Trafic de minori. Legea 678/2001, art. 13. Sentința nr. 32/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 32/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 16-05-2013 în dosarul nr. 83/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 83/2013
Ședința publică de la 16 Mai 2013
Completul compus din:
Președinte: D. A.
Judecător: E. S.
Grefier: L. A.
S-a luat în examinare apelul declarat de inculpatul B. S. S. împotriva sentinței penale nr.32 din data de 13.02.2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, având ca obiect - traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13), parte civilă fiind T. E. C. și reprezentanți legali ai acesteia, T. G. și T. L..
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 9 mai 2013, cu participarea, la acea dată, din partea Ministerului Public – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Iași a domnului procuror V. A., când instanța din lipsă de timp pentru deliberare, în baza art.306 Cod procedură penală, a dispus amânarea pronunțării cauzei pentru astăzi.
CURTEA DE APEL,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 32 din 13 februarie 2013 a Tribunalului V., s-a hotărât:
„Condamnă pe inculpatul B. S. S., fiul lui V. și al L., ns. la data de 5.03.1990, în mun.Iași, jud. Iași,CNP_ domiciliat în V., .,., ., cetățean roman, absolvent de studii medii, ocupație-conducător auto, necăsătorit,fără copii minori, fără antecedente penale, la pedeapsa de 3(trei) ani și 8(opt) luni închisoare si 2(doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit.a teza aII-a, lit.b Cod penal,după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13al.1,2 din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 320ind.1al.7Cpp, cu aplic art. 74al.1lit.a) Cod penal coroborat cu art. 76 al.1 lit.c Cod penal .
Pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 al.1 lit. a) teza a II-a si b) Cod penal, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În temeiul prevederilor art. 14 Cpp raportat la art. 346 Cpp coroborat cu art.1349 din Noul cod civil admite, în parte, acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de către partea civilă T. C. E., domiciliată în satul Bălteni Deal, ., fără forme legale în mun. V., .,.,., în contradictoriu cu inculpatul B. S. S., domiciliat în V., .,., ., si, în consecință, dispune obligarea inculpatului la plata către această parte civilă a sumei de 1.000 lei cu titlu de daune morale.
Respinge pretențiile formulată în cadrul procesului penal de către partea civilă T. C. E., constând în obligarea inculpatului la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de daune materiale.
În temeiul prevederilor art. 19 al.1 din Legea nr. 678 din 2001 coroborate cu prevederile art. 118 al.1 lit.e C.p., confiscă, în folosul statului, de la inculpatul B. S. S., suma de 350 lei, sumă de bani dobândită în urma săvârșirii infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 al.1,2 din Legea nr. 678/2001.
În baza art. 189 si art. 191 Cod de procedură penală, obligă pe inculpatul B. S. S. la plata către stat a sumei de 1950 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 375 lei, compusă din sumele de 100 lei, reprezentând 50% din onorariu apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în faza de judecată, 200 lei, reprezentând onorariul din oficiu pentru partea vătămată în cursul urmăririi penale și 75 lei, reprezentând 50% din onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru partea vătămată în cursul judecății se avansează din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.”
***
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
„Inculpatul B. S. S., zis „V.”, are actualmente vârsta de 23 ani, locuiește în municipiul V., iar în prezent lucrează, ca si conducător auto, în cadrul unei societăți comerciale.
În vara anului 2011 inculpatul B. S. S. a cunoscut-o pe minora T. E. C., în vârstă atunci de 15 ani, aceasta fiind elevă la Liceul E. R. din municipiul V..
Partea vătămată T. E. C. locuiește în .. V. la locuința bunicilor materni, părinții fiind plecați în Franța cu scopul de a-și găsi un loc de muncă. Minora locuia pe perioada studiilor în mun. V. într-un imobil aparținând unei rude.
În vara anului 2011, la scurt timp după ce l-a cunoscut pe inculpatul B. S. S., victima T. E. C. a început o relație de prietenie, mai apropiată cu acesta.
Începând cu luna septembrie 2011, inculpatul a început să-i facă cunoștință cu diferiți prieteni de-ai săi și chiar să o ducă la petreceri, unde o determina să întrețină relații intime cu tinerii care se aflau acolo.
Astfel, prima dată când a determinat-o pe minora T. E. C. să întrețină relații intime cu alte persoane, a fost în luna septembrie 2011, când cei doi s-au deplasat în zona pădurii P. din apropierea municipiului V.. Învinuitul a determinat-o prin amenințare pe minoră să întrețină relații intime cu un amic de-al său cu numele de „S.”. Minora a relatat că „ De frica lui S. și datorită faptului că eram într-un loc îndepărtat, am fost nevoită să accept acest lucru.”(f.16 ) Așa cum declara minora T. E. C., din acel moment, inculpatul a început să o exploateze sexual, în sensul că recruta clienți, o transporta în anumite locații și o obliga să întrețină relații intime cu aceștia contra unor sume de bani cuprinse între 50-100 lei.
Inculpatul B. S. S. își recruta clienții dintre prietenii săi cărora le propunea să întrețină relații intime cu minora T. E. C., și era cel care de multe ori o transporta pe aceasta cu mașina proprietate personală în locațiile unde minora era exploatată sexual. Erau situații când inculpatul apela la serviciile unor taximetriști pentru a o transporta pe minoră la locuințele clienților. Au fost identificați martorii S. R. și M. A. V. care au declarat cu ocazia audierii că inculpatul B. S. S. zis „V.” îi contacta pentru a o transporta pe el și pe minora recunoscută ca fiind T. E. C., la anumite locații. Ulterior tot inculpatul a fost cel care le-a propus celor doi martori să întrețină relații intime cu minora în schimbul c/v curselor efectuate.
Astfel, martorul S. R. a relatat că inculpatul i-a povestit că “are o tânără pe nume E.”, care întreține relații sexuale în folosul său. Același martor a relatat că, la cererea inculpatului, l-a transportat pe acesta, precum si pe victima T. E. C. în diferite locuri, unde victima întreținea relații sexuale si, de fiecare dată, inculpatul rămânea în fața scării sau a blocului unde locuia clientul, iar victima urca în apartament.
Pentru a avea un control asupra victimei și a fi sigur că nu refuză să întrețină relații intime cu clienții, inculpatul B. Siviu S. îi procura minorei substanțe halocinogene. În acest sens minora T. E. C. a relatat că nu primea nici o sumă de bani din cele pe care le plăteau clienții, iar inculpatul îi dădea să fumeze țigări cu substanțe etnobotanice(fila 19).
De altfel, si martorul D. I. a relatat faptul că partea vătămată T. E. C. părea a fi sub influența drogurilor în una dintre împrejurările în care a întâlnit-o(fila 47-verso, dosar de urmărire penală).
În cazul în care minora T. E. C. refuza să practice prostituția în folosul său, inculpatul B. S. S. îi adresa amenințări dar îi și aplica violențe fizice, relevată în acest sens fiind declarația martorului D. I.. Fără nici un fel de dubiu, s-a stabilit din ansamblul probelor ( declarația victimei coroborată cu declarațiile martorilor) că, persoana care recruta clienți stabilea prețurile pentru un raport intim și beneficia de sumele de bani ca urmare a practicării prostituției de către minoră, era inculpatul B. S. S..
În cursul urmăririi penale au fost identificați o parte dintre clienții cu care minora a fost obligată de către inculpat să întrețină relații intime, iar cu ocazia conducerii în teren, minora a indicat locațiile unde au avut loc raporturile sexuale. Martorii au confirmat de asemenea faptul că minora era supravegheată mereu de către inculpat, iar sumele de bani erau plătite către acesta din urmă.
În acest sens martorul M. S. I. a declarat faptul că în perioada noiembrie - decembrie 2011, inculpatul i-a sus că “are o tânără” pe care i-o poate oferi pentru a întreține relații intime pentru suma de 50 lei. Același martor a relatat faptul că tot timpul cât avea raporturi intime cu victima, inculpatul a rămas în fața autoturismului parcat în fața locuinței și”părea că Vasia era cel care o dirijează iar tânăra era cea care executa cele trasate de Vasia.” Martorul a spus, de asemenea, că pentru relațiile sexuale întreținute cu victima i-a plătit inculpatului suma de 50 lei.
La rândul său, martorul D. I. a confirmat faptul că victima era obligată să practice prostituția în folosul inculpatului. Astfel, acest martor a relatat că după o primă întâlnire cu victima a apelat-o personal pe aceasta, căreia i-a propus să se întâlnească cu el, victima fiind de acord. Același martor a relatat că, în momentul în care minora T. E. C. s-a apropiat de el, din spatele ei a apărut inculpatul care, a început să o lovească, să o scuipe, târând-o până la autoturismul său, în interiorul căruia, după blocarea ușilor, a lovit-o în continuare. Ulterior, inculpatul i-a reproșat faptul că a luat legătura cu partea civilă T. E. C., fără știrea sa, cerându-i să nu o mai contacteze(fila 48 dosar de urmărire penală).Același martor a relatat faptul că a auzit că inculpatul percepea pentru prestațiile sexuale ale victimei sume între 50-100 lei de la necunoscuți si 30 de lei de la prieteni.
Declarația martorului din care rezultă teama minorei față de inculpat și faptul că aceasta era obligată să practice prostituția în folosul acestuia rezultă și din declarația martorelor L. M., F. A. M., B. A. M.,C. E. care au relatat că în perioada cât victima avea o relație cu inculpatul,pleca de la cursurile școlare atunci când acesta o contacta telefonic.
În cursul urmăririi penale, au fost identificați o parte din clienții cu care minora a fost obligată de către inculpat să întrețină relații intime, în speță numiții D. I., M. S. I., S. R., M. A. V. și D. C..Cu ocazia conducerii în teren minora T. E. C., a identificat și indicat locațiile în care a fost transportată de către inculpate și unde a fost obligată să întrețină relații intime cu clienții.
Minora T. E. C. a declarat că inculpatul era cel care o transporta și o conducea în locațiile unde trebuia să practice prostituția, relatând, printre altele, că inculpatul a consu-o de 3(trei) sau 4(patru) ori la un . din V., la un apartament unde locuia un tânăr de aproximativ 30 ani, cu care a întreținut relații sexuale(fila 17 dosar de urmărire penală).
În luna decembrie 2011 victima T. E. C. a conștientizat situația în care se afla, fapt pentru care a încetat să se mai întâlnească cu B. S. S. și a evitat contactul cu acesta.
Inculpatul B. S. S., realizând că întreruperea legăturilor cu minora T. E. C. l-ar lipsi de orice sursă de venit, în perioada ce a urmat după luna decembrie 2011, dată la care a încetat activitatea infracțională, acesta, a început să o urmărească pe victimă atât la școală cât și pe stradă, i-a adresat amenințări și chiar într-una din întâlniri acesta a bruscat-o în prezența martorelor F. A. M. și B. A.-M..
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 63 Cod procedură penală care stipulează că „probele nu au valoare prestabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării adevărului”, precum și dispozițiile art. 75 Cod procedură penală conform cărora ”declarațiile părții vătămate… făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză”.
Instanța de judecată a coroborat declarațiile inculpatului B. S. S., care în fața instanței de judecată a recunoscut în integralitate fapta reținută în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței, cu declarațiile părții vătămate T. E. C., date atât în cursul urmăririi penale (filele 10-23), cu declarațiile martorilor F. A. M.( filele 35-37), B. A. M.(filele 38-40), C. E.(filele 41-43), I. M.(filele 44-45), D. I.(filele 47-49), M. S. I.(filele 62-63), S. R.(filele 72-73), M. A. V.(filele 78-79), D. C.(filele 84-85), având în vedere mențiunile procesele verbale de recunoaștere după fotografie, dar si ale procesului verbal de conducere în teren, precum și luând în considerare înscrisurile depuse la dosarul de urmărire penală.
Inculpatul B. S. S. a fost audiat în cursul urmăririi penale, nerecunoscând săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa. După trimiterea sa în judecată, inculpatul a recunoscut în integralitate fapta reținută în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței, solicitând să fie judecat potrivit procedurii simplificate prev. de art. 320ind.1Cod procedură penală.
În drept, fapta inculpatului B. S. S., de a recruta, de a transportat în diferite locuri situate cu precădere pe raza mun. V., dar si pe raza județului V. și de a exploata sexual, prin întrebuințarea de violențe, dar si profitând de starea de minoritate a victimei, care nu se afla sub supravegherea directă a părinților săi, care sunt plecați în străinătate, în perioada septembrie –decembrie 2011, pe victima minoră T. E. C. întrunește elementele constitutive al infracțiunii de trafic de minori prev de art.13 al.1,2 din Legea 678/2001.
Sub aspectul laturii subiective, se reține că atitudinea subiectivă a inculpatului B. S. S. față de fapta săvârșită și urmările acesteia se caracterizează prin intenție directă, ceea ce presupune că inculpatul a acționat cu intenție directă, cunoscând că partea vătămată T. E. C. nu împlinise încă vârsta de 18 ani si urmărind exploatarea sexuală a acesteia.
Inculpatul B. S. S., are vârsta de 23 ani, este absolvent a 12 clase, este necăsătorit, nu are antecedente penale, actualmente fiind angajat ca si conducător auto în cadrul unei societăți comerciale.
În prezenta cauză inculpatul nu a recunoscut în cursul urmăririi penale săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, revenind asupra acestei poziții procesuale după trimiterea sa în judecată, când a recunoscut în integralitate fapta reținută în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței în cadrul procedurii reglementate de prevederile art. 320 ind.1 Cod procedură penală.
Săvârșirea faptei și vinovăția inculpatului fiind pe deplin dovedite, instanța va aplica acestuia o pedeapsă cu închisoarea pentru infracțiunea comisă, în limitele prevăzute de textul incriminator.
La individualizarea pedepsei, care urmează a fi aplicată, instanța va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal și anume dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele pedepsei prevăzute de art. 13al.1,2 din Legea nr. 678/2001, reduse ca urmare a aplicării prevederilor art. 320 ind.1al.7 Cod procedură penală, (închisoarea de la 4 ani si 8 luni la 12 aniși interzicerea unor drepturi,), împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, gradul concret de pericol social al acesteia, persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Gradul de pericol social al faptei săvârșite rezultă din modul si mijlocele de săvârșire a infracțiunii, inculpatul B. S. S., recrutând-o, transportând-o si exploatând-o sexual pe victima minoră T. E. C., prin întrebuințarea de violențe, dar si oferindu-i acesteia spre consum tigări care aveau efecte halucinogene asupra victimei, de împrejurările concrete în care a fost comisă, scopul urmărit, urmarea produsă, așa cum au fost acestea prezentate anterior si din persoana si conduita inculpatului B. S. S., care nu a recunoscut în cursul urmăririi penale săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa.
Demn de remarcat, sub aspectul urmărilor produse prin infracțiunea comisă de către inculpat, este și faptul că, așa cum reiese din raportul de evaluare psihologică depus la dosarul de urmărire penală, victima T. E. C. întrunește majoritatea trăsăturilor psiho-emoționale caracteristice victimelor traficului în scopul exploatării sexuale (rușine, neajutorare, stres ridicat, furie, depresie, insomnie, coșmaruri, izolare socială, sentimente de insecuritate, gânduri recurente, dificultăți de concentrare,scădere în performanța academică).
Mai mult, psihologul care a efectuat evaluarea, a recomandat includerea victimei într-un program terapeutic, în vederea stabilirii echilibrului psiho-emoțional, raportat la trăirile depresive si anxioase ale victimei, mai ales raporta la ideația suicidară remarcată la aceasta.
Din examinarea textului de lege invocat rezultă că aceste criterii sunt obligatorii și trebuie avute în vedere în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei.
Pe de altă parte, art. 52 Cod penal prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Raportat acestei prevederi s-a reținut că un rol primordial în aprecierea stabilirii și aplicării pedepsei, îl are pericolul social al faptei, sens în care valorile ocrotite de legea penală prin incriminarea faptelor trebuie evidențiate atât pentru restabilirea ordinii de drept, cât și pentru reeducarea inculpatului.
Pentru ca pedeapsa să-și realizeze funcțiile și scopul, definite de legiuitor în cuprinsul art. 52 Cod penal, aceasta trebuie să corespundă, sub aspectul duratei și naturii sale, gravității faptelor comise, potențialului de pericol social pe care, în mod real, îl prezintă persoana inculpaților.
Instanța va reține în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 al.1 lit.a Cod penal și anume faptul că acesta, după cum rezultă din copia de pe fișa de pe cazierul judiciar al inculpatei, dar si din caracterizările depuse la dosarul cauzei, acesta a avut o conduită bună în familie si în societate înainte de săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa prin prezentul rechizitoriu și, pe cale de consecință, va face aplicarea art. 76 lit.c Cod penal și va coborî pedeapsa pe care o va aplica în limitele permise de acest text de lege.
Având însă în vedere cele expuse mai sus, instanța apreciază că în ceea ce-l privește pe inculpatul B. S. S. o pedeapsa de 3(trei) ani si 8(opt) luni închisoare si 2(doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art.64lit.a teza aII-a, lit.b pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. art. 13al.1,2 din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 74al.1lit.a Cod penal coroborat cu art. 76al.1 lit.c Cod penal, cu executare în regim de detenție sunt de este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 Cod penal, adică cel preventiv si cel educativ.
Raportat la cauza Hirst contra Marii Britanii și în baza prevederilor art. 71 Cod penal privind pedeapsa accesorie, va interzice inculpatului pe durata executării pedepsei aplicate exercitarea dreptului prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și anume dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective, precum și a dreptului prevăzut la litera b) acela de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, față de soluția de condamnare instanța considerându-l nedemn de exercitarea acestor drepturi.
Pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a si b) Cod penal, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.
În temeiul prevederilor art. 19 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea si combaterea traficului de persoane coroborat cu prevederile art. 118al.1lit.e Cod penal, va confisca de la inculpatul B. S. S. suma de 350 lei, sumă cu privire la care s-a stabilit cu certitudine pe baza depozițiilor părtii vătămate T. E. C. si ale martorilor mai sus arătați a fost dobândită de către inculpat în urma săvârșirii infracțiunii de trafic de minori.
Sub aspectul laturii civile, tribunalul constată că partea vătămată minoră T. E. C. A. s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal, la termenul de judecată din data de 30.01.2013, cu suma de 1.000 lei daune morale, reprezentând prejudiciul moral suferit ca urmare a faptei ilicite a inculpatului B. S. S. si cu suma de 5.000 lei, cu titlu de daune materiale, constând în sumele de bani încasate de către inculpate de la diferitele persoane de sex masculin, ca si contravaloare a relațiilor intime pe care le-a întreținut cu aceasta.
Potrivit, dispozițiilor art. 14 alin.3 cod procedură penală, repararea pagubei se face în modalitățile prevăzute de lit.a și b „potrivit legii civile „ ceea ce înseamnă că legea penală trimite atât la dispozițiile civile de drept materiale care reglementează răspunderea civilă delictuală, și anume art.998-1003 din Codul civil, cât și la cele de drept procesual civil, derogările în materie penală rezultate din alăturarea acțiunii civile, acțiunii penale fiind expres reglementate în Codul de procedură penală.
Rezultă deci, că temeiul răspunderii civile a inculpatului pentru prejudiciile cauzate în urma săvârșirii infracțiunii îl constituie temeiul general al răspunderii civile delictuale, astfel cum este reglementat în art.998 Cod civil, care prevede că „orice faptă a omului,care cauzează altuia un prejudiciu,obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat,a-l repara „ și în art.999 din același cod prevede că “omul este responsabil nu numai de prejudicial ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența și prin imprudența sa “.
Cerințele legii impun ca persoana care a săvârșit o faptă ilicită să repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din săvârșirea acesteia, indiferent de caracterul lor, ceea ce rezultă din însăși conținutul art.998 Cod civil, care folosește termen general de “ prejudiciu” fără a distinge în raport cu caracterul material sau morale al acestuia, aceasta însemnând că trebuie reparate atât prejudiciile materiale, cât și cele morale, cauzate prin orice fapte ilicite, deci implicit și a celor cu caracter penal.
Astfel, latura civilă într-o cauză penală este guvernată de principiul “ actori incumbit probatio” expres prevăzut de legiuitor prin dispozițiile art.1169 Cod civil, respectiv cel care face o propunere înaintea judecății este obligat a o dovedi.
Partea vătămată T. E. C. s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 1.000 lei daune morale, reprezentând prejudiciul moral suferit ca urmare a faptei ilicite a inculpatului B. S. S. si cu suma de 5.000 lei, cu titlu de daune materiale, constând în sumele de bani încasate de către inculpate de la diferitele persoane de sex masculin, ca si contravaloare a relațiilor intime pe care le-a întreținut cu aceasta.
În atare condiții, cum suma de 5.000 lei solicitată de către partea civilă T. E. C. cu titlu de daune materiale, constă tocmai în sumele de bani obținute de acestea prin practicarea prostituției, activitate ilegală, care este incriminată ca si infracțiuni prin art. 328 Cod penal, instanța reține faptul că nu există o legătură de cauzalitate între fapta ilicită a inculpatului de recrutare, transportare, si cazare a părțiii civile în scopul practicării prostituției si prejudiciul suferit de acestea constând în sumele de bani obținute în urma practicării prostituției, acesta reprezentând folosul ilegal obținut de partea civilă prin săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.
În atare condiții, instanța va respinge pretențiile formulate în cadrul procesului penal de către partea civilă T. E. C., constând în obligarea inculpatului la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de daune materiale.
Pe de altă parte, în ceea ce privește pretențiile constând în obligarea inculpatului la plata de daune morale, pentru suferința psihică cauzată, formulată de partea civilă T. E. C., instanța reține faptul că prin fapta de trafic de minori comisă de inculpat în dauna acestei părți civile, aceștia au cauzat părții civile un prejudiciu moral constând în suferințe psihice suferite de către această parte civilă ca urmare a traficării sale, prejudiciu moral pentru care acesta este răspunzător în temeiul prevederilor art. 998 si urm. Cod civil, suma de 1.000 lei fiind justificat a fi acordată acestei părți civile cu titlu de daune morale.
D. pentru care, în temeiul prevederilor art. 14 si 346 Cod procedură penală raportat la art. 998 Cod civil, va admite, în parte, acțiunea civilă formulată de către partea civilă T. E. C. si, în consecință, va obliga inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 1.000 lei cu titlu de daune morale.
Constatând culpa procesuală a inculpatului, în baza art. 189 și art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, va obliga, în baza art. 189 si art. 191 Cod de procedură penală, pe inculpatul B. S. S. la plata către stat a sumei de 1950 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 375 lei, compusă din sumele de 100 lei, reprezentând 50% din onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpate în faza de judecată, 200 lei, reprezentând onorariul din oficiu pentru partea vătămată în cursul urmăririi penale și 75 lei, reprezentând 50% din onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru partea vătămată în cursul judecății se avansează din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.”
***
În termen legal inculpatul B. S. S. a formulat apel împotriva acestei sentințe, criticând-o pentru netemeinicie, fără a indica motivele.
Atât inculpatul, cât și apărătorul acestuia, cu ocazia dezbaterilor apelului, au solicitat redozarea pedepsei în sensul reducerii acesteia si suspendarea acesteia sub unele din formele prevăzute de art. 81 sau 86 ind. 1 Cod penal având în vedere că, a recunoscut săvârșirea faptei, în urmă cu patru ani părinții inculpatului au divorțat, fapt care l-a afectat foarte mult, are 23 de ani, iar o perioadă de 3 ani într-un penitenciar nu ar face altceva decât să îl distrugă complet psihic si își va pierde și locul de muncă.
Susținerile pe larg făcute de apărătorul inculpatului se regăsesc în preambulul încheierii de amânare a pronunțării.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor invocate raportat la actele si lucrările dosarului, instanța de apel constată că apelul inculpatului este fondat din următoarele considerente:
Art. 72 din Codul penal prevede că: „La stabilirea si aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului si de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală”.
Art. 52 Cod penal stipulează că scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și ăa prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte fata de munca si ordinea de drept.
Potrivit art.86 1 Cod penal, instanța poate dispune suspendarea executării pedepsei aplicate persoanei fizice sub supraveghere, dacă sunt întrunite următoarele condiții:
a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 4 ani;
b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, afara de cazurile când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38;
c) se apreciază, ținând seama de persoana condamnatului, de comportamentul sau după comiterea faptei, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și, chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârși infracțiuni.
Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere poate fi acordată și în cazul concursului de infracțiuni, dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani si sunt întrunite condițiile prevăzute în alin. 1 lit. b) si c).
Toate aceste prevederi legale, vin in sprijinul motivării soluției de schimbare a modalității de executare a pedepsei stabilite pentru inculpatul-apelant, în sensul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În concret, instanța are in vedere lipsa antecedentelor penale a inculpatului, comportamentul bun in familie si societate până la comiterea faptei penale, precum si vârsta tânără a acestuia.
Instanța de apel este de părere că simpla condamnare a inculpatului constituie un avertisment serios pentru a-l conștientiza cu privire la comportamentul său viitor, iar scopul educativ si preventiv al pedepsei poate fi atins chiar si fără executare în detenție.
Sub acest aspect se va admite apelul si în rejudecare pedeapsa stabilită inculpatului va fi suspendată condiționat și sub supraveghere conform art. 86 ind. 1 si următoarele din Codul penal.
Se va da eficiență dispozițiilor art. 83 ind. 2 si următoarele din Codul penal.
În baza art. 71 al. 5 Cod penal, pe durata suspendării executării pedepsei se va suspenda și executarea pedepsei accesorii aplicată inculpatului
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului conform art. 192 al. 3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de inculpatul B. S. S., împotriva sentinței penale nr.32 din data de 13.02.2013 a Tribunalului V., sentință pe care o desființează în parte, în latură penală.
Rejudecând cauza:
In baza disp. art. 861 Cod penal dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3(trei) ani și 8(opt) luni închisoare, aplicată de prima instanță.
Stabilește termen de încercare, conform disp. art. 86 ind.2 Cod penal, de 6 (șase) ani și 8 luni.
In temeiul disp. art. 71 alin.5 Cod penal suspendă, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate, executarea pedepsei accesorii.
In temeiul disp. art. 86 ind. 3 Cod penal pe durata termenului de încercare, inculpatul B. S. S. se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:
- sa se prezente la Serviciul de Probațiune de pe linga Tribunalul V. (organ desemnat de instanță cu supravegherea inculpatului), la datele fixate de acesta ;
- sa anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea ;
- sa comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență ;
Atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 86 ind. 4 Cod penal.
Menține toate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, inclusiv suma de 150 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru partea civilă T. E. C., care va fi avansata din fondurile statului.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru inculpat și de la comunicare pentru celelalte părți.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 mai 2013.
Președinte, Judecător,
A. D. S. E.
Grefier,
L. A.
Red.A.D.
Tehnored.A.D. – A.L.
2 ex./17 mai 2013
Tribunalul V.
Judecător: L.-M. B.
| ← Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006.... | Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006.... → |
|---|
