Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Sentința nr. 448/2014. Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2016

Sentința nr. 448/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 03-07-2014 în dosarul nr. 242/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

C. DE A. IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP

DECIZIE Nr. 242/2014

Ședința publică de la 03 Iulie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE I. E. C.

Grefier C. A.

Pe rol pronunțarea în contestația formulată de condamnatul P. F., în prezent aflat în P. Iași, împotriva sentinței penale nr. 448 din 05.05.2014 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul cu nr._, având ca obiect „sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013”.

Dezbaterile asupra fondului contestației au avut loc în ședința publică din data de 05 iunie 2014 (cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror P. E.), susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea la data de 26 iunie 2014 și, ulterior, la data de 03.07.2014, când:

C. de A.

Deliberând asupra contestației penale de față:

Prin sentința penală nr. 448 din 5 mai 2014 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul cu nr._, s-au hotărât următoarele:

„În baza art. 595 Cod procedură penală și a art. 23 din legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, admite sesizarea formulată de Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului Iași cu privire la persoana privată de libertate P. F., fiul lui F. și L., născut la data de 17 aprilie 1976 în Iași, C.N.P._, domiciliat în Iași, ., ., ., jud. Iași, în prezent aflat în P. Iași.

Repune în individualitatea lor pedepsele principale aplicate condamnatului P. F. prin sentința penală nr. 135/4.03.2011 a Tribunalului Iași, menținută prin decizia penală nr. 114/21.06,2012 a Curții de A. Iași și definitivă prin decizia penală nr. 2318/01.07.2013 a ÎC.C.J.- Secția penală, rezultând următoarele pedepse principale

1. pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „inițierea și constituirea unui grup infracțional organizat”, prev. și ped. de art. 7 din Lg. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a din Codul penal.

În temeiul dispozițiilor art. 6 Cod penal reduce această pedeapsă principală de la 6 ani închisoare la 5 ani închisoare conform dispozițiilor art. 367 aliniatul 1 Cod penal în vigoare .

2. pedeapsa de 11 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „instigare la înșelăciune”, prev. și ped. de art. 25 rap. la art. 215 alin.1, 2, 3, 5 din Codul penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul penal și art. 37 lit. a din Codul penal

În temeiul dispozițiilor art. 6 Cod penal reduce această pedeapsă principală de la 11 ani închisoare la 8 ani închisoare conform dispozițiilor art.228 aliniatul 2 Cod penal cu aplic. art. 35 alin. 1 și 36 aliniatul 1 Cod penal .

3. pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea de „fals în înscrisuri sub semnătură privată”, prev. și ped. de art. 290 cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. a din Codul penal, pedeapsă legală și potrivit noilor dispoziții penale.

4. pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sent. pen. nr. 5806/14.12.2004 a Judecătoriei Iași, modificată prin dec. pen. nr. 125/21.02.2006 a Tribunalului Iași și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 366/03.05.2007 a Curții de A. Iași pedeapsă legală și potrivit noilor dispoziții penale.

În temeiul dispozițiilor art. 39 alin.1 litera b Cod penal, contopește pedepsele executabile reduse cu închisoarea de 8 ani închisoare, de 5 ani închisoare, de 1 an închisoare de la punctele 1 ,2 3, din prezenta sentință, stabilind rezultantă de 10 ani închisoare, pedeapsă la care, în conformitate cu dispozițiile art. 43 aliniatele 1 și 2 Cod penal adaugă pedeapsa de 3 ani închisoare de la punctul 4 din prezenta sentință, stabilind pedeapsa unică rezultantă de executat pentru condamnatul P. F. – pedeapsa de 13 ani închisoare.

Reduce de la 14 la 13 ani închisoare pedeapsa rezultantă aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 135/4.03.2011 a Tribunalului Iași, menținută prin decizia penală nr. 114/21.06,2012 a Curții de A. Iași și definitivă prin decizia penală nr. 2318/01.07.2013 a ÎC.C.J.- Secția penală .

Pedeapsă unică rezultantă de executat pentru condamnatul P. F. – pedeapsa de 13 ani închisoare.

În temeiul dispozițiilor art. 6 aliniatul 6 din Codul penal înlocuiește pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a, b, c Codul penal din 1969 pe o durată de 10 ani aplicată condamnatului P. F. prin sentința penală nr. 135/4.03.2011 a Tribunalului Iași, menținută prin decizia penală nr. 114/21.06,2012 a Curții de A. Iași și definitivă prin decizia penală nr. 2318/01.07.2013 a ÎC.C.J.- Secția penală cu pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 literele a, b, g ( cu referire la funcții de conducere în societăți comerciale ) Cod penal în vigoare adoptat prin legea nr. 286/2009 pe o durată de 5 ani .

În baza art. 65 Cod penal interzice condamnatului P. F. drepturile prev. de art. 66 lit. a, b, g Cod penal, ca pedeapsă accesorie.

Menține stare de deținere a condamnatului P. F. .Scade din durata pedepsei de 13 ani închisoare aplicată condamnatului perioada executată, de la 03.09.2008 la 08.12.2009 și de la 06.09.2013 la zi.

Anulează mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. nr.160/2011 din 1.07.2013 al Tribunalului Iași, urmând ca un nou mandat de executare a pedepsei închisorii să fie emis în baza prezentei sentințe, la rămânerea definitivă a acesteia.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. nr. 135/4.03.2011 a Tribunalului Iași, menținută prin decizia penală nr. 114/21.06,2012 a Curții de A. Iași și definitivă prin decizia penală nr. 2318/01.07.2013 a ÎC.C.J.- Secția penală, care nu contrare prezentei sentințe.

În baza dispozițiilor art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.”

Pentru a se dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:

„Prin sesizarea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 1513 /99/2014, Comisia de aplicarea a legii penale mai favorabile constituită în P. Iași a solicitat aplicarea legii mai favorabile, cu privire la pedeapsa de 14 ani închisoare și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, c pe care o execută condamnatul P. F., deținut în P. Iași, în baza sentinței penale nr. 135/4.03.2011 a Tribunalului Iași, menținută prin decizia penală nr. 114/21.06,2012 a Curții de A. Iași și definitivă prin decizia penală nr. 2318/01.07.2013 a ÎC.C.J.- Secția penală în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.160/2011 din 1.07.2013 .

Apreciază Comisia că se impune reducerea pedepselor principale și complementare pe care le execută P. F. în temeiul dispozițiilor art.4, 6 Cod penal.

S-a arătat că persoana condamnată P. F. execută pedeapsa de 14 ani de închisoare, pentru săvârșirea mai multor infracțiuni și 10 ani interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 aliniatul 1 litera a teza a II-a, b și c Cod penal din 1969-dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul societăților comerciale ca pedeapsă complementară

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 23 alin.6 din Legea 255/2013, modificată prin O.U.G. nr. 116/2013.

Condamnatul nu a depus concluzii scrise .

Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:

Potrivit art. 6 alin. 1 din Codul penal adoptat prin legea nr. 286/2009 Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.

Potrivit al 6 al aceluiași articol, dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau măsurilor de siguranță, acestea se execută în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă.

Potrivit deciziei nr.1 pronunțate în dosarul nr._ /HP/P la data de 14 aprilie 2014, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

„În aplicarea legii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei înainte de . noului Cod penal, pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni, într-o primă etapă se verifică incidența dispozițiilor art. 6 din Codul penal, cu privire la pedepsele individuale.

În a doua etapă, se verifică dacă pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza legii noi, conform art. 39 Cod penal.

În cazul în care pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza art. 39 Cod penal, pedeapsa rezultantă va fi redusă la acest maxim.

În caz contrar, pedeapsa rezultantă va rămâne astfel cum a fost stabilită potrivit legii vechi.”

Potrivit art. 66 din Codul penal în vigoare (1) Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi constă în interzicerea exercitării, pe o perioadă de la unu la 5 ani, a unuia sau mai multora dintre următoarele drepturi:

a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

c) dreptul străinului de a se afla pe teritoriul României;

d) dreptul de a alege;

e) drepturile părintești;

f) dreptul de a fi tutore sau curator;

g) dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii;

h) dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme;

i) dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanță;

j) dreptul de a părăsi teritoriul României;

k) dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public;

l) dreptul de a se afla în anumite localități stabilite de instanță;

m) dreptul de a se afla în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte adunări publice, stabilite de instanță;

n) dreptul de a comunica cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis infracțiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanță, ori de a se apropia de acestea;

o) dreptul de a se apropia de locuința, locul de muncă, școala sau alte locuri unde victima desfășoară activități sociale, în condițiile stabilite de instanța de judecată.

Potrivit art. 4 din legea nr. 187 /2013 pentru punerea în aplicarea a legii nr. 286/2009 privind Codul penal pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă ca urmare a intrării în vigoare a acestei legi.

Examinând aplicabilitatea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor aplicate definitiv, instanța reține instanța urmează să analizeze, în ordinea menționată, următoarele aspecte:

- aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește limitele maxime de pedeapsă;

- aplicare legii mai favorabile în cazul recidivei și concursului de infracțiuni

- aplicare legii mai favorabile în pedepselor complementare aplicate .

În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la limitele de pedeapsă, instanța menționează că aceasta se face într-o singură etapă, urmând a se verifica dacă pedepsele aplicate sub legea veche depășesc maximul special din noua normă de incriminare.

Cu privire la situația pedepselor definitiv aplicate condamnatului:

Condamnatul P. F. este deținut în P. Iași, în executarea pedepsei de 14 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, teza a doua lit. b și c C.p., ca pedeapsă complementară, în executarea mandatului nr.160/2011 din 1.07.2013 emis în executarea sentinței penale nr. 135/4.03.2011 a Tribunalului Iași, menținută prin decizia penală nr. 114/21.06,2012 a Curții de A. Iași și definitivă prin decizia penală nr. 2318/01.07.2013 a ÎC.C.J.- Secția penală.

Prin sentința penală nr. 135/4.03.2011 a Tribunalului Iași, menținută prin decizia penală nr. 114/21.06,2012 a Curții de A. Iași și definitivă prin decizia penală nr. 2318/01.07.2013 a ÎC.C.J.- Secția penală inculpatul P. F. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- „inițierea și constituirea unui grup infracțional organizat”, prev. și ped. de art. 7 din Lg. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a din Codul penal, la pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare și 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II a, lit. b) și c)- dreptul de a ocupa vreo funcție de conducere în cadrul unei societăți comerciale - din Codul penal. ;

- „instigare la înșelăciune”, prev. și ped. de art. 25 rap. la art. 215 alin.1, 2, 3, 5 din Codul penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul penal și art. 37 lit. a din Codul penal, la pedeapsa de 11 ani închisoare și 10 (zece) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, lit. b) și c)- dreptul de a ocupa vreo funcție de conducere în cadrul unei societăți comerciale - din Codul penal, și

- „fals în înscrisuri sub semnătură privată”, prev. și ped. de art. 290 cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. a din Codul penal, la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza disp. art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Codul penal, s-au contopit pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente, menționate mai sus și s-a aplicat inculpatului P. F. pedeapsa cea mai grea de 11 (unsprezece) ani închisoare.

În baza disp. art. 86⁴cu referire la art. 83 din Codul penal s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, ce a fost aplicată prin sent. pen. nr. 5806/14.12.2004 a Judecătoriei Iași, modificată prin dec. pen. nr. 125/21.02.2006 a Tribunalului Iași și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 366/03.05.2007 a Curții de A. Iași și, în consecință, a fost cumulată această pedeapsă de 3 ani închisoare la pedeapsa de 13 ani închisoare stabilită mai sus concursului de infracțiuni, inculpatul urmând a executa pedeapsa finală de 14 (paisprezece) ani închisoare și 10 (zece) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II a, lit. b) și c) - dreptul de a ocupa vreo funcție de conducere în cadrul unei societăți comerciale - din Codul penal.

Analizând această sentință penală, precum și sent. pen. nr. 5806/14.12.2004 a Judecătoriei Iași, modificată prin dec. pen. nr. 125/21.02.2006 a Tribunalului Iași și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 366/03.05.2007 a Curții de A. Iași Tribunalul reține că, în fapt, în prezent, condamnatul P. F. execută pedeapsa rezultantă corespunzătoare pluralității de infracțiuni compus din infracțiunile pentru care a fost condamnat prin sentința nr. 135/4.03.2011 a Tribunalului Iași, toate comise în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a din Codul penal din 1969 și înăuntrul termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sent. pen. nr. 5806/14.12.2004 a Judecătoriei Iași, modificată prin dec. pen. nr. 125/21.02.2006 a Tribunalului Iași și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 366/03.05.2007 a Curții de A. Iași.

- 6 (șase) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „inițierea și constituirea unui grup infracțional organizat”, prev. și ped. de art. 7 din Lg. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a din Codul penal

În prezent această faptă este prevăzută de dispozițiile art.367 alin. 1 Cod penal cu o pedeapsă de la 1 la 5 ani închisoare. Constată instanța că pedeapsa de 6 ani închisoare depășește maximul prevăzut de legea nouă de 5 ani închisoare. )

- 11 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „instigare la înșelăciune”, prev. și ped. de art. 25 rap. la art. 215 alin.1, 2, 3, 5 din Codul penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul penal și art. 37 lit. a din Codul penal.

În prezent această faptă este prevăzută de dispozițiile art.228 aliniatul 2 Cod penal cu aplic. art. 35 alin. 1 și 36 aliniatul 1 Cod penal sancționată cu o pedeapsă de la 1 la 8 ani închisoare (maximul special de 5 ani, majorat cu 3 ani, corespunzător regimului de sancționare a infracțiunii continuate )

(Constată instanța că pedeapsa de 11 ani închisoare depășește maximul prevăzut de legea nouă de 8 ani închisoare . )

- 1 an închisoare pentru infracțiunea de „fals în înscrisuri sub semnătură privată”, prev. și ped. de art. 290 cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. a din Codul penal. În prezent această faptă este prevăzută de dispozițiile art.322 Cod penal sancționată cu o pedeapsă de la 6 luni la 6 ani închisoare (maximul special de 3 ani, majorat cu 3 ani, corespunzător regimului de sancționare a infracțiunii continuate)

Constată instanța că pedeapsa de 1 an închisoare este legală și potrivit noilor dispoziții legale.

Aplicând în mod corespunzător, reducerile pedepselor individuale și aplicând dispozițiile art. 39 Cod penal, Tribunalul reține că pedeapsa rezultantă corespunzătoare concursului de infracțiuni pentru care se aplică pedepsele principale individuale de 5 ani, 8 ani și 1 an de închisoare este de 10 ani închisoare (opt ani la care se adaugă o treime din suma pedepselor de 1 an și de 5 ani închisoare) .

Prin sentința penală nr. 5806/14.12.2004 a Judecătoriei Iași, modificată prin dec. pen. nr. 125/21.02.2006 a Tribunalului Iași și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 366/03.05.2007 a Curții de A. Iași inculpatul P. F. a fost condamnat la două pedepse de 3 ani închisoare fiecare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 aliniatele 2, 3 Cod penal, și respectiv prev. de art. 31 Cod penal rap. la art. 215 alin.4 Cod penal.

În prezent aceste fapte sunt prevăzute de dispozițiile art.228 alin. 1 Cod penal și sancționată cu o pedeapsă maximă de 3 ani închisoare

Constată instanța că pedepsele individuale de 3 ani de închisoare și pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 5806/14.12.2004 a Judecătoriei Iași, modificată prin dec. pen. nr. 125/21.02.2006 a Tribunalului Iași și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 366/03.05.2007 a Curții de A. Iași sunt legale și potrivit noilor dispoziții legale și nu se impune a fi reduse.

În ceea ce privește modalitatea de aplicare a legii penale în cazul infracțiunii continuate, determinarea legii penale mai favorabile se face într-o etapă, prin compararea pedepsei aplicate cu maximul care poate fi aplicat infracțiunii săvârșite în formă continuată conform legii noi și va fi redus, după caz, la acest maxim . Această soluție se aplică chiar dacă în cauza de față, nu ar mai fi îndeplinite potrivit legii noi condițiile infracțiunii continuate, fiind vorba în cauză de mai multe părți vătămate, și ar fi calificată drept concurs compus de mai multe infracțiuni, întrucât art. 6 Cod penal limitează aplicarea legii penale mai favorabile faptelor definitiv judecate la limitele de pedeapsă.

Aplicând legea penală veche în conformitate art. 16 din legea de punerea în aplicare a Codului penal și a art. 86 indice 4 Cod penal din 1969, ori legea penală nouă – art. 43 aliniatul 1, 2 Cod penal care stabilește modalitatea de calcul a pedepsei în cazul recidivei postcondamnatorii, Tribunalul constată că se impune, în ambele cazuri ca pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sent. pen. nr. 5806/14.12.2004 a Judecătoriei Iași, modificată prin dec. pen. nr. 125/21.02.2006 a Tribunalului Iași și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 366/03.05.2007 a Curții de A. Iași, a cărei revocare a fost definitiv dispusă, să fie adăugată la rezultanta stabilită pentru infracțiunile pentru care P. F. a fost condamnat prin sentința penală. nr. 135/4.03.2011 a Tribunalului Iași, menținută prin decizia penală nr. 114/21.06,2012 a Curții de A. Iași și definitivă prin decizia penală nr. 2318/01.07.2013 a ÎC.C.J.- Secția penală

Tribunalul reține că legea penală mai favorabilă condamnatului P. F. este Noul codul penal adoptat prin legea nr. 286/2009 întrucât, aplicând dispozițiile legale prev. de art. 6 Cod penal, reducând pedepsele individuale, rezultanta de la 11 ani la 10 ani închisoare și adăugând pedeapsa de 3 ani închisoare, se ajunge la o pedeapsă rezultantă maximă ce ar putea fi aplicată condamnatului pe baza noii legi de 13 ani închisoare, mai mică decât pedeapsa de 14 ani închisoare pe care el o execută în prezent.

Reține instanța că se impune reducerea acestei pedepse rezultante de 14 ani închisoare, întrucât ea depășește maximul la care se poate ajunge în situația condamnatului P. F. potrivit legii noi.

În ceea ce privește pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, potrivit disp. art.66 alin.1 din Noul Cod penal, aceasta nu poate depăși 5 ani, astfel că instanța trebuie să reducă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a, litera b și c Cod penal, aplicată condamnatului P. F. de la 10 ani la 5 ani, conform dispozițiilor art. 66 alin.1 litera a și b, g din Noul Cod penal

Față de aceste considerente, în baza art. 595 Cod procedură penală și a art. 23 din legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, se va admite sesizarea formulată de Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului Iași cu privire la persoana privată de libertate P. F., în prezent aflat în P. Iași.

Se vor repune în individualitatea lor pedepsele principale aplicate condamnatului P. F. prin sentința penală nr. 135/4.03.2011 a Tribunalului Iași, menținută prin decizia penală nr. 114/21.06,2012 a Curții de A. Iași și definitivă prin decizia penală nr. 2318/01.07.2013 a ÎC.C.J.- Secția penală, rezultând următoarele pedepse principale

În temeiul dispozițiilor art. 6 Cod penal se va reduce această pedeapsă principală de la 6 ani închisoare la 5 ani închisoare conform dispozițiilor art. 367 aliniatul 1 Cod penal în vigoare.

În temeiul dispozițiilor art. 6 Cod penal se va reduce această pedeapsă principală de la 11 ani închisoare la 8 ani închisoare conform dispozițiilor art.228 aliniatul 2 Cod penal cu aplic. art. 35 alin. 1 și 36 aliniatul 1 Cod penal .

În temeiul dispozițiilor art. 39 alin.1 litera b Cod penal, se vor contopi pedepsele executabile reduse cu închisoarea de 8 ani închisoare, de 5 ani închisoare, de 1 an închisoare de la punctele 1 ,2 3, din prezenta sentință, stabilind rezultantă de 10 ani închisoare, pedeapsă la care, în conformitate cu dispozițiile art. 43 aliniatele 1 și 2 Cod penal adaugă pedeapsa de 3 ani închisoare de la punctul 4 din prezenta sentință, stabilind pedeapsa unică rezultantă de executat pentru condamnatul P. F. – pedeapsa de 13 ani închisoare.

Se va reduce de la 14 la 13 ani închisoare pedeapsa rezultantă aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 135/4.03.2011 a Tribunalului Iași, menținută prin decizia penală nr. 114/21.06,2012 a Curții de A. Iași și definitivă prin decizia penală nr. 2318/01.07.2013 a ÎC.C.J.- Secția penală .

În temeiul dispozițiilor art. 6 aliniatul 6 din Codul penal se va înlocui pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a, b, c Codul penal din 1969 pe o durată de 10 ani aplicată condamnatului P. F. prin sentința penală nr. 135/4.03.2011 a Tribunalului Iași, menținută prin decizia penală nr. 114/21.06,2012 a Curții de A. Iași și definitivă prin decizia penală nr. 2318/01.07.2013 a ÎC.C.J.- Secția penală cu pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 literele a, b, g ( cu referire la funcții de conducere în societăți comerciale ) Cod penal în vigoare adoptat prin legea nr. 286/2009 pe o durată de 5 ani .

În baza art. 65 Cod penal se vor interzice condamnatului P. F. drepturile prev. de art. 66 lit. a, b, g Cod penal, ca pedeapsă accesorie.

Se va menține stare de deținere a condamnatului P. F.

Scade din durata pedepsei de 13 ani închisoare aplicată condamnatului perioada executată, de la 03.09.2008 la 08.12.2009 și de la 06.09.2013 la zi.

Se va anula mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. nr.160/2011 din 1.07.2013 al Tribunalului Iași, urmând ca un nou mandat de executare a pedepsei închisorii să fie emis în baza prezentei sentințe, la rămânerea definitivă a acesteia.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. nr. 135/4.03.2011 a Tribunalului Iași, menținută prin decizia penală nr. 114/21.06,2012 a Curții de A. Iași și definitivă prin decizia penală nr. 2318/01.07.2013 a ÎC.C.J.- Secția penală, care nu contrare prezentei sentințe.

În baza dispozițiilor art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.”

Împotriva acestei sentințe penale, condamnatul P. F. a formulat contestație prin care a solicitat casarea sentinței contestat pe care o consideră nelegală, fiind dată cu încălcarea cu dispozițiilor legale.

În motivarea contestației formulate, contestatorul, prin apărătorul său ales, arată că prin sentința pronunțată Tribunalul Iași a făcut o greșită încadrare a pedepselor pentru care inculpatul a fost condamnat, respectiv 11 ani pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune; 1 an închisoare pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată și 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere și constituirea unui grup infracțional organizat.

Susține contestatorul că instanța de fond în mod corect a făcut aplicarea legii penale mai favorabile în ceea ce privește infracțiunea de „ fals în înscrisuri sub semnătură privată” și infracțiunea prev. de art. 7 din Legea39/2003, însă a încadrat greșit infracțiunea de „ instigare la înșelăciune”, instanța reținând în mod greșit art. 228 alin.2 Cod penal, articol care privește infracțiunea de furt din noul Cod penal și nu știe cum a ajuns instanța la concluzia că pedeapsa prev. de art. 228 alin. 2 Cod penal este de la 1 la 8 ani, însă chiar și în cazul infracțiunii de furt – încadrare reținută de instanța de fond -, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani, astfel că pedeapsă principală nu putea fi de 8 ani închisoare .

Instanța trebuia să stabilească o pedeapsă principală fie pentru infracțiunea de înșelăciune, sancționată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani, fie pentru infracțiunea de grup organizat pentru care legea prevede o pedeapsă de 1 la 5 ani, ar fi rezultat o pedeapsă de 5 ani plus 1/3 din adunarea celorlalte două infracțiuni care sunt în concurs, respectiv infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată și infracțiunea de inițierea și constituire a unui grup infracțional organizat, astfel încât pedeapsa rezultantă ar fi trebuit să fie de 7 ani la care să adauge acea pedeapsă de 3 ani cu suspendare întrucât inculpatul a comis faptele pentru care a fost condamnat în stare de recidivă.

Apreciază că pedeapsa totală rezultantă raportat la art. 6 din noul Cod penal ar fi trebuit să fie de 10 ani și nu de 13 ani așa cum a stabilit instanța de fond.

Verificând hotărârea contestată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor invocate, C. constată următoarele:

Politica penală europeană este guvernată de principii care derivă nu numai din tradiția europeană, ci și din principiile consacrate de reglementările naționale. Într-un stat de drept, este vitală prezența principiului legalității în cadrul sistemului legislativ. Pe acest considerent, art.6 alin. (3) din Tratatul de la Lisabona reflectă principiul legalității, împreună cu toate implicațiile sale, în categoria principiilor generale de drept în sensul arătat de tratat. De asemenea, Convenția Europeană a Drepturilor Omului promovează principiul legalității în art.7 prin următorul deziderat: ”Nici o pedeapsă fără lege”.

Potrivit jurisprudenței CEDO este interzisă retroactivarea normelor penale în defavoarea cetățeanului acuzat de comiterea unei fapte penale. Astfel, ținându-se cont și de caracterul previzibil al răspunderii penale, rezultă interzicerea pentru legiuitorul european de a obliga statele membre să recurgă la adoptarea unor norme care să presupună aplicarea retroactivă a legii penale în cadrul procesului de uniformizare a legislației naționale.

Prin excepție, în situația în care normele penale care intră în vigoare după comiterea faptei de către inculpat, dar a căror aplicare produce efecte favorabile pentru acesta, sentința poate fi fundamentată fără a se încălca principiul neretroactivității, ținându-se cont totodată de principiul legii penale mai favorabile, care, deși existent în toate statele membre ale Uniunii Europene, prezintă diferențe privitoare la integrarea sa în ierarhia stabilita la nivelul normativ al fiecărei țări.

Aplicarea obligatorie a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive se bazează pe o situație premisă certă: pedeapsa aplicată este mai grea (ca natură) sau depășește maximul special prevăzut de legea nouă, caz în care trebuie aplicată pedeapsa mai ușoară sau trebuie redusă pedeapsa la maximul special. În orice alte situații, s-ar încălca principiul legalității, prin executarea unei pedepse care nu mai este prevăzută de lege (fie ca natură, fie în ceea ce privește limitele acesteia).

C. Europeană a stabilit, prin jurisprudența sa constantă, că, dacă ulterior comiterii unei infracțiuni, o nouă lege prevede impunerea unei pedepse mai blânde, autorul infracțiunii trebuie să beneficieze de aceasta.

Însăși C. Europeană admite că oricât de clară ar putea fi redactarea unei dispoziții legale, în orice sistem juridic ar fi, inclusiv în dreptul penal, rămâne inevitabil un element de interpretare judiciară, deoarece tot timpul este nevoie să se elucideze punctele îndoielnice și să se realizeze adaptări la schimbările situației. O atare situație a rezultat în urma adoptării noilor coduri cu privire la interpretarea și aplicarea legii penale mai favorabile, inclusive în cazul infracțiunilor definitive judecate. În acest sens, este recunoscut că revine instanței supreme – a cărei menire principală este interpretarea legii și unificarea practicii – să stabilească modul concret de aplicare a normelor ce au dat naștere unor interpretări diferite în rândul instanțelor. De altfel, este solid stabilit în tradiția juridică a statelor părți la Convenție că jurisprudența, ca sursă a dreptului, contribuie în mod necesar la evoluția progresivă a dreptului penal.

Astfel, prin decizia nr. 1/14.04.2014 a ÎCCJ a statuat cu caracter general obligatoriu că "în aplicarea legii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei înainte de . noului Cod penal, pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni, într-o primă etapă se verifică incidența dispozițiilor art. 6 din Codul penal, cu privire la pedepsele individuale. În a doua etapă se verifică dacă pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza legii noi, conform art. 39 din Codul penal. În cazul în care pedeapsa rezultantă, aplicată potrivit legii vechi, depășește maximul la care se poate ajunge în baza art. 39 din Codul penal, pedeapsa rezultantă va fi redusă la acest maxim. În caz contrar, pedeapsa rezultantă va rămâne astfel cum a fost stabilită potrivit legii vechi."

Prin urmare, chiar dacă una dintre pedepsele aplicate pentru concursul de infracțiuni reținut în sarcina condamnatului ar depăși maximul prevăzut de legea nouă pentru acea infracțiune, trebuie verificat dacă rezultanta aplicabilă pentru întreaga pluralitate de infracțiuni reținută depășește maximul legal.

Principiul legalității pedepselor impune ca pedeapsa să aibă susținere legală și după aplicarea ei, nefiind admisă executarea unei pedepse mai mari decât cea prevăzută în legea nouă mai favorabilă

Astfel, din această perspectivă, criteriile de stabilire a legii mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei, au fost reduse la unul singur, și anume: compararea pedepsei aplicate în baza legii în temeiul căreia s-a pronunțat hotărârea definitivă de condamnare cu maximul pedepsei prevăzut în legea nouă, modificarea sancțiunii limitându-se la reducerea ei la maximul prevăzut de legea nouă." (F. Streteanu - Aspecte privind aplicarea în timp a legii penale în condițiile intrării în vigoare a Noului Cod penal în Caiete de D. Penal nr. 3/2013).

Prin urmare, în cazul pedepselor definitive, nu mai interesează criteriile privind condițiile de incriminare ori de tragere la răspundere penală, pentru determinarea legii mai favorabile urmând a fi avut în vedere maximul pedepsei prevăzut în legea nouă și pedeapsa aplicată în baza legii vechi.

S-a reținut în decizia menționată a instanței supreme – aplicată în cauză în mod corespunzător și de instanța de fond - că ”verificând dacă se impune modificarea, potrivit art. 6, a unei sancțiuni definitiv aplicate, comparația se va realiza numai între cuantumul pedepsei aplicate (indiferent de limitele în cadrul cărora, în legea veche, se situa acest cuantum și de raportul lui cu aceste limite) și maximul prevăzut de legea nouă. Reducerea va opera numai când cel dintâi este superior celui de-al doilea, în toate situațiile numai la maximul nou, niciodată la limita inferioară a acestui maxim.

Rezultă așadar că singurul criteriu pe care legiuitorul îl pune la dispoziția judecătorului chemat să aprecieze, în faza de executare, dacă se impune înfrângerea autorității de lucru judecat a unei hotărâri cu privire la felul și cuantumul pedepsei, este acela al "celei mai grele situații la care s-ar putea ajunge, în abstract, potrivit legii noi".

Aplicarea obligatorie a legii mai favorabile pedepselor definitive nu face decât să înlăture surplusul de pedeapsă care depășește maximul prevăzut de legea nouă sau să înlocuiască o pedeapsă mai grea cu alta mai ușoară, legiuitorul prevăzând expres situațiile nou-create prin apariția legii penale noi și modul lor de rezolvare.

Întrucât condamnarea are efecte și după executarea pedepsei, aplicarea obligatorie a legii mai favorabile se impune, nu numai pe motive de consecvență și echitate juridică, ci și ca o consecință a principiului legalității pedepselor, ca partea de pedeapsă, care nu mai are corespondent în legea nouă, chiar dacă a fost executată, să nu mai producă alte consecințe.

Prin urmare, mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile, în cazul pedepselor definitive, este limitat la asigurarea legalității pedepsei aplicate prin hotărârea definitivă de condamnare conform legii penale anterioare, în raport cu legea penală nouă.

Acest mecanism implică eliminarea "plusului" de pedeapsă care avea temei legal în Codul penal anterior, dar care, prin . noului Cod penal, rămâne lipsit de temei legal, asigurându-se astfel legalitatea pedepsei aplicate prin hotărârea definitivă de condamnare, după . legii penale noi, și fiind singura situație în care autoritatea de lucru judecat a unei pedepse definitiv aplicate mai poate fi înfrântă.

În considerentele deciziei instanței supreme se explicitează și mecanismul concret de aplicare a legii penale mai favorabile în cazul faptelor definitiv judecate, pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni care poate conduce la rezultate diferite, după cum urmează:

1. În ipoteza în care se ajunge la concluzia existenței unei egalități între pedepsele aplicate și maximul prevăzut de legea nouă, nu sunt incidente dispozițiile art. 6 din Codul penal și, prin urmare, nu se impune modificarea hotărârii definitive, o eventuală contestație formulată pe acest temei legal urmând a fi respinsă.

2. În ipoteza în care există o diferență între pedepsele aplicate și maximul prevăzut de legea nouă, în sensul că pedeapsa aplicată definitiv conform legii vechi este mai mică decât maximul special prevăzut de legea nouă, judecătorul urmează a constata lipsa de efect a dispozițiilor art. 6 din Codul penal.

Și în această situație o eventuală contestație urmează a fi respinsă.

3. În ipoteza în care există o diferență între pedepsele aplicate și maximul prevăzut de legea nouă, în sensul că pedeapsa aplicată definitiv conform legii vechi este mai mare decât maximul special prevăzut de legea nouă, judecătorul va constata incidența dispozițiilor art. 6 din Codul penal, pedeapsa definitiv aplicată conform legii vechi urmând a fi redusă la acest maxim special.

În această situație, o eventuală contestație trebuie admisă.

Hotărârea definitivă va fi modificată prin reducerea pedepselor stabilite pentru infracțiunile concurente până la maximul special prevăzut de legea nouă, dacă este cazul, după care pedeapsa rezultantă se va stabili potrivit legii noi, conform art. 39 din Codul penal.

Aceste dispoziții au fost constate în mod corect de prima instanță ca fiind incidente în cauză cu privire la situația condamnatului P. F..

Singura eroare a instanței de fond în transpunerea concretă a mecanismului de aplicare a legii mai favorabile, astfel cum a fost explicitat mai sus, îl constituie greșita încadrare juridică dată infracțiunii de înșelăciune, instanța de fond reținând că în prezent această faptă este prevăzută de dispozițiile art.228 aliniatul 2 Cod penal cu aplic. art. 35 alin. 1 și 36 aliniatul 1 Cod penal sancționată cu o pedeapsă de la 1 la 8 ani închisoare (maximul special de 5 ani, majorat cu 3 ani, corespunzător regimului de sancționare a infracțiunii continuate ). Or, dispozițiile art.228 aliniatul 2 Cod penal incriminează infracțiunea de furt simplu, sancționată cu o pedeapsă de la 6 luni la 3 ani închisoare sau amendă, eroare de natură să atragă nelegalitatea hotărârii primei instanțe atât sub aspectul încadrării juridice, cât și al cuantumului de pedeapsă, raportat la încadrarea juridică reținută.

Prin decizia nr. 7 din 26.05.2014 ÎCCJ – completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept - a statuat cu caracter general obligatoriu că ”în aplicarea legii penale mai favorabile, potrivit art. 6 din Codul penal, în cazul infracțiunilor continuate, prin sintagma "maxim special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită" se înțelege maximul special prevăzut de lege pentru infracțiune, fără luarea în considerare a cauzei de majorare a pedepsei prevăzută pentru infracțiunea continuată.”

S-a apreciat că privitor la pedepsele definitive, prin aplicarea legii penale mai favorabile legiuitorul nu a înțeles să repună în discuție criteriile de stabilire și individualizare a sancțiunii, ci numai să înlăture de la executare acea parte din sancțiune care excedează maximului prevăzut de legea nouă, respectiv acea sancțiune mai grea care nu mai este prevăzută de legea nouă. În decizia menționată, se reține că „privitor la pedepsele definitive, prin aplicarea legii penale mai favorabile legiuitorul nu a înțeles să repună în discuție criteriile de stabilire și individualizare a sancțiunii, ci numai să înlăture de la executare acea parte din sancțiune care excedează maximului prevăzut de legea nouă, respectiv acea sancțiune mai grea care nu mai este prevăzută de legea nouă.

Textul art. 6 alin. (1) din Codul penal, reglementând aplicarea legii penale mai favorabile în cazul condamnărilor definitive, arată că, atunci "când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim".

Sintagma "sancțiunea aplicată" are în vedere pedeapsa în executarea căreia se află persoana condamnată, pedeapsă unică sau rezultantă.

Prin expresia "maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită" se va înțelege pedeapsa prevăzută de lege, adică limita superioară menționată în norma de incriminare nouă care prevede aceeași infracțiune, săvârșită sub imperiul legii penale vechi și cu privire la care există o hotărâre definitivă de condamnare.

Sintagma "pedeapsă prevăzută de lege" este definită în mod explicit în art. 187 din Codul penal ca fiind pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită, în forma ei consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.

Or, forma continuată a infracțiunii (unitate legală de infracțiune) este, conform legii noi [art. 36 alin. (1) din Codul penal], ca, de altfel, și potrivit legii vechi (art. 42 din Codul penal anterior), o cauză de majorare (agravare) facultativă a pedepsei.

Așadar, "maximul special al pedepsei" rămâne a fi cel menționat în textul din legea nouă care incriminează fapta săvârșită, fără luarea în considerare a sporului facultativ.

Având în vedere că decizia instanței supreme a fost adoptată după pronunțarea hotărârii primei instanțe și la o distanță apreciabilă de timp de la momentul intrării în vigoare a noilor coduri, instanța de control judiciar urmează ca, în calea de atac a persoanei condamnate, să transpună dispozițiile obligatorii statuate prin decizia nr. 7 din 26.05.2014 ÎCCJ la speța concretă supusă analizei de față.

Totodată, instanța de control trebuie să remarce lipsa de preocupare și diligență a instanței supreme – al cărei rol principal constă tocmai în interpretarea unor chestiuni de drept și în unificarea practicii – de a stabili imediat după . noilor dispoziții modul de interpretare și aplicare a legii mai favorabile în cazul pedepselor definitive, fiind evident domeniul cu impact imediat, a generat în practică situații contradictorii. Mai mult, noile dispoziții au prevăzut, prin art. 475 și următoarele cod proc. pen. – sesizarea Î.C.C.J în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept -, și instrumente la dispoziția Înaltei Curți de a se pronunța de îndată cu privire la dezlegarea unor aspecte de drept. O atare pasivitate a instanței supreme a fost condamnată în termeni categorici de C. Europeană în cauza B. ( în cauza menționată, este de remarcat concluzia la care a ajuns instanța europeană, reținând că „rolul unei instanțe supreme este tocmai să regleze contradicțiile de jurisprudență).

Aplicând în cauză mecanismul stabilit prin deciziile instanței supreme, mai sus redate, în cazul pedepselor definitive aplicate persoanei condamnate P. F. trebuia procedat după cum urmează:

1. în prima etapă se impunea reducerea pedepselor care au fost identificate ca depășind maximul prevăzut de legea nouă, astfel:

- de 6 (șase) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de „inițierea și constituirea unui grup infracțional organizat”, prev. și ped. de art. 7 din Lg. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a din Codul penal din 1968, la 5 ani închisoare conform dispozițiilor art. 367 aliniatul 1 Cod penal, astfel cum în mod corect a procedat și prima instanță;

- de 11 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de „instigare la înșelăciune”, prev. și ped. de art. 25 rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 din Codul penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Codul penal și art. 37 lit. a Codul penal din 1969, la 5 (cinci) ani închisoare, conform art. 47 rap. la art. 244 alin. 1 și 2 cod pen, cu aplicarea art. 35 alin. 1 și 36 aliniatul 1 Cod penal.

- de la 10 ani penal pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a -II- „a”, „b”, „c” Cod penal din 1968, la 5 (cinci) interzicerea drepturilor prev. de art. 66 literele a, b, g ( cu referire la funcții de conducere în societăți comerciale ) Cod penal, astfel cum a procedat prima instanță.

2. în cea de-a doua etapă, se va proceda la stabilirea pedepsei rezultante potrivit legii noi, conform art. 39 din Codul penal, cum corect s-a procedat în cauză.

Însă, în urma contopirii, în baza art. 39 cod penal, conform noilor limite de pedeapsă stabilite pentru infracțiunea de instigare la înșelăciune, rezultat o pedeapsă de executat pentru persoana condamnată rezultantă de 7 ani închisoare, pedeapsă la care, în conformitate cu dispozițiile art. 43 aliniatele 1 și 2 Cod penal, se adaugă pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 5806/14.12.2004 a Judecătoriei Iași, modificată prin dec. pen. nr. 125/21.02.2006 a Tribunalului Iași și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 366/03.05.2007 a Curții de A. Iași, stabilind pedeapsa unică rezultantă de executat pentru condamnatul P. F. – pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 literele a, b, g ( cu referire la funcții de conducere în societăți comerciale ) Cod penal.

Rezultă așadar că pedeapsa rezultantă în urma aplicării mecanismului privind legea mai favorabilă este mult mai mică decât pedeapsa de 14 ani închisoare și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, c pe care o execută condamnatul P. F., deținut în P. Iași, în baza sentinței penale nr. 135/4.03.2011 a Tribunalului Iași, menținută prin decizia penală nr. 114/21.06,2012 a Curții de A. Iași și definitivă prin decizia penală nr. 2318/01.07.2013 a ÎC.C.J.- Secția penală în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.160/2011 din 1.07.2013.

Totodată, luând în considerare faptul că instanța este datoare să dea eficiență unui principiu de rang mai înalt – european – cel al neagravării situației în propria cale de atac, instanța de fond urmează să facă aplicarea dispozițiilor deciziei nr. 7 din 26.05.2014 ÎCCJ – completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept - prin care s-a statuat cu caracter general obligatoriu că ”în aplicarea legii penale mai favorabile, potrivit art. 6 din Codul penal, în cazul infracțiunilor continuate, prin sintagma "maxim special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită" se înțelege maximul special prevăzut de lege pentru infracțiune, fără luarea în considerare a cauzei de majorare a pedepsei prevăzută pentru infracțiunea continuată.”

Așa fiind, în considerarea celor de mai sus, instanța de control judiciar urmează ca în temeiul dispozițiilor art. 6 Cod penal să reducă pedeapsa de 11 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „instigare la înșelăciune”, prev. și ped. de art. 25 rap. la art. 215 alin.1, 2, 3, 5 din Codul penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Codul penal și art. 37 lit. a Codul penal din 1969 la 5 (cinci) ani închisoare, conform art. 47 rap. la art. 244 alin. 1 și 2 cod pen, cu aplicarea art. 35 alin. 1 și 36 aliniatul 1 Cod penal.

Art. 6 alin. 1 Cod penal prevede că atunci când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, dacă sancțiunea aplicată depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.

În consecință, pentru argumentele expuse pe larg, instanța de control judiciar urmează ca în temeiul art. 599 Cod procedură penală să admită contestația formulată de contestatorul P. F., în prezent aflat în P. Iași, împotriva sentinței penale nr. 448 din 05.05.2014 pronunțată de Tribunalul Iași, pe care o desființa, în parte.

În rejudecare va proceda conform dispozitivului.

Va deduce din durata pedepsei de 10 ani închisoare aplicată condamnatului perioada executată, de la 03.09.2008 la 08.12.2009 și de la 06.09.2013 la zi.

Va fi menținută anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. nr.160/2011 din 1.07.2013 al Tribunalului Iași și va dispune emiterea unui nou mandat conform prezentei decizii.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale contestate.

În baza dispozițiilor art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

Pentru aceste motive,

În numele legii

Decide:

Admite contestația formulată de P. F., fiul lui F. și L., născut la data de 17 aprilie 1976 în Iași, C.N.P._, domiciliat în Iași, ., ., ., jud. Iași, în prezent aflat în P. Iași, împotriva sentinței penale nr. 448 din 05.05.2014 pronunțată de Tribunalul Iași, pe care o desființează, în parte.

Rejudecând:

Descontopește pedeapsa rezultantă de executat de 13 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 literele a, b, g ( cu referire la funcții de conducere în societăți comerciale ) Cod penal, stabilită condamnatului P. F. prin sentința penală contestată, în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor:

1. pedeapsa de 5 ani închisoare prev. de art. 367 aliniatul 1 Cod penal;

2. pedeapsa de 8 ani închisoare prev. de art. 228 aliniatul 2 Cod penal cu aplic. art. 35 alin. 1 și 36 aliniatul 1 Cod penal;

3. pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea de „fals în înscrisuri sub semnătură privată”, prev. și ped. de art. 290 cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. a Codul penal din 1969, pedeapsă legală și potrivit noilor dispoziții penale.

4. pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința pen. nr. 5806/14.12.2004 a Judecătoriei Iași, modificată prin dec. pen. nr. 125/21.02.2006 a Tribunalului Iași și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 366/03.05.2007 a Curții de A. Iași, pedeapsă legală și potrivit noilor dispoziții penale.

Înlătură dispoziția privind reducerea, în temeiul dispozițiilor art. 6 Cod penal, a pedepsei principale de la 11 ani închisoare la 8 ani închisoare conform dispozițiilor art.228 aliniatul 2 Cod penal cu aplic. art. 35 alin. 1 și 36 aliniatul 1 Cod penal.

5. În temeiul dispozițiilor art. 6 Cod penal reduce pedeapsa de 11 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „instigare la înșelăciune”, prev. și ped. de art. 25 rap. la art. 215 alin.1, 2, 3, 5 din Codul penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Codul penal și art. 37 lit. a Codul penal din 1969 la 5 (cinci) ani închisoare, conform art. 47 rap. la art. 244 alin. 1 și 2 cod pen, cu aplicarea art. 35 alin. 1 și 36 aliniatul 1 Cod penal.

Înlătură din sentința penală contestată dispozițiile privind:

a) contopirea, în temeiul dispozițiilor art. 39 alin.1 litera b Cod penal, a pedepselor executabile reduse;

b) stabilirea rezultantei de 10 ani închisoare;

c) dispozițiile art. 43 aliniatele 1 și 2 Cod penal privind adăugarea pedeapsa de 3 ani închisoare de la punctul 4 din sentință;

d) stabilirea pedepsei unice rezultante de executat pentru condamnatul P. F. – pedeapsa de 13 ani închisoare;

e) reducerea de la 14 la 13 ani închisoare a pedepsei rezultante aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 135/4.03.2011 a Tribunalului Iași, menținută prin decizia penală nr. 114/21.06.2012 a Curții de A. Iași și definitivă prin decizia penală nr. 2318/01.07.2013 a ÎC.C.J.- Secția penală .

f) stabilirea pedepsei unice rezultante de executat pentru condamnatul P. F. de 13 ani închisoare.

În temeiul dispozițiilor art. 39 alin.1 litera b Cod penal, contopește pedepsele executabile de la punctele 1, 3 și 5 din prezenta decizie – respectiv pedepsele de 5 ani închisoare, 1 an închisoare și 5 ani închisoare, stabilind rezultantă de 7 ani închisoare, pedeapsă la care, în conformitate cu dispozițiile art. 43 aliniatele 1 și 2 Cod penal, adaugă pedeapsa de 3 ani închisoare de la punctul 4 din prezenta decizie, stabilind pedeapsa unică rezultantă de executat pentru condamnatul P. F. – pedeapsa de 10 ani închisoare.

Reduce de la 14 la 10 ani închisoare pedeapsa rezultantă aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 135/4.03.2011 a Tribunalului Iași, menținută prin decizia penală nr. 114/21.06.2012 a Curții de A. Iași și definitivă prin decizia penală nr. 2318/01.07.2013 a ÎC.C.J.- Secția penală .

Pedeapsă unică rezultantă de executat pentru condamnatul P. F. – pedeapsa de 10 ani închisoare.

Înlătură dispoziția privind deducerea din durata pedepsei de 13 ani închisoare aplicată condamnatului perioada executată, de la 03.09.2008 la 08.12.2009 și de la 06.09.2013 la zi; precum și mențiunea privind emiterea unui nou mandat conform sentinței penale constatate.

Deduce din durata pedepsei de 10 ani închisoare aplicată condamnatului perioada executată, de la 03.09.2008 la 08.12.2009 și de la 06.09.2013 la zi.

Menține dispoziția privind anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. nr. 160/2011 din 1.07.2013 al Tribunalului Iași și dispune emiterea unui nou mandat conform prezentei decizii.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale contestate.

Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 100 lei, va fi avansat din fondurile M.J.

În baza dispozițiilor art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 03.07.2014.

Președinte,

I. E. C.

Grefier,

C. A.

Red. I.E.C.

Tehnored. I.E.C.

2 ex/01.08.2014

Tribunalul Iași:

Jud. O. C. A.

← Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Hotărâre din 26-06-2014,...		Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Sentința nr. 140/2014. Curtea... →

Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Sentința nr. 448/2014. Curtea de Apel IAŞI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Sentința nr. 448/2014. Curtea de Apel IAŞI