Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 11/2013. Curtea de Apel IAŞI

Comentarii

0

Decizia nr. 11/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 29-01-2013 în dosarul nr. 11/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ Nr. 11/2013

Ședința publică de la 29 Ianuarie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE G. S.

Judecător A. D.

Grefier V. M.

Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor promovate de P. de pe lângă Tribunalul Iași, inculpații V. D. și C. G. și părțile civile G. M., N. I. și . împotriva sentinței penale nr. 12 din 10 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, având ca obiect înșelăciunea (art. 215 C.p.).

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 15 ianuarie 2013, în ședință publică ( cu participarea din partea Ministerului Public a doamnei procuror D. B. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași) susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru 22 ianuarie 2013 și pentru azi, când

CURTEA DE APEL

P. sentința penală nr. 12 din data de 10 ianuarie 2012, Tribunalul Iași a dispus următoarele:

„I. În baza art. 334 Cod procedură penală, schimbă încadrarea juridică a faptelor reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului V. D., astfel:

- din infracțiunea de înșelăciune, prevăzută în art. 215 alin. (1), (3) și (5) Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal, în infracțiunea de înșelăciune, prevăzută în art. 215 alin. (4) și (5) Cod penal;

- din infracțiunea prevăzută în art. 276 lit. a) din Legea nr. 31/1990, în infracțiunea prevăzută în art. 143 pct. 2 lit. b) din Legea nr. 85/2006, cu aplicarea art. 13 Cod penal;

- din infracțiunea prevăzută în art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, în infracțiunea prevăzută în art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 13 Cod penal.

Respinge cererea de schimbare de încadrare juridică formulată de P. de pe lângă Tribunalul Iași.

II. Condamnă pe inculpatul V. D., fiul lui O. și M., născut la data de 03.04.1956, în ., CNP_, cetățenie română, studii superioare, căsătorit, cu domiciliul în Iași, . nr.11, jud. Iași, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută în art. 215 alin. (4) și (5) Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal, art. 74 lit. a) și c) și art. 76 Cod penal, la pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare .

În baza dispozițiilor art. 65 alin. (2) si art. 66 Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) Cod penal, pe o durată de 3 (trei) ani.

Aplică inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) Cod penal, în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 alin. (1) și (2) Cod penal.

În baza art. 88 Cod penal, deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii acestuia de 24 ore din 16.09.2004 și perioada arestării preventive de la 17.09.2004 și până la 04.05.2006.

Conform dispozițiilor art. 118 lit. e) Cod penal, confiscă de la inculpatul V. D. suma de 58.874,100 lei, care nu a servit la despăgubirea părții vătămate constituită parte civilă, ., cu sediul în Suceava, ., jud. Suceava.

În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) Cod procedură penală, achită pe inculpatul V. D., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 13 Cod penal.

În temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) Cod procedură penală, cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d) și art. 124 Cod penal, încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului V. D., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 143 pct. 2 lit. b) din Legea nr. 85/2006, cu aplicarea art. 13 Cod penal.

III. În baza art. 334 Cod procedură penală, schimbă încadrarea juridică a faptelor reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatei O. M.-L., astfel:

- din infracțiunea prevăzută în art. 37 din Legea nr. 82/1991, în infracțiunea prevăzută în art. 43 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal; și

- din infracțiunea prevăzută în art. 276 lit. a) din Legea nr. 31/1990, în infracțiunea prevăzută în art. 143 pct. 2 lit. b) din Legea nr. 85/2006, cu aplicarea art. 13 Cod penal.

În temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) Cod procedură penală, cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d) și art. 124 Cod penal, încetează procesul penal pornit împotriva inculpatei O. M.-L., fiica lui D. și G., născută la 18.07.1962 în R., CNP_, cetățenie română, studii medii, căsătorită, cu domiciliul în mun. R., ., jud. N., fără forme legale în . de lucru al . SRL), jud. Iași, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută în art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal, și a infracțiunilor prevăzute în:

-art. 43 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal;

-art. 143 pct. 2 lit. b) din Legea nr. 85/2006, cu aplicarea art. 13 Cod penal.

IV. În baza art. 334 Cod procedură penală, schimbă încadrarea juridică a faptei reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatei C. G., din infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută în art. 2481 Cod penal, în infracțiunea de neglijență în serviciu, prevăzută în art. 249 alin. (1) Cod penal.

În temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) Cod procedură penală, cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d) și art. 124 Cod penal, încetează procesul penal pornit împotriva inculpatei C. G., fiica lui A. și S., născută la 27.05.1960, în mun. Bîrlad, jud. V., CNP_, cetățenie română, studii 10 clase, căsătorită, fără antecedente penale, cu domiciliul în Iași, ., D4A, ., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- neglijență în serviciu, prevăzută în art. 249 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal;

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută în art. 290 Cod penal.

V. În baza art. 14 și art. 346 alin. (1) Cod procedură penală, admite în parte acțiunea civilă formulată în cauză de partea civilă S.C. G. G. S.R.L., cu sediul în Iași, ., jud. Iași și obligă inculpatul V. D. să plătească părții civile despăgubiri în cuantum de 486.049,99 lei, din care de suma de 120.000 lei reprezintă daune materiale, iar suma de 366.049,99 lei penalitățile aferente acesteia în cuantum de 0,15% pe fiecare zi de întârziere, conform contractului de vânzare-cumpărare din 15.05.2003, calculate de la momentul constituirii de parte civilă, respectiv de la 25.11.2003.

Obligă inculpata C. G. să plătească părții civile S.C. G. G. S.R.L., cu sediul în Iași, ., jud. Iași despăgubiri în cuantum 7517,53 lei, cu titlu de daune materiale.

Respinge celelalte pretenții civile formulate în cauză de partea civilă S.C. G. G. S.R.L., ca neîntemeiate.

Admite acțiunea civilă formulată în cauză de partea civilă S.C. A. S.A., cu sediul în Iași, Calea Chișinăului nr. 32, . 15, jud. Iași și obligă inculpatul V. D. să plătească părții civile suma de 262.898,65 lei reprezentând despăgubiri, din care suma de 193.858,05 lei cu titlu de daune materiale, iar suma de 69.040,59 lei reprezentând penalitățile aferente acestei sume.

Ia act de renunțarea părții civile ., cu sediul în Suceava, ., jud. Suceava, la acțiunea civilă formulată în cauză.

Respinge acțiunile civile formulate în cauză de părțile civile G. M. și N. I., cu domiciliul procedural ales la sediul S.C. G. G. S.R.L., din Iași, ., jud. Iași.

VI. În temeiul dispozițiilor art. 357 alin. (2) lit.c Cod procedură penală, menține măsura asiguratorie a sechestrului instituită asupra bunurilor inculpatului V. D., conform procesului verbal încheiat la 29.01.2004 de Poliția Mun. R..

Dispune restituirea către S.C. G. G. S.R.L. a documentelor în original ridicate silit în cursul judecății, menționate în procesul verbal încheiat de organele de poliție la data de 22.10.2009 (filele 328-337 dosar instanță).

VII. În baza art. 348 Cod procedură penală, desființează integral următoarele înscrisuri:

- chitanțele nr.:_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_;_.

În baza art. 348 Cod procedură penală, desființează parțial următoarele înscrisuri:

- mențiunea falsă „23.09.2003” din avizul de însoțire nr._;

- mențiunea falsă „23.09.2003” din avizul de însoțire nr._;

- mențiunea falsă „23.09.2003” din avizul de însoțire nr._;

- mențiunea falsă „24.09.2003” din avizul de însoțire nr._;

- mențiunea falsă „06.10.2003” din avizul de însoțire nr._;

- mențiunea falsă „06.10.2003” din avizul de însoțire nr._;

- mențiunea falsă „10.10.2003” din avizul de însoțire nr._;

- mențiunea falsă „10.10.2003” din avizul de însoțire nr._;

- mențiunea falsă „11.10.2003” din avizul de însoțire nr._;

- mențiunea falsă „24.10.2003” din avizul de însoțire nr._.

VIII. Stabilește suma de 2100 lei cu titlu de onorariu pentru expertul C. M. (din care constată achitată suma de 1500 lei cu titlu de onorariu provizoriu) și dispune decontarea sumei de 600 lei către aceasta, de către Serviciul contabilitate din cadrul Tribunalului Iași, din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.

În baza art. 189 Cod procedură penală, onorariile apărătorilor din oficiu desemnați pentru inculpați în faza de judecată (suma de 300 lei, stabilită conform Protocolului nr._/26.11.2008, pentru av. O. C. pentru inculpatul V. D., conform delegației nr. 3671/15.05.2008; suma de 100 lei - av. O. M., pentru inculpata O. M.-L., conform delegației nr. 3672/15.05.2008;) vor fi avansate către Baroul de Avocați Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, urmând a fi incluse în cuantumul cheltuielilor judiciare.

În baza disp. art. 191 Cod procedură penală, obligă inculpatul V. D. să plătească statului, cu titlu de cheltuieli judiciare, suma de 6500 lei, din care suma de 300 lei reprezintă onorariul pentru avocatul desemnat din oficiu.

În baza art.192 alin. (3) Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat pentru soluționarea acțiunii penale exercitate față de inculpații V. D. (în ceea ce privește infracțiunile prevăzute în art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1900, cu aplicarea art. 13 Cod penal, și în art. 143 pct. 2 lit. b) din Legea nr. 85/2006, cu aplicarea art. 13 Cod penal), O. M.-L. și C. G., rămân în sarcina acestuia.”

Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Iași a reținut următoarea situației de fapt și de drept:

„P. rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași dat în dosarul nr. 1448/P/2003, s-a dispus la data de 08.11.2004, trimiterea în judecată a inculpatului V. D. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută în art. 215 alin. 1, 3, 5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, și a infracțiunilor prevăzute în art. 266 pct. 2 și art. 276 lit. a) din Legea nr. 31/1990.

P. același act de sesizare a instanței s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatelor:

- O. M. L., pentru comiterea infracțiunilor prevăzute în art. 37 din Legea nr. 82/1991, în art. 276 lit. a) din Legea nr. 31/1990 și în art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal;

- C. G., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 2481 Cod penal.

P. rechizitoriu s-a mai dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatei O. M. L. pentru infracțiunea prevăzută în art. 26 raportat la art. 215 alin. 1, 3 și 5 Cod penal.

P. actul de inculpare s-a reținut în sarcina inculpaților, în esență, următoarele:

Inculpatul V. D., în calitate de administrator la . R., în intervalul mai-noiembrie 2003, cu prilejul derulării unor contracte comerciale, a indus și a menținut în eroare reprezentanții a trei societăți comerciale: S.C. G. G. SRL Iași, S.C. A. SA Iași și . Suceava, cauzându-le un prejudiciu total de 12._ lei vechi, acesta nefiind recuperat; a achiziționat produse metalurgice de la cele 3 societăți comerciale pe care ulterior le-a valorificat cu suma de 10._ lei vechi, fără însă a evidenția în contabilitate aceste sume pe care și le-a însușit și folosit în interes personal, prejudiciind astfel părțile vătămate; a evidențiat împreună cu contabila societății, în contabilitate datorii inexistente ale societății în sumă de 2._ lei vechi (în calitate de asociat ar fi creditat societatea), fapt neadevărat, diminuând astfel patrimoniul societății.

Inculpata O. M. L., în calitate de administrator la S.C. C. PRO S.R.L. R., în perioada mai-noiembrie 2003 a ținut o evidență contabilă nereală, a completat în fals mai multe chitanțe (prezentate la pct. 8 al expertizei contabile) pentru a ascunde situația reală a societății și a evidențiat în contabilitate datorii inexistente ale societății în sumă de 2._ lei vechi fără a avea documente justificative în acest sens, diminuând astfel patrimoniul societății.

Inculpata C. G., în calitate de gestionar de fapt la S.C G. G. SRL lași, a completat în fals mai multe avize de însoțire a mărfii și fișe de magazie (prezentate la pct. 7 al expertizei contabile) pentru a ascunde situația reală a datoriilor S.C. C. P. S.R.L. R. față de partea vătămată . lași, și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu, neîntocmind facturi cu ocazia eliberării de mărfuri către S.C. C. P. S.R.L. și nu a ținut o evidență a vânzărilor, falsificând o . documente pentru a-și ascunde implicarea în fraudarea părții vătămate.

După efectuarea cercetării judecătorești, prin sentința penală nr. 832/08.12.2005 a Tribunalului Iași s-a dispus condamnarea inculpatului V. D. la pedeapsa totală de 6 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a, b, c. Cod penal pentru o durată de 3 ani (pedepsele contopite fiind de 6 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a, b, c Cod penal pentru o durată de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. 4 și 5, cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 74 lit. a, c și art. 76 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută în art. 215 alin. 1, 3 și 5, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, și de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 276 lit. a din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 74 lit. a, c și art. 76 Cod penal), cu executare în regim de detenție.

P. aceeași sentință, în temeiul disp. art. 11 lit. a) raportat la art.10 lit. d) Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului V. D. pentru infracțiunea prevăzută în art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990.

Inculpata O. M. L. a fost condamnată la o pedeapsă totală de 2 ani închisoare, iar inculpata C. G. la pedeapsa totală de 1 an și 8 luni închisoare, dispunându-se suspendarea condiționată a executării acestora.

În latură civilă, a fost obligat inculpatul V. D., în solidar cu partea responsabilă civilmente ..R.L. R. prin lichidator judiciar MANAGER C. S.R.L., să plătească despăgubiri către părțile civile .. și . inculpata C. G., în solidar cu inculpatul și cu partea responsabilă civilmente, au fost obligați să plătească cu titlu de despăgubiri civile suma de 13._ lei vechi către partea civilă S.C. G. G. S.R.L..

P. decizia penală nr. 35/13.02.2007 a Curții de Apel Iași s-a admis apelul formulat de inculpatul V. D. împotriva sentinței penale nr. 832/08.12.2005 a Tribunalului Iași și s-a dispus reducerea pedepsei aplicate de prima instanță, stabilindu-se o pedeapsă totală de 4 ani închisoare; prin aceeași hotărâre s-au respins apelurile formulate de inculpatele O. M. L. și C. G..

P. decizia penală nr. 5096/30.10.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul formulat de P. de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva deciziei penale nr. 35/13.02.2007 a Curții de Apel Iași, s-a dispus casarea integrală a hotărârii atacate și a sentinței penale nr. 832/08.12.2005 a Tribunalului Iași și s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Iași.

În considerentele deciziei instanței de recurs, obligatorii, s-au reținut următoarele:

< atât="" prima="" instanță="" cât="" și="" cea="" de="" apel="" nu="" au="" lămurit,="" pe="" bază="" de="" probe,="" aspecte="" esențiale="" pentru="" justa="" soluționare="" a="" cauzei,="" nu="" s-au="" pronunțat="" cu="" privire="" la="" toate="" probele="" administrate="" și="" au="" concluzionat="" greșit="" cu="" privire="" la="" rezultatul="" infracțiunii="" de="" înșelăciune="" reținută="" în="" sarcina="" inculpatului="" văideanu="" dorin="" și="" al="" infracțiunii="" de="" neglijență="" în="" serviciu="" reținută="" în="" sarcina="" inculpatei="" ciuhlău="" gabriela,="" cu="" consecințe="" și="" asupra="" soluționării="" laturii="" civile.="">

Se constată că cele reținute de instanța de apel în considerentele deciziei, în sensul că inculpatul V. D. „a indus și menținut în eroare cu prilejul derulării contracte pe reprezentanții celor trei părți civile, făcându-i să creadă că este solvabil și are disponibilități financiare în cont" și că „pentru a menține partea civilă . lași în eroare a fost ajutată de inculpata C. G., care și-a îndeplinit defectuos atribuțiile de serviciu", sunt lipsite de suport probator.

Astfel, din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpatul ar fi

indus și menținut în eroare cele trei părți civile pe parcursul derulării contractului, prin vreuna din modalițățile prev. de art. 215 alin. 1 și 2 Cod penal, astfel încât fără această eroare cele trei părți civile nu ar fi încheiat și executat contractele în condițiile stipulate.

Emiterea cecurilor fără acoperire de către inculpat a avut loc după ce părțile civile au încheiat contracte și au executat obligațiile contractuale de livrare a mărfurilor, astfel încât nu se poate reține că acestea au fost înșelate cu ocazia încheierii sau derulării contractelor.

De altfel chiar instanța de apel a reținut în decizia atacată că prima instanță „ a reținut corect situația de fapt, făcând o justă încadrare în drept a faptelor comise de inculpat" (pag. 27 penultimul alineat).

Pe de altă parte, se constată că prima instanță a reținut, așa cum rezultă de altfel din probele administrate, că infracțiunea de înșelăciune a fost comisă de inculpatul V. D. exclusiv în modalitatea incriminată în alin. 4 al art. 215 Cod penal, respectiv prin emiterea de cecuri asupra unei instituții de credit știind că pentru valorificarea lor nu există provizia sau acoperirea necesară, motiv pentru care s-a și dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune, prev de art.215 alin. 1, 3 și 5 Cod penal.

În concret activitatea reținută în sarcina inculpatului ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin.4 și 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, constă în emiterea a patru cecuri fără acoperire, în valoare de 1._ (câte_ lei fiecare) în favoarea ., lași, a două cecuri fără acoperire, în valoarea totală de_ lei, în favoarea . și a două cecuri fără acoperire în valoare de 2._ lei emise în favoarea .>

Curtea constată că greșit s-a reținut că înșelăciunea comisă de inculpatul V. D. în dauna părții vătămate . lași a avut drept rezultat cauzarea unui prejudiciu de 9._ lei sumă ce reprezintă valoarea mărfurilor achiziționate de . și neachitate (9._ lei mărfuri facturate și 75.175.375 lei mărfuri nefacturate). Paguba cauzată prin faptă, astfel cum a fost reținută în sarcina acestuia, o constituie doar valoarea cecurilor emise fără acoperire în favoarea părții vătămate, iar inculpatul poate răspunde penal și civil în cadrul procesului penal, doar pentru prejudiciul cauzat prin infracțiunea comisă.

Diferența dintre valoarea totală a mărfurilor neachitate și valoarea cecurilor emise fără acoperire este doar consecința neîndeplinirii obligației contractuale de plată și nu are semnificație penală, deoarece între fapta penală comisă de inculpat și aceasta nu există raport de cauzalitate.

Curtea reține de asemenea că din actele dosarului nu rezultă dacă a fost avută în vedere, la stabilirea activității infracționale a inculpatului, situația contului societății C. P. SRL la fiecare dintre datele la care au fost emise cele opt cecuri în litigiu.

De asemenea nu s-a lămurit dacă după ce societatea a intrat în interdicție bancară, inculpatul a predat carnetele de cecuri și cotoarele acestora și, în caz afirmativ, la ce dată.

Stabilirea acestui aspect era esențial având în vedere apărarea formulată de inculpatul V. D. în sensul că fila cec 303 nr._ a fost lăsată . alb, ca garanție, anterior datei de 17 noiembrie 2003, întrucât la acea dată nici nu se mai afla în posesia filelor cec, acestea fiindu-i ridicate de bancă.

Curtea constată de asemenea că în mod greșit s-a reținut că prin infracțiunea de neglijență în serviciu comisă de inculpata C. G. s-a cauzat părții vătămate . lași o pagubă mai mare de 2 miliarde de lei constând în contravaloarea mărfurilor neachitate de ..

În concret s-a reținut că inculpata și-a încălcat din culpă îndatoririle de serviciu, prin aceea că nu a emis în termen legal, sau nu a emis deloc, facturi pentru marfa livrată, a menționat pe facturi „plata cu cec" fără a trece . numărul instrumentului de plată, nu a depus la contabilitate situația reală a livrărilor efectuate și nu a predat avizele de însoțire a mărfii.

S-a reținut, pe baza concluziilor expertizei efectuate, că această modalitate de lucru folosită de inculpată a determinat o amânare a termenului de încasare a contravalorii mărfurilor livrate și a pus imposibilitate compartimentul de contabilitate de a sesiza aspectul diminuării fondului de marfă concomitent cu creșterea creanțelor . lași asupra ..

Având în vedere faptele în materialitatea lor, este evident că suma reprezentând contravaloarea mărfurilor livrate de . lași și neachitate de . nu reprezintă o pagubă produsă de inculpata C. G. prin încălcarea din culpă a îndatoririlor de serviciu.

Inculpata nu poate răspunde penal și, în consecință, nici civil decât pentru pagubele produse prin fapta penală comisă, deci pentru prejudiciul cu care faptele sale se află în legătură de cauzalitate.

Din probele aflate la dosar, rezultă că o astfel de pagubă este cea în valoarea de 75.175.373 lei reprezentând contravaloarea mărfurilor pentru care, din neglijență, inculpata nu a emis facturi.

În privința mărfurilor pentru care inculpata a emis facturi cu întârziere, amânând astfel termenul de încasare a prețului mărfii, nu se poate reține că prejudiciul constă în contravaloarea mărfurilor ci doar, eventual, în valoarea penalităților de întârziere de care a fost lipsită partea vătămată de la data la care ar fi trebuit emisă legal factura până la data emiterii acestuia. Acest prejudiciu nu a fost însă stabilit în cauză.

Se constată de asemenea că nu s-a avut în vedere că nu există nici o legătură între faptele de neglijență ale inculpatei C. G. și paguba produsă de inculpatul Văidenu D. prin emiterea de cecuri fără acoperire, astfel încât inculpata nu poate să răspundă nici penal nici civil pentru acest prejudiciu.

Curtea mai reține că simplul fapt că inculpata a menționat pe facturi „ plata cu cec" fără a i se remite instrumentul de plată, nu a fost de natură să producă vreo pagubă atâta timp cât aceste mențiuni nu erau apte să ducă la stingerea datoriei beneficiarului față de . lași.

Cele reținute în motivarea deciziei pronunțate în apel, în sensul că inculpata „C. G. l-a ajutat pe inculpatul V. D. să-și continue activitatea infracțională” sunt contrare probelor administrate în cauză care nu dovedesc existența unei coniventejnfracționale între cei doi inculpați și care demonstrează că activitatea infracțională a inculpatului a constat doar în emiterea de cecuri fără acoperire, inculpata C. G. nefiind cu nimic implicată.

Curtea constată de asemenea că atât prima instanță cât și cea de apel au ignorat existența unei succesiuni de legi penale în timp cu privir la fapta de bancrută frauduloasă reținută în sarcina inculpatului V. D. și a inculpatei O. M..

Față de toate considerentele expuse Curtea va admite recursurile declarate în cauză.

Întrucât pentru justa soluționare a cauzei se impune completarea materialului probator, Curtea va dispune, conform art._ pct.2 lit. c alin. 4 Cod procedură penală, casarea hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.

Cu ocazia rejudecării se vor solicita relații de la BRD - Sucursala lași pentru a se stabili dacă, în urma instituirii interdicției bancare, s-au ridicat de la inculpat formularele de cecuri eliberate de . R. și, în caz afirmativ, la ce dată.

Se va stabili de asemenea data la care . R. a intrat în procedura falimentului.

Se va efectua o nouă expertiză contabilă pentru a se stabili, având în vedere rulajul zilnic din contul . R., astfel cum rezultă din extrasele de cont aflate în vol. V. dos. urm. pen., dacă societatea a avut în cont provizia sau acoperirea necesară valorificării cecurilor în litigiu emise la 11 noiembrie, 14 noiembrie, 17 noiembrie, 18 noiembrie și 19 noiembrie 2003.

Expertiza va stabili de asemenea prejudiciul cauzat . lași prin emiterea facturilor cu întârziere, respectiv valoarea penalităților de întârziere de care a fost lipsită societatea pe perioada cuprinsă între data la care facturile trebuiau emise otrivit legii și data la care au fost efectiv emise de inculpata C. G., și respectiv, prin nefacturarea mărfurilor livrate.

Urmează de asemenea ca instanța, cu ocazia rejudecării, să rezolve și problemele legate de aplicarea legii în timp. Se va avea în vedere că prin art.156 alin.3 din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței, au fost abrogate prev. art. 282 din Legea nr. 31/1990 republicată, fost art. 276, care la lit. b incriminează bancruta frauduloasă prin, înstrăinarea, în frauda creditorilor, în caz de faliment al unei societăți, a unei părți însemnate din active, stabilind că aceasta se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani. De asemenea art. 143 alin. 2 lit. c din legea privind procedura insolvenței este incriminată ca bancrută frauduloasă fapta persoanei care „înstrăinează, în frauda creditorilor, în caz de insolvență a debitorului o parte din active", infracțiunea fiind pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

În rejudecare instanța va administra orice altă probă pe care o va considera necesara pentru aflarea adevărului”.>>

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului Iași, iar în cursul cercetării judecătorești au fost audiați inculpații V. D. și C. G., s-a dispus efectuarea unei expertize contabile având drept obiective atât pe cele stabilite de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia obligatorie, cât și unele suplimentare, propuse din oficiu de instanță și de către părți (lucrare efectuată de către expertul Deicu F. și avizată de CECCAR – Filiala Iași la 26.03.2010), au fost solicitate relații de la BRD Sucursala R., în sensul avut în vedere de decizia cu caracter obligatoriu a I.C.C.J., a fost audiat martorul Andrese M. C., propus în apărare de inculpata C. G., iar în calitate de martori au fost ascultați expertul Deicu F. și experții consultanți în cauză: U. M. M., B. M. și H. M. Lily.

Instanța, din oficiu, și părțile au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză de expertul Deicu F., la care s-a răspuns prin raportul depus în ședința din 05.10.2010, însă, constatând că față de caracterul obligatoriu al deciziei penale nr. 35/13.02.2007 a I.C.C.J., au rămas nelămurite chestiuni de esență a dosarului atât în ceea ce privește latura penală cât și latura civilă a cauzei, instanța a dispus efectuarea unei noi expertize contabile având ca obiective doar pe cele stabilite de I.C.C.J. prin decizia de casare, respectiv: să se stabilească dacă S.C. C. P. S.R.L. a avut în cont provizia sau acoperirea necesară pentru valorificarea cecurilor în litigiu emise pe 11, 14, 17, 18 și 19 noiembrie 2003; să se stabilească prejudiciul cauzat S.C. G. G. S.R.L. prin emiterea facturilor cu întârziere, respectiv valoarea penalităților de întârziere de care a fost lipsită societatea pe perioada cuprinsă între data la care facturile trebuiau emise potrivit legii și data la care au fost efectiv emise de inculpata C. G.; să se stabilească valoarea prejudiciului creat ., respectiv valoarea penalităților de întârziere de care a fost lipsită societatea pin nefacturarea mărfurilor livrate.

Noua expertiză contabilă a fost efectuată de expertul C. M. și depusă la dosar la data de 05.09.2012, însă față de lipsa avizului CECCAR - Filiala Iași (pentru nerespectarea prevederilor Standardului profesional nr. 35, întrucât toate răspunsurile formulate de expert nu aveau legătură cu obiectivele stabilite de instanță - f. 291 vol. II dosar rejudecare) și constatându-se că prin raportul de expertiză întocmit nu s-a răspuns la obiectivele 2 și 3, iar la obiectivul 1 doar nuanțat, instanța a dispus refacerea expertizei contabile, noul raport de expertiză fiind depus la data de 29.11.2011.

S.C. C. P. S.R.L. a fost citată în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente, însă din adresa nr._ din 13.05.2008, emisă de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul N. rezultă că fost radiată din data de 18.09.2006 (f. 59 vol. I dosar rejudecare).

P. încheierea de ședință din 06.12.2011 s-a pus în discuție de către instanță, din oficiu, schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, astfel:

- pentru inculpatul V. D., schimbarea încadrării juridice:

- din infracțiunea prevăzută în art. 215 alin. 1, 3 și 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, în infracțiunea prevăzută în art. 215 alin. 4 și 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal;

- din infracțiunea prevăzută în art. 276 lit. a Legea nr. 31/1990, în infracțiunea prevăzută în art. 143 pct. 2 lit. b) din Legea nr. nr. 85/2006, cu aplicarea art. 13 Cod penal și

- din infracțiunea prevăzută în art. 266 pct. 2 din Legea 31/1990 în infracțiunea prevăzută în art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1900, cu aplicarea art. 13 Cod penal, raportat la modificările legislative intervenite pe parcursul procesului penal;

- pentru inculpata O. M. L., schimbarea încadrării juridice:

- din infracțiunea prevăzută în art. 37 din Legea nr. 82/1991, în infracțiunea prevăzută în art. 43 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, și din infracțiunea prevăzută în art. 276 lit. a din Legea nr. 31/1990, în infracțiunea prevăzută în art. 143 pct. 2 lit. b) din Legea nr. 85/2006, cu aplicarea art. 13 Cod penal, date fiind modificările legislative intervenite pe parcursul procesului penal;

- pentru inculpata C. G., schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută în art. 2481 Cod penal, în infracțiunea prevăzută în art. 249 alin. 1 și 2 Cod penal, raportat la situația de fapt ce se conturează din probatoriul administrat în cauză.

La termenul de judecată din 13.12.2011, reprezentantul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută în art. 215 alin. 1, 3 și 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, în infracțiunea prevăzută în art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, întrucât nici unul dintre aceste instrumente de plată nu reprezintă un cec așa cum este definit prin Legea 59/1934, fiind emise cu dată falsă și fără a avea completate toate rubricile, fiind evident că reprezintă un mijloc fraudulos.

În apărare, inculpatul V. D. a solicitat proba cu expertiza grafică, care a fost respinsă de instanță, ca nefiind utilă și concludentă pentru soluționarea cauzei prin raportare la ansamblul probator deja administrat pe parcursul procesului penal, care include și declarațiile inculpatului.

Evaluând actele și lucrările dosarului după parcurgerea stadiilor procesuale ale judecății în fond, respectiv: mijloacele de probă aflate în cele cinci volume ale dosarului de urmărire penală, probele administrate în primul ciclu procesual în dosarul nr. 8958/2004, probele administrate la solicitarea părților în calea de atac a apelului ce a făcut obiectul dosarului nr. 43/2006 al Curții de Apel Iași; dosarul nr._ al I.C.C.J. soluționat prin decizia penală prin care s-a dispus rejudecarea cauzei; mijloacele de probă administrate în acest nou ciclu procesual, instanța a reținut că probatoriul administrat în cadrul cercetării judecătorești efectuate în rejudecarea cauzei, analizat coroborat cu ansamblul celorlalte mijloace de probă, nu a modificat semnificativ situația de fapt reținută inițial de prima instanță și avută în vedere de I.C.C.J. la pronunțarea deciziei nr. 5096/30.10.2007, obligatorie în cauză.

Astfel, mijloacele de probă examinate coroborat din perspectiva forței lor probante relevă următoarea situație de fapt:

I. Inculpatul V. D. a avut calitatea de asociat unic și administrator al S.C. C. P. S.R.L., cu sediul în mun. R., .. 7, ., jud. N., înființată la data de 19.03.1996.

Inculpata O. M. L. a fost angajată la S.C. C. P. S.R.L. în funcția de contabil, conform contractului individual de muncă încheiat și înregistrat sub nr. 3672/18.04.2002 la registrul Inspectoratului Teritorial de Muncă N., activitatea inculpatei constând în întocmirea evidenței contabile a firmei (f. 286 vol. I dosar u.p.).

1. În cursul lunii mai 2003, inculpatul V. D. a luat legătura cu reprezentanții legali ai S.C. G. G. S.R.L., cu sediul în ., jud. Iași, cu care a convenit să achiziționeze produse metalurgice de la respectiva unitate, sens în care între S.C. G. G. S.R.L., în calitate de vânzător și S.C. C. P. S.R.L., în calitate de cumpărător, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 25/15.05.2003, având ca obiect vânzarea de produse metalurgice conform comenzilor cumpărătorului. Contractul a intrat în vigoare Ia data semnării, având o durată de valabilitate până la 31.12.2003, iar termenele de livrare, prețul și modalitatea de plată, garanțiile și recepția produselor au făcut obiectul unor clauze distincte din conținutul contractului (f. 49-50 vol. I dosar u.p.). Astfel, părțile au convenit ca plata contravalorii mărfurilor livrate de S.C. G. G. S.R.L. să fie făcută cu CEC, bilet la ordin, cu numerar la ridicarea mărfii, iar pentru întârzieri la plată s-a stabilit ca vânzătorul să plătească penalități de 0,15% pe zi din valoarea mărfii neplătite.

Conform înțelegerii verbale dintre inculpatul V. D. și numiții G. M. și N. I., administratori ai S.C. G. G. S.R.L., produsele urmau a fi achitate într-un termen de 20-25 zile de la data facturării și livrării lor, cu file cec emise de inculpat și lăsate reprezentanților furnizorului.

P. stabilirea unei astfel de modalități de lucru, practic se prelungeau termenele de achitare a contravalorii mărfurilor achiziționate de societatea administrată de inculpat.

Pe parcursul derulării relației comerciale stabilite între cele două societăți, prima livrare de marfă a avut loc la data de 05.06.2003, iar ulterior S.C. G. G. S.R.L. a livrat produse metalurgice către S.C. C. P. S.R.L. în perioada iunie – noiembrie 2003, în cantitățile solicitate de inculpatul V. D. care, după ce ridica marfa de la furnizor, direct sau prin intermediul șoferilor angajați să transporte marfa, o livra în aceeași zi către clienții S.C. C. P. S.R.L. (respectiv, persoane fizice și juridice din Bacău, R., Focșani și Pitești), beneficiari cărora le transportată direct marfa, atât de către inculpat, cât și de către persoanele angajate de acesta pentru a efectua transporturile. În acest mod, marfa achiziționată de S.C. C. P. S.R.L. nu trecea faptic printr-un depozit al firmei pentru a i se face recepția și a se stabili prețul de vânzare, care era fixat direct în momentul livrării către beneficiari.

În situația în care inculpatul V. D. nu se deplasa pentru a prelua personal marfa de la S.C. G. G. S.R.L., acesta lua legătura telefonic cu transportatorii (printre care și numiții N. L., Vălăiță C., A. V., Driu Ș.) și le comunica locul de unde urmau să ridice marfa, cantitatea, persoana de contact și beneficiarii mărfii, cărora urma a le fi transportată. Persoanele angajate de inculpatul V. D. pentru a transporta mărfurile la clienții S.C. C. P. S.R.L., descărcau marfa la locul indicat de aceștia, fără a întocmi documente de livrare.

Deși inculpatul urma să procedeze ulterior la aceasta, nu a emis facturi fiscale pentru toate cantitățile de mărfuri astfel vândute, iar respectivele operațiuni comerciale nu au fost reflectate în contabilitate. În plus, nu toate transporturile efectuate erau evidențiate în foi de parcurs (de exemplu, pentru mărfurile eliberate conform avizelor de însoțire nr._/11.09.2003, nr._/18.09.2003, nr._/19.09.2003, nr._/19.09.2003, nr._/25.09.2003, nr._/04.10.2003, nr._/11.10.2003, nr._/13.10.2003, nr._/10.09.2003, așa cum rezultă din raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit de expert Ignatov O. M., f. 194-197 vol. II dosar u.p.). În acest sens, și martorul N. L. a arătat că „ … Am efectuat câteva transporturi fără a întocmi foi de parcurs” (f. 244 vol. I dosar u.p.), iar martorul Driu Ș., propus în apărare de inculpat, a declarat că a efectuat două-trei transporturi de marfă pentru societatea inculpatului, dar nu a întocmit foi de parcurs (f. 256 dosar instanță).

Plata mărfurilor achiziționate de către S.C. C. P. S.R.L. de la S.C. G. G. S.R.L. și revândute altor cumpărători se efectua de către aceștia diferit, în cazul persoanelor juridice prin cont bancar pe baza facturilor emise de inculpatul V. D., sau cu numerar, pentru încasarea căruia acesta elibera chitanțe. De remarcat este faptul că în facturile fiscale se menționa numai sortimentul total, fără a se specifica cantitatea de produs și prețul aferent.

În cazul persoanelor fizice, încasarea contravalorii mărfurilor livrate se efectua de către inculpat pe loc după livrarea mărfurilor, fără a întocmi documente justificative în acest sens, nefiind emise facturi, iar sumele încasate au fost contabilizate prin registrul de casă de către inculpata O. M. L., cu specificația „depus numerar de administrator, încasări debitori, încasări creditori”.

În perioada 05.06.2003 – 10.11.2003, S.C. G. G. S.R.L. a livrat către S.C. C. P. S.R.L. produse metalurgice în valoare totală de 2.244.828,53 lei, în baza facturilor emise de furnizor, operațiuni reflectate în contul 4111.1525 (f. 58-64 vol. I dosar u.p.), bunuri care au fost revândute de către inculpatul V. D., în calitate de reprezentant legal al S.C. C. P. S.R.L., în unele situații chiar sub prețul de achiziție (aspect relevat inclusiv de inculpat în declarațiile sale, f. 409 verso vol. I dosar u.p. și f. 80 dosar instanță), diferențele de preț fiind stabilite prin expertizele contabile efectuate în cauză de expertul Ignatov O.M. (f. 180-181 vol. II dosar u. p.) și de expertul consultant H. M. Lily (f. 58-59 și 70 vol. I dosar rejudecare).

Astfel, s-a procedat la stabilirea unui preț mediu lunar pe fiecare categorie de produs achiziționat de S.C. C. P. S.R.L. (întrucât, dacă facturile fiscale emise de furnizori reflectau clar cantitățile pentru fiecare sortiment de produs, facturile fiscale întocmite de S.C. C. P. S.R.L. pentru produsele livrate nu specifică cantitatea pe fiecare sortiment de produs și prețul aferent), cuprinzând mențiuni de tipul „oțel beton de diferite mărimi”, iar situația vânzărilor sub prețul mediu de achiziție efectuate de S.C. C. P. S.R.L. în ceea ce privește produsele metalurgice de tip OB este următoarea:

-în luna iulie a fost vândută cantitatea de 39.013 kg OB cu valoarea de 44.399,08 lei, iar valoarea de achiziție/intrare la acest sortiment este 47.763,61 lei, diferența în minus fiind de 3.364,53 lei;

-în luna august a fost vândută cantitatea de 91.061 kg sortiment OB cu valoarea de 94.072,16 lei, iar valoarea de achiziție/intrare a acestui sortiment de marfă este de 108.717,72 lei, diferența în minus fiind de 14.645,55 lei;

-în luna septembrie a fost vândută cantitatea de 85.672 kg OB cu valoarea de 89.793,40 lei, la valoarea de achiziție/intrare de 96.432,40 lei, diferența în minus fiind de 6.638,99 lei față de valoarea de intrare;

-în luna octombrie a fost vândută cantitatea de 165.010 kg OB cu valoarea de 164.061,8900 lei, la valoarea de achiziție/intrare de 196.642,4170 lei, diferența în minus fiind de 32.580,52 lei;

-în luna noiembrie a fost vândută cantitatea de 84 954 kg OB cu valoarea de 99.429,29 lei, la valoarea de achiziție de 104.450,94 lei, diferența în minus fiind de 5.021,64 lei.

Pentru produsele metalurgice de tip PC situația vânzărilor sub prețul mediu de achiziție, stabilită de experți, este următoarea:

-în luna iulie a fost vândută cantitatea de 97.282 kg PC cu valoarea de 111.175,23 lei, iar valoarea de achiziție/intrare la acest sortiment este 123.003,36 lei, diferența în minus fiind de 11.828,12 lei;

-în luna august a fost vândută cantitatea de 108.259 kg sortiment PC cu valoarea de 228.555,82 lei, iar valoarea de achiziție/intrare a acestui sortiment de marfă este de 266.656,50 lei, diferența în minus fiind de 38.100,67 lei;

-în luna septembrie a fost vândută cantitatea de 206.459 kg PC cu valoarea de 232.116,60 lei, la valoarea de achiziție/intrare de 265.052,06 lei, diferența în minus fiind de 32.935,46 lei față de valoarea de intrare;

-în luna octombrie a fost vândută cantitatea de 213.351 kg PC cu valoarea de 230.647,58 lei, la valoarea de achiziție/intrare de 260.693,58 lei, diferența în minus fiind de 30.046,00 lei;

-în luna noiembrie a fost vândută cantitatea de 65.210,92 kg PC cu valoarea de 78.764,75 lei, la valoarea de achiziție de 83.196,09 lei, diferența în minus fiind de 4.431,33 lei.

Pentru aceste sortimente de produse, diferența de preț care ar fi fost încasată de inculpatul V. D., dacă ar fi vândut mărfurile la un preț cel puțin egal cu cel de achiziție, este de 179.592,86 lei.

Cu toate acestea, chiar și în condițiile revânzării produselor în ziua achiziționării lor, iar în unele situații sub prețul de achiziție, inculpatul nu a folosit sumele astfel obținute pentru a achita contravaloarea mărfurilor cumpărate de la S.C. G. G. S.R.L., care a fost parțial plătită – respectiv suma de 1273.889,48 lei din totalul de 2.244.828,53 lei, ultima plată fiind efectuată la 15.09.2003.

Situația facturilor emise de S.C. G. G. S.R.L. pentru mărfurile livrate S.C. C. P. S.R.L. și care nu au fost achitate de această societate (stabilită prin raportul de expertiză contabilă efectuată de expert Ignatov O.M. - f. 123,124 vol. II dosar u. p. - și prin raportul de expertiză întocmit de expertul consultant H. M. L. f. 53 și 61 vol. I dosar instanță) este următoarea:

Numărul facturii fiscaleData emiteriiContravaloarea facturii fiscale (lei)

_.09._.827,3022

_.09._.138,2970

_.09._.436,3950

_.09._.032,2485

_.09._.501,8604

_.10._.154,3074

_.10._,944,8195

_.10._.616,2370

_.10.2003 38.305,0290

_.10._.690,0708

7706435FZ.10._.827,3579

_.10._.972,6370

_.10._.477,8616

_.10._.715,2382

_.10._.932,6217

_.10._.238,0241

_.10._.961,3072

_.10._.132,6575

_.10._.764.3435

_.10._.629,7459

_.10._.263,2965

_.10._.188,0279

_.10._.204,9140

_.10._.181,1094

_.10._.333,3098

_ 10._.648,6999

_.11._.427,2369

_.11._.273,3195

_.11._.874,5770

_.11._.657,1157

_ 11._.830,2163

_. 11._.051,5460

_.11._.363,5810

_.11._.361,7374

TOTAL970.957,0487

Pentru unele mărfuri livrate de S.C. G. G. S.R.L. către S.C. C. P. S.R.L. (respectiv, cantitatea de 4720 Kg din produsul OB 37/8, livrată cu avizul nr._/ 04.10.2003, și cantitatea de 55 Kg din produsul OB 37/6, livrată cu avizul_/02.09.2003) în sumă totală de 7.517,53 lei, nu au fost emise facturi fiscale din neglijența inculpatei C. G., angajat al S.C. G. G. S.R.L. și care avea atribuții în acest sens, în baza dispozițiilor verbale ale administratorilor societății.

Ajuns în imposibilitate de a achita contravaloarea mărfurilor achiziționate de la S.C. G. G. S.R.L., în condițiile în care nu avea nici stoc faptic de marfă, nici sume de bani de încasat, inculpatul V. D. a încercat să obțină de la furnizor o amânare a plăților.

În aceste circumstanțe, întrucât datoriile acumulate erau foarte mari și cu toate că știa că nu dispune de sumele de bani necesare onorării plăților și că nu exista perspectiva încasării altor sume de bani de la creditori ai ., inculpatul V. D., în scopul achitării mărfurilor furnizate de S.C. G. G. S.R.L., a procedat la emiterea mai multor file CEC, fără a avea provizia dau acoperirea necesară (f. 66, 69, 72 și 74 vol. I dosar u.p.), respectiv:

-fila CEC . 303 nr._ pentru suma de 30.000 lei, în care a fost menționată ca dată a emiterii 11.11.2003;

-fila CEC . 303 nr._ pentru suma de 30.000 lei, în care a fost menționată ca dată a emiterii 14.11.2003;

-fila CEC . 303 nr._ pentru suma de 30.000 lei, în care a fost menționată ca dată a emiterii 18.11.2003;

-fila CEC . 303 nr._ pentru suma de 30.000 lei, în care a fost menționată ca dată a emiterii 21.11.2003.

Aceste cecuri au fost refuzate la plată, la data prezentării lor, de către B.R.D.- Sucursala R., pentru lipsa totală de disponibil în cont, dar și pentru că au fost emise de un trăgător (S.C. C. P. S.R.L.) aflat în interdicție bancară (f. 73 și 75 vol. l dosar u.p.).

Prejudiciul total cauzat părții vătămate S.C. G. G. S.R.L., prin emiterea celor 4 file CEC fără acoperire, a fost în sumă totală de 120.000 lei, la care se adaugă și penalitățile de întârziere aferente acestei sume, calculate conform clauzelor contractului de vânzare-cumpărare nr. 25/15.05.2003, prin care s-a stabilit ca pentru întârzierile la plată, cumpărătorul să plătească penalități de 0,15% pe zi din valoarea mărfii neplătite, solicitate de partea civilă într-un cuantum de 366.049,99 lei.

La data de 12.05.2003, inculpatul V. D., în calitate de reprezentant legal al S.C. C. P. S.R.L., a încheiat cu S.C. A. S.A. contractul de vânzare cumpărare nr. 422, având ca obiect vânzarea de produse metalurgice și materiale de construcție de către S.C. A. S.A. către societatea administrată de inculpat, convenindu-se ca data livrării să fie considerată data semnării facturii de către delegatul cumpărătorului, iar plata urmând a se efectua cu cash, CEC, B.O. - avalizate de către o societate bancară (f. 190-192 vol. I dosar u.p.).

Pe parcursul derulării contractului, inculpatul V. D. a achiziționat în perioada 25.09.2003 – 13.10.2003 de la S.C. A. S.A. mărfuri în valoare totală de 193.858,05, conform facturilor:

Numărul facturii fiscaleData emiteriiContravaloarea facturii fiscale (lei)

_.09._.094,00

_.09._.951,21

_.09._.824,85

_.09._.805,27

_.09._.927,32

_.09._.146,41

_.10._.527,35

_.10._.261,99

_.10._.465,67

_.10._.876,00

_.10._.063,24

_.10._.257,24

_.10._.550,10

_.10._.582,10

_.10._.296,75

_.10._.150,00

_.10._.863,68

_.10._.779,69

_.10._.750,10

_.10._.094,38

_.10._.733,37

_.10._.144,76

TOTAL 193.858,05 lei

Pentru achitarea contravalorii mărfurilor ridicate de . la S.C. A. S.A., respectiv a sumei de 193.858,05 lei, inculpatul a emis în cursul lunii noiembrie 2003 două instrumente de plată: fila CEC . 303 nr._ din 11.11.2003 pentru 25.000 lei și fila CEC 303 nr._ din 17.11.2003 pentru suma de 177.485,55 lei, ambele fiind refuzate la plată la data prezentării lor, de către BRD R. - Sucursala lași din lipsă totală de disponibil (filele 183-184 vol. I dosar u.p.).

În contextul în care S.C. C. P. S.R.L. avea acumulate debite foarte mari la alți parteneri comerciali (S.C. G. G. S.R.L. și S.C. A. S.A.), în valoare totală de peste 12 miliarde lei vechi și, cu toate că societatea nu dispunea de resurse financiare necesare unei desfășurări adecvate a relațiilor comerciale, inculpatul V. D. l-a contactat telefonic la data de 07.11.2003 pe numitul P. G., administrator al punctului de lucru al ., situat în Iași, ., exprimându-și intenția de a achiziționa de la această societate oțel beton, plata urmând a se face cu filă CEC la data livrării.

A doua zi, inculpatul V. D. s-a deplasat la punctul de lucru al ., de unde, conform înțelegerii verbale avute cu reprezentantul ., a ridicat marfă în valoare de 7459,92 lei, conform facturii nr._, delegat fiind numitul Vălăiță C., iar ulterior, în zilele de 10 și 12 noiembrie 2003, același delegat a ridicat alte cantități de mărfuri în valoare totală de 51.414,18 lei, conform facturilor nr._ și nr._.

Pentru plata mărfurilor furnizate de ., inculpatul a completat fila CEC ._ pentru suma de 38.100,44 lei, în care a fost menționată ca dată a emiterii 17.11.2003 și, ulterior, fila CEC ._ pentru suma de 20.773,66 Iei, în care a fost menționată ca dată a emiterii 19.11.2003, aceasta din urmă fiind remisă reprezentantului . de către numitul Vălăiță C..

Reprezentantul legal al . a prezentat la bancă cele două file CEC emise de inculpat pentru S.C. C. P. S.R.L., ambele fiind refuzate la plată de către BRD Sucursala R. pe motivul lipsei totale de disponibil în cont, dar și pentru faptul că S.C. C. P. S.R.L. se afla în interdicție bancară (f. 171 și 174 vol. l dosar u.p.).

Raportat la modalitatea concretă în care a acționat inculpatul – prin desfășurarea unor activități de anvergură de achiziționare de mărfuri, în condițiile unei situații financiare precare a societății pe care nu a adus-o la cunoștința furnizorilor, este evident că acesta a avut intenția de a înșela părțile vătămate prin emiterea de cecuri fără acoperire, în scopul obținerii unui folos injust, respectiv contravaloarea mărfurilor achiziționate.

Toate expertizele contabile efectuate în cauză au concluzionat că S.C. C. P. S.R.L. nu avea în cont disponibilul necesar pentru plata CEC-urilor emise în datele de 11 noiembrie, 14 noiembrie, 17 noiembrie, 18 noiembrie și 19 noiembrie 2003, iar societatea s-a aflat în interdicție bancară și înregistrată la Centrala Incidentelor de Plăți, aspecte comunicate inculpatul V. D. prin somații emise de BRD (f. 474, 480, 486, 492, 509, 515, 530, 535, 541, 546, vol. V dosar u.p.).

P. adresa comunicată instanței la data de 02.02.2009, BRD – Sucursala R. a precizat că „…în urma interdicției bancare a instituției S.C. C. P. S.R.L. R., cecurile rămase la dispoziția băncii nu au fost restituite băncii” (f. 190 dosar rejudecare).

Audiat cu privire la infracțiunea de înșelăciune ce i-a fost imputată, după ce, în prealabil, i-au fost aduse la cunoștință dispozițiile art. 70 alin. (2) Cod procedură penală, inculpatul V. D. a recunoscut nuanțat săvârșirea faptei, însă nu a negat stabilirea de relații comerciale cu părțile vătămate S.C. G. G. S.R.L., S.C. A. S.A., ., precum și împrejurarea că a achiziționat mărfuri de la acestea, susținând că a convenit cu reprezentanții lor ca plata să se efectueze cu file CEC, în care era menționată ca dată a emiterii una ulterioară momentului ridicării produselor achiziționate (fiind stabilit un interval de 20-25 zile cu S.C. G. G. S.R.L., 15 zile cu S.C. A. S.A. și de 7-8 zile cu .). A menționat inculpatul în declarația dată în cursul urmăririi penale că de la începutul relației comerciale stabilite cu S.C. G. G. S.R.L. a fost lăsată o filă CEC în alb la conducerea unității, drept garanție pentru o eventuală neplată.

Totodată, inculpatul V. D. a declarat că recunoaște că a emis filele CEC fără a avea disponibil în cont în momentul emiterii (f. 413 verso vol. I dosar u.p.).

În declarațiile date în cursul primei cercetări judecătorești efectuate în cauză, inculpatul V. D. a afirmat că recunoaște faptele de înșelăciune în dauna părților vătămate S.C. A. S.A. și ., precizând că, în cazul S.C. A. S.A., valoarea prejudiciului este mai mică, întrucât s-a încheiat un proces verbal de compensare pentru suma de 80.000.000 lei vechi.

A arătat inculpatul că, în cazul părții vătămate S.C. A. S.A., a lăsat o filă CEC în alb drept garanție, filă ce a fost completată ulterior de către reprezentanții societății cu suma de 1._ lei vechi. A declarat inculpatul că: „... Personal am lăsat o filă CEC pentru suma de_ lei, filă completată și lăsată de mine. La data emiterii acestei file CEC nu aveam disponibil în cont.”

A afirmat inculpatul că înțelegerea cu reprezentanții . a fost ca pentru marfa ridicată la începutul lunii noiembrie 2003 plata să fie făcută cu file CEC, susținând totodată acesta: „Când am completat cele două file CEC către Castelucci nu eram în interdicție bancară dar nu știu dacă aveam și disponibilul necesar pentru plată. Abia pe data de 14 noiembrie am intrat în interdicție bancară.

Înainte de a completa CEC-urile trebuia să primesc bani de la o firmă debitoare, Moldocor S.A. P. N., mărfurile fiind livrate prin intermediul uneia din firma S.C. Euro 85 S.R.L. În cauză a fost trecut martor și patronul acestei ultime firme.

Înainte ca partea vătămată G. să depună plângere împotriva mea, contabila societății s-a deplasat la partea vătămată pentru reeșalonare și punctaj.

Am discutat cu reprezentanții părții vătămate N. I. care a fost de acord cu reeșalonarea și punctajul, lucru cu care acesta a fost de acord pentru o perioadă de 2 săptămâni însă în acel moment G. M. s-a deplasat la poliția R. pentru a depune plângere. Am cerut punctajul cu G. pentru că valoarea prejudiciului i s-a părut prea mare. … Nu m-am sustras niciodată de la plată, de aceea am solicitat un punctaj încrucișat cu facturile de la partea vătămată, întrucât mi se părea că suma solicitată de partea vătămată i se părea prea mare.

Am constatat că avizele respective conțineau o cantitate mai mare decât cea care putea fi transportată și nu erau însoțite și de alte documente de transport.

Menționez că înțelegerea cu reprezentanții părții vătămate era ca plata să se facă la 20-25 de zile, eu lăsând o filă CEC drept garanție. În momentul punctajului eliberam fila CEC, una sau mai multe, după caz.

Menționez că fila CEC emisă la 11 noiembrie a fost achitată, cea emisă la 14 noiembrie a fost de asemenea achitată în jurul datei de 22 noiembrie, cu ordin de plată, iar celelalte două au rămas neachitate. Nu mai știu care era situația acestor file CEC însă urma să primesc bani de la firma debitoare din P. N. despre care am declarat anterior că-mi datora bani.”

Audiat în rejudecarea cauzei, inculpatul V. D. a declarat că menține declarațiile date în cursul judecății înainte de trimiterea spre rejudecare.

Apărările incculpatului au fost infirmate de probatoriul administrat în cauză, care relevă inclusiv livrarea de către S.C. G. G. S.R.L. a întregii cantități de marfă, în valoare de 978.474,58 lei, către societatea inculpatului (relevante în acest sens fiind concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit de expertul Ignatov O.M. în cursul urmăririi penale - f. 158-163 vol. II dosar u.p., concluziile expertului consultant H. M. L. formulate în cadrul raportului de expertiză contabilă întocmit în rejudecarea cauzei - f. 57 vol. I dosar rejudecare, și declarațiile martorilor N. L., Driu Ș. și A. V.), dar și modul concret de derulare a raporturilor comerciale dintre părți, sub aspectul livrărilor mărfurilor și a plăților.

Împrejurarea că inculpatul a emis cecurile pentru a plăti mărfurile achiziționate de la părțile vătămate, fără a avea disponibil în cont, și fără a aduce la cunoștința reprezentanților legali ai acestora că nu dispunea de resursele financiare onorării instrumentelor de plată rezultă din coroborarea ansamblului probelor administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, respectiv: plângerile părților vătămate S.C. G. G. S.R.L., S.C. A. S.A., . (f. 23-30, 51-56, 168-174, 181-184 vol. I dosar u.p.); actele contabile ale . și ale părților civile (vol. I, II, III, IV, dosar u.p.; vol. I și II dosar rejudecare); actele contabile aparținând S.C. G. G. S.R.L. și ridicate silit în cursul judecății, conform procesului verbal încheiat de organele de poliție la data de 22.10.2009 (f. 328-337 dosar rejudecare); relațiile obținute de la instituțiile bancare (vol. V dosar u.p.); situația rulajului contului deschis de S.C. C. P. S.R.L. la BRD - Sucursala R. (f. 301-319 vol. I dosar u.p.); raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul Ignatov O.M. în cursul urmăririi penale și suplimentul la acest raport (f. 111-210 și. 232-237 vol. II dosar u.p.); concluziile expertului consultant H. M. L. formulate în cadrul raportului de expertiză contabilă întocmit în rejudecarea cauzei (f. 33-71 din raportul de expertiză, vol. I dosar rejudecare); concluziile la obiectivul nr. 1 din cel de-al doilea raport de expertiză întocmit în rejudecare de expert C. M. (f. 367-370 și 374 vol. II dosar rejudecare); declarațiile martorilor D. A., G. R.-P., V. F., U. D., N. L., Andrese M. C., audiați în ambele faze procesuale (f. 117, 119, 120-122, 153, 243, 292, vol. I dosar u.p. și f. 126, 257 și 293, 125, 258, 259 dosar fond și f. 208 vol. II dosar rejudecare); declarațiile martorilor Driu Ș. și A. V. audiați în cursul cercetării judecătorești desfășurate în primul ciclu procesual (f. 256 și 364 vol. I dosar fond); declarațiile inculpatei O. M. L., precum și declarațiile inculpatului V. D. (f. 395-417 vol. I dosar u.p., f. 78-80 vol. I dosar fond, f. 363 vol. II dosar fond și f. 131 vol. I dosar rejudecare), numai sub aspectele concordante cu elementele de fapt ce pot servi ca probă, constatate prin mijloacele de probă anterior menționate.

În drept, faptele inculpatului V. D. constând în aceea că, în perioada 11-21 noiembrie 2003 a emis în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, un număr de 6 cecuri pentru a achita contravaloarea unor mărfuri achiziționate de la părțile vătămate S.C. G. G. S.R.L., S.C. A. S.A. și ., deși cunoștea că la data emiterii lor nu avea în contul bancar provizia sau acoperirea necesară, dobândind astfel un folos material injust și cauzând părților vătămate un prejudiciu total de 372.732,05 lei (respectiv, suma de 120.000,00 lei în dauna S.C. G. G. S.R.L., suma de 193.858,05 lei în dauna S.C. A. S.A. și suma de 58.874,10 lei în dauna .), întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii continuate de înșelăciune, în forma prevăzută în art. 215 alin. (1), (4) și (5) Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice, conform dispozițiilor art. 334 Cod procedură penală, din infracțiunea de înșelăciune, prevăzută în art. 215 alin. (1), (3) și (5) Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal.

Instanța a avut în vedere pentru reținerea acestei noi încadrări juridice, următoarele aspecte:

Conform art. 215 alin. (1) Cod penal, constituie infracțiunea de înșelăciune inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă.

În art. 215 alin. (2) și (3) Cod penal se prevede că, înșelăciunea săvârșită prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani, iar inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane, cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât fără această eroare cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate, se sancționează cu aceeași pedeapsă ca în alineatul precedent.

Pentru a se reține incidența alin. (3) al art. 215 Cod penal, este necesar să fie obiectivată o activitate frauduloasă plasată temporal la momentul încheierii unui contract ori pe parcursul derulării acestuia, neconfirmată însă, în speță, de probatoriul administrat pe tot parcursul procesului penal.

De altfel, nici actul de inculpare nu arată în mod explicit care sunt acțiunile ori manoperele dolosive utilizate de inculpatul V. D. pentru a-i induce în eroare pe reprezentanții părților vătămate, limitându-se la a descrie derularea raporturilor comerciale între părți, fără a se evidenția în concret care au fost activitățile ilicite desfășurate de inculpat, de natură a caracteriza latura obiectivă a infracțiunii de înșelăciune în varianta normativă prevăzută în art. 215 alin. (3) Cod penal, prin raportare și la alin. (1) al aceluiași text de incriminare.

Din această perspectivă, în absența unor acțiuni efective de inducere in eroare, săvârșite prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, evidențiate de probatoriul administrat în cauză, nu se poate reține că inculpatul V. D. a avut intenția de a înșela reprezentanții părților vătămate S.C. G. G. S.R.L. și S.C. A. S.A. cu prilejul încheierii contractelor de vânzare-cumpărare și, nici ulterior, pe parcursul derulării acestora, relevantă sub acest aspect fiind inclusiv împrejurarea că pentru o perioadă semnificativă de timp (respectiv, 05.06.2003 – 15.09.2003), inculpatul a efectuat, cu respectarea condițiilor contractuale, plata unor importante sume de bani pentru produsele achiziționate de la partea vătămată S.C. G. G. S.R.L., în cuantum total de 1273.889,48 lei.

Abia când datoriile acumulate către cele două societăți comerciale S.C. G. G. S.R.L. și S.C. A. S.A. au devenit foarte mari, inculpatul V. D. a procedat la emiterea unor instrumente de plată fără a avea provizia necesară (disponibil în cont), activitate de natură a se circumscrie laturii obiective a infracțiunii de înșelăciune în varianta normativă prevăzută în art. 215 alin. (4) Cod penal.

Din această perspectivă, intenția frauduloasă a inculpatului este relevată de împrejurarea că, deși cunoștea că situația financiară a firmei sale este precară, că nu mai avea mărfuri în stoc și nici bani de încasat de la alți beneficiari, că începând cu luna septembrie 2003 S.C. C. P. S.R.L. dispunea în contul bancar deschis la B.R.D. - Sucursala R., de credit redus comparativ cu debitul, totuși a emis instrumente de plată în condițiile convenite cu reprezentanții părților vătămate, știind că pentru valorificarea lor nu există provizia necesară în contul bancar al societății.

S-a susținut în dezbateri de către procuror – concluzii la care s-a raliat și apărătorul ales al inculpatului - că este evidentă intenția de înșelăciune a inculpatului și de menținere în eroare a beneficiarului prin emiterea și înmânarea acestor cec-uri cu dată falsă; cu privire la cec-urile emise în perioada 11-19 noiembrie 2003, dacă s-ar fi respectat Legea CEC-ului, ar fi trebuit considerate ca fiind emise în acea perioadă raportat la data înscrisă pe ele, însă aceste cec-uri au fost înmânate reprezentanților societăților vânzătoare mult înainte ca S.C. C. P. S.R.L să intre în incidență de plată și de aceea apar cec-uri cu data de 14, 17 și 19 noiembrie, fiind completate la o dată anterioară, iar aceste cecuri reprezintă un mijloc fraudulos, întrucât nici unul dintre aceste instrumente de plată nu reprezintă un cec așa cum este definit prin Legea 59/1934, fiind emise cu dată falsă și fără a avea completate toate rubricile care le-ar fi putut caracteriza.

În dezbateri, și apărătorul inculpatului a susținut că părțile vătămate au primit file cec fără a fi trecută în conținutul lor data sau suma, astfel încât și-au asumat faptul că trăgătorul nu avea disponibil în cont pentru a acoperi plata și au fost în nici un fel induse în eroare, acest aspect fiind de esența infracțiunii.

Cu privire la aceste aspecte, instanța subliniază că infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (2) din Legea nr. 59/1934 este o infracțiune de pericol și nu necesită producerea unor consecințe patrimoniale, iar prevederile art. 3 alin. (2) din această lege sunt imperative sub aspectul posibilității emiterii cec-ului, stabilind că această operațiune poate fi realizată numai dacă trăgătorul are disponibil la tras.

În aceste condiții, emiterea unui cec fără să existe disponibilul necesar constituie infracțiunea prevăzută de art. 84 din Legea nr. 59/1934 dacă situația a fost cunoscută și acceptată de beneficiar, iar când s-a realizat inducerea în eroare a beneficiarului, prin emiterea cecului asupra unei instituții de credit știind că la valorificarea lui nu există provizia necesară, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust, dacă s-a produs o pagubă posesorului CEC-ului, așa cum este cazul în speță, în scopul obținerii unui folos material injust, cu consecința cauzării unei pagube, fapta constituie infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (4) C. penal, această distincție între cele două infracțiuni fiind efectuată prin Decizia nr. IX din 24 octombrie 2005 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii.

Or, probatoriul administrat în cauză relevă fără echivoc că cecurile au fost remise de inculpat reprezentanților părților vătămate nu ca și garanție, ci ca instrumente de plată apte să asigure - în condițiile convenite inclusiv verbal de aceștia - achitarea mărfurilor ridicate de inculpat și ulterior revândute, iar reprezentanții părților vătămate nu au avut cunoștință despre lipsa disponibilului în cont la data înscrisă ca fiind cea a emiterii instrumentelor de plată, conform înțelegerii avute cu inculpatul.

Sub acest aspect, întrucât cecul nu este un instrument de credit, nefiind posibilă menționarea unei scadențe, ci este plătibil imediat după emitere, inculpatul V. D. a procedat la eliberarea fiecărui cec la o dată convenită cu reprezentanții furnizorului, astfel încât nu se poate considera că aceasta este falsă.

Cu toate acestea, pe lângă faptul că inculpatul nu s-a preocupat de asigurarea proviziei necesare în cont prin depunerea sumelor de bani obținute din revânzarea mărfurilor, el nu a adus la cunoștință nici unuia dintre beneficiarii CEC-urilor că la termenul convenit pentru plată (decalat față de momentul livrării mărfurilor și înscris în cec ca dată a emiterii) nu ar exista disponibilul necesar în contul societății, acest aspect demonstrând reaua sa credință și intenția de a produce o pagubă părților civile prin neîncasarea prețului mărfurilor furnizate inculpatului.

De altfel, chiar inculpatul recunoaște că a emis cecuri știind că nu are disponibil în cont și fără a comunica acest aspect reprezentanților părților civile, astfel încât sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în varianta specială art. alin. (4) 215 Cod penal, întrucât prin atitudinea sa adoptată în raporturile comerciale, V. D. a creat aparența că există posibilitatea de plată a mărfurilor.

În ceea ce privește valabilitatea cecurilor emise de inculpat, instanța constată că acestea întrunesc condițiile de formă impuse de art. 1 din Legea nr. 59/1934, cuprinzând toate mențiunile necesare pentru a produce efectele juridice recunoscute de lege.

Raportat la aceste considerente, este neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, instanța urmând a o respinge ca atare.

Reținând că prin emiterea celor 6 file CEC s-a cauzat părților vătămate un prejudiciu total de 372.732,05 lei, situație în care, raportat la dispozițiile art. 146 Cod penal, se va reține și forma agravată a producerii unor consecințe deosebit de grave, prevăzută de alin. (5) al art. 215 Cod penal (în acest sens pronunțându-se și Î.C.C.J.-Secțiile Unite prin Decizia nr. XIV din 22 mai 2006).

În cauză, urmează a se face aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) Cod penal, având în vedere că inculpatul V. D. a săvârșit la diferite intervale de timp, mai multe acte de executare, în realizarea aceleiași hotărâri infracționale, emițând un număr de 6 cecuri, deși știa că pentru valorificarea lor nu există provizia necesară în contul bancar al societății pe care o administra, în scopul de a obține un folos material injust, producând astfel părților civile o pagubă cu consecințe deosebit de grave.

Pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, instanța urmează a proceda la tragerea inculpatului V. D. la răspundere penală, la individualizarea judiciară a pedepsei și a modului ei de executare avându-se în vedere criteriile generale prevăzute în art. 72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute în textul de incriminare, modalitatea și împrejurările concrete în care s-a desfășurat activitatea infracțională, multitudinea actelor de executare care imprimă faptei un caracter continuat, natura, importanța și specificul valorilor sociale lezate, gravitatea deosebită a consecințelor produse constând în prejudicii foarte mari părților vătămate, dar și afectarea desfășurării normale a activității lor comerciale (în special a S.C. G. G. S.R.L.), precum și atitudinea de totală indiferență și pasivitate a inculpatului față de urmările activității infracționale, acesta nemanifestând până în prezent nici cel mai mic interes pentru a repara pagubele.

Cu toate acestea, instanța va reține în favoarea inculpatului aceleași circumstanțe atenuante avute în vedere în primul ciclu procesual și cărora urmează a le da eficiență în sensul prevăzut de art. 76 Cod penal, motivat de necesitatea respectării principiului „non reformatio in pejus” devenit incident în cauză întrucât prima instanță a aplicat inculpatului o pedeapsă coborâtă sub minimul special prevăzut de norma de incriminare, iar noua judecată a fost determinată de exercitarea de către inculpat a apelului și, în cadrul ei, nu se poate face părții o situație mai grea, în propria cale de atac.

Reținând că inculpatul a avut o conduită bună înainte de comiterea infracțiunii și s-a aflat la prima încălcare a legii penale atunci când a săvârșit acțiunile ilicite, instanța va reține în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prevăzute în art. 74 alin. (1) lit. a) și c) Cod penal, cu consecințele prevăzute în dispozițiile art. 76 alin. (1) lit. b) Cod penal, în conformitate cu care îi va aplica o pedeapsă cu închisoarea într-un cuantum coborât sub nivelul minimului special prevăzut de norma incriminatoare și executabilă în regim de detenție, această modalitate de executare fiind de natură a realiza scopul pedepsei, scontat în art. 52 Cod penal.

Având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 65 alin. (2) Cod penal, este obligatorie aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 Cod penal, alături de pedeapsa principală a închisorii stabilite pentru infracțiunea ce a făcut obiectul judecății, instanța - raportat la natura și gravitatea ei, luând în considerare și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care a statuat cu privire la aprecierea individuală, de la caz la caz, asupra oportunității interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 Cod penal - va interzice inculpatului V. D. exercitarea, pe o durată de 3 (trei) ani, a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat).

Consecință a condamnării inculpatului la o pedeapsă privativă de libertate, se va aplica acestuia pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) teza a – II - a, lit. b) și lit. c) Cod penal, pe durata și în condițiile stabilite în art. 71 Cod penal.

În baza art. 88 Cod penal, se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii acestuia de 24 ore din 16.09.2004 și perioada arestării preventive de la 17.09.2004 și până la 04.05.2006.

2. În calitate de contabil al S.C. C. P. S.R.L., la solicitarea inculpatului V. D., inculpata O. M. L. a înregistrat în evidența contabilă a societății depunerea în casierie de contribuții bănești ale asociaților respectiv, în luna iulie 2003, suma de 217.000,00 lei, iar în luna septembrie 2003 suma de 60.000.000 lei, fără a avea documente justificative care să ateste realitatea acestor operațiuni, iar sub aspectul plăților, au fost înregistrată retragerea de către inculpatul V. D. a sumei totale de 217.000,00 lei, cu mențiunea „restituit numerar administrator”, operațiuni nesusținute de documente justificative sub aspectul încasării efective a numerarului prin casierie.

Operațiunile de contabilizare a contravalorii mărfurilor încasate de către inculpatul V. D. în loc de venituri, drept depuneri numerar de către administrator și restituire numerar administrator, au avut drept consecință atât creșterea stocului de marfă (prin înregistrarea intrării de marfă și necontabilizarea corectă a vânzărilor și nedescărcarea astfel a gestiunii de marfă), cât și scăderea activului firmei și creșterea pasivului, urmate de . P. S.R.L. în insolvență.

Chiar dacă inculpatul V. D. a declarat că nu a depus suma de 217.000,00 lei și nu a primit-o în contul contribuție asociat, activitatea sa ilicită rezultă rezultă însă din coroborarea probelor administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești inițiale, dar și în rejudecare, respectiv: actele contabile ale S.C. S.C. C. P. S.R.L. (vol. IV dosar u.p.); concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit de expertul Ignatov O.M. în cursul urmăririi penale și suplimentul la acest raport (f. 111-210 și. 232-237 vol. II dosar u.p.); concluziile expertului consultant H. M. Lily exprimate în prima expertiză contabilă efectuată în rejudecare (f. 33-71 din raportul de expertiză, vol. I dosar rejudecare); declarațiile inculpatei O. M. L. (f. 364-369 vol. I dosar u.p., f. 124 vol. I dosar fond).

În drept, fapta inculpatului V. D. constând în aceea că a evidențiat datorii inexistente în contabilitatea societății, împreună cu inculpata O. M. L., care, în calitate contabil în cadrul S.C. C. P. S.R.L., a înregistrat în registrul de casă, fără a avea documente justificative care să ateste realitatea lor, operațiuni fictive de depunere în casieria societății, în perioada iulie-septembrie 2003, a sumei totale de 223.000,00 lei, reprezentând contribuții bănești ale asociaților, și a înregistrat la plăți, drept ramburs de contribuții asociat, suma de 2._ lei, în acest mod fiind fraudați creditorii societății prin diminuarea fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de bancrută frauduloasă, prevăzută în art. 143 pct. 2 lit. b) din Legea nr. 85/2006, cu aplicarea art. 13 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice, conform dispozițiilor art. 334 Cod procedură penală, din infracțiunea prevăzută în art. 276 lit. a) din Legea nr. 31/1990

Instanța a reținut vinovăția inculpatului în comiterea acestei infracțiuni, având în vedere că prin renumerotarea textului de lege, art. 276 a devenit art. 282, text abrogat ulterior prin art. 156 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, fără însă ca infracțiunea de bancrută frauduloasă să fie dezincriminată prin acest act normativ ci, dimpotrivă, a fost prevăzută în art. 143 pct. 2 lit. b), cu următorul conținut: „Constituie infracțiunea de bancrută frauduloasă și se sancționează cu închisoare de la 6 luni la 5 ani fapta persoanei care: … înfățișează datorii inexistente sau prezintă în registrele debitorului, în alt act sau în situația financiară sume nedatorate, fiecare dintre aceste fapte fiind săvârșite în frauda creditorilor…”.

Raportat la aceasta, nu se poate reține în cauză că infracțiunea de bancrută frauduloasă nu mai este prevăzută de legea penală, pentru a atrage în cauză incidența dispozițiilor art. 10 lit. b) Cod procedură penală care să susțină o soluție de achitare a inculpatului, fiind cert că doar condițiile de incriminare ale acestei infracțiuni au suferit modificări prin . noii legi, iar prin raportare la situația de fapt stabilită pe baza probatoriului administrat în cauză, ele sunt întrunite în totalitate în speță și de natură să atragă răspunderea penală a inculpatului.

Astfel, este îndeplinită inclusiv condiția referitoare la starea de insolvență a debitorului, definită în art. 3 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, ca fiind acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile, nefiind necesară, pentru existența infracțiunii, să fi fost declanșată efectiv procedura falimentului, așa cum s-a susținut de către reprezentantul Parchetului cu privire la acest aspect.

În ceea ce privește cerința legală referitoare la săvârșirea „în frauda creditorilor” a acțiunilor ce caracterizează latura obiectivă a infracțiunii incriminate în art. art. 143 pct. 2 lit. b) din Legea nr. 85/2006, aceasta se regăsește în cauză, fiind evident că înregistrarea în registrul de casă a plății unor sume nedatorate de societatea comercială către asociat, în contextul în care depunerea de către acesta a unor contribuții bănești a constituit o operațiune fictivă, a avut drept consecință diminuarea valorii activelor și, implicit, a fraudarea creditorilor.

Reținând vinovăția inculpatului V. D. în săvârșirea infracțiunii de bancrută frauduloasă, instanța va face aplicarea în cauză a legii mai favorabile, în conformitate cu art. 13 Cod penal, având în vedere că prin noua lege specială, pedeapsa pentru această infracțiune este mai mică, respectiv închisoare de la 6 luni la 5 ani, față de pedeapsa cu închisoare de la 3 la 12 ani prevăzută în textul abrogat.

P. raportare însă la momentul comiterii infracțiunii, plasat temporal în perioada iulie-septembrie 2003, instanța constată existența unui impediment legal de înlăturare a răspunderii penale, respectiv a prescripției.

Astfel, conform art. 122 alin. (1) lit. d) Cod penal, termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, dar care nu depășește 5 ani, acesta socotindu-se – conform art. 122 alin. (2) Cod penal – de la data comiterii infracțiunii sau, în cazul infracțiunilor continuate, de la data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni.

Potrivit art. 124 Cod penal, prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut în art. 122 este depășit cu încă jumătate.

În speță, momentul săvârșirii ultimei acțiuni ilicite este plasat temporal cel mai târziu în luna septembrie 2003, astfel încât, raportat la dispozițiile legii penale, în cauză termenul de prescripție specială a răspunderii penale s-a împlinit deja.

Efectele procedurale ale împlinirii termenului de prescripție specială a răspunderii penale sunt prevăzute expres și imperativ de dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. g) Cod procedură penală, în conformitate cu care, în cazul în care se constată intervenită prescripția răspunderii penale, aceasta împiedică exercitarea acțiunii penale, astfel încât, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b) Cod procedură penală cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d) și art. 124 Cod penal, instanța urmează a dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului V. D., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 143 pct. 2 lit. b) din Legea nr. 85/2006, cu aplicarea art. 13 Cod penal.

3. Inculpatul V. D. a fost trimis în judecată și pentru comiterea infracțiunii prevăzute în art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, constând în aceea că în calitate de administrator la S.C. C. P. S.R.L., a evidențiat împreună cu contabila societății, în contabilitate, datorii inexistente ale societății în sumă de 223.000 lei întrucât, în calitate de asociat, ar fi creditat societatea - fapt neadevărat, astfel cum s-a stabilit pe baza probatoriului anterior analizat-, diminuînd astfel patrimoniul societății.

Probele administrate în cauză confirmă faptul că în perioada iulie-septembrie 2003 au fost evidențiate în registrul de casă și în balanțele de verificare lunară întocmite de inculpata O. M. L., în calitate de contabil, sumele de 217.000 lei în luna iulie 2003 și 6.000 lei în luna septembrie 2003, ca fiind depuse în casierie cu titlu de contribuții bănești ale asociaților S.C. C. P. S.R.L. (concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit de expert Ignatov O.M., f. 187-188 vol. II dosar u.p.). Înregistrarea în contabilitate a acestor sume s-a efectuat de inculpata O. M. L. fără a avea documente justificative, caracterul fictiv al acestor înregistrări fiind confirmat chiar și de inculpatul V. D. care a arătat că nu a depus în casierie suma de 217.000 lei (f. 410 vol. I dosar u.p.).

Din dispozițiile de încasare existente la dosarul cauzei rezultă că inculpatul V. D. a primit această sumă (vol. IV dosar u.p.), împrejurare susținută și de inculpata O. M. L. în declarația dată în cursul urmăririi penale (f. 367 vol. I dosar u.p.).

Față de această situație de fapt, instanța va reține existența infracțiunii cu o nouă încadrare juridică însă - respectiv art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 13 Cod penal -, date fiind modificările legislative intervenite pe parcursul procesului penal, sens în care urmează a face în cauză aplicarea art. 334 cod procedură penală.

Instanța constată însă că, date fiind limitele de pedeapsă prevăzute de lege, în raport de această infracțiune s-a împlinit termenul general de prescripție a răspunderii penale, conform art. 124 Cod penal, dar, pentru a nu se încălca principiul non reformatio in pejus, instanța va dispune achitarea inculpatului în temeiul art. 11 lit. a) raportat la art.10 lit. d) Cod procedură penală, având în vedere că în cursul primei judecăți efectuate în cauză s-a dat această soluție, iar noile cicluri procesuale au fost consecința atacării cu apel de către inculpat a hotărârii pronunțate de instanța de fond.

Dintr-o altă perspectivă, soluția de achitare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 13 Cod penal este în mod cert mai favorabilă inculpatului decât cea de încetare a procesului penal, pentru existența cazului reglementat în art. 10 lit. g) Cod procedură penală, referitor la intervenirea prescripției, prin prisma efectelor juridice pe care le generează.

II. Inculpata O. M.-L. a fost angajată în calitate de contabil în cadrul ., pe o durată nedeterminată, în baza contractului de muncă nr._/18.04.2002, activitatea sa constând în întocmirea evidenței contabile a societății.

P. prisma atribuțiilor sale concrete vizând înregistrarea în contabilitate a operațiunilor derulate de societate și reflectate în documente justificative (facturi fiscale, chitanțe, etc.) și, raportat inclusiv la dispozițiile legale ce reglementează activitatea de contabilitate, inculpata O. M.-L. nu avea abilitarea legală de a întocmi facturi fiscale ori chitanțe, neavând în cadrul . calitatea de gestionar sau casier, ci doar atribuții de control asupra unor astfel de operațiuni.

Astfel, potrivit dispozițiilor H.G. nr. 831/1997 pentru aprobarea modelelor formularelor comune privind activitatea financiară și contabilă și a normelor metodologice privind întocmirea și utilizarea acestora, aplicabile pe parcursul anului 2003, atribuția de a întocmi factura fiscală la momentul livrării mărfurilor revenea compartimentului desfacere sau persoanei care se ocupa de desfacerea mărfurilor, compartimentul financiar-contabil efectuând doar înregistrarea în contabilitate a facturilor fiscale astfel emise.

În conformitate cu prevederile aceluiași act normativ, chitanța este un document justificativ pentru depunerea unei sume în numerar la casieria unității și se întocmește de către casierul unității, reprezentând totodată un document justificativ de înregistrare în registrul de casă și în contabilitate.

De asemenea, Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanții și răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenților economici, autorităților sau instituțiilor publice prevede că, în cadrul agenților economici, contabilii nu pot face operațiuni de primire, păstrare și eliberare de bunuri.

Cu toate acestea, la cererea inculpatului V. D., inculpata O. M.-L. a întocmit facturi fiscale fără a fi prezentă la momentul livrării mărfurilor, pentru a atesta și înscrie în document beneficiarul, cantitatea de mărfuri livrată și prețul acesteia (facturile nr.:_/05.07.2003;_/10.07.2003;_/15.07.2003;_/17.07.2003;_/18.07.2003;_ fără dată;_/21.07.2003;_/22.07.2003;_/25.07.2003;_/26.07.2003;_/27.07.2003;_/28.07.2003;_/30.07.2003;_/08.08.2003;_/05.08.2003;_/06.08.2003;_/07.08.2003). Cu privire la aceasta, inculpata a arătat că: „ … Aceste facturi au fost scrise de mine, la cererea d-lui V. D., în diferite moduri: ori telefonic, ori venea cu o notiță cu specificația mărfii, date de beneficiar și tot ce cuprindea factura.” (f. 282 vol. I dosar u.p.)

În calitatea sa de contabil, inculpata O. M.-L. a întocmit registrele de casă aferente perioadei 01.07.2003 – 31.12.2003, în care a înregistrat încasări a unor diferite sume de bani, fără a avea la bază documentele justificative legale.

Astfel, în luna iulie 2003, a fost înregistrată în registrul de casă suma totală de 270.040,03 lei, în perioada 18.08._03 suma totală de 166.100,93 lei, în luna septembrie 2003 suma totală de 327.500,00 lei, iar în luna octombrie 2003 suma totală de 247.751,09 lei.

Din valoarea totală de 1.011.392,39 lei a încasărilor reflectate în registrul de casă în perioada iulie-octombrie 2003, suma de 493.600,93 lei reprezintă, conform mențiunilor din documentele în baza cărora s-au făcut înregistrările, diferite încasări efectuate în lunile iulie și august de la persoane fizice, pe bază de dispoziții de încasare semnate de inculpatul V. D., fără a se specifica numele și prenumele acestor persoane, precum și numărul facturii fiscale. Acestor dispoziții de încasare le erau atașate bonuri de mână în care se specifică produsele livrate, fără ca pentru sumele înscrise în ele să fi fost eliberate facturi fiscale și chitanțe de încasare.

P. faptul că nu au fost emise facturi fiscale, ci doar bonuri de mână și, respectiv, chitanțe de încasare a numerarului în locul dispozițiilor de încasare, nu au putut fi identificate persoanele cărora le-au fost livrate mărfurile și nu s-au putut stabili cantitățile vândute în realitate acestor beneficiari de S.C. C. P. S.R.L. și sumele încasate.

Înregistrarea în registrul de casă a încasărilor efectuate pe baza dispozițiilor de încasare astfel întocmite s-a făcut doar pentru a acoperi necesarul de numerar până la nivelul plaților existente, ele nereprezentând operațiuni în cuantum valoric real, pentru care să existe documente justificative la data înregistrării lor în registrul de casă, concluzie justificată de următoarele aspecte:

-la data de 30.01.2003, inculpata O. M. L. a declarat că nu mai deține nici un document contabil de la S.C. C. P. S.R.L.;

-evidența contabilă a fost întocmită la sediul l.P.J. lași pe baza documentelor ridicate de către organele de poliție, între care nu se găseau și aceste dispoziții de încasare, iar la data predării evidenței contabile și a documentelor către l.P.J. lași, inculpata O. Madgalena L. nu a predat și aceste documente;

-la data predării registrelor de casă către l.PJ. lași, respectiv la 06.05.2004, înregistrarea acestor dispoziții de încasare în registrul de casă a fost efectuată de inculpată fără număr pe fiecare document, iar la data de 8 iunie 2004, când aceste dispoziții au fost ridicate de organele de poliție, fiecare formular de dispoziție de plată prezenta număr.

Inculpata O. Madgalena L. a efectuat înregistrarea de operațiuni nereale în registrul de casă al S.C. C. P. S.R.L., constând în încasări în valoare totală de 364.275,35 lei, atestate prin chitanțe care au fost achiziționate de Ia . N. ulterior datei de înregistrare a lor ca documente de încasare în registrul de casa, astfel cum rezultă din facturile de achiziție a acestor chitanțe cu regim special. În aceste condiții, inculpata nu putea efectua încasări și nu putea înregistra în registrul de casă încasări pe baza unor chitanțe care la data consemnării lor, nu erau în evidența acestei societăți.

Din examinarea facturilor de achiziție a chitanțelor furnizate de . N. către S.C. C. P. S.R.L., rezultă că datele de achiziție a chitanțierelor pentru numerar sunt următoarele:

- 04.06.2003 (pentru chitanțele de la nr._ până la nr._);

- 11.08.2003 (pentru chitanțele de la nr._ până la nr._);

- 17.09.2003 (pentru chitanțele de la nr._ până la nr._ și, respectiv, pentru chitanțele de la nr._ până la nr._);

- 22.10.2003 (pentru chitanțele de la nr._ până la nr._).

Din examinarea mențiunilor din registrul de casă întocmit de inculpata O. Madgalena L. rezultă fără echivoc că, pentru perioada 01.08.2003 – 15.09.2003 a utilizat pentru a înregistra încasările aferente acestui interval de timp, chitanțe achiziționate ulterior de S.C. C. P. S.R.L., respectiv la datele de 17.09.2003 și de 22.10.2003, iar pentru perioada 16.09.2003 – 21.10.2003, documentele justificative avute în vedere de inculpată le-au constituit chitanțierul pentru chitanțele de la nr._ până Ia nr._, achiziționat la 22.10.2003 (f. 134-138 vol. II dosar u.p.).

Pentru a acoperi necesarul de numerar din care s-au efectuat plăți zilnice, inculpata O. Madgalena L. a completat mai multe chitanțe (fără a menționa data eliberării) în valoare totală de 32.044,35 lei și a procedat Ia înregistrarea acestora de două ori în registrul de casă, pentru a acoperi necesarul de numerar pentru plățile efectuate la datele la care au fost înregistrate aceste chitanțe.

Din verificarea documentelor existente în evidența contabilă a . (respectiv a chitanțelor eliberate de S.C. C. P. S.R.L. pentru încasarea contravalorii mărfurilor livrate și înregistrate de către . ca plăți în sumă totală de 85.823,80 Iei, efectuate în calitate de cumpărător), a rezultat că un număr de 31 chitanțe completate și semnate de inculpata O. M. L., sunt înregistrate în contabilitatea celor două societăți la date diferite.

În conținutul exemplarelor chitanțelor rămase în evidenta S.C. C. P. S.R.L.și pe baza cărora s-au operat în registrul de casă nu este înscrisă data eliberării, în vreme ce în exemplarele existente în evidența . se regăsește data eliberării.

Încasările înregistrate în registrul de casă, pe baza chitanțelor sus menționate, reprezintă operațiuni fictive înregistrate numai pentru a acoperi necesarul de numerar scriptic pentru plățile din acea perioadă, efectuate însă din sume încasate de la alți beneficiari ai mărfurilor livrate de ., pentru care nu s-au eliberat documente legale de încasare.

Caracterul nereal al acestor operațiuni rezultă inclusiv din aceea că la data de 16.12.2003, când organele de poliție au ridicat chitanțele, acestea erau eliberate până la data de 31.12.2003.

Cu privire la această activitate ilicită desfășurată de inculpata O. M. L., s-a concluzionat prin raportul de expertiză contabilă efectuată de expert Ignatov O.M. - f. 131-143 vol. II dosar u. p. - și prin raportul de expertiză întocmit de expertul consultant H. M. L. (f. 33-71 din raportul de expertiză, vol. I dosar rejudecare) că, din totalul sumelor reprezentând încasări înregistrate în registrul de casă, există sume in valoare totală de 975.744,44 Iei ce nu reflectă realitatea operațiunilor economice la data înregistrării lor în contabilitate. Suma de 975.744,44 Iei are următoarea componență:

-suma de 36.427,53 lei ce reflectă operațiuni nereale de încasare a unor sume de bani, consemnate în registrul de casă de către inculpata O. M. L., întrucât chitanțele in baza cărora s-a făcut înregistrarea încasărilor nu aparțineau . la data înregistrării lor în registrul de casă, fiind achiziționate de la . N., ulterior datei de înregistrare a lor ca documente de încasare;

-suma de 493.600,93 lei reprezintă încasări fără documente legal întocmite;

-suma de_ lei ce provine din înregistrarea de două ori a acelorași chitanțe în registrul de casă;

-suma de 85.823,80 Iei ce reprezintă contravaloarea chitanțelor eliberate către . și care, la data înregistrării lor în registrul de casă, reflectă operațiuni fictive înregistrate numai pentru a acoperi necesarul de numerar scriptic pentru plățile efectuate.

Dintr-o altă perspectivă, inculpata O. M. L. nu a reflectat în evidența contabilă modul în care a fost comercializat stocul de marfă la un preț de achiziție de 1.063.705,95 lei, cu care S.C. C. P. S.R.L. figura in mod nereal in contabilitate la data de 31.12.2003.

În plus, inculpata O. M. L. nu a evidențiat în registrul jurnal al notelor contabile nici o operațiune efectuată de S.C. C. P. S.R.L. în perioada 01.07._03.

Totodată, inculpata O. M. L. a înregistrat în evidența contabilă a . depunerea în casierie de contribuții bănești ale asociaților respectiv, în luna iulie 2003, suma de 217.000,00 lei, iar în luna septembrie 2003 suma de 60.000.000 lei, fără a avea documente justificative care sa ateste realitatea acestor operațiuni, iar sub aspectul plăților, au fost înregistrată retragerea în tranșe a sumei totale de 217.000,00 lei de către inculpatul V. D., cu mențiunea „restituit numerar administrator”, operațiuni nesusținute de documente justificative în ceea ce privește faptul că a fost efectiv încasat numerarul.

Operațiunile de contabilizare a contravalorii mărfurilor încasate de către inculpatul V. D. în loc de venituri, drept depuneri numerar de către administrator și restituire numerar administrator, au avut drept consecință, pe lângă creșterea stocului de marfă (prin înregistrarea intrării de marfă, necontabilizarea corectă a vânzărilor și nedescărcarea astfel a gestiunii de marfă), și scăderea activului firmei și creșterea pasivului, cu consecința intrării S.C. C. P. S.R.L. în insolvență.

Audiată cu privire la faptele ce i-au fost imputate, inculpata O. M. L. a arătat că la cererea inculpatului V. D. a întocmit în mai multe rânduri chitanțe, facturi fiscale, dispoziții de plată sau încasare, menționând datele furnizate de acesta, iar în unele situații nu înscria data eliberării documentului justificativ, care urma a-i fi comunicată ulterior.

A declarat inculpata O. M. L. că, începând cu luna iulie 2003, inculpatul V. D. i-a pus la dispoziție documente contabile incomplete și fără continuitate, iar situația haotică din contabilitatea S.C. C. P. S.R.L. s-a datorat acestuia, toate înregistrările fiind cerute de inculpat. Inculpata a recunoscut că a înregistrat în contabilitate operațiuni nereale și a întocmit documente false (antedatate) pentru nu fi depășit plafonul de casă, la cererea inculpatului V. D..

Cu privire la suma de 2._ lei evidențiată în contabilitate ca fiind plați catre inculpatul V. D., inculpata O. M. L. a precizat că, la cererea inculpatului V. D., a efectuat acele înregistrări fără documente justificative.

Situația de fapt astfel cum a fost reținută de instanță rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă: plângerile și declarațiile părții vătămate S.C. G. G. S.R.L. (f. 23-30, f. 51-55 vol. I dosar u.p.); contractul de muncă al inculpatei O. M. L. (f. 286 vol. I dosar u.p.); fișa contului nr. 4111.1525 care reflectă situația mărfurilor furnizate de S.C. G. G. S.R.L. către societatea administrată de inculpatul V. D. (f. 58-64 vol. I dosar u.p.); actele contabile ale S.C. C. P. S.R.L. (vol. I-IV dosar u.p. și cele aflate în dosarul instanței); raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul Ignatov O.M. în cursul urmăririi penale și suplimentul la acest raport (f. 111-210 și. 232-237 vol. II dosar u.p.); raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul consultant H. M. Lily în cursul cercetării judecătorești efectuate în rejudecarea cauzei (f. 33-71 din raportul de expertiză, vol. I dosar rejudecare); declarațiile martorilor declarațiile martorilor D. A., G. R.-P., V. F., U. D., N. L., audiați în ambele faze procesuale (f. 117, 119, 120-122, 153, 243, vol. I dosar u.p. și f. 126, 257 și 293, 125, 258, 259 dosar fond); declarațiile martorilor Driu Ș. și A. V. audiați în cursul cercetării judecătorești desfășurate în primul ciclu procesual (f. 256 și 364 vol. I dosar fond), declarațiile inculpatului V. D. și ale inculpatei O. M. L. (f. 364-369 vol. I dosar u.p., f. 124 vol. I dosar fond), numai sub acele aspecte ce sunt concordante cu elementele de fapt ce pot servi ca probă, constatate prin mijloacele de probă anterior enumerate.

În drept, faptele inculpatei O. M. L. constând în aceea că, în calitate contabil în cadrul S.C. C. P. S.R.L., a evidențiat operațiuni nereale în contabilitatea societății comerciale, prin: completarea în fals a unor chitanțe ce atestau încasarea unor sume de bani, în condițiile în care imprimatele au fost achiziționate ulterior înregistrării operațiunilor comerciale nereale în registrul de casă; înregistrarea încasării unor sume de bani fără documente legal întocmite; înregistrarea de două ori a acelorași chitanțe în registrul de casă; înregistrarea unor operațiuni fictive în registrul de casă numai pentru a acoperi necesarul de numerar scriptic pentru plățile efectuate; neevidențierea în contabilitate a modului în care a fost comercializat stocul de marfă la un preț de achiziție de 1.063.705,95 lei, cu care S.C. C. P. S.R.L. figura in mod nereal în contabilitate, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută în art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal, și ale infracțiunii prevăzute în art. 43 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută în art. 37 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal, noua încadrare juridică fiind atrasă de schimbările legislative intervenite pe parcursul derulării procesului penal.

Fapta inculpatei O. M. L. constând în aceea că, în calitate contabil în cadrul S.C. C. P. S.R.L., a evidențiat împreună cu inculpatul V. D., datorii inexistente în contabilitatea societății, și a înregistrat în registrul de casă, fără a avea documente justificative care să ateste realitatea lor, operațiuni fictive de depunere în casieria societății, în perioada iulie-septembrie 2003, a sumei totale de 223.000,00 lei, reprezentând contribuții bănești ale asociaților, și a înregistrat la plăți, drept ramburs de contribuții asociat, suma de 2._ lei, în acest mod fiind fraudați creditorii societății prin diminuarea fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de bancrută frauduloasă, prevăzută în art. 143 pct. 2 lit. b) din Legea nr. 85/2006, cu aplicarea art. 13 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice, conform dispozițiilor art. 334 Cod procedură penală, din infracțiunea prevăzută în art. 276 lit. a) din Legea nr. 31/1990, noua încadrare juridică fiind reținută pentru aceleași argumente avute în vedere și în ceea ce-l privește pe inculpatul V. D..

Raportat la data comiterii acestor infracțiuni și la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru fiecare dintre ele, instanța constată că, în raport de prevederile art. 122 alin. 1 lit. d Cod penal, a intervenit prescripția specială a răspunderii penale, situație față de care, în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) Cod procedură penală, urmează a se dispune încetarea procesului penal față de pornit împotriva inculpatei O. M.-L..

III. Inculpata C. G. a îndeplinit în cadrul S.C. G. G. S.R.L. funcția de lucrător comercial, conform contractului de muncă nr. 9053/C/3.10.1996, încheiat pe o durată nedeterminată, în care însă nu au fost prevăzute activitățile pe care urma să le presteze salariata (f. 268 vol. I dosar u.p.).

Pe durata angajării sale (exceptând o perioadă inițială de aproximativ 2 ani), inculpata C. G. și-a desfășurat activitatea la depozitul de materiale de construcții al S.C. G. G. S.R.L. unde, din dispoziția verbală a administratorilor G. M. și N. I., a desfășurat cu caracter permanent următoarele activități:

- întocmirea evidenței contabile primare privind activitatea de desfacere de mărfuri din depozit (aspect relevat inclusiv de inculpată în declarațiile din cursul urmăririi penale, f. 354 și 358 vol. I dosar u.p.);

- primirea și recepționarea mărfurilor intrate în patrimoniul S.C. G. G. S.R.L., precum și întocmirea la intrare a notelor de recepție;

- întocmirea fișelor de magazie pentru fiecare categorie de produs din depozit;

- livrarea mărfurilor către beneficiari și întocmirea avizelor de expediție și a facturilor fiscale;

- verificarea și primirea instrumentelor de plată cu care beneficiarii achitau contravaloarea mărfurilor achiziționate de la S.C. G. G. S.R.L., precum și efectuarea pe facturile emise a mențiunilor privind modalitatea de plată;

- încasarea sumelor de bani în numerar de la beneficiari și întocmirea chitanțelor de încasare.

Atunci când inculpata C. G. lipsea de la depozit, sarcinile sale de serviciu erau preluate și îndeplinite de martorul Andrese M. C..

La solicitarea administratorilor S.C. G. G. S.R.L., inculpata C. G. a îndeplinit și alte activități, constând în încasarea de la beneficiari a contravalorii mărfurilor livrate (întocmind chitanțe în acest sens), precum și în depunerea zilnică a numerarului din casierie în contul bancar al societății (aspect ce rezultă din unele foi de vărsământ existente în evidența contabilă a firmei).

Pe perioada derulării relațiilor contractuale stabilite între S.C. G. G. S.R.L. și societatea administrată de inculpatul V. D. (respectiv, iunie-noiembrie 2003), inculpata a avut îndatorirea să efectueze livrările de marfă, să întocmească documentele justificative și să încaseze numerarul, după caz.

În luna iunie 2003, inculpata C. G. a livrat din depozitul S.C. G. G. S.R.L. către S.C. C. P. S.R.L. mărfuri în valoare de totală de 126.540,476 lei, numai pe baza facturilor fiscale emise odată cu livrarea mărfurilor, iar pe fiecare dintre facturi C. G. a menționat și instrumentul de plată prezentat de inculpatul V. D., care a ridicat marfa achiziționată.

În luna iulie 2003, inculpata C. G. a livrat către S.C. C. P. S.R.L., din depozitul S.C. G. G. S.R.L., mărfuri în valoare totală de 452.270,394 lei. O parte dintre aceste mărfuri, în valoare totală de 125.564,093 lei, a fost eliberată de către inculpată pe baza avizelor de însoțire a mărfurilor pe care aceasta le-a întocmit la data eliberării lor din depozit. Ulterior, înlăuntrul termenului legal de maxim 3 zile, inculpata a procedat la emiterea facturilor fiscale pentru cantitățile de marfă livrate pe bază de aviz de însoțire și a consemnat pe acele facturi instrumentele de plată depuse de S.C. C. P. S.R.L..

În luna august 2003, inculpata C. G. a livrat din depozitul S.C. G. G. S.R.L. către S.C. C. P. S.R.L. mărfuri în valoare totală de 747.875,599 lei și, în aceeași lună, a emis cu depășirea termenului legal de 3 zile facturi fiscale pentru marfă în valoare de 420.520,847 Iei.

Pentru celelalte mărfuri livrate în luna august de S.C. G. G. S.R.L către S.C. C. P. S.R.L., în valoare totală de 315.354,751 lei, inculpata C. G. a procedat la emiterea facturilor fiscale în luna septembrie 2003 (în perioada 01-11.09), fără a mai consemna data, suma, . numărul instrumentului de plată, făcând doar mențiunile „achitat cu CEC” sau „plata cu CEC” (facturile fiscale nr._/01.09.2003, nr._/01.09.2003, nr._/03.09.2003, nr._/08.09.2003, nr._/09.09.2003, nr._/10.09.2003, nr._/11.09.2003).

În luna septembrie 2003, inculpata C. G. a eliberat din depozit pentru livrările către S.C. C. P. S.R.L., pe baza comenzilor telefonice făcute de inculpatul V. D., marfă în sumă totală de 519.129,939 Iei, din care a facturat în aceeași lună marfă în valoare de 44.024,903 lei, cu depășirea termenului legal de 3 zile, iar pentru diferența de 475.105,035 lei a emis facturi fiscale în lunile octombrie și noiembrie.

În luna octombrie 2003, inculpata C. G. a livrat către S.C. C. P. S.R.L., din depozitul S.C. G. G. S.R.L., mărfuri pentru care a întocmit avizele de însoțire nr._/03.10.2003, nr._/04.10.2003, nr._/04.10.2003, nr._/08.10.2003, nr._/09.10.2003, nr._/17.10.2003, și pentru care a emis facturi fiscale cu depășirea termenului legal de 3 zile.

Ulterior, în perioada 12-31.10. și în luna noiembrie 2003, inculpata C. G. a reluat modalitatea de lucru inițial folosită, în sensul că a livrat mărfuri către . numai pe baza facturilor fiscale sau a avizelor de însoțire, în cazul acestora întocmind facturile aferente în aceeași zi.

Pe facturile fiscale întocmite de inculpata C. G. în lunile octombrie si noiembrie 2003 pentru mărfurile livrate către S.C. C. P. S.R.L., aceasta a menționat doar „plata cu CEC”, fără a înscrie data, suma, . numărul instrumentului de plată prezentat, iar aceste mențiuni nu reflectau realitatea la data emiterii facturilor, întrucât nu au fost identificate în evidența contabilă a S.C. G. G. S.R.L. CEC – uri eliberate de S.C. C. P. S.R.L. pentru achitarea contravalorii mărfurilor.

Cele 30 de facturi fiscale în care inculpata C. G. a menționat în mod nereal că plata se efectuează cu CEC, deși la data livrărilor . nu emisese nici un astfel de instrument de plată sunt: nr._/23.09.2003; nr._/01.10.2003; nr._/04.10.2003; nr._/07.10.2003; nr._/09.10.2003; nr._/10.10.2003; nr._/30.10.2003; nr._/11.10.2003; nr._/13.10.2003; nr._/15.10.2003; nr._/19.10.2003; nr._/20.10.2003; nr._/21.10.2003; nr._/22.10.2003; nr._/24.10.2003; nr._/24.10.2003; nr._/25.10.2003; nr._/25.10.2003; nr._/29.10.2003; nr._/29.10.2003; nr._/31.10.2003; nr._/20.10.2003; nr._/01.11.2003; nr._/01.11.2003; nr._/02.11.2003; nr._/03.11.2003; nr._/04.11.2003; nr._/06.11.2003; nr._/10.11.2003; nr._/10.11.2003.

Pentru mărfurile livrate pe bază de aviz de însoțire și facturate cu întârziere, inculpata C. G. nu a procedat la înregistrarea în fișele de magazie întocmite pe fiecare sortiment a datelor calendaristice înscrise în avizele de însoțire a mărfii, a menționat prescurtat „F” sau „Factura” fără a completa numărul respectivului document justificativ întocmit, ori a consemnat numărul de factură fiscală emisă pentru alt beneficiar (în care nu se regăseau de altfel produsele din avize), înscriind apoi cantitatea livrată din avizul de însoțire a mărfurilor eliberat S.C. C. P. S.R.L..

Inculpata nu a predat la compartimentul contabilitate din cadrul S.C. G. G. S.R.L. avizele de însoțire întocmite pentru livrările de marfă efectuate către . și nefacturate în termen (procedând la predarea lor doar pe măsura facturării, cu întârziere de o lună sau chiar două) și nu a prezentat lunar o situație a vânzărilor, aspecte ce nu au permis reprezentanților părții vătămate să cunoască diminuarea fondului de marfă și acumularea unor debite tot mai mari ale ..

Procedeul folosit de inculpata C. G., de a efectua livrarea mărfurilor către S.C. C. P. S.R.L. numai pe baza avizelor de însoțire și de a întocmi facturile fiscale cu depășirea cu mult a termenului legal a determinat o amânare a termenului de încasare a contravalorii mărfurilor livrate și o denaturare a situației reale a livrărilor de marfă către S.C. C. P. S.R.L..

Totodată, ulterior întocmirii lor, inculpata a modificat ziua sau luna în cuprinsul unor avize de însoțire a mărfurilor, în scopul de a nu fi cunoscută la nivelul conducerii S.C. G. G. S.R.L. data reală a livrării mărfurilor în condiții neagreate de administratorii societății – pe baza unor avize de însoțire, fără facturarea mărfii sau facturarea ei cu întârziere – cu consecința amânării termenului de plată a contravalorii mărfurilor livrate.

Situația avizelor de însoțire a mărfurilor în cuprinsul cărora inculpata C. G. a efectuat modificări sub aspectul datei emiterii este următoarea:

Nr._/03.09.2003 modificat_/23.09.2003;

_/03.09.2003 „_/23.09.2003;

_/03.09.2003 „_/23.09.2003;

_/04.09.2003 „_/24.09.2003;

_/06.09.2003 „_/06.10.2003

_/06.09.2003 „_/06.10.2003

_/10.09.2003 „_/10.10.2003

_/10.09.2003 „_/10.10.2003

_/11.09.2003 „_/11.10.2003

_/24.09.2003 „_/24.10.2003

Împrejurarea că aceste avize au fost întocmite la data primei înscrieri efectuate în cuprinsul lor rezultă din aceea că avizele de însoțire cu număr mai mare decât cele asupra cărora s-au făcut modificări au fost eliberate la date anterioare celor modificate (de exemplu, avizul de însoțire nr._ a fost eliberat la data de 09.09.2003, astfel încât avizele cu nr._ –_ au fost eliberate în realitate anterior acestei date, și nu la datele din intervalul 23.09._03; avizul de însoțire nr._ a fost eliberat la data de 11.09.2003, astfel încât avizele cu nr._ –_ au fost eliberate în realitate anterior acestei date, și nu la datele 10.10.2003 și 11.10.2003; avizul de însoțire nr._ a fost eliberat la data de 25.09.2003, deci avizul cu numărul mai mic:_, a fost întocmit în realitate la 24.09.2003, și nu la data modificată, 24.10.2003).

În contextul facturării cu întârziere a mărfurilor livrate către S.C. C. P. S.R.L. în baza avizelor de însoțire, inculpata nu a emis facturi pentru întreaga cantitate de produse furnizată, deși acestea au ieșit din gestiunea S.C. G. G. S.R.L. și se regăsesc intrate la beneficiarul S.C. C. P. S.R.L. și reflectate în balanța sintetică, în contul de furnizori.

Astfel, cu avizul nr._/02.09.2003 s-a livrat cantitatea de 55 kg de marfă OB 37 dimensiunea 6 la prețul de 11.500 lei/kg., în valoare 75,2775 lei, marfă ce figurează în poziția nr. 6 din aviz și a fost operată în fișa de magazie, fără a fi trecută și în factura fiscală nr._-_ din 23.09.2003 care s-a întocmit pentru celelalte sortimente din aviz.

Cu avizul nr._/04.10.2003 s-a livrat cantitatea de 4.720 kg. de marfă OB 37 dimensiunea 8 la prețul de 1,3250 lei/kg, în valoare de 7.442,2600 lei (dintr-un stoc de marfă de 19.968 kg., astfel cum a fost operată în fișa de magazie), pentru care nu este întocmită factură fiscală, neexistând o astfel de mențiune în fișa de magazie, rubrica din imprimat fiind necompletată.

Neîndeplinirea corespunzătoare a îndatoririlor de serviciu primite verbal de către inculpata C. G. - prin nefacturarea unor mărfuri livrate către S.C. C. P. S.R.L. și emiterea unor facturi cu întârziere a condus în mod direct la crearea unei pagube în patrimoniul S.C. G. G. S.R.L., constând în contravaloarea mărfurilor nefacturate, în sumă de 7517,53 lei, precum și în cuantumul penalităților de întârziere de care a fost lipsită societatea prin nefacturarea mărfurilor livrate în sumă de 7517,53 lei, respectiv suma de 33.479 lei, calculată pentru o perioadă de 2968 zile, cuprinsă între 25.11.2003 – data constituirii de parte civilă de către S.C. G. G. S.R.L – și 10.01.2012, data pronunțării prezentei sentințe, ținând seama de cuantumul de 0,15% pe fiecare zi de întârziere, stabilit conform contractului de vânzare-cumpărare din 15.05.2003. Reținând această valoare, instanța va înlătura concluziile la obiectivul nr. 3 din cel de-al doilea raport de expertiză întocmit în rejudecare de expert C. M. (f. 375 dosar rejudecare) prin care s-a stabilit că valoarea penalităților de întârziere de care a fost lipsită societatea prin nefacturarea mărfurilor livrate este de 267,48 lei, întrucât în mod nejustificat expertul a calculat majorările doar până la data de 31.12.2003.

O altă componentă a prejudiciului cauzat prin atitudinea culpabilă a inculpatei C. G. o constituie valoarea penalităților de întârziere aferente perioadei cuprinse între data la care ar fi trebuit emise legal facturile și data la care au fost efectiv emise, în valoare de 2.252,9 lei, pentru reținerea acestui cuantum instanța având în vedere concluziile la obiectivul nr. 2 din cel de-al doilea raport de expertiză întocmit în rejudecare de expert C. M., care a ținut seama și de incidența în cauză a dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 469/09.07.2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale (f. 370-371 dosar rejudecare).

Audiată cu privire la infracțiunile ce i-au fost imputate, inculpata C. G. a invocat în declarațiile inițiale din cursul urmăririi penale (f. 354-359 vol. I dosar u.p.), în declarațiile din cursul judecății (f. 81 vol. I dosar fond și f. 130 vol. I dosar rejudecare) și în dezbaterile asupra fondului cauzei, în principal, că: nefacturarea avizelor de însoțire din luna septembrie 2003 s-a datorat neatenției sale și volumului mare de muncă; nu a fost instruită cu privire la facturarea în trei zile a mărfurilor ridicate de S.C. C. P. S.R.L. în perioada august 2003-septembrie 2003 și nici verificată de reprezentanții S.C. G. G. S.R.L. sau de către contabila societății; la solicitarea numitei G. M. nu a trecut în fișele de magazie avizele de însoțire, pentru a putea fi confruntate la final de an cu facturile de vânzări; a modificat datele de pe avize pentru a ajunge la zi cu livrările; nu a primit o fișă a postului, nu a fost numită gestionar și nu a semnat un proces verbal de predare-primire a gestiunii; nu a creat un prejudiciu societății, la finele anului 2003 efectuându-se un inventar în urma căruia s-a stabilit că S.C. G. G. S.R.L. a avut un plus în gestiune; gestiunea era ținută de fapt de numita G. M., iar actele erau întocmite inclusiv de ea și de martorul Andrese M. C.; în unele situații livrările de marfă se făceau și în lipsa inculpatei de către macaragiu ori de către portar, iar multe livrări se făceau în zilele de sâmbătă și duminică, documentele fiind întocmite de alte persoane, inclusiv de martorul Andrese și ulterior semnate de inculpată.

Procedând la analiza declarațiilor pe care inculpata C. G. le-a făcut în prezenta cauză, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 69 Cod procedură penală, declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului și li se poate recunoaște o valoare probantă, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză.

Examinând declarațiile inculpatei C. G. în coroborare cu celelalte mijloace de probă existente la dosarul cauzei, instanța constată că susținerile sale sunt parțial confirmate de probele administrate în cauză, din care rezultă fără echivoc că inculpata a avut calitatea de salariat al S.C. G. G. S.R.L. și, cu toate că nu avea în mod oficial – printr-o desemnare efectivă și o fișă a postului – calitatea de gestionar, îndeplinea atribuțiile specifice acestei funcții, aspecte ce rezultă inclusiv din declarațiile inculpatei, din declarațiile numiților G. M., N. I. și ale martorului Andrese M. C., coroborate cu concluziile expertului contabil consultant Amanci C. propus chiar de inculpată pentru efectuarea expertizei contabile în cursul urmăririi penale și care stabilește următoarele: „Pe baza dispoziției verbale primite de la patroni si la constatările expertului cu ocazia verificării documentelor contabile de la . Iași, C. G. angajată pe post de lucrător comercial a desfășurat următoarele activități:

1. Recepționarea mărfurilor (materiale metalurgice primite de la furnizori), operațiune care constă în:

- verificarea cantităților și sortimentelor livrate de furnizori cu cantitățile înscrise în documentele de însoțire (facturi, avize de însoțire). Această operațiune se efectuează prin descărcarea materialelor de transport cu ajutorul unei macarale amplasate în curtea societății, special în acest scop;

- întocmește Notele de intrare recepție pentru mărfurile primite în gestiune;

- întocmește fișele de magazine pentru fiecare sortiment de materiale, funcție de prețul de facturare de către furnizori;

- operează (înregistrează) în fișele de magazie cantitățile de materiale primite.

2. Desfacerea (livrarea) mărfurilor către clienți, operațiune care constă din:

- verifică și pregătește sortimentele comandate de clienți;

- participă efectiv la încărcarea mărfurilor în mijlocul de transport;

- întocmește factura sau avizul de însoțire a mărfurilor către clienți;

- operează în fișele de magazine cantitățile de marfă înscrise în documentele de livrare;

- calculează (stabilește) stocul de marfă după fiecare operațiune de intrare sau ieșire, pentru a furniza informații patronilor cu privire la stocurile de marfă existente în depozit.

Pe lângă operațiunile detaliate la pct. 1 și 2 de mai sus, un alt criteriu de apreciere a volumului de muncă depus de către Ciuhlau G. îl constituie și valoarea mărfurilor intrate în unitate precum și valoarea mărfurilor ieșite (livrate) calculate și operate de lucrătorul comercial în perioada iunie – noiembrie 2003.

… Angajată pe post de lucrător comercial Ciuhlau G. a primit de la patroni sarcina de a efectua și operațiuni de casierie.

Numai în perioada iunie – 15.11.2003 pe lângă activitatea de lucrător comercial (primitor – distribuitor) Ciuhlau G. a executat și munca de casier (trezorerier) al S.C. G. G. S.R.L.

… Salariata Ciuhlau G. a avut și misiunea de la patronii săi să depună în contul de disponibil S.C. G. G. S.R.L. Iași deschis la B.C.R. Iași, sume de bani rezultate din încasările zilnice de la clienți.” (f. 174-175 vol. II dosar u.p.).

La dosarul cauzei s-a depus de către administratorii S.C. G. G. S.R.L. o fișă a postului de „gestionar - operator facturi” în care sunt menționate sarcinile de serviciu, respectiv: primește, recepționează, descarcă toate produsele intrate in firma; întocmește la intrare NIR și operează fișele de magazie; verifică actele însoțitoare ale mărfurilor: aviz de expediție, factura fiscală, certificat de calitate; la livrare verifică prin cântărire, numărare, măsurare, corectitudinea expedierii mărfurilor; întocmește avize de expediție, chitanțe, urmărind completarea corectă a acestora, respectiv toate rubricile imprimatului de livrare, adăugând faptul că s-a eliberat certificatul de calitate, nr. și . de încasare, eventual și termenul de plată; permanent se consultă cu contabilul pentru implementarea eventualelor noutăți privind întocmirea actelor de expediție si încasare; se asigură în privința încasării contravalorii mărfurilor, prin primirea de numerar, CEC, bilet de ordine sau ordin de plată, în funcție de posibilitățile de plată ale clientului; în cazul întocmirii de avize de expediție pentru livrări repetate la același client, urmărește întocmirea facturii fiscale nu mai târziu de 3 zile de la eliberarea avizului de expediție; zilnic, toate intrările și ieșirile de marfă le va opera în fișele de magazie; zilnic va face stocurile de marfă; zilnic va preda administratorului avizele de expediție a mărfurilor, facturile fiscale, chitanțele fiscale, cecurile și ordinele de plata pentru mărfurile livrate; permanent va raporta conducerii firmei neregulile constatate sau eventualele probleme ivite in rezolvarea sarcinilor sale de serviciu (f. 267 vol. I dosar u.p.).

Această fișă a postului este semnată însă numai de administratorul S.C. G. G. S.R.L., nu și de către inculpata C. G., însă în conținutul acestei fișe a postului se regăsesc, în mare parte, activități dintre cele recunoscute de inculpată, stabilite inclusiv de expertul contabil consultant Amanci C. și atestate de alte elemente de ordin probator administrate în cauză, inclusiv de statele de plată semnate de inculpată din care rezultă că primea lunar, începând din anul 2002, un spor de gestiune în cuantum de 15% (f. 343-347 vol. I dosar u.p.).

Activitatea concretă desfășurată de inculpata C. G. în perioada iunie-noiembrie 2003 nu a făcut obiectul vreunei verificări interne de către persoanele abilitate din cadrul societății și, de asemenea, ansamblul probator nu relevă împrejurarea că reprezentanții S.C. G. G. S.R.L. au procedat la instruirea corespunzătoare a inculpatei cu privire la modul în care trebuia să-și îndeplinească sarcinile de serviciu ce i-au fost încredințate verbal de către administratorii societății. Cu toate acestea, în raport de prima perioadă a derulării contractului încheiat între S.C. G. G. S.R.L. și S.C. C. P. S.R.L. se constată că inculpata a întocmit în mod corespunzător facturile aferente mărfurilor livrate, în condițiile legii, astfel încât numai atitudinea neglijentă adoptată ulterior de inculpată a condus la crearea unor decalaje semnificative între data livrării mărfurilor și data facturării lor, relevantă în acest sens fiind propria sa declarație din cursul urmăririi penale: „Faptul că un avizier cuprinde avize către . nu a fost facturat la timp … se datorează neatenției și faptului că aveam un program foarte încărcat. Când am sesizat acest lucru nu am luat legătura cu conducerea societății, ci am încercat să rezolv problema cu .. Fapt pe care l-am făcut și s-a rezolvat facturându-se acele mărfuri.” (f. 357 vol. I dosar u.p.).

Dintr-o altă perspectivă, prin raportare la prevederile Legii nr. 82/1991, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revenea administratorilor S.C. G. G. S.R.L. or, a lipsit un control periodic efectiv asupra activității contabilului societății, dar și asupra activității inculpatei (f. 199 vol. II dosar u.p.), care ar fi relevat faptul că nu au fost contabilizate avizele de expediție emise de C. G., deși înregistrarea lor în evidența contabilă ar fi permis cunoașterea în orice moment a situației mărfurilor livrate și nefacturate, a valorii neîncasate a mărfurilor furnizate, precum și a situației reale a stocului din depozit.

Efectuarea unor astfel de verificări de către administratorii S.C. G. G. S.R.L. ar fi permis luarea unor măsuri pentru recuperarea sumelor neachitate, sistarea pentru viitor a livrării de mărfuri către debitoarea S.C. C. P. S.R.L., inclusiv în condițiile în care nici la încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 25/15.05.2003 reprezentanții S.C. G. G. S.R.L. nu au făcut demersuri pentru asigurarea și valorificarea garanțiilor menționate în contract cu care cumpărătorul (respectiv, societatea comercială administrată de inculpatul V. D.) ar fi trebuit să garanteze plata prețului.

Chiar dacă modul defectuos în care inculpata C. G. și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu, prin: neemiterea facturilor în termenul legal ori întocmirea, chiar cu mare întârziere a acestora; efectuarea de mențiuni necorespunzătoare pe facturile fiscale (de ex., „plata cu CEC”); modificarea datelor din avizele de expediție; nepredarea acestora la contabilitate; neîntocmirea situațiilor privind livrările de marfă și stocurile existente în depozit, a condus la crearea unui context favorabil acumulării unor datorii foarte mari ale beneficiarului S.C. C. P. S.R.L. ca urmare a neachitării mărfurilor ridicate de la furnizor (la care au concurat și alți factori de ordin intern anterior menționați), nu se poate reține vinovăția inculpatei în producerea prejudiciului înregistrat de S.C. G. G. S.R.L. și constând în suma reprezentând contravaloarea mărfurilor neplătite de acest beneficiar, neexistând o legătură de cauzalitate între încălcările îndatoririlor de serviciu menționate și neplata facturilor emise către . pentru mărfurile ridicate de inculpatul V. D., direct ori prin intermediari, în perioada iunie-noiembrie 2003.

Situația de fapt astfel cum a fost reținută de instanță rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă: plângerile și declarațiile părții vătămate S.C. G. G. S.R.L. (f. 23-30, f. 51-55 vol. I dosar u.p.); contractul de muncă al inculpatei (f. 268 vol. I dosar u.p.); fișa contului nr. 4111.1525 care reflectă situația mărfurilor furnizate de S.C. G. G. S.R.L. către societatea administrată de inculpatul V. D. (f. 58-64 vol. I dosar u.p.); actele contabile ale S.C. G. G. S.R.L. (vol. I-IV dosar u.p. (inclusiv avize de însoțire a mărfii, facturi fiscale, chitanțe) și cele ridicate silit în cursul judecății, menționate în procesul verbal încheiat de organele de poliție la data de 22.10.2009 - filele 328-337 dosar rejudecare); adresa nr._/2004 a Inspectorului Teritorial de Muncă (f. 341 vol. I dosar u.p.); fișele de magazie întocmite de inculpata (f. 1-75 vol. IV dosar u.p.); procesele verbale de confruntare dintre inculpata C. G. și numiții N. I. și G. M., reprezentanții . (f. 293-296 vol. I dosar u.p.); raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul Ignatov O.M. în cursul urmăririi penale și suplimentul la acest raport (f. 111-210 și. 232-237 vol. II dosar u.p.); concluziile expertului consultant H. M. Lily exprimate în prima expertiză contabilă efectuată în rejudecare (f. 33-71 din raportul de expertiză, vol. I dosar rejudecare); concluziile la obiectivul nr. 2 din cel de-al doilea raport de expertiză întocmit în rejudecare de expert C. M. (f. 370-371 dosar rejudecare); actele adiționale și deciziile de majorare a salariilor emise de S.C. G. G. S.R.L. (f. 343-347 vol. I dosar u.p.); opinia expertului contabil consultant Amanci C. exprimate cu privire la obiectivul 37 din raportul de expertiză contabilă întocmit în cursul urmăririi penale (f. 174-175 vol. II dosar u.p.); declarațiile martorului Andrese M. C. (f. 292 vol. I dosar u.p. și f. 208 vol. II dosar rejudecare); declarațiile inculpatului V. D. și declarațiile inculpatei C. G. (f. 354-359 vol. I dosar u.p., f. 81 dosar fond și f. 130 vol. I dosar rejudecare), însă numai sub acele aspecte ce sunt concordante cu elementele de fapt ce pot servi ca probă, constatate prin mijloacele de probă anterior enumerate.

În drept, fapta inculpatei C. G. care, în calitate de salariat în cadrul S.C. G. G. S.R.L. a modificat în cuprinsul unui număr de 10 avize de însoțire a mărfii, emise în perioada 03-24.09.2012, data întocmirii lor, și a utilizat înscrisurile astfel falsificate pentru a emite cu mare întârziere facturile fiscale corespunzătoare cantităților de mărfuri menționate în avize, fapt ce a determinat amânarea termenului de plată a contravalorii mărfurilor livrate, în pofida clauzelor de vânzare-cumpărare nr. 25/15.05.2003, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută în art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal.

Fapta inculpatei C. G. care, având în calitate de salariat în cadrul S.C. G. G. S.R.L. îndatorirea de a emite facturi fiscale pentru mărfurile livrate (conform dispozițiilor verbale primite de la administratorii societății), nu a întocmit aceste documente justificative pentru cantitățile de 55 kg de marfă OB 37 dimensiunea 6 și, respectiv de 4.720 kg. de marfă OB 37 dimensiunea 8, furnizate S.C. C. P. S.R.L., producând astfel o pagubă în cuantum total de 43.249,23 lei (din care 7517,53 lei reprezintă contravaloarea mărfurilor livrate și nefacturate, suma de 33.479 lei penalitățile de întârziere aferente acesteia, iar suma de 2252,9 constituie valoarea penalităților de întârziere de care a fost lipsită S.C. G. G. S.R.L. de la data la care ar fi trebuit emise legal facturile până la data emiterii acestuia), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de neglijență în serviciu, prevăzută în art. 249 alin. (1) Cod penal, sens în care urmează se dispune schimbarea încadrării juridice, în temeiul art. 334 Cod procedură penală.

Instanța a reținut această încadrare juridică întrucât activitatea constând în exercitarea atribuțiilor de gestionar de fapt al unei societăți comerciale - desfășurată de inculpată ca angajat al S.C. G. G. S.R.L. - se regăsește în definirea noțiunii de „funcționar”, cuprinsă în art. 147 alin. (2) Cod penal, prin care se înțelege „... și orice salariat care exercită o însărcinare, în serviciul unei alte persoane juridice”, decât unitățile la care se referă art. 145 Cod penal, respectiv cele cu caracter public.

P. urmare, în raport de activitatea concretă pe care inculpata C. G. a desfășurat-o în cadrul S.C. G. G. S.R.L. conform dispozițiilor verbale primite de la administratorii acestei societăți, omisiunea acesteia de a întocmi facturi pentru toate mărfurile livrate beneficiarului S.C. C. P. S.R.L., a avut drept rezultat producerea unei pagube unității angajatoare în valoare totală de 43.249,23 lei, iar îndeplinirea în mod culpabil de către inculpată a altor însărcinări în calitate de salariat nu a fost de natură să provoace alte consecințe de ordin material, inclusiv în condițiile în care probele administrate în cauză nu demonstrează existența intenției inculpatei de a păgubi partea vătămată și a vreunei înțelegeri frauduloase cu inculpatul V. D..

În aceste circumstanțe, îndeplinirea în mod neglijent de către inculpată a altor atribuții de serviciu nu a condus la producerea prejudiciului în dauna S.C. G. G. S.R.L. constând în neplata mărfurilor livrate către S.C. C. P. S.R.L., aceasta datorându-se exclusiv inculpatului V. D. și fiind de natură să atragă răspunderea civilă contractuală a beneficiarului mărfurilor neachitate, dat fiind că furnizarea lor a avut loc în temeiul unui contract comercial.

În plus, inculpata C. G. nu a fost cercetată pentru infracțiunea de înșelăciune, sub nici o formă a participației penale, pentru a putea fi angajată răspunderea sa juridică în ceea ce privește prejudiciul înregistrat de S.C. G. G. S.R.L. și imputabil inculpatului V. D., parțial drept consecință a săvârșirii de către acesta a infracțiunii de înșelăciune în varianta normativă reglementată în art. 215 alin. (4) Cod penal, cu reținerea formei agravate prevăzute în alin. (5) al aceluiași text de incriminare, și în cea mai mare parte produs ca urmare a nerespectării de către beneficiarul mărfii a clauzelor asumate prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 25/15.05.2003, situație ce atrage răspunderea civilă contractuală.

Infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută în art. 290 Cod penal, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, iar infracțiunea de neglijență în serviciu, prevăzută în art. 249 alin. (1) Cod penal, este sancționată cu închisoare de la o lună la 2 ani sau cu amendă.

În cazul ambelor infracțiuni, termenul de prescripție a răspunderii penale este cel de 5 ani prevăzut în art. 122 alin. (1) lit. d) Cod penal, iar în speță, față de datele săvârșirii infracțiunilor (septembrie-octombrie 2003), sunt îndeplinite cerințele art. 124 Cod penal privind prescripția specială a răspunderii penale, termenul de 5 ani, socotit de la data comiterii faptelor, fiind depășit cu încă jumătate. În consecință, raportat la incidența în cauză acestor dispoziții legale, instanța urmează a dispune, conform disp. art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) Cod procedură penală, încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei C. G..

Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța constată că părțile vătămate au formulat pretenții civile în cauză și au solicitat obligarea inculpaților la plata de despăgubiri civile, respectiv:

- S.C. G. G. S.R.L., prin reprezentanții legali, s-a constituit parte civilă cu suma de 1.352.042,167 lei (din care suma de 978.474,58 lei reprezintă contravaloarea facturilor fiscale neachitate, suma de 7.517,53 lei contravaloarea mărfurilor nefacturate, suma de 366.049,99 lei penalități de întârziere, iar suma de 10.500,00 lei cheltuieli de înscriere), acțiunea civilă fiind formulată în contradictoriu cu inculpații V. D., C. G. și O. M. L. (f. 27 dosar fond);

- S.C. A. S.A., prin reprezentanții legali, a solicitat despăgubiri de la inculpatul V. D. în cuantum total de 262.898,65 lei (din care suma de 193.858,05 lei cu titlu de daune materiale, iar suma de 69.040,59 lei reprezentând penalități - f. 25 dosar fond);

- ., prin reprezentanții legali, a solicitat antrenarea răspunderii civile a inculpatului V. D. și obligarea sa la plata sumei de 58.874,100 lei cu titlu de daune materiale.

Examinând condițiile prevăzute de art. 998 și următoarele din Codul civil anterior, necesare angajării în cauză a răspunderii civile a inculpaților, instanța constată că acestea sunt îndeplinite în cauză și vizează; faptele ilicite cauzatoare de prejudicii (constând în acțiunile multiple de emitere de instrumente bancare de către inculpatul V. D. care știa că pentru valorificarea lor nu există provizia sau acoperirea necesară, precum și în nefacturarea, din neglijență, a unor mărfuri de către inculpata C. G.), caracterul lor ilicit, derivat din cel penal reținut în baza considerentelor arătate, prejudiciile de ordin material cauzate în acest mod părților civile, legătura de cauzalitate dintre fapte și prejudicii, precum și culpa exclusivă a inculpaților în producerea acestor pagube.

Cu toate acestea, despăgubirile solicitate urmează a fi acordate în limitele dovedirii existenței și întinderii lor, cu probele administrate de instanță în cursul cercetării judecătorești, sub acest aspect instanța apreciind că nu se poate reține vinovăția inculpaților în producerea prejudiciului înregistrat de S.C. G. G. S.R.L. și constând în suma reprezentând contravaloarea mărfurilor ridicate de inculpatul V. D., direct ori prin intermediari, în perioada iunie-noiembrie 2003 și neplătite, neexistând o legătură de cauzalitate între activitatea ilicită desfășurată de aceștia și probată în cauză (respectiv, emiterea celor 4 file CEC de către inculpatul V. D., încălcarea îndatoririlor de serviciu de către inculpata C. G., nerespectarea dispozițiilor Legii nr. 82/2001 de către inculpata O. M. L. ori falsificarea și utilizarea de către aceasta a unor înscrisuri sub semnătură privată). Nu în ultimul rând, trebuie avută în vedere și împrejurarea că față de inculpata O. M. L. s-a dispus de către procuror scoaterea de sub urmărire penala pentru infracțiunea de complicitate la înșelăciune, prevăzută în art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (3) și (5) Cod penal, astfel încât, în absența angajării răspunderii penale a inculpatei pentru această infracțiune, nu poate fi trasă la răspundere civilă în această cauză pentru un prejudiciu derivat din acea faptă.

Din această perspectivă, instanța reține că, deși este cert că S.C. G. G. S.R.L a suferit un prejudiciu material prin neplata mărfurilor livrate societății administrate de inculpatul V. D., acesta nu este consecința unei activități de inducere în eroare a reprezentanților părții civile de către inculpat, ci a nerespectării de către acesta a clauzelor asumate prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 25/15.05.2003, situație ce atrage răspunderea civilă contractuală.

Față de aceste considerente, instanța, în temeiul disp. art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, cu referire la art. 998 cod civil și urm. Cod civil (în reglementarea anterioară Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată), urmează a-l obliga pe inculpatul V. D. la plata către părțile civile S.C. G. G. S.R.L și S.C. A. S.A. a despăgubirilor constând în valoarea cecurilor emise în favoarea lor și care nu au fost decontate din lipsa disponibilului sau că trasul se afla în interdicție bancară, la care se adaugă penalitățile de întârziere, în cuantumul solicitat prin cererile de constituire de parte civilă, și calculate având în vedere clauzele contractelor de vânzare-cumpărare în baza cărora au fost livrate mărfurile către S.C. C. P. S.R.L..

În ceea ce o privește pe inculpata C. G., instanța urmează a dispune obligarea ei la plata sumei de 7517,53 lei, reprezentând contravaloarea mărfurilor nefacturate. Cât privește penalitățile de întârziere aferente acestei sume (în cuantum de 33.479 lei), dar și cele a căror valoare este de 2.252,9 lei, instanța nu va acorda aceste despăgubiri, chiar dacă sunt derivate din infracțiunea de neglijență în serviciu comisă de inculpată, întrucât, raportat la cererile de constituire de parte civilă formulate în cauză de S.C. G. G. S.R.L, instanța constată că aceasta a solicitat pe tot parcursul procesului penal penalități în cuantum de 366.049,99 lei, care au fost integral acordate, fără a mai exista vreo altă cerere de majorare a valorii acestor despăgubiri, justificată de altfel prin raportare la clauzele contractuale.

În consecință, în absența unei alte cereri care să reflecte voința părții de a obține penalități într-un cuantum mai mare decât cel inițial solicitat, nu poate fi stabilită în sarcina inculpatei C. G. o obligație de plată a penalităților, având în vedere principiul disponibilității ce guvernează acțiunea civilă și care împiedică instanța să acorde ceea ce nu s-a cerut.

Instanța urmează a respinge și celelalte pretenții civile formulate în cauză de S.C. G. G. S.R.L. (și anume, suma de 858.474,58 lei reprezentând diferența contravalorii mărfurilor neplătite și suma de 1.050,00 lei reprezentând cheltuieli de înscriere), întrucât nu există legătură de cauzalitate între ele și infracțiunile reținute ca temei al răspunderii penale angajate în ceea ce-i privește pe inculpați, precum și cererea de acordare a daunelor morale, formulată în cauză de părțile civile G. M. și N. I., având în vedere caracterul ei nefondat, prin raportare atât la natura și specificul infracțiunilor săvârșite de inculpați, cât și la faptul că părțile vătămate trebuie să facă dovada că prin infracțiune a suferit un prejudiciu care ar putea fi reparat pe această cale, situație care nu se regăsește în cauză.

Infracțiunea de înșelăciune este o infracțiune de rezultat al cărui scop este calificat, în sensul că, prin săvârșirea elementului material trebuie să se urmărească obținerea unui folos material injust pentru sine sau pentru altul și să se producă o paguba celui înșelat or, prin modalitatea în care a fost comisă fapta de înșelăciune fata de partea vătămată S.C. G. G. S.R.L., nu s-a cauzat un prejudiciu moral al administratorilor acesteia care să necesite repararea lui și acordarea de daune morale. Prejudiciul produs prin emiterea de cecuri fără acoperire este numai material și constă doar valoarea instrumentelor de plată ce nu au fost decontate din lipsa disponibilului și numai acest prejudiciu trebuie reparat, sens în care de altfel s-a și dispus.

Având în vedere că în cursul cercetării judecătorești, partea civilă . a renunțat la pretențiile civile formulate în cursul urmăririi penale și menținute în faza cercetării judecătorești, instanța va face în cauză aplicarea dispozițiilor art. 118 lit. e) Cod penal, în conformitate cu care va confisca de la inculpatul V. D. suma de 58.874,100 lei, având în vedere că nu a servit la despăgubirea părții vătămate constituită parte civilă.

Consecință a acestei soluții, conform dispozițiilor art. 357 alin. (2) lit. c) Cod procedură penală, se va menține măsura asiguratorie a sechestrului instituită asupra bunurilor inculpatului V. D., conform procesului verbal încheiat la 29.01.2004 de Poliția Mun. R..

Se va dispune restituirea către S.C. G. G. S.R.L. a documentelor în original ridicate silit în cursul judecății, menționate în procesul verbal încheiat de organele de poliție la data de 22.10.2009 (filele 328-337 dosar instanță).

Conform dispozițiilor art. 348 Cod procedură penală, instanța va dispune desființarea integrală a înscrisurilor falsificate de inculpata O. M. L. și înlăturarea mențiunilor false din avizele de însoțire nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._ și nr._ (f. 278, 279, 282, 281, 284, 285, 302, 303, 306 dosar u.p.).

În temeiul dispozițiilor art. 190 alin. (4) Cod procedură penală, cu referire la OG nr. 2/2000, instanța urmează a stabili suma de 2100 lei cu titlu de onorariu pentru expertul C. M. (raportat la activitatea propriu-zisă desfășurată, în condițiile în care prima expertiză nu a fost avizată de CECCAR, întrucât toate răspunsurile formulate nu aveau legătură cu obiectivele stabilite de instanță, astfel încât nu poate fi acordat vreun onorariu pentru acea lucrare, iar suma totală stabilită este rezonabilă raportat la volumul de activitate, la dispozițiile OG nr. 2/2000 și la prevederile Regulamentului din 12.02.2009 privind stabilirea criteriilor și modalităților pentru determinarea onorariilor, indemnizațiilor și compensațiilor cuvenite experților contabili și contabililor autorizați, acte normative în care nu se fixează onorariile în euro, așa cum a solicitat d-na expert – f. 401-403 vol. II dosar rejudecare), din care va constata achitată suma de 1500 lei cu titlu de onorariu provizoriu și va dispune decontarea sumei de 600 lei către aceasta, de către Serviciul Contabilitate din cadrul Tribunalului Iași, din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.

În temeiul art. 349 Cod procedură penală, cu referire la art. 191 Cod procedură penală, instanța va obliga pe inculpatul V. D. la plata cheltuielilor judiciare către stat (având în vedere soluția de condamnare a acestuia pentru infracțiunea de înșelăciune), celelalte cheltuieli judiciare ocazionate de desfășurarea procesului penal rămânând în sarcina statului, conform art. 189 și art. 192 alin. (3) Cod procedură penală.”

În termenul legal prevăzut de art. 363 alin. 1 Cod procedură penală împotriva hotărârii pronunțate de Tribunalul Iași au declarat apel, inculpații V. D. și C. G., procurorul și părțile civile . ( fostă S.C G. G. SRL IAȘI) G. M. și N. I..

Procurorul critică sentința atacată sub aspectul schimbării încadrării juridice a faptelor comise de către inculpatul V. D., respectiv din infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1,3 și 5 Cod penal în infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 4 și 5 Cod penal.

În motivare, procurorul arată că titlurile emise de inculpat nu pot fi considerate cecuri deoarece nu conțin data completării, încadrarea corectă dată faptei fiind art. 215 alin. 1,2,3,5 Cod penal întrucât partea vătămată a fost indusă în eroare de către inculpat cu privire la posibilitățile reale de plată ulterioară și fără această eroare nu i-ar mai fi livrat mărfurile.

Motivele de apel ale inculpatului V. D. se referă, în esență, la aplicarea unei pedepse greșit individualizate în cuantum de 6 ani închisoare cu executarea în regim de detenție, la omisiunea instanței de fond de a se pronunța asupra schimbării încadrării juridice solicitată de către P..

Inculpatul consideră că în aplicarea corectă și legală a principiului „nereformării în rău” enunțat în considerentele sentinței apelate, care este aplicabil și procedurii rejudecării în fond despre care, Tribunalul Iași nu putea să aplice o pedeapsă mai mare de 4 ( patru) ani închisoare în regim de detenție, astfel cum s-a stabilit prin decizia de apel nr. 35/ 13 februarie 2007 pronunțată în primul ciclu procesual.

De asemenea, inculpatul consideră că în mod greșit s-a dispus condamnarea sa pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 4 și 5 Cod penal întrucât instrumentele de plată eliberate nu întrunesc condițiile de formă prevăzută de lege și lipsește și intenția de inducere în eroare a părților vătămate.

În ceea ce privește infracțiunea de bancrută frauduloasă, inculpatul V. D. arată că instanța de fond trebuia să pronunțe achitarea și nu încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale.

O altă critică a inculpatului se referă la faptul că instanța de fond a omis să facă aplicarea dispozițiilor referitoare la concurența faptelor cercetate cu cea menționată în cazierul judiciar.

Inculpatul V. D. critică sentința și sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei arătând că instanța de fond nu a dat dovadă de rol activ, în sensul că nu a verificat că valoarea primelor 2 CEC-uri emise de către S.C. G. G. SRL au fost achitate către administratorul ., inculpatul V. D., prin ordine de plată, prin B.R.D R., plătite după data de 14.11.2003 când firma sa se afla în incidență de plată. În ceea ce privește partea civilă ., instanța de fond nu a verificat că au existat procesele-verbale de compensare, între marfa achiziționată de la această parte civilă și contravaloarea masei lemnoase/cherestea livrate de către S.C C. P. SRL documente care se află înregistrate în contabilitatea . și care au fost avizate de instituția Guvernului României la nivelul anului 2004.

De asemenea, instanța de fond nu a ținut cont de concluziile expertizei contabile Deicu M., din care rezultă cu certitudine că S.C GEMENI G. SRL nu avea în fizic și nici pe documente contabile, întregul stoc de marfă ce a fost facturat către . ceea ce echivalează cu o supraevaluare, nejustificată, a sumelor pretinse în cererea de constituire parte civilă în cauză.

Hotărârea instanței de fond a fost atacată cu apel și de către inculpata C. G. care arată că pe baza probelor administrate nu se poate reține că a săvârșit infracțiunea de neglijență în serviciu prin urmare solicitând achitarea sa și scutirea de la obligațiile de plată a sumei de 7512,53 lei daune materiale.

Apelul părților civile vizează cuantumul daunelor acordare, neobligarea inculpaților în solidar, la plata acestor daune și reținerea în mod nejustificat a circumstanțelor atenuante cu privire la inculpați, aceștia având o poziție procesuale necorespunzătoare.

Examinând actele și lucrările dosarului de fond și sentința criticată prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform dispozițiilor art. 371 Cod procedură penală, Curtea constată că sunt nefondate, cu excepția apelului inculpatului V. D. ce vizează redozarea pedepsei, pentru următoarele considerente:

Prima instanță, pe baza probelor administrate a reținut corect situația de fapt și de drept.

Din analiza coroborată a amplului material probator administrat pe tot parcursul judecății rezultă că în mod judicios și temeinic argumentat instanța de fond a stabilit vinovăția inculpaților apelanți V. D. și C. G., în comiterea faptelor pentru care au fost cercetați penal, în raport de situația de fapt reținută.

Instanța de fond a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. 2 Cod procedură penală referitoare la aprecierea probelor, evaluându-le în mod unitar, evidențiind aspecte concordante ce susțin vinovăția inculpaților și probele ce au servit ca temei al soluționării cauzei.

De asemenea, a verificat probatoriul administrat prin prisma apărărilor inculpaților, argumentându-și soluția de înlăturare a acestora, prin expunerea argumentelor de fapt și de drept ce au fundamentat soluția pronunțată.

În baza analizei amănunțite a probelor administrate în cursul urmăririi penale, dar și a celor administrate în mod nemijlocit în cele două cicluri procesuale, prima instanță a reținut o situație de fapt corectă, existând probe certe de vinovăție a inculpaților în comiterea faptelor, probe ce au înlăturat prezumția de nevinovăție instituită de dispozițiile art. 66 alin. 2 Cod procedură penală.

Astfel, soluția de condamnare a inculpatului V. D. pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 4,5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, se bazează pe interpretarea și coroborarea următoarelor mijloace de probă: plângerile părților vătămate S.C. G. G. S.R.L., S.C. A. S.A., . (f. 23-30, 51-56, 168-174, 181-184 vol. I dosar u.p.); actele contabile ale . și ale părților civile (vol. I, II, III, IV, dosar u.p.; vol. I și II dosar rejudecare); actele contabile aparținând S.C. G. G. S.R.L. și ridicate silit în cursul judecății, conform procesului verbal încheiat de organele de poliție la data de 22.10.2009 (f. 328-337 dosar rejudecare); relațiile obținute de la instituțiile bancare (vol. V dosar u.p.); situația rulajului contului deschis de S.C. C. P. S.R.L. la BRD - Sucursala R. (f. 301-319 vol. I dosar u.p.); raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul Ignatov O.M. în cursul urmăririi penale și suplimentul la acest raport (f. 111-210 și. 232-237 vol. II dosar u.p.); concluziile expertului consultant H. M. L. formulate în cadrul raportului de expertiză contabilă întocmit în rejudecarea cauzei (f. 33-71 din raportul de expertiză, vol. I dosar rejudecare); concluziile la obiectivul nr. 1 din cel de-al doilea raport de expertiză întocmit în rejudecare de expert C. M. (f. 367-370 și 374 vol. II dosar rejudecare); declarațiile martorilor D. A., G. R.-P., V. F., U. D., N. L., Andrese M. C., audiați în ambele faze procesuale (f. 117, 119, 120-122, 153, 243, 292, vol. I dosar u.p. și f. 126, 257 și 293, 125, 258, 259 dosar fond și f. 208 vol. II dosar rejudecare); declarațiile martorilor Driu Ș. și A. V. audiați în cursul cercetării judecătorești desfășurate în primul ciclu procesual (f. 256 și 364 vol. I dosar fond); declarațiile inculpatei O. M. L., precum și declarațiile inculpatului V. D. (f. 395-417 vol. I dosar u.p., f. 78-80 vol. I dosar fond, f. 363 vol. II dosar fond și f. 131 vol. I dosar rejudecare).

Inculpatul V. D. nu a negat eliberarea filelor CEC, principala sa apărare bazându-se pe faptul că acestea nu conțin toate elementele pentru a fi considerate, potrivit legii, file CEC și nu a intenționat niciodată să înșele părțile civile în relațiile comerciale derulate.

Așa cum just, a susținut instanța de fond, probatoriul administrat în cauză susține fără echivoc că cecurile au fost remise de inculpat reprezentanților părților vătămate nu ca o garanție, ci ca instrumente de plată apte să asigure achitarea mărfurilor ridicate de inculpat și ulterior revândute, iar reprezentanții părților vătămate nu au avut cunoștință despre lipsa disponibilului în cont la data înscrisă ca fiind cea a emiterii instrumentelor de plată, conform înțelegerii avute cu inculpatul.

Faptul că inculpatul a convenit cu părțile civile eliberarea fiecărui CEC la o dată convenită nu poate duce la concluzia că acestea sunt false.

Reaua credință a inculpatului reiese din împrejurarea că deși cunoștea că nu are disponibil în cont la termenul convenit pentru plată nu a anunțat părțile civile.

Probate au fost și celelalte două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului V. D. pentru care în mod corect s-a dispus în urma schimbărilor încadrării juridice ca urmare a succesiunilor legilor în timp și a soluției pronunțate în primul ciclu procesual, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit.d Cod procedură penală, pentru infracțiunea prevăzută de art. 272 pct. 2 din Legea 31/1990, cu aplicarea art. 13 Cod penal și încetarea procesului penal, în baza art. 11 pct. 2lit. b raportat la art. 10 lit. g Cod procedură penală, cu referire la ar. 122 alin. 1 lit. d și art. 124 Cod penal pentru infracțiunea prev. de art. 143 pct. 2 lit. b din Legea 85/2006, cu 13 Cod penal.

Cu privire la fapta de bancrută frauduloasă, constând în aceea că a evidențiat datorii inexistente în contabilitatea societății, împreună cu inculpata O. M. L., în acest mod fiind fraudați creditorii societății prin diminuarea fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor, instanța de fond, corect a stabilit că nu se poate reține că infracțiunea de bancrută frauduloasă nu mai este prevăzută de legea penală, fiind cert că doar condițiile de încriminare ale acestei infracțiuni au suferit modificări prin . noii legi, iar prin raportare la situația de fapt stabilită pe baza probatoriului administrat în cauză, ele sunt întrunite în totalitate în speță și de natură să atragă răspunderea penală a inculpatului.

Apărările inculpatului sub aspectul săvârșirii acestei infracțiuni se referă la situația că la acel moment, procedura de insolvență a societății nu era declanșată.

Așa cum corect a apreciat instanța de fond starea de insolvență a creditorului, potrivit art. 3 din Legea 85/2006 se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile, nefiind necesar pentru existența infracțiunii, să fi fost declarată efectiv procedura falimentului.

Referitor la faptele presupus a fi săvârșite de inculpata C. G., aceasta apreciază că dat fiind situația că nu a fost nici o dată gestionar de fapt sau de drept la GEMENI G. nu poate răspunde penal pentru infracțiunea de neglijență în serviciu.

Probele administrate în cauză, respectiv declarațiile inculpatei, declarațiile numiților G. M., N. I., a martorului Andrese M. C., coroborate cu concluziile expertului contabil consultant A. C. propus chiar de inculpata pentru efectuarea expertizei contabile dovedesc, fără echivoc că inculpata a avut calitatea de salariat al S.C GEMENI G. SRL și, cu toate că nu avea în mod oficial, printr-o desemnare efectivă și o fișă a postului – calitatea de gestionar – îndeplinea atribuțiile specifice acestei funcții.

P. urmare, criticile inculpaților apelanți, referitoare la greșita constatare a instanței de fond că se fac vinovați de comiterea faptelor reținute in sarcina lor nu sunt întemeiate.

Nefondate sunt și criticile inculpatului V. D. referitoare la lipsa pronunțării instanței de fond în cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de procuror, la omiterea acestea de a face cercetări cu privire la existența unei condamnări definitive a inculpatului, survenită ulterior datei trimiterii în judecată precum și la aplicarea în mod greșit a unei pedepse mai mari decât cea redusă în calea de atac a apelului.

Din dispozitivul hotărârii de fond rezultă că instanța s-a pronunțat cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de procuror prin respingerea ei.

Instanța de fond, dacă nu are date certe în dosar din care să rezulte că inculpatul a suferit condamnări definitive după trimiterea sa în judecată, nu este obligată să facă astfel de cercetări, inculpatul putând să informeze instanța sub acest aspect, în vederea aplicării prevederilor legale referitoare la contopirea pedepselor.

De altfel, inculpatul poate solicita oricând contopirea unor pedepse rămase definitive și deducerea din pedeapsa stabilită a perioadelor deja executate.

Incorectă este și aprecierea că instanța de fond nu putea să aplice o pedeapsa mai mare decât cea stabilită în calea de atac a apelului, deoarece recursul împotriva acestei decizii a fost declarat de procuror și viza tocmai acest aspect ( cuantumul prea mic al pedepsei).

Nefondat este și recursul procurorului ce viza schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 215 al. 4,5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 1,2,3,5 Cod penal.

Instanța de fond, în urma analizei minuțioase a faptelor deduse judecății și a conținutului celor două infracțiuni a stabilit corect că pentru a se reține incidența alin. 3 al art. 215 Cod penal, este necesar să fie obiectivă o activitate frauduloasă plasată temporar la momentul încheierii unui contract, ori pe parcursul derulării acesteia, neconfirmată însă, în speță, de probatoriul administrat pe parcursul procesului penal.

Așa cum corect a reținut instanța de fond, intenția frauduloasă a inculpatului a apărut în momentul în care nu a mai reușit să facă plățile și constă în aceea că deși cunoștea situația financiară a firmei sale, că nu mai avea mărfuri în stoc și nici bani de încasat de la alți beneficiari, că începând cu luna septembrie 2003 . dispunea în contul bancar deschis la BRD Sucursala R., de credit redus comparativ cu debitul, totuși a emis instrumente de plată în condițiile convenite cu reprezentanții părților vătămate, știind că pentru valorificarea lor nu exista provizii necesare în contul bancar al societății.

Probele administrate în cauză dovedesc clar că cecurile au fost remise de inculpat reprezentanților părților vătămate nu ca și garanție, ci ca instrument de plată apte să asigure achitarea mărfurilor ridicate de inculpat, eliberarea fiecărui CEC la o dată convenită cu reprezentanții furnizorului neputând fi considerat că este fals.

P. urmare, instanța de fond, corect a stabilit încadrarea juridică a faptei, acest aspect fiind atins și de ICCJ în motivarea deciziei de trimitere a cauzei spre rejudecare.

Examinând hotărârea apelată și sub aspectul individualizării pedepsei principale, aplicată inculpatului V. D., Curtea consideră că raportat la criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute în textul de încriminare, modalitatea și împrejurările concrete în care s-a desfășurat activitatea infracțională, conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii și poziția procesuală, pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare este prea mare.

O pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare cu executarea în regim de detenție, în condițiile reținerii corecte a circumstanțelor atenuante, de către instanța de fond, este suficientă pentru atingerea scopului educativ și de exemplaritate al acestuia, în îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni dar și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, Curtea apreciază că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a prejudiciului material suferit de părțile civile, prin activitatea infracțională a inculpaților, neexistând dovezi care să ateste că o parte a prejudiciului cauzat prin emiterea filelor CEC ar fi fost acoperit așa cum precizează inculpatul V. D..

J. a constatat instanța de fond că nu pot fi acordate părților civile întreaga sumă solicitată întrucât neplata mărfurilor livrate societății inculpatului V. D. nu este consecința unei activități de inducere în eroare a reprezentanților părții civile de către inculpat, ci a nerespectării de către acesta a clauzelor înserate prin contractul de vânzare cumpărare nr. 25 din 15 mai 2003, situație ce atrage răspunderea civilă contractuală.

Prejudiciul cauzat părților civile prin comiterea infracțiunilor, constă numai în contravaloarea filelor CEC emise în favoarea lor și care nu au fost decontate din lipsa disponibilului, sau că trasul se află în interdicții bancare, la care se adaugă penalități de întârziere, în cuantumul solicitat și calculat conform clauzelor contractuale.

În ceea ce o privește pe inculpata C. G. aceasta nu poate fi obligată decât la plata daunelor rezultate în urma săvârșirii infracțiunii de neglijență în serviciu neexistând o legătură de cauzalitate între faptele sale și prejudiciul cauzat prin emiterea filelor CEC fără acoperire.

Nici inculpata O. M. L. nu poate fi obligată la despăgubiri deoarece față de ea s-a dispus de către procuror scoaterea de sub urmărire penală pentru infracțiunea de complicitate la înșelăciune, prevăzută în art. 26 raportat la art. 215 alin. 1,3 și 5 Cod penal.

Corect au fost respinse și cererile formulate de părțile civile G. M. și N. I. privind acordarea de daune morale, modalitatea de comitere a faptei de înșelăciune în dauna părții vătămate . și probele administrate nedovedind că s-a cauzat un prejudiciul moral al administratorilor acesteia, care să necesite repararea lui.

P. urmare, criticile părților civile referitoare la greșita reținere a circumstanțelor atenuante în sarcina inculpatului V. D., la întinderea prejudiciului stabilit și la lipsa obligării în solidar a inculpaților la repararea pagubei nu sunt întemeiate.

Pentru considerente expuse, Curtea constatând că motivele invocate de părțile care au declarat apel nu sunt întemeiate, cu excepția celor referitoare la cuantumul pedepsei aplicat inculpatului V. D., în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală va admite apelul declarat de inculpatul V. D. împotriva sentinței penale nr. 12/10.01.2012 a Tribunalului Iași, pe care o va desființa în parte în latură penală, în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate acestuia.

Rejudecând cauza:

Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului V. D., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin.4 și 5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, art. 74 lit.a și c art. și art. 76 Cod penal de la 6(șase) ani închisoare la 4 (patru) ani închisoare.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

Va respinge ca nefondate apelurile declarate de procuror, inculpata C. G., părțile civile . (fosta . Iași), G. M. și NEGOIȚA I. împotriva sentinței penale nr. 12/10.01.2012 a Tribunalului Iași.

Va obliga inculpata C. G. și părțile civile apelante să achite câte 200 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelurilor declarate de parchet și de inculpatul V. D. vor rămâne în sarcina statului, inclusiv suma de 400 lei reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu pentru inculpata intimată O. M. L., ce va fi avansată din fondurile statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de inculpatul V. D. împotriva sentinței penale nr. 12/10.01.2012 a Tribunalului Iași, pe care o desființează în parte în latură penală, în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate acestuia.

Rejudecând cauza:

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului V. D., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin.4 și 5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, art. 74 lit.a și c art. și art. 76 Cod penal de la 6(șase) ani închisoare la 4 (patru) ani închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

Respinge ca nefondate apelurile declarate de procuror, inculpata C. G., părțile civile . (fosta . Iași), G. M. și NEGOIȚA I. împotriva sentinței penale nr. 12/10.01.2012 a Tribunalului Iași.

Obligă inculpata C. G. și părțile civile apelante să achite câte 200 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelurilor declarate de parchet și de inculpatul V. D.-rămân în sarcina statului, inclusiv suma de 400 lei reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu pentru inculpata intimată O. M. L., ce va fi avansată din fondurile statului.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru inculpata C. G. și la comunicare pentru celelalte părți.

Pronunțată în ședință publică, azi, 29 ianuarie 2013 .

Președinte,Judecător,

G. SanduAurel D.

Grefier,

V. M.

Red.G.S

Tehnored. V.M – 2 exemplare

14 februarie 2013

Tribunalul Iași - N. Ș.

← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 89/2013. Curtea de...		Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte. Art. 183 C.p..... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 34/2013. Curtea de Apel IAŞI Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 425/2013. Curtea de Apel IAŞI Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 382/2013. Curtea de Apel IAŞI Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 89/2013. Curtea de Apel IAŞI Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte. Art. 183 C.p.. Sentința nr. 99/2013. Curtea de Apel IAŞI Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 45/2013. Curtea de Apel IAŞI Trafic de minori. Legea 678/2001, art. 13. Hotărâre din 12-03-2013, Curtea de Apel IAŞI Tâlhărie. Art.211 C.p.. Sentința nr. 47/2014. Curtea de Apel IAŞI