principale, față de criteriile oferite de art.72 alin.1 Cod penal, instanța va avea în vedere gradul de pericol social al faptelor săvârșite, raportat la împrejurările comiterii acestora, urmările produse, natura și limitele pedepsei prevăzute de lege, precum și persoana și conduita fiecăruia dintre inculpați.

În ceea ce privește gradul de pericol social concret al faptei, instanța reține modalitatea și împrejurările concrete în care au fost comise faptele, pluralitatea și gravitatea deosebită a faptelor presupus a fi săvârșite de către inculpați raportat la modalitatea în care au fost săvârșite: în mod organizat, inculpații alcătuind un grup infracțional, (trei dintre acestea fiind în momentul de față arestate pe teritoriul Austriei), în timpul nopții, prin efracție, purtând cagule și mănuși, fiecare făptuitor având rolul bine stabilit în cadrul grupului, valoarea ridicată a prejudiciului creat, toate aceste elemente sunt apte să contureze o periculozitate sporită a infracțiunii și a infractorilor. Instanța reține că faptele reținut în sarcina inculpaților nu sunt infracțiuni izolate comise de către un infractor ci, rezultatul conlucrării infracționale a unui grup infracțional, care ar fi premeditat comiterea infracțiunilor și căruia cu greu i s-ar fi putut opune rezistență;

Cu ocazia analizării încadrării juridice a faptei, instanța a menționat care sunt consecințele săvârșirii faptei în acele circumstanțe reținute, asupra gravității concrete a infracțiunii, aspecte pe care instanța nu le va mai reitera, dar de care va ține seama și în acest proces de individualizare a pedepsei ce va fi aplicate.

Cu privire la persoanele inculpaților, instanța reține că, pentru respectarea dreptului la un proces echitabil, fiecăruia dintre inculpați îi este recunoscut dreptul la tăcere și privilegiul împotriva autoincriminării. Respectarea acestora garanții ale procesului echitabil face ca poziția de nerecunoaștere a faptelor să nu constituie o cauză de agravare a situației inculpatului sub aspectul cuantumului pedepsei. Pe cale de consecință, atitudinea procesuală a inculpaților, oscilantă, aceștia negând inițial faptele, apoi recunoscându-le în fața organelor de urmărire penală, apoi revenind la poziția de nerecunoaștere în fața instanței, pentru ca, ulterior, la ultimul termen de judecată, să declare că recunosc faptele, constituie o exercitare rezonabilă a dreptului la apărare.

Instanța reține însă că atitudinea procesuală a inculpatului P. F. G. a depășit parametrii privilegiului împotriva autoincriminării și a unei exercitări rezonabile a dreptului la apărare în condițiile în care, la dosar, există probe certe (concretizate în înscrisul olograf întocmit de acesta și care a fost găsit asupra coinculpatului D.), din care rezultă că inculpatul P. F. G. a încercat și a reușit până la un moment dat să determine schimbarea declarației coinculpatului D. M., aspect recunoscut și de acesta din urmă în fața instanței. În aceste condiții, instanța apreciază că exercitarea de presiuni de către un inculpat asupra unui alt coinculpat, pentru ca acesta să prezinte o variantă necorespunzătoare adevărului, cu privire la situația de fapt, împiedicând astfel aflarea adevărului în cauză și buna desfășurare a procesului penal, este o probă certă de periculozitate crescută a infractorului P. F. G.. Această probă certă de periculozitate este de natură a înlătura încrederea și clemența cu care, în principiu, societatea, la nivelul organelor judiciare, tratează pe infractorii primari, față de care se poate prezuma, la un prim contact cu legea penală, că ilicitul penal a avut un caracter accidental în existența lor ca indivizi.

Reține instanța, ca un indiciu și nu ca o probă certă de periculozitate, de această dată, și implicarea inculpatului în mai multe afaceri judiciare, unele aflate chiar în același timp cu prezenta cauză, pe rolul instanței, cu privire la care, evident, acesta beneficiază însă de prezumția de nevinovăție.

Pe cale de consecință, față de amplitudinea activității infracționale, față de modul concret de operare a acestui grup infracțional, care a fost pregătit de fiecare dată să înfrângă orice rezistență ar fi întâmpinat față de contribuția concretă a inculpatului P. F. G. care, deși se circumscrie activității complicelui, a fost una determinantă pentru comiterea infracțiunii, oferind suportul logistic, respectiv locul întâlnirii grupului, precum și mijlocul de transport indispensabil comiterii faptelor, instanța apreciază că o pedeapsă de 4 ani închisoare răspunde criteriilor legale și scopului în vederea căruia această pedeapsă este aplicată.

Astfel, instanța va ține seama și de prevederile art.52 Cod penal, conform cărora pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul său este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, instanța urmând să stabilească o pedeapsă aptă să conducă la prevenirea săvârșirii unor noi fapte penale și la atingerea scopului educativ și preventiv al pedepsei.

În consecință, instanța va condamna pe inculpatul P. F. G. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru complicitate la săvârșirea, în formă continuată, a infracțiunii de furt calificat prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a, b, c, g, i Cod penal, cu aplicarea disp. art. 41 alin. 2 Cod penal

Cu privire la infracțiunea de „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având dreptul de a conduce suspendat”, infracțiune prev. de art. 86 alin. 2 OUG 195/2002R, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, instanța, prin raportare la aceleași criterii analizate mai sus și în special la scopul săvârșirii infracțiunii, acela de a asigura modalitatea de comitere a unor alte infracțiuni, mai grave, instanța apreciază că o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare răspunde criteriilor menționate.

În urma aplicării regulilor care sancționează pluralitatea de infracțiuni sub forma concursului,instanța, contopind pedepsele aplicate mai sus, va stabili ca inculpatul P. F. G. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, în regim de detenție. Cu privire la solicitarea inculpatului de a îi fi suspendată, sub supraveghere, executarea pedepsei, instanța constată că maniera în care inculpatul a încercat să obstrucționeze aflarea adevărului în cauză (nu numai prin influențarea coinculpatului D., ci și prin influențarea inculpatului A. D., acesta arătând, la termenul din data de 11.02.2013, că soția lui P., T., a venit în penitenciar la vorbitor, i-a dat 100 lei și i-a spus că, nefiind decât o declarație de martor împotriva inculpaților, trebuie să meargă pe varianta negării) relevă o atitudine de dispreț și de sfidare față de organele judiciare. În contextul în care inculpatul nu a ezitat în a încerca să obstrucționeze cercetarea judecătorească, încredințarea supravegherii inculpatului Serviciului de probațiune nu este aptă să conducă la conștientizarea de către inculpat a gravității faptelor sale și a necesității respectării ordinii de drept. În condițiile în care acțiunile inculpatului de obstrucționare a justiției nu au un caracter singular, martora P. A. M. declarând în fața instanței că a fost amenințată de inculpatul P. că îi va turna acid pe față pentru a o desfigura, dacă mai face declarații împotriva sa, la organele de poliție, instanța constată că singura modalitate în care organele statului pot impune inculpatului respectul pentru ordinea de drept și respectarea valorilor sociale ocrotite de norma de drept penal este plasarea acestuia în mediul carceral.

Menținând aceleași aprecieri cu privire la gravitatea faptei și la faptul că această gravitate este extrasă din maniera organizată a acțiunilor și din numărul mare de participanți, cu privire la inculpatul A. D., instanța reține participarea concretă a acestuia la comiterea faptelor, acțiunile sale nefiind unele de coordonare, ci de executare, iar, la ultimul act, material acțiunile sale fiind circumscrise activității complicelui moral (prin simpla sa prezență în mașină).

Totuși, instanța reține că inculpatul a comis fapta în stare de recidivă postexecutorie, ceea ce impune aplicarea unei pedepse peste minimul special prevăzut de lege, instanța urmând a aplica inculpatului A. D., de asemenea, o pedeapsă de 4 ani închisoare.

Cu privire la inculpatul D. M., instanța constată că acesta, cu excepția primului act material, la care a avut o contribuție de complice, s-a implicat și a executat acte specifice formei de participație a autoratului. Astfel, nu se poate afirma că inculpatul D. M., în ciuda poziției sale, în grup, (de subordonare, din cauza vârstei și a constituției fizice, a lipsei resurselor materiale) ar fi avut o contribuție mai mică la comiterea infracțiunilor. Totuși, instanța va ține seama de faptul că, deși, într-adevăr, inculpatul a mai fost condamnat pentru infracțiuni contra patrimoniului în minoritate, inculpatul D. M. are o vârstă fragedă, la care influența anturajului este una determinantă, iar pe de altă parte că inculpatul și-a recunoscut vinovăția la comiterea faptelor, aspect care poate fi reținut în favoarea sa (nerecunoașterea faptelor nu poate fi reținută ca o cauză de agravare, dar recunoașterea faptelor poate avea valențe favorabile, chiar dacă, în concretul ei, această recunoaștere nu a fost într-atât de caracterizată încât să constituie o circumstanță atenuantă sau să conducă la aplicarea procedurii simplificate-inculpatul recunoscând parțial faptele, cu privire la contribuția sa, dar denaturând realitatea cu privire la contribuțiile coinculpaților). Pe cale de consecință, instanța va aplica inculpatului D. M. o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a,b,c, g, i C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 40 alin. 1 C.pen.

Întrucât infracțiunea pentru care instanța va dispune condamnarea inculpatului este săvârșită în cursul termenului de definitivare al liberării condiționate din executarea pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală 788/12.03.2010 a Judecătoriei Iași, în baza art. 61 C. pen., instanța va revocă beneficiul liberării condiționate și va contopi pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată mai sus cu restul rămas neexecutat, de 125 zile, din pedeapsa menționată, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

Pe lângă pedepsele cu închisoarea, instanța va aplica fiecăruia dintre inculpați și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a 2-a și b C. pen., pe durata executării pedepselor principale.

Cu privire la pedeapsa accesorie, instanța ține să arate că aplicarea acesteia trebuie realizată atât în baza art.71 alin. 2 și 3 C. pen. și 64 C. pen., cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiționale și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului - în special Cauza S. și P. contra României și cauza Hirst contra Marii Britanii - care, în conformitate cu dispozițiile art.11 alin. 2 și art.20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către R. prin Legea nr.30/1994. Astfel, restrângerea exercițiului drepturilor și libertăților poate fi dispusă numai dacă este necesară, iar o atare măsură trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o.

În consecință, o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă atât principiul proporționalității, cât și art. 3 din Primul Protocol adițional, așa cum a statuat și instanța supremă în urma soluționării unui recurs în interesul legii, prin decizia nr. 74/2007.

Având în vedere implicațiile socio-morale ale faptelor săvârșite de inculpați instanța, în temeiul art. 71 din Codul penal, va interzice acestuia exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a (teza a II a) și lit. b Cod penal, apreciind că sunt nedemni de a fi aleși în autorități publice sau în funcții publice elective, precum și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.

În baza art. 88 C. pen instanța va deduce din durata pedepselor aplicate perioada reținerii și arestării preventive, pentru fiecare dintre inculpați.

În baza art. 350 C.proc.pen, instanța va menține măsura arestării preventive a inculpaților. Cu privire la starea de arest preventiv a inculpaților, instanța are în vedere două aspecte. La pronunțarea hotărârii de condamnare la pedeapsa închisorii, cu executare, dispozițiile cu privire la măsurile preventive au un caracter accesoriu fondului, depinzând în mare măsură de soluția dată pe fondul cauzei. Această legătură se justifică întrucât în situația în care instanța ajunge la concluzia că un anume inculpat a săvârșit o infracțiune și se impune condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii cu executare efectivă, toate probele care au stat la baza menținerii inculpatului în stare de arest dobândesc un grad maxim de certitudine. La acest moment, față de soluția pronunțată pe fondul cauzei cu privire la inculpați, concluzia care se impune, din perspectiva acestei instanțe, nu poate fi decât aceea că, potrivit tuturor considerentelor expuse anterior (atât de analiză factuală, cât și din perspectiva circumstanțelor personale) lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică. Pe cale de consecință, în baza dispozițiilor art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, instanța va menține măsura arestării preventive față de fiecare dintre inculpați.

Cu privire la cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul P. F. G. la ultimul termen de judecată instanța apreciază că toate considerentele care precede și care au pledat, în opinia acestei instanței, pentru executarea de către acest inculpat a pedepsei în regim privativ de libertate, justifică convingerea instanței în sensul lipsei oportunității de a dispune liberarea sub control judiciar a inculpatului.

Astfel, susținerile apărătorului inculpatului care a învederat instanței că, la acest moment, după ce inculpatul a recunoscut faptele în fața instanței, nu mai există nici un pericol ca inculpatul să influențeze buna desfășurare a procesului-penal, nu sunt fondate. Astfel, și la sfârșitul fazei de urmărire penală, același inculpat a recunoscut faptele în fața procurorului, pentru ca, ulterior, în fața instanței să arate că a fost indus în eroare de propriul apărător și să încerce, prin mijloace frauduloase, să împiedice aflarea adevărului în prezenta cauză penală.

Una dintre condițiile care trebuie verificate pe fondul cererii de liberare provizorie sub control judiciar, constă în inexistența unor date din care să rezulte necesitatea de a îl împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte. Instanța, față de acțiunile concrete ale inculpatului, de influențare a celorlalte părți și de intimidare a martorilor, apreciază că această condiție nu este îndeplinită, urmând a respinge cererea de liberare provizorie sub control judiciar, ca nefondată.

Analizând latura civilă a prezentei cauze, instanța reține că pentru antrenarea răspunderii civile delictuale este necesară îndeplinirea a patru condiții: prejudiciul, fapta ilicită, legătura de cauzalitate și vinovăția. Întrucât existența faptei ilicite și a vinovăției rezultă din considerentele expuse în latura penală a cauzei, instanța va verifica existența prejudiciului și a legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu.

În ceea ce privește prejudiciile materiale reclamate de părțile civile, instanța constată că acestea există, fiind dovedite de mijloacele de probă existente la dosarul cauzei.

Astfel, cu privire la prejudiciu cauzat . SRL, conform declarației lui I. T. - I., din incinta magazinului, inculpații au sustras: produse alimentare, băuturi alcoolice, cafea, țigări, cartele de telefon, un laptop, un cântar, un aparat foto, suma de 300 lei - în bancnote de 1, 5 și 10 lei și o pungă cu monezi - în care se afla suma de aproximativ 100 lei (aspect recunoscut de P. F. G. care arată în declarația din 15.08.2012, fila 376 verso ultim paragraf că de la prima faptă au sustras și op pungă cu mărunțiș, aproximativ 110 lei, cu care au alimentat mașina cu combustibil). Valoarea bunurilor sustrase a fost apreciată de către I. T. I. la suma de 20.000 lei, sumă cu care acesta a declarat inițial că se constituie parte civilă în procesul penal. Ulterior, în fața instanței, . a depus la dosar lista cu mărfurile furate, valorarea acestora fiind stabilită la suma de 19.574,25 lei. Instanța constată că valoarea prejudiciului reclamat s-a stabilit ca urmare a inventarierii mărfii din magazin dup comiterea faptei și prin raportare la stocul de marfă avut anterior.

Instanța constată că declarațiile administratorului părții civile și listele depuse de acesta se coroborează cu declarațiile de recunoaștere date de inculpați, care au recunoscut sustragerea produselor alimentare, a băuturilor, a țigărilor, arătând și că bunurile au fost transportate în mai multe rânduri, în genți, la mașină, dar și că, după comiterea furtului, inculpații s-au întors în magazin pentru că L. P. A. uitase un levier de pe care puteau fi prelevate amprente în interiorul magazinului și, intrând din nou în incintă, pentru a recupera levierul, a mai sustras un cântar electronic. De asemenea, instanța reține și declarațiile martorei Mancioc C. - aceasta din urmă fiind gestionară la unitatea comercială de unde au fost sustrase bunurile care a recunoscut, fără ezitare, ca provenind din magazin următoarele bunuri: 4 borcane de plastic cu bulion marca Regalo, o sticlă de șampanie marca Dorato, o sticlă de șampanie Angeli cu aromă de căpșuni - pe aceasta din urma fiind lipită o etichetă cu scris de mână prețul - 15,0 - Mancioc C. declarând că este eticheta scrisă de ea, toate aceste bunuri fiind găsite la percheziția efectuată la domiciliul inculpatului P. F. G..

Cu privire la prejudiciul reclamat de partea civilă . urmare a recuperării parțiale, în natură, a bunurilor sustrase, administratorul A. N. a declarat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 5040 lei (fila 106,107 d. instanță), arătând detaliat care sunt bunurile care au fost sustrase și care nu au fost recuperate, cu indicarea valorii de inventar a acestora. Instanța reține că lista bunurilor sustrase, astfel cum a fost prezentată de partea civilă, se coroborează, în privința bunurilor sustrase cu declarațiile inculpaților, ale martorei A. I. A. și ale martorei P. A. M..

Cu privire la prejudiciul pretins de partea civilă A. N., în calitate de persoană fizică, respectiv la data de 02.11.2012, în scris, în sumă de 3450 lei, instanța reține poziția exprimată de fiecare dintre inculpați, inclusiv în cadrul ultimului cuvânt, de achiesare totală la pretențiile părților civile (în condițiile în care chiar la acest din urmă termen de judecată, partea civilă A. N. și-a reiterat pretențiile bănești), motiv pentru care, în lumina principiului disponibilității care guvernează latura civilă a procesului penal, urmează a admite și această acțiune civilă și a îi obliga pe inculpați, în solidar, la despăgubiri.

Cu privire prejudiciul reclamat de . SA, în cuantum de_ lei (fila 245 dup), prin raportare la declarațiile inculpaților, ale martorei P. A. M., la lista depusă, cu laptopurile furate din incinta magazinului . (fila 252 dup), în care sunt indicate și prețurile respectivelor produce, precum și față de faptul că din actele dosarului de urmărire penală, dar și din declarațiile martorilor audiați în fața instanței, rezultă că o parte dintre aceste laptopuri au fost recuperate și predate părții vătămate, instanța constată întemeiată acțiunea părții civile . SA, care, în temeiul contractului de asigurare, se subrogă (caz de subrogație legală) în drepturile părții vătămate, sens în care va admite acțiunea acesteia și va obliga inculpații, în solidar, la despăgubiri.

Instanța constată că sunt aplicabile dispozițiile art. 1370 din Noul Cod Civil care prevăd răspunderea solidară în situația în care nu se poate stabili dacă a fost cauzat sau că nu putea fi cauzat prin fapta vreuneia dintre persoanele care au cauzat, prin acțiunea lor succesivă sau simultană, prejudiciul.

Cu privire la măsurile asigurătorii dispuse în vederea recuperării pagubei pretinse, prin încheierea de ședință din data de 17.12.2012, instanța reține că acestea au fost dispuse la solicitarea părții civile . SRL, prin apărător. Instanța dând efect rolului activ sporit recunoscut în soluționarea acțiunilor civile alăturate celor penale și motivat de necesitatea rezolvării cu celeritate a cauzei sub toate aspectele, a dispus, prin aceeași încheiere ca partea civilă să avanseze onorariul executorului judecătoresc, fixând și un termen în acest sens (cheltuielile de executare cărora li se subsumează și cele privind măsurile asigurătorii se suportă și se avansează de partea interesată, conform dispozițiilor procedural civile), a dispus ca OCPI Iași și alte instituții acreditate să comunice lista cu bunuri imobile cu care figurează inculpații, iar Camera executorilor judecătorești să desemneze executorul care să aducă la îndeplinire măsurile asigurătorii. Partea civilă interesată nu a depus onorariul executorului, iar apoi, prin apărător ales a învederat că nu insistă în menținerea acestor măsuri, OCPI Iași a comunicat că inculpații nu figurează ca fiind deținători de bunuri imobile, iar celelalte instituții abilitate că inculpații nu figurează nici ca deținători de bunuri mobile. În lumina aceluiași principiu al disponibilității procesuale care guvernează acțiunea civilă, luând act de poziția părții civile de a renunța la executarea măsurilor asigurătorii, dar și față de lipsa de bunuri a inculpaților, instanța nu a mai procedat la desemnarea unui executor judecătoresc. În aceste condiții, dată fiind poziția părții civile, instanța urmează a ridica măsurile asigurătorii dispuse asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților, prin încheierea de ședință din data de 17.12.2012.

În baza art. 191 alin. 1 C. proc. pen., instanța, reținând culpa procesuală a inculpaților, va obliga pe fiecare dintre aceștia la plata cheltuielilor judiciare către stat.”

În termen legal, hotărârile astfel pronunțate au fost recurate de inculpatul P. F. G., A. D. si D. M. fiind criticate, oral, în susținerea recursului, pentru netemeinicie, motivat de faptul că pedeapsa finală ce urmează a fi executată este mult prea aspră raportat persoanei fiecărui inculpat și gravității faptelor comise, împrejurărilor cauzei care pot constitui circumstanțe atenuante cu consecința reducerii pedepselor. Solicită inculpații ca, rejudecând cauza după admiterea recursului, să fie redus cuantumul pedepselor aplicate

Inculpatul D. M. si-a retras recursul formulat, solicitând instanței de control sa ia act de manifestarea sa de voință.

Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, în virtutea caracterului devolutiv conferit recursului de dispozițiile art. 385 ind. 6 alin. 6 Cod proc. pen., Curtea, constată că nu sunt întemeiate recursurile formulate, pentru considerentele ce se vor expune:

Instanța de fond, în baza unui examen temeinic și convingător a amplului material probator administrat în cauză, cu respectarea dispozițiilor legale ce guvernează judecata în primă instanță, a stabilit corect situația de fapt circumscrisă conflictului de drept penal prezent, constând în aceea că in noaptea de 23/24.04.2012 inculpații au sustras prin efracție din incinta magazinului . din . alcoolice, cafea, țigări, un laptop, un cantar electronic, aparat foto, cartele reîncărcabile bani dintr-un sertar si produse alimentare, în valoare totală de aproximativ 20.000 lei, ca, in continuare, in noaptea de 27/28.04.2012 au sustras, prin efracție din incinta magazinului ./. de calculator, două imprimante, o pompă de apă, bani și alte bunuri, în valoare totală de aproximativ 5.500 lei, iar in noaptea de 19/20.05.2012, au sustras, prin efracție, 17 laptopuri din incinta societății . lași, cauzând un prejudiciu în valoare totală de 28.383 lei, si, de asemenea, ca la datele menționate, inculpatul P. F.-G. a condus autoturismul marca Chrysler Voyager, număr de înmatriculare . avea permisul de conducere suspendat

Concomitent, faptele reținute și dovedite cu mijloacele de probă administrate în cauză și expuse în mod exhaustiv de către instanța fondului, ceea ce face de prisos reluarea expunerii și analizării fiecăreia dintre acestea de către instanța de control judiciar, care își însușește, așa cum am arătat probatoriul și situația de fapt reținută pe și în baza acestuia, au fost încadrate corespunzător în drept.

Reținând vinovăția inculpaților recurenți în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor mai sus-menționate, instanța i-a condamnat pe inculpați la câte o pedeapsă cu închisoarea, în limitele prevăzute de textul incriminator.

Potrivit dispozițiilor art. 72 Cod penal, text de lege care stipulează criteriile generale de individualizare a pedepsei ,la stabilirea și aplicarea acesteia, se ține seama de dispozițiile părții generale a codului ,de limitele de pedeapsă fixate în textul incriminator, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Din examinarea textului de lege invocat ,rezultă că aceste criterii sunt obligatorii și trebuie avute în vedere în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei, fiind in mod optim transpuse de către instanța fondului în prezenta cauză, conducând la o individualizare justă și echitabilă a pedepsei aplicate atât în ce privește cuantumul pedepsei cât și modalitatea de executare.

Pe de altă parte, art. 52 Cod penal ,prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Raportat acestei prevederi, s-a reținut că un rol primordial în aprecierea stabilirii și aplicării pedepsei îl are atât pericolul social al faptei, sens în care valorile ocrotite de legea penală prin incriminarea faptelor trebuie evidențiate atât pentru restabilirea ordinei de drept, cât și pentru educarea inculpatului/lor, cât și valoarea economică a prejudiciului cauzat prin fapta ilicită, precum și modalitatea de comitere a acesteia și consecințele produse, condițiile care au condus la comportamentul antisocial al făptuitorului.

Valoarea economică a bunurilor sustrase a fost avută în vedere, de asemenea, ca un element important la individualizarea pedepselor, în sensul ca pedeapsa aplicată să constituie un tratament sancționator adecvat și suficient, iar recuperarea parțială a prejudiciului nu este rezultatul manifestării de voință a inculpaților și a implicării acestora sub forma stăruinței depusă de infractor pentru a repara paguba pricinuită, bunurile fiind recuperate prin intervenția organelor de poliție, in urma perchezițiilor efectuate la domicilie acestora, inculpații negând constant comiterea faptelor.

Comportamentul inculpaților indică o specializare din partea făptuitorilor, o persistență în săvârșirea unui anumit gen de infracțiuni, si nicidecum nu se poate reține că a fost un incident nefericit în viața acestora, că este o excepție de la regula ce indică un comportament prosocial, aspecte reliefate și de modul organizat, premeditat de comitere a faptelor pentru a le asigura acestora succesul în realizarea activității infracționale întreprinse.

Având în vederea predispoziția constantă a inculpaților de a săvârși fapte penale de natura celor pentru care sunt judecați în prezenta cauză, multitudinea de fapte săvârșite, perseverenta nelimitându-se exclusiv la o antecedenta penala constatată prin hotărâri judecătorești de condamnare cum s-ar putea aprecia de către inculpatul P. F., care nu este cunoscut cu antecedente penale, ci si in perseverenta data de caracterul continuat al activității infracționale, de numărul actelor ce intra in componenta acestuia, cat si de pluralitatea data de concursul de infracțiuni, toate aceste forme ale pluralității infracționale regăsindu-se in persoana acestui inculpat, se poate aprecia că aceștia dovedesc prin comportament un pericol social sporit și nu au dat dovadă de îndreptare, continuând activitatea infracțională desfășurată de aceștia împotriva patrimoniului, aspect care in mod just a fost reflectat de prima instanță în pedepsele aplicate.

Modul de comportare în societate, caracterizat prin disciplină în muncă și o viață conformă cu regulile de conviețuire socială, poate determina concluzia că inculpatul nu a comis infracțiunea datorită înclinației sale pentru comiterea unor fapte antisociale, ci ca urmare a unui complex de împrejurări care au contribuit ca inculpatul să se abată de la conduita sa obișnuită.

Sustragerea de bunuri a devenit însă pentru inculpați un mod de viață, de câștig material în mod facil și ilegal, de procurare a mijloacelor de trai în mod constant ilicit.

Pentru ca pedeapsa să-și realizeze funcțiile și scopul, definite de legiuitor în cuprinsul art. 52 Cod penal, aceasta trebuie să corespundă sub aspectul duratei și naturii sale gravității faptei comise, potențialului de pericol social pe care, în mod real, îl prezintă persoana inculpatului, dar și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are – pe lângă scopul său represiv – și o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ce privește comportarea făptuitorului.

Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Operațiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.

Raportat conduitei manifestate de fiecare dintre inculpați în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, atât cu privire la faptele comise, cat si atitudinea procesuala, reținând faptul ca unii dintre inculpați nu se afla la primul contact cu legea penala, reiterând comportamentul infracțional, instanța a apreciat in mod corespunzător aceste date in procesul de individualizare a pedepsei, pe care a orientat-o spre limita minima a normei de incriminare, pentru fiecare din faptele reținute in cauza.

Având în vedere aceste aspecte, instanța de control judiciar urmează sa aprecieze că, pedepsele astfel cum au fost ele cuantificate de prima instanța sunt de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 Cod penal, raportat considerentelor expuse.

Instanța de fond având în vedere atât datele personale ale fiecăruia dintre inculpați, conduita manifestată în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, cât și datele ce țin de fapta comisă, a apreciat în mod optim că sunt suficiente temeiuri că inculpații nu se vor putea îndrepta decât prin executarea efectivă a pedepselor aplicate, fiind necesară si justificată îndepărtarea acestora din societate pe durata executării pedepsei.

În consecință, Curtea apreciază că în cauză s-a aplicat un eficient tratament sancționator, atât sub natura și cuantumul pedepsei aplicate, cât și in privința modalității de executare, astfel că nu poate fi primită solicitarea inculpaților de reducere a cuantumului pedepsei, întrucât s-ar altera finalitatea prevăzuta de art. 52 cod penal, in ce privește scopul si funcțiile pedepsei.

Așa fiind, pentru motivele expuse, Curtea urmează ca, in temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b cod proc. pen., să respingă, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații P. F. G. și A. D., deținuți în Penitenciarul Iași, împotriva sentinței penale nr. 585 din 26.02.2013, a Judecătoriei Iași, hotărâre pe care o va menține.

Cu privire la recursul declarat de inculpatul D. M., având in vedere declarația expresa a acestuia prin care si-a retras recursul, instanța urmează ca, in temeiul art. 385 ind. 4 raportat la art. 369 cod proc. pen., sa ia act de manifestarea de voința a acestuia privind retragerea recursului declarat.

În temeiul dispozițiilor art. 385 ind. 16 alin. 2 raportat la art. 381 cod proc. pen., va deduce din pedepsele aplicate fiecăruia dintre inculpații recurenți P. F. G., A. D. și D. M. durata arestării preventive și după data de 26.02.2013 la zi.

Va face aplicarea dispozițiilor art. 192 alin. 2 cod proc. pen., care reglementează plata cheltuielilor judiciare cuvenite statului,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

1. Respinge ca nefondate, recursurile declarate de inculpații P. F. G. și A. D., deținuți în Penitenciarul Iași, împotriva sentinței penale nr. 585 din 26.02.2013, a Judecătoriei Iași, hotărâre pe care o menține.

2. În temeiul art. 385 ind. 4 raportat la art. 369 Cod procedură penală, ia act de declarația inculpatului D. M. de retragere a recursului formulat împotriva aceleiași sentințe penale.

Deduce din pedepsele aplicate fiecăruia dintre inculpații recurenți P. F. G., A. D. și D. M. durata arestării preventive și după data de 26.02.2013 la zi.

Obligă pe fiecare dintre inculpații recurenți P. F. G., A. D. și D. M. să plătească statului câte 500 lei, cheltuieli judiciare, în care s-au inclus și sumele de câte 400 lei, pentru fiecare dintre inculpați, reprezentând onorarii apărători din oficiu ce vor fi avansate, inițial, din fondurile M.J. către Baroul de Avocați Iași.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 09.04.2013.

Președinte, Judecător, Judecător,

M. CenușăDaniela DumitrescuIulia E. C.

Grefier,

E. A.

Red./tehnored. C.I.E.

2 ex./11.04.2013

Judecătoria Iași

– jud. A. S. D.

← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 606/2013. Curtea...		Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 631/2013. Curtea... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 287/2012. Curtea de Apel IAŞI Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 308/2012. Curtea de Apel IAŞI Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 328/2012. Curtea de Apel IAŞI Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 606/2013. Curtea de Apel IAŞI Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 631/2013. Curtea de Apel IAŞI Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 685/2013. Curtea de Apel IAŞI Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 18/2013. Curtea de Apel IAŞI Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 252/2013. Curtea de Apel IAŞI