Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 45/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 45/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 21-03-2013 în dosarul nr. 45/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 45/2013
Ședința publică de la 21 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C.-G. T.
Judecător T. J.
Grefier E. M. D.
Ministerul Public – parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași – este reprezentat prin procuror
D. M.
Pe rol judecarea apelului penal, având ca obiect „omorul calificat 8art. 175 Cod penal – Tentativa”, declarat de inculpatul P. A. R., fiul lui A. și C., născut la 03.03.1989, împotriva sentinței penale nr. 205 din 21.11.2012 a Tribunalului V., pronunțată în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat ales R. M. Roze care răspunde pentru inculpatul apelant P. A. R. lipsă la acest termen, și martorul Ș. M. A.. Lipsă fiind și părțile civile intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că inculpatul, prin apărătorul său, a depus prin serviciul de registratură motivele de apel formulate în scris, după care,
Avocat R. M. Roze precizează că este prezent martorul Ș. M. A..
Instanța solicită martorului martorul Ș. M. A. să prezinte actul de identitate, constatând că se legitimează cu Cartea de Identitate . nr._, CNP_, născut în Bîrlad, domiciliat în Bîrlad, .. 80, ., ., act eliberat de SPCLEP la data de 30.06._16, după care procedează la audierea acestuia, cele declarate fiind consemnate într-un proces verbal, care, după citirea și semnarea de către martor, grefierul de ședință și președintele completului de judecată, se atașează la dosarul cauzei.
Instanța constată că s-au depus motivele de apel, și în latură penală și în latură civilă.
Interpelat de către instanță, apărătorul inculpatului susține că nu mai are alte cereri de formulat, după care depune la dosar înscrisuri, respectiv practică judiciară și raportul de expertiză medico-legală.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului declarat de inculpat, solicitându-i apărătorului să înceapă întâi cu schimbarea de încadrare juridică pentru a putea formula concluzii și procurorul de ședință.
Avocat R. M. Roze susține că în ceea ce privește latura penală, a arătat în motivele de apel că solicită schimbarea încadrării juridice din tentativă la omor calificat în vătămare corporală gravă, a arătat ce au în comun aceste două infracțiuni, practic urmarea, asupra căruia nu va mai dezbate. Al doilea punct care i se pare important și care practic vizează schimbarea încadrării juridice este ceea ce deosebește, și anume latura subiectivă, și a analizat dacă într-adevăr inculpatul a avut intenția de a ucide pe partea vătămată.
Așa cum se știe, și în practică, dar și în literatura de specialitate, intenția de a ucide trebuie analizată din toate punctele de vedere, din toate împrejurările săvârșirii faptei, și un prim aspect ar fi acela că instanța de fond în mod greșit a arătat că inculpatul a avut intenția de a ucide, chiar și indirect, având în principal relațiile dintre cele două părți.
Din probatoriu rezultă că ei se cunosc, chiar dacă există o diferență de vârstă între dânșii, practic ambii sunt persoane tinere, locuiesc și au crescut în același cartier. În momentul la care a izbucnit conflictul, ei se aflau la aceeași masă într-o sală de biliard, cu prieteni comuni, martorii au arătat și au declarat, chiar barmanul, că inculpatul făcuse cinste părții vătămate cu o bere, au stat împreună câteva ore, prietenește, tot din declarațiile martorilor rezultă că inculpatul era liniștit și nu părea la acea masă să izbucnească vreun conflict.
Analizând toate aceste aspecte, practic conflictul a izbucnit spontan, motivul a fost de fapt o discuție în contradictoriu între partea vătămată C. și un martor din lucrări, T. A., și se poate vedea și din planșele foto și din CD-ul atașat la dosar, că acel conflict a durat câteva minute, timp în care a fost suficient să se întâmple ..
Încă un element foarte important, la momentul izbucnirii conflictului, atât inculpatul cât și partea vătămată se aflau sub influența băuturilor alcoolice.
Așa cum a arătat și în motive, toate aceste împrejurări sunt demonstrate cu martorii D., Bulișcă, C., T., C., a arătat și filele la care sunt declarațiile acestora, planșele foto alb-negru, cu filele fiecare, 41, 57, 62, 63, 68 dosar urmărire penală, și a indicat practic masa și a descris că inculpatul era îmbrăcat cu o giacă neagră fără glugă, aspect foarte important, iar martorul T. cu o giacă neagră, dar cu glugă.
De asemenea, raportat la împrejurări și relațiile dintre victimă și inculpat, trebuie să se aibă în vedere faptul că partea vătămată declară la fila 101 dosar urmărire penală, că își aplicau lovituri cam în același timp inculpatul cu partea vătămată, un amânunt important în ceea ce privește încadrarea juridică a faptei.
Un alt aspect ar fi analiza celor două rapoarte medico-legale.
Din analiza raportului medico-legal al părții vătămate rezultă că atât aceasta, cât și inculpatul, prezintă cam același număr de plăgi, inculpatul are cu câteva mai mult decât partea vătămată, și din cele 3-4 răni ale părți vătămate trebuie avut în vedere că singura care este cea mai gravă și care a vizat o zonă importantă este cea din abdomen. În ordinea în care au fost – din declarațiile martorilor și din imaginile foto – își dă seama că aceasta a fost ultima, primele fiind la nivelul brațelor, moment în care și partea vătămată, și inculpatul nu au mai aplicat nicio lovitură. Inculpatul avea deja lovitura la gât, fiindu-i secționat mușchiul sterno-cleido-mastoidian la nivelul carotidei. Practic amândoi se aflau în stare de șoc.
Un alt aspect este legat de intensitatea loviturilor. Raportat la numărul de îngrijiri medicale, raportat și la practică, consideră că este un număr redus de îngrijiri medicale, și astfel că nici intensitatea loviturilor nu au fost atât de puternice.
Din probatoriu rezultă că lovirea în abdomen a părții vătămate s-a făcut ultima, inculpatul fiind într-o stare de șoc, la rândul lui sângerând puternic, practic a acționat instinctual și nu a vizat, în momentul în care a dat cu acel briceag, intenția de a ucide și de a lovi pe partea vătămată în abdomen sau într-un loc vital al acesteia.
Un alt aspect este că, într-adevăr, dacă se analizează partea vătămată cu acea plagă în abdomen, dacă se raportează la un om sănătos, este o plagă importantă. Dacă este analizată în cadrul plăgilor din cadrul tentativei la omor calificat, așa cum a văzut și în practică, nu este o plagă care să fi lăsat partea vătămată cu disfuncții grave, să fi avut nevoie de recuperări, de tratamente ulterioare. Nu vrea să minimalizeze, dar nici nu dorește să se exagereze asupra diagnosticului și asupra acestei plăgi. Nu a rămas cu semne, a suferit în limite normale, și așa cum a arătat – nu a avut urmări grave care s-o scoată pe partea vătămată din viața socială.
Discuția referitoare la obiectul cu care s-a produs rana, din declarațiile martorilor, cel puțin din cea a lui D. S. de la fila 174, rezultă că inculpatul are dreptate când a arătat că a lovit cu un briceag tip breloc pe care îl avea asupra lui, pentru că și acest martor și alții care au fost audiați, spun că nu se vedea, lovea, dar nu își dădeau seama cu ce. Dacă ar fi fost un cuțit, așa cum inițial s-a vehiculat că ar fi de 10 cm cu tot cu lamă, consideră că martorii l-ar fi putut vedea și ar fi putut declara acest fapt. De aici rezultă că obiectul, este adevărat destul de mic, a reușit să penetreze abdomenul părții vătămate, partea vătămată având o constituție destul de slăbuță, fiind o persoană mică de statură și cu o greutate de asemenea mică.
Din raportul medico-legal al inculpatului rezultă că acesta a suferit la rândul lui 4-5 plăgi, plăgi foarte importante, chiar și ca lungime destul de importante față de ale părții vătămate, între 7-9 cm.
Referitor la aceste concluzii ale raportului medico-legal, rezultă că și inculpatul a rămas cu răni foarte grave, cele de la nivelul gâtului practic ar fi chiar o sluțire, la dosar fiind depuse planșe foto din care rezultă acest fapt.
Un alt aspect foarte important, respectiv comportamentului inculpatului după săvârșirea faptei, martorul D. S., prieten cu partea vătămată, declară că, aflându-se în aceeași unitate spitalicească, inculpatul s-a interesat de viața părții vătămate, nu a arătat dezinteres și, prin memoriul depus la dosarul cauzei în timpul urmăririi penale, și-a manifestat regretul pentru cele întâmplate.
Având în vedere toate aceste aspecte, concrete, în care s-au săvârșit faptele, consideră că inculpatul nu a avut intenția de a ucide pe cunoștința sa din copilărie, a fost un conflict spontan și în sarcina lui trebuie reținută infracțiunea de vătămare corporală gravă, și în acest sens a solicitat schimbarea încadrării juridice.
În ce privește al doilea aspect, în mod greșit instanța de fond nu a reținut în favoarea inculpatului nicio circumstanță atenuantă prevăzută de art. 74 Cod penal, deoarece, așa cum s-a decis în practica judiciară, raportat și în spiritul elaborării art. 320 ind. 1 Cod procedură penală, judecata în cazul recunoașterii vinovăției dă posibilitatea reținerii concomitente și a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. c, alin. 2 Cod penal, cu efecte asupra limitelor pedepsei aplicate efectiv.
În aceste condiții solicită să i se aplice inculpatului o pedeapsă orientată sub minimul special prevăzut de lege și prin reținerea circumstanțelor atenuante cu executarea pedepsei în stare de libertate.
În motivele de apel a enumerat împrejurările care pot constitui circumstanțe atenuante, a arătat că poate fi reținută și circumstanța de la art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal, deci atitudinea inculpatului după săvârșirea faptei și regretul acestuia pentru cele săvârșite, a precizat pe scurt toate elementele care constituie circumstanțe atenuante, la dosar sunt depuse înscrisuri, de ce a plecat din țară, în ordine cronologică, de ce a venit cu două săptămâni înainte de conflict. Inculpatul era deja plecat la muncă în străinătate cu familia, și-a scos o . înscrisuri personale, carte de identitate, a plecat, nu avea nicio restricție, nu avea nicio măsură de deplasare, venise în țară pentru niște treburi personale pentru o perioadă relativ scurtă de timp.
A mai arătat în motive faptul că, la momentul la care a fost chemat, inculpatul a fost reprezentat de apărător, a accesat art. 320 ind. 1 Cod procedură penală.
În ce privește latura civilă, a arătat că daunele morale, cuantumul lor, sunt mai mari decât ar fi așteptat inculpatul să fie apreciate.
Interpelat de către instanță care este cuantumul acestor daune, apărătorul inculpatului susține că, raportat la martorul audiat, precum și la martorul audiat al părții vătămate, căruia a solicitat să i se cenzureze declarația, și a arătat motivele pentru care a solicitat acest lucru, cuantumul daunelor să fie până la 100 milioane lei vechi, conform practicii, zilele de îngrijiri medicale și raportat la toate celelalte aspecte prezentate.
Având în vedere toate aspectele prezentate atât oral cât și în scris solicită admiterea apelului, a se dispune schimbarea încadrării juridice și reducerea limitelor de pedeapsă.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, susține că aceleași susțineri au fost făcute și în fața instanței de fond, de aceea nu va insista prea mult nici pe schimbarea de încadrare, nici pe reținerea circumstanței atenuante a recunoașterii faptei.
Cât privește schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor în vătămare corporală gravă, pentru a face acest lucru este important a se stabili poziția subiectivă a făptuitorului la momentul săvârșirii faptei.
Având în vedere probatoriul administrat, instanța de fond în mod corect a respins solicitarea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală gravă, și a avut în vedere toate elementele care converg în a stabili poziția subiectivă a făptuitorului, și anume nu doar numărul de zile de îngrijiri medicale, ci obiectul vulnerant folosit, intensitatea loviturii, zona vizată și urmările produse.
Din această perspectivă, dacă se are în vedere împrejurarea că inculpatul a aplicat mai multe lovituri cu o deosebită intensitate și una care a și produs leziuni ce i-au pus în primejdie viața victimei – în mod evident se ajunge la concluzia că încadrarea juridică corectă este aceea de tentativă de omor și nu vătămare corporală gravă, de altfel și jurisprudența Înaltei Curte de Casație și Justiție fiind constantă din această perspectivă.
Cât privește cea de-a doua solicitare a inculpatului de a se reține circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a Cod penal, sigur că acest lucru este posibil, instanța de fond însă în mod corect nu a reținut și circumstanța atenuantă a recunoașterii pentru că aceasta, singură, nu este de natură să conducă la concluzia că doar reținerea acestei circumstanțe și aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege ar satisface imperativul justei individualizări a pedepsei.
De aceea, sub aspectul laturii penale consideră că sentința instanței de fond este legală și temeinică atât în ceea ce privește calificarea faptei, cât și cuantumul pedepsei aplicate și modalitatea de executare. În ceea ce privește latura civilă, de asemenea, apreciază că s-a făcut, raportat la probatoriul administrat, o corectă cuantificare a prejudiciului suferit de către partea vătămată, declarația de astăzi a martorului, singură, nu poate duce la concluzia că ulterior săvârșirii faptei partea vătămată nu ar fi suferit nici un prejudiciu de natură psihică sau fizică.
În concluzie, solicită respingerea apelului inculpatului ca fiind nefondat.
Solicitând cuvântul, avocat R. M. Roze susține că, așa cum a înțeles din motivarea hotărârii, referitor la circumstanțele atenuante, instanța de fond se referea la ideea că acestea nu pot fi reținute deoarece au fost valorificate în cadrul art. 320 ind. 1 Cod procedură penală.
Declarând închise dezbaterile, instanța lasă cauza în pronunțare.
Ulterior deliberării,
Curtea,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 205 din 21 mai 2012 a Tribunalului V. s-au hotărât următoarele:
„În baza disp. art. 334 Cod Procedură penală schimbă încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare a instanței din infracțiunea prev. de art. 20 Cod Penal rap la art. 174 și 175 lit. i) Cod Penal cu aplic art. 37 lit. b) Cod Penal și infracțiunea prev. de art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea 61/1991 cu aplic art. 37 lit. b) Cod Penal în infracțiunea prev. de art. 20 Cod Penal rap la art. 174 și 175 lit. i) Cod Penal și infracțiunea prev. de art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea 61/1991.
Respinge cererile formulate de inculpat prin apărător de schimbare a încadrării juridice a faptelor.
Condamnă pe inculpatul P. A.-R., fiul lui A. și C., născut la data de 3.03.1987 în B., CNP_, domiciliat în B., .. 80, .. A, . română, fără ocupație, necăsătorit, cu antecedente penale, la următoarele pedepse:
- 5 (cinci) ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prev. de art. 64 lit. a teza a II-a lit. b Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii „tentativă la omor calificat” prev. și ped. de art. 20 Cod Penal rap la art. 174 și 175 lit. i) Cod Penal, cu aplic art. 320 ¹ Cod Procedură Penală.
- 2 (două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii „port fără drept al cuțitului” prev. și ped. de art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea 61/1991 cu aplic art. 320 ¹ Cod Procedură Penală.
În temeiul disp. art. 33 lit. a) Cod penal și 34 lit. b) Cod Penal contopește cele două pedepse în pedeapsa închisorii cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară interzicerii unor drepturi prev. de art. 64 lit. a teza a II-a lit .b Cod penal.
Inculpatul P. A.-R. va executa 5 (cinci) ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prev. de art. 64 lit. a teza aII-a lit.b Cod penal .
Pe durata și în condițiile art. 71 Cod Penal, interzice inculpatului P. A.-R. exercițiul drepturilor prev de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b) Cod Penal.
În baza disp. art. 14, 346 Cod Procedură penală admite în parte acțiunea civilă promovată de partea civilă C. M. O., domiciliat în B., ..33, .. B, ., ffl în B., . și obligă pe inculpatul P. A.-R. să achite acestei părți civile suma de 15.000 lei cu titlul de daune morale.
În baza disp. art. 14, 346 Cod Procedură penală și art 313 din Legea 95/2006 admite acțiunile civile și obligă pe inculpatul P. A.-R. la plata următoarelor sume:
- 4120,9 lei actualizată la data executării, către partea civilă S. M. de Urgență „E. B.” B.
- 439,65 lei către partea civilă S. de Ambulanță Județean V..
Dispune conservarea a două DVD-uri marca VERBATIN cu capturi de ecran de la locul faptei,înregistrate în registrul de corpuri delicte a instanței.
În temeiul disp. art. 193 Cod Procedură Penală obligă pe inculpatul P. A.-R. să achite părții vătămate C. M. O. cheltuieli judiciare în cuantum de 800 lei.
În temeiul disp. art. 189 alin. 1, 191 alin. 1 Cod Procedură Penală obligă pe inculpatul P. A.-R. să achite statului 795 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu în faza de judecată ( 50% - deleg 406/2012), 88 lei reprezintă taxe expertize medico legale, sume ce vor fi avansate din fondul special al Ministerului Justiției.”
Pentru a pronunța sentința penală, instanța de fond a reținut următoarele:
„Inculpatul P. A.-R. și vătămatul C. M.-O. sunt locuitori ai mun. Bîrlad și se cunoșteau.
În seara de 05.12.2011, vătămatul C. M.-O., împreună cu prietenul său D. S.-B. au mers în sala de jocuri mecanice aparținând S.C. „Ocpet” SRL Bîrlad, situată pe . municipiu, unde s-au întâlnit cu alți tineri, „cu care au stat la o masă și au consumat diferite băuturi”.
Celor care au venit la acea masă s-a alăturat și inculpatul P. A.-R., zis „P.” iar, pe fondul unor discuții contradictorii privindu-l pe T. A., situația a degenerat și a fost chemat T. A.-C., frate cu cel din urmă, care a venit și el la local.
În urma certurilor care au avut loc la masa din local, inculpatul P. A.-R. și vătămatul C. M.-O. au ieșit în fața localului, pe stradă, iar martorul D. S.-B. a ieșit și el afară, încercând să aplaneze conflictul.
Ulterior, vătămatul C. M.-O. a intrat în local, dar a fost urmat de inculpatul P. A.-R., aflat sub influența alcoolului, care a început să îl lovească cu un cuțit, de mai multe ori, drept pentru care vătămatul a spart o sticlă de bere și l-a lovit, la rândul său, pe inculpat, în zona gâtului, cu ciobul de sticlă rezultat.
După acest moment, vătămatul C. M.-O. a mers în colțul din stânga al localului, raportat la ușa de acces, și a căzut lângă primul aparat de jocuri mecanice, unde a început să sângereze abundent.
Inculpatul P. A.-R. a ieșit pe ușa localului, i-a scăpat cuțitul pe jos, în apropierea ușii, după care a revenit în local, a mers la vătămat și l-a lovit cu piciorul. După ce și-a recuperat cuțitul de pe jos, a plecat, însoțit de T. A.-C., la domiciliul celui din urmă.
Pe fondul consumului de alcool, inculpatul P. A.-R. avea o stare de agitație psiho-motorie, făcea scandal și nu a putut fi calmat de T. A.-C., care l-a chemat pe martorul Ș. M.-A., ce se afla într-un apartament din apropiere cu prietena sa, P. O.-S., sora inculpatului.
Martorul Ș. M.-A. s-a deplasat către locația unde se afla P. A.-R., l-a găsit în fața blocului, în bustul gol, prezentând o leziune la gât peste care era înfășurat un tricou și l-a dus la apartamentul unde se afla P. O.-S..
Acolo, inculpatul s-a spălat și s-a îmbrăcat, după care martorul de mai sus, folosind autoturismul său VW „Golf”, l-a transportat la S. M. de Urgență „E. B.” Bîrlad, unde i s-au acordat îngrijiri medicale de specialitate.
Anterior acestui moment, fiind sesizat serviciul de urgență „112", au fost anunțate organele de poliție și ambulanța, iar vătămatul C. M.-O. a fost spitalizat și s-a intervenit operator, fiindu-i salvată viața.
După externarea vătămatului C. M. O., S. Medico-Legal Județean V. a întocmit pentru acesta Raportul medico-legal de expertiză traumatologică nr. 270/E/2011 (voi. I, f. 151-152), prin care s-au concluzionat următoarele:
„1. C. M. O. prezintă leziuni traumatice de tipul plăgii tăiate penetrante abdominale, cu interesarea anselor intestinale la nivelul ileonului, mezocolonului drept, cu secțiune de arteră colică dreaptă, hemoperitoneului, hematomului retroperitoneal, plăgilor tăiate, regiunea pectorală, nepenetrantă, regiunea deltoidiană deaptă și braț drept.
2. Leziunile au putut fi produse prin lovire cu obiect tăietor-înțepător, mai probabil de tipul unui cuțit, decât ciob de sticlă spartă, aplicat în număr de aproximativ patru lovituri pe planul anterior al corpului victimei, într-o succesiune ce nu se poate stabili, poziția victimă-agresor fiind cel mai probabil de fată în fată.
3. Pot data din noaptea de 5/6 decembrie 2011.
4. Necesită 28-30 zile îngrijiri medicale.
5. Leziunile au pus în primejdie viața susnumitului.
6.în urma traumatismului suferit susnumitul rămâne cu infirmitate fizică
(permanentă), fiind necesară rezecție segmentară de anse intestinale ileale.”.
În ceea ce îl privește pe inculpatul P. A.-R., așa cum s-a arătat, acesta a fost și el internat în noaptea de 05/06.12.2011, iar în ziua de 06.12.2011, după acordarea de îngrijiri medicale, medicii curanți au recomandat procurorului ca inculpatul să mai rămână o zi în spital pentru evitarea unor complicații de ordin medical (voi. II, f. 2-3).
În noaptea de 06/07.12.2011, inculpatul P. A.-R. a părăsit spitalul fără acordul medicilor.
Leziunile prezentate de inculpat, care rezultă din actele medicale întocmite de unitatea spitalicească necesită un număr redus de zile îngrijiri medicale și nu i-au pus în primejdie viața.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 63 Cod procedură penală care stipulează că „probele nu au valoare prestabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării adevărului”, precum și dispozițiile art. 75 Cod procedură penală conform cărora "declarațiile părții vătămate… făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză”.
Instanța de judecată a coroborat declarațiile vătămatului (filele 100-104, vol. I dosar de urmărire penală) cu procesul - verbal de cercetare la fața locului, planșa foto anexă (filele 7-33, vol. I), raportul de expertiză medico – legală traumatologică nr. 270/E/2011 al S.M.L. Jud. V. (filele 151-152, vol. I),declarațiile martorilor P. O. S., C. D., Ș. M. A., C. C., G. D. C., Bulișcă B. I., T. A. C. (filele 147-184, Vol. II), raportul de expertiză medico – legală nr. 271/E/2011 al S.M.L. Jud. V. privind leziunile inculpatului (fila 92, vol. II), capturi video sub formă de planșe foto de pe înregistrările camerelor video de la locul faptei (filele 38- 99, vol. I), proces verbal de examinare criminalistică a hainelor inculpatului (filele 36-37, vol. I), proces verbal privind părăsirea unității spitalicești de către inculpat, fără acordul cadrelor medicale (fila2, vol. II).
Inculpatul P. A.-R. nu a fost audiat în faza de urmărire penală și nici în cea a judecății, dar prin declarație autentificată a recunoscut în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
În drept, faptele inculpatului P. A.-R., care în noaptea de 05/06.12.2011, în sala de jocuri mecanice aparținând S.C. „Ocpet” SRL Bîrlad, i-a aplicat mai multe lovituri de cuțit vătămatului C. M.-O., cauzându-i astfel leziuni traumatice severe, care au necesitat pentru vindecare 28-30 zile îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața părții vătămate, având în vedere zona corporală în care a lovit, obiectul vulnerant folosit, urmările agresiunii, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. „i” C.pen., și port fară drept al cuțitului, prev. de art. 2 al. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, aflate în concurs real, prev. de art. 33 lit. a Cod Penal.
Din modalitatea de comitere a faptei respectiv prin lovire de patru ori cu cuțitul în planul anterior al corpului victimei, dintre care două lovituri sunt plasate în zona abdomenului și din intensitatea și numărul loviturilor aplicate de inculpat părții vătămate care i-au produs acesteia leziuni care i-au pus viața în primejdie rezultă, fără putință de îndoială că inculpatul, chiar dacă nu a urmărit suprimarea vieții victimei, a acceptat eventualitatea producerii unui rezultat letal și, prin urmare, vinovăția sa, sub aspectul comiterii tentativei la infracțiunea de omor calificat îmbracă forma intenției indirecte.
Aplicând lovituri repetate într-o regiune vitală a corpului, cu un cuțit, care a cauzat leziuni grave, și anume plagă tăiată penetrantă abdominală cu interesarea anselor intestinale la nivelul ileonului, mezocolonului drept, cu secțiune de arteră dreaptă, hemiperitoneului, hematomului tetroperitoneal, inculpatul nu a urmărit numai vătămarea corporală a victimei, ci uciderea ei, sens în care instanța va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. „i" C.pen. în infracțiunea vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 2 Cod Penal. Oricât de mic ar fi fost cuțitului, tipul leziunilor indică o suficientă ascuțime și lungime ale lamei acestuia de natură să producă un rezultat letal prin vizarea unor zone vitale, astfel încât comentariile apărării cu privire la dimensiunile armei albe folosite nu pot fi primite ca argument al intenției inculpatului de a se rezuma doar la vătămarea victimei.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului P. A.-R. rezultă că prin sentința penală 1869/30.10.2006 a Judecătoriei B., acesta a fost condamnat la pedeapsa de o lună închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 1 alin. 1 din Legea 61/1991 și în temeiul disp. art. a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare ce i-a fost aplicată inculpatului prin sentința penală 820/2005 a Judecătoriei B., pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 208–209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal, cu aplic art. 9 alin. 3 Cod Penal, dispunându-se executarea în detenție a cumulului obținut, de 7 luni închisoare. Inculpatul a început executarea pedepsei respective la 10.02.2009, fiind liberat condiționat la 8.07.2009 cu un rest de 63 zile.
Instanța consideră că cele două condamnări anterioare ale inculpatului nu pot alcătui primul termen al recidivei postexecutorie pre. de art. 37 lit. „b” C.pen, întrucât niciuna din ele nu este mai mare de 6 luni, iar prima este aplicată pentru o infracțiune comisă în minorat. Prin adunare, se obține o pedeapsă mai mare de 6 luni, dar cele două pedepse, deși cumulate, rămân distincte, iar pentru stabilirea stării de recidivă nu se poate lua în considerare cuantumul rezultat din însumarea lor.
În consecință, instanța înlătură din încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare a instanței, dispozițiile referitoare la recidiva postexecutorie.
Reținând vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor sus menționate, instanța îl va condamna la câte o pedeapsă cu închisoarea în limitele prevăzute de lege.
La alegerea și individualizarea pedepselor, care urmează a fi aplicate, instanța va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal și anume dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele pedepsei prevăzute de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. „i” C.pen și a celei prevăzute de art. 2 al. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, reduse conform art. 320 indice 1 alin. 7 Cod de procedură penală (închisoare de la 5 ani la 8 ani și 4 luni, respectiv de la 2 luni la 1 an și 4 luni), împrejurările concrete în care au fost săvârșite faptele, gradul concret de pericol social, persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Tribunalul nu va reține în favoarea inculpatului P. A.-R. nici o circumstanța atenuantă prev. de art. 74 Cod penal, menționând că atitudinea de recunoaștere a infracțiunii reținute în sarcina sa a fost valorificată ca si cauză legală de reducere a pedepsei, conform prevederilor art. 320 înd.1 al.7 Cod procedură penală, astfel încât nu va coborî pedeapsa aplicată sub minimul special prevăzut de lege pentru faptele comise, astfel cum a fost redus conform art. 320 indice 1 alin. 7 Cod de procedură penală.
Cererile apărării de reținere a legitimei apărări, cu consecința achitării inculpatului, sau a circumstanțelor atenuante prev. de art. 73 Cod Penal apar ca fiind incompatibile cu situația de fapt reținută în actul de sesizare a instanței și de către instanță și care a fost însușită în totalitate de inculpat, a cărui voință a fost de a se judeca în baza disp. art 320 indice 1 Cod Procedură Penală. Astfel, situația de fapt reflectă inițierea conflictului de către inculpat, nicidecum un atac sau o provocare venind din partea vătămatului la care inculpatul ar fi răspuns prin violență.
Având în vedere împrejurările concrete al săvârșirii faptelor, gradul concret de pericol social al acestora, dar si periculozitatea inculpatului, care, fără a fi recidivist prezintă antecedente penale, instanța apreciază că pedepse orientate spre minim, cu executare în regim de detenție a pedepsei rezultante obținute prin contopire, este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 Cod penal.
Față de prevederile art. 175 al1 teza finală și raportat la dispozițiile art. 65 al.2 Cod penal, instanța va aplica inculpatului si pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64al.1lit.a teza a II-a și lit. b Cod penal, pe o durată de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale.
Raportat la cauza Hirst contra Marii Britanii și în baza prevederilor art. 71 Cod penal privind pedeapsa accesorie, va interzice inculpatului pe durata executării pedepsei aplicate exercitarea dreptului prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și anume dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective, precum și a dreptului prevăzut la litera b) acela de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, față de soluția de condamnare instanța considerându-l nedemn de exercitarea acestor drepturi.
Sub aspectul laturii civile, Tribunalul constată că, În ședința publică din 17 octombrie 2012, partea vătămată C. M.-O. a declarat că se constituie parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 50 000 lei reprezentând daune morale.
S. M. de Urgență „E. B.” Bîrlad, cu privire la cheltuielile ocazionate de spitalizarea vătămatului, a solicitat să fie despăgubit cu suma de 4.110,9 + 20 lei RON (voi. II, f. 16-17).
S. de Ambulanță Județean V. s-a constituit parte civilă, comunicând contravaloarea transportării cu ambulanța a vătămatului în valoare de 439,65 RON (voi. II, f. 154-155).
Potrivit, dispozițiilor art. 14 alin.3 cod procedură penală, repararea pagubei se face în modalitățile prevăzute de lit. a și b „potrivit legii civile „ ceea ce înseamnă că legea penală trimite atât la dispozițiile civile de drept materiale care reglementează răspunderea civilă delictuală, și anume art.998-1003 din Codul civil, cât și la cele de drept procesual civil, derogările în materie penală rezultate din alăturarea acțiunii civile celei penale fiind expres reglementate în Codul de procedură penală.
Rezultă deci, că temeiul răspunderii civile a inculpatului pentru prejudiciile cauzate în urma săvârșirii infracțiunii îl constituie temeiul general al răspunderii civile delictuale, astfel cum este reglementat în art.998 Cod civil, care prevede că „orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara„ și în art.999 din același cod prevede că „omul este responsabil nu numai de prejudicial ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența și prin imprudența sa”.
Cerințele legii impun ca persoana care a săvârșit o faptă ilicită să repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din săvârșirea acesteia, indiferent de caracterul lor, ceea ce rezultă din însăși conținutul art.998 Cod civil, care folosește termen general de „prejudiciu” fără a distinge în raport cu caracterul material sau morale al acestuia, aceasta însemnând că trebuie reparate atât prejudiciile materiale, cât și cele morale, cauzate prin orice fapte ilicite, deci implicit și a celor cu caracter penal.
Astfel, latura civilă într-o cauză penală este guvernată de principiul „actori incumbit probatio” expres prevăzut de legiuitor prin dispozițiile art.1169 Cod civil, respective cel care face o propunere înaintea judecății este obligat a o dovedi.
Pentru acordarea de despăgubiri civile cu caracter material este necesar să se stabilească prin probe certe atât existența unui prejudiciu cât și valoarea acestuia.
Astfel, tragerea la răspundere civilă a autorului faptei ilicite nu poate să opereze decât în limita valorii prejudiciului real și efectiv produs .
Rezultă deci că despăgubirile civile datorate ca urmare a comiterii unui delict nu sunt nelimitate și nici prestabilite legislative ca întindere, ci dimpotrivă, acestea trebuie stabilite prin probe.
S. Județean de Urgență V. și S. de Ambulanță Județean V. au dovedit, prin mijloacele legale oferite, depunând acte în acest sens, existența unor prejudicii în patrimoniul lor ca urmare a acțiunii inculpatului.
În consecință, în baza disp. art. 14, 346 Cod Procedură penală și art. 313 din Legea 95/2006 admite acțiunile civile și obligă pe inculpatul P. A.-R. la plata următoarelor sume:
- 4120,9 lei actualizată la data executării, către partea civilă S. M. de Urgență „E. B.” B.
- 439,65 lei către partea civilă S. de ambulanță Județean V.
Partea civilă C. M.-O. în susținerea pretențiilor civile formulate sub aspectul daunelor morale a depus acte medicale și a solicitat audierea martorei P. E..
Instanța reține că părții civile C. M.-O. i-au fost cauzate prejudicii morale decurgând din internarea în spital, intervențiile chirurgicale la care a fost supusă, traumele fizice și psihice suferite, sechelele post-traumatice care au afectat în mod negativ participarea acesteia la viața socială și de familie comparative cu situația anterioară vătămării, infirmitatea fizică permanentă produsă prin fapta ilicită a inculpatului, apreciind suma de 15.000 lei ca fiind suficientă față de prejudiciul nepatrimonial suferit, reprezentând o justă satisfacție acordată.
Desigur, daunele morale nu au aptitudinea de a acoperi suferințele care sunt inestimabile, ci pentru a diminua consecințele negative ale faptei si a implicației ei pe toate planurile vieții sociale a vătămatului. Speța evidențiază cauzarea unor consecințe negative determinate de intensitatea durerilor fizice si psihice resimțite de partea civilă, dar și de urmările permanente pe care le-a suferit, context în care se apreciază asupra nevoii de acordare a unor daune în cuantumul stabilit.
Se va dispune conservarea a două DVD-uri marca Verbatin cu capturi de ecran, înregistrate în registrul de corpuri delicte al instanței.
Constatând culpa procesuală a inculpatului, în baza art. 189 și art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, va obliga pe inculpatul P. A.-R. să achite statului 795 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu în faza de judecată ( 50% - deleg 406/2012), 88 lei reprezintă taxe expertize medico legale, sume ce vor fi avansate din fondul special al Ministerului Justiției.
În temeiul disp. art. 193 Cod Procedură Penală va obliga pe inculpatul P. A.-R. să achite părții vătămate C. M. O. cheltuieli judiciare în cuantum de 800 lei.”
Împotriva sentinței penale, a declarat apel inculpatul, P. A. R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, inculpatul susține schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. 2 Cod penal care au în comun urmarea produsă, respectiv „punerea în primejdie a vieții persoanei”, în sensul medico-legal al expresiei pentru infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. 2 Cod penal și în sens juridic pentru infracțiunea de tentativă de omor. În consecință, constatarea medico-legală nu constituie prin ea însăși un criteriu de încadrare a faptei în tentativă de omor, ci un element de fapt care pentru a fi relevant trebuie să se coroboreze și cu alte circumstanțe reale și personale, care conturează latura subiectivă specifică infracțiunii de tentativă de omor, respectiv intenția de a ucide.
Sub aspectul laturii subiective, intenția de a ucide trebuie stabilită în raport de toate împrejurările cauzei, instrumentul folosit, regiunea corpului, raporturile dintre făptuitor și victimă, atitudinea după comiterea faptei.
Raportat la relațiile dintre inculpat și partea vătămată, se cunoșteau, au crescut în cartier, în noaptea conflictului au stat la aceiași masă, inculpatul făcându-i „cinste” cu o bere, ambii fiind în stare de ebrietate în momentul conflictului, astfel că în mod greșit s-a concluzionat că inculpatul a avut intenția de a ucide.
Din raportul medico-legal rezultă că partea vătămată a prezentat patru plăgi tăiate, însă, doar una singură este gravă, respectiv cea de la nivelul abdomenului. Intensitatea agresiunii, raportat la numărul de zile de îngrijiri medicale, este redusă.
Plaga abdominală deși a necesitat o intervenție chirurgicală, nu a determinat complicații ulterioare, pareze sau disfuncții ale organelor care să necesite internări ulterioare, programe recuperatorii, victima neschimbându-și radical modul de viață și nu a lăsat semne vizibile.
Deși instrumentul folosit de inculpat a fost un briceag mic, cu o lamă mică, acesta a penetrat abdomenul foarte ușor deoarece partea vătămată este o persoană slabă.
Inculpatul a prezentat cinci plăgi tăiate, una chiar în spate, în regiunea gât-față care pot fi încadrate în noțiunea de sluțire conform raportului medico-legal.
Inculpatul a reacționat instinctiv și a lovit cu briceagul pe partea vătămată la nivelul abdomenului, fapt ce a determinat pe partea vătămată să se oprească la rândul său din agresiune.
Inculpatul s-a interesat de starea părții vătămate prin intermediul martorului D. S., iar partea vătămată a arătat inițial că nu are pretenții materiale de la inculpat.
Față de aceste împrejurări concrete, în care s-a săvârșit fapta, nu se poate concluziona că inculpatul a acționat chiar și cu intenția indirectă, de a ucide, ci a săvârșit infracțiunea de vătămare corporală gravă.
Instanța de fond în mod greșit nu a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 Cod penal, fiind posibilă reținerea circumstanței prevăzută de art. 74 lit. c), alin. 2 Cod penal în procedura prevăzută de art. 320 ind. 1 Cod procedură penală, conform practicii judiciare.
Inculpatul nu s-a sustras de la urmărirea penală sau de la judecată, fiind plecat în străinătate, la muncă din anul 2009, și nu a avut vreo restricție de a părăsi țara, este tânăr, și a trebuit să facă față, la o vârstă fragedă, divorțului dintre părinții săi. Antecedentele penale sunt în timpul minorității.
Trebuie reținută circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) Cod penal constând în atitudinea inculpatului după săvârșirea faptei și regretul acestuia pentru fapta comisă, elementele enumerate mai sus integrându-se acestei circumstanțe. Solicită reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege și executarea în libertate.
În latura civilă, consideră că despăgubirile morale acordate trebuie reduse proporțional cu suferința provocată, vârsta victimei, preocupările acesteia, zilele de îngrijiri medicale. Conflictul a avut loc într-un grup de prieteni, partea vătămată este o persoană matură, prezintă cazier judiciar încărcat, așa încât nu a fost șocat atât de mult încât să-i provoace traume psihologice.
Apelul este nefondat.
În apel a fost audiat martorul propus de inculpat Ș. M. A., a cărui declarație se află la dosar.
Situația de fapt reținută de instanța de fond corespunde probelor administrate la urmărirea penală care au fost complet și just apreciate, iar faptele și împrejurările reținute corespund probelor și reprezintă adevărul.
Faptele inculpatului P. A. R., care în noaptea de 5/6 decembrie 2011, în sala de jocuri mecanice aparținând . i-a aplicat mai multe lovituri de cuțit părții vătămate C. M. O., cauzându-i leziuni traumatice severe, descrise în raportul medico-legal, care au necesitat pentru vindecare 28-30 zile îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața părții vătămate întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) Cod penal, și port fără drept al cuțitului, prevăzută de art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, în concurs real.
Inculpatul i-a aplicat părții vătămate mai multe lovituri de cuțit care i-au produs leziunile traumatice descrise în raportul medico-legal și conform concluziilor medico-legale, toate leziunile descrise i-au pus în primejdie viața și nu doar leziunile traumatice abdominale (f. 151, 152, dosar urmărire penală).
Referitor la urmările produse acestea constau în leziunile traumatice care au pus în primejdie viața părții vătămate și în plus au necesitat pentru vindecare 28-30 de zile îngrijiri medicale și i-au cauzat infirmitate fizică permanentă, fiind necesară rezecție segmentară de anse intestinale ileale.
Din modalitatea de comitere a faptei, prin lovirea părții vătămate în planul anterior al corpului victimei, în zona toracică, abdominală, deltoidiană dreaptă, zone vitale lezate, cu un corp tăietor înțepător, mai probabil cuțit, obiect vulnerant apt de a produce moartea, numărul loviturilor aplicate, urmări produse, rezultă că inculpatul a acționat cu intenția de a ucide, și chiar dacă nu a urmărit suprimarea vieții părții vătămate, a acceptat eventualitatea producerii rezultatului letal, în mod just fiind reținută forma de vinovăție a intenției indirecte.
Din declarațiile părții vătămate și a martorului D. S.-B. rezultă că partea vătămată nu îl cunoștea pe inculpat, aflând cum se numește ulterior astfel că pretinsele relații de prietenie și cunoștințe afirmate de inculpat nu se susțin.
Inculpatul aplicând, cu cuțitul, părții vătămate mai multe lovituri cu intensitate, în certificatul medico-legal fiind consemnată plagă tăiată profundă în regiunea deltoidiană dreaptă și plagă în zona abdominală care a avut ca rezultat eviscerarea anselor intenstinale și a marelui epiplon, a prevăzut rezultatul acțiunii sale, moartea victimei, și deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui, iar împrejurarea că acesta nu s-a produs, din motive independente de voința sa nu are nicio influență asupra vinovăției și nu poate determina încadrarea faptei în infracțiunea prevăzută de art. 182 Cod penal.
Nici natura relațiilor anterioare dintre inculpat și victimă pretinse de inculpat, nu au influență asupra încadrării juridice a faptei în tentativă de omor calificat.
Faptul că inculpatul a fost lovit la rândul său de partea vătămată producându-i leziunile descrise în certificatul medico-legal (fila 92, dosar urmărire penală), leziuni ce nu au pus în primejdie viața acestuia, în condițiile reținute în rechizitoriu și în sentința penală atacată, recunoscute de inculpat în procedura prevăzută de art. 320 ind. 1 Cod procedură penală, nu are nicio influență asupra intenției cu care inculpatul a acționat, . inculpatului nefiind determinată de vreo acțiune agresivă anterioară a părții vătămate.
Încadrarea juridică dată faptei în infracțiunea de tentativă la omor calificat este legală și temeinică, inculpatul acționând cu intenția indirectă de a ucide ce rezultă din multitudinea loviturilor aplicate, intensitatea loviturilor (unele plăgi sunt profunde), obiectul vulnerant folosit (cuțit, apt de a ucide - fiind indiferentă constituția fizică a părții vătămate), zone vitale lezate.
În procesul individualizării pedepsei, în care evaluarea criteriilor de individualizare prev. de art. 72 Cod penal și a scopului și funcțiilor pedepsei prev. de art. 52 Cod penal, instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunii comise, modalități de săvârșire, consecințe produse, antecedența penală a inculpatului, limitele de pedeapsă prevăzute de lege astfel cum au fost reduse conform art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedură penală, pedepsele fiind just individualizate, proporționale cu faptele și persoana inculpatului care a recunoscut faptele.
În mod just, instanța de fond nu a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74, însă împrejurările invocate în apel au fost avute în vedere, fiind evaluate în procesul individualizării pedepselor fără a fi reținute ca circumstanțe atenuante cu efectul reducerii pedepselor sub minimul special prevăzut de lege care nu ar răspunde exigențelor unei juste individualizări.
Împrejurările invocate ca circumstanțe atenuante nu reduc în asemenea măsură gravitatea faptelor în ansamblu și nu caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana inculpatului astfel încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special să răspundă imperativului justei individualizări.
Critica privind soluționarea laturii civile este, de asemenea, nefondată.
Despăgubirile morale acordate, în sumă de_ lei, sunt proporționale cu prejudiciul moral suferit de partea vătămată concretizat în hotărârea penală atacată și cauzat prin infracțiunea de tentativă de omor calificat săvârșită de inculpat. Despăgubirile acordate nu sunt excesive și au funcția de a diminua consecințele negative ale faptei comisă și implicațiile pe planul vieții părții vătămate.
Prejudiciul moral constă în suferințele fizice și psihice cauzate prin fapta inculpatului rezultând din intensitatea durerilor fizice produse și urmările permanente cauzate, respectiv infirmitatea fizică permanentă produsă prin fapta inculpatului.
Eventualul cazier judiciar al părții vătămate este irelevant sub aspectul stabilirii cuantumului despăgubirilor precum și în legătură cu impactul faptei inculpatului asupra suferințelor psihice produse părții vătămate.
Criticile formulate sunt nefondate și conform art. 379 pct. 1 lit. a Cod procedură penală va respinge ca nefondat apelul de față și va menține sentința penală atacată ca fiind legală și temeinică.
Văzând și disp. art. 192 Cod procedură penală;
În numele Legii
Decide:
Respinge, ca nefondat apelul formulat de inculpatul P. A. R. împotriva sentinței penale nr. 205 din 21 noiembrie 2012 a Tribunalului V., pe care o menține.
Obligă inculpatul să achite statului suma de 150 lei, cheltuieli judiciare.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 martie 2013.
Președinte, Judecător, Grefier,
C. G. TarlionTatiana JuverdeanuEmanoela M. D.
Red. TJ
Tehnored. EMD
(2 ex. – 03.04.2013)
Tribunalul V. – G. F.
| ← Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte. Art. 183 C.p..... | Trafic de minori. Legea 678/2001, art. 13. Hotărâre din... → |
|---|
