Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte. Art. 183 C.p.. Sentința nr. 99/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 99/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 14-03-2013 în dosarul nr. 41/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.41/2013
Ședința publică de la 14 Martie 2013
Completul compus din:
Președinte: G. S.
Judecător: D. D.
Grefier: L. A.
S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpatul T. M. împotriva sentinței penale nr.99 din data de 18.05.2011pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, având ca obiect infracțiunea de „lovituri cauzatoare de moarte”- rejudecare după casare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dezbaterile asupra apelului formulat de inculpat au avut loc în ședința publică din data de 28.02.2013, cu participarea la acea dată, din partea Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Iași, a domnului procuror C. I., cele declarate fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, la solicitarea părților de amânare a pronunțării cauzei pentru a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi.
CURTEA DE APEL,
Asupra apelului penal de față;
1.Prin sentința penală nr._ Tribunalul V. a dispus condamnarea inculpatului T. M. (fiul lui D. și M., cetățean român, agricultor, școala profesională, cu antecedente penale) pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de .art.183 Cod penal la pedeapsa de 9 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal.
În baza art.71 Cod penal s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 12.07.2010 la zi.
S-a luat act că nu s-au constituit părți civile în cauză.
Au fost admise acțiunile formulate de S. Clinic de Urgență P.. Dr. N. O. lași și S. de Ambulanță Județean V. și în temeiul art.14, art.346 Cod procedură penală, art.998 și următoarele din Codul civil, art.313 din Legea 95/2006 modificată prin OUG 72/2006, a fost obligat inculpatul să plătească Spitalului;: Clinic de Urgență P.. Dr. N. O. lași suma de 5730,43 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare, iar Serviciului de Ambulanță Județean V. suma de 1162,20 lei, cheltuieli de transport, sume ce urmează a fi actualizate la data executării.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului potrivit art.191 alin. 1 Cod procedură penală.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul T. M., în vârstă de 48 de ani, este locuitor al comunei Ivănești, județul V., este divorțat, are un copil major și se cunoștea cu victima C. C. în vârstă de 74 ani, locuitor al aceleiași comune.
Inculpatul T. M. era cunoscut în comunitate drept „ajutor de pădurar", cu referire la pădurarul A. I., care avea în zona de competență pădurea din apropierea satului B..
în ziua de 30.06.2010 victima C. C. a obținut acceptul pădurarului A. I. de a merge în pădure în ziua următoare și a lua lemne uscate.
Ca urmare, în după-amiaza zilei de 01.07.2010 victima C. C. s-a deplasat în punctul „Măngălărie" împreună cu martorii B. G. în vârstă de 15 ani, B. A., în vârstă de 17 ani și B. F. în vârstă de 14 ani, cu căruța acestora din urmă, pentru a tăia arbori uscați.
Aceștia aveau asupra lor un motofierăstrău, pe care l-au folosit pentru a tăia arbori, iar sunetul acestei unelte putea fi auzit de la depărtare.
în aceste condiții, inculpatul T. M., în considerarea calității sale de „ajutor de pădurar" s-a deplasat în pădure la locul unde se afla victima și martorii arătați.
Între timp, se poate că unul din copacii tăiați de frații B. să se fi agățat în cădere într-un alt copac, iar apoi când a fost tras la pământ, l-a atins cu vârful crengilor din partea superioară a copacului respectiv, pe victima C. C., care ar fi căzut la pământ, dar apoi s-a ridicat fără a prezenta leziuni semnificative.
După acest moment, la fața locului a apărut inculpatul T. M., care probabil nu cunoștea despre împrejurarea că pădurarul A. I. îi dăduse victimei acceptul să ia uscături din pădure, iar inculpatul a început să se certe cu victima C. C., condiții în care i-a aplicat o lovitură cu muchia unei securi în regiunea extremității cefalice, după care a părăsit rapid locul faptei, deplasându-se la domiciliu.
Persoane care nu au putut fi identificate în concret, aflate în zonă, au dus în . C. C. a fost lovită cu securea în cap de inculpatul T. M., astfel că în momentul când acesta a ajuns la domiciliu, sprijinit de minorii B. G. și B. F., se știa deja în . asupra victimei.
De menționat că, deși până la momentul respectiv au fost adunate lemne uscate din pădure pentru victima C. C., sub imperiul celor petrecute, frații B. au abandonat ideea de a duce la domiciliul victimei lemnele adunate, tocmai datorită intervenției „ajutorului de pădurar" T. M. (care, dacă nu ar fi venit în pădure, nu exista motiv ca frații B. să nu ia și uscăturile adunate), iar în primele lor declarații au ascuns, în mod mincinos, împrejurarea că victima a fost lovită cu securea în cap de inculpat.
Victima a fost internată la S. Clinic de Urgență „P.. Dr. N. O." lași în noaptea de 01/02.07.2010, orele 01,30, i s-au acordat îngrijiri medicale de specialitate, dar în dimineața zilei de 11.07.2010 a decedat.
În acest interval de timp, asupra fraților B. s-au exercitat presiuni de către inculpat și apropiați ai acestuia, însă la data de 11.07.2010, când cercetările au fost preluate de procuror, aceștia au dat declarații conforme cu adevărul și au recunoscut că în ziua de 01.07 2010 victima C. C. a fost lovită în pădure, în cap, cu securea, de către inculpatul T. M..
Ulterior audierilor de către organele de poliție și de către procuror, martorii B. au arătat în concret cum s-au petrecut evenimentele, cu ocazia cercetării la fata locului efectuată la data de 12.07.2010.
În urma efectuării autopsiei, s-au formulat concluzii preliminare, prin care s-a atestat că moartea lui C. C. a fost violentă, urmare unui traumatism cranio-cerebral, cu fracturi craniene, hemoragie subarahnoidiană, complicate în evoluție cu bronhopneumonie, topografia și morfologia leziunilor pledând pentru producere prin lovire cu corp contondent cu suprafață mică (posibil muchia unui topor).
În temeiul concluziilor provizorii și a declarațiilor martorilor oculari, a fost începută urmărirea penală față de inculpatul T. M., care, fiind audiat, a dovedit lipsă de sinceritate și lipsa oricărui regret pentru săvârșirea faptei, adoptând astfel o conduită incorectă.
Cu toate acestea, a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului, care a fost arestat preventiv la data de 13.07.2010 de către Tribunalul V..
Ulterior primelor audieri, au fost identificați și alți martori, care, direct sau indirect, au aflat despre cele petrecute și au perceput prezența la locul faptei a inculpatului, care a susținut, mincinos, că nu a fost în pădure în ziua respectivă.
Primele audieri ale inculpatului s-au efectuat în prezența apărătorului din oficiu, pentru ca după circa două luni să se prezinte apărător ales, care a solicitat efectuarea de reaudieri a persoanelor care deja erau audiate și audierea unor persoane care ar putea oferi un alibi inculpatului.
La nivel de informație, se cunoștea că asupra minorilor B. se exercită presiuni pentru a-și schimba declarațiile, că aceștia, având o stare materială extrem de modestă, ar putea fi determinați cu bani să-și schimbe declarațiile, că au existat amenințări asupra acestora dacă vorspuñe în continuare ceea ce au văzut, astfel că nu a fost o surpriză faptul că aceștia și-au schimbat declarațiile la data de 24.09.2010, când au fost reaudiați în prezența apărătorului ales al inculpatului, în sensul că au retractat parțial aspectele declarate anterior în fața organelor de poliție, a procurorului și cu ocazia cercetării la fața locului, care însă se coroborează cu concluziile medico-legale.
După efectuarea audierilor în cauză, la dosar a fost trimis și Raportul de necropsie medico-legală nr.1262/28.07.2010 întocmit de Institutul de Medicină Legală lași, prin care s-au concluzionat următoarele:
„1. Moartea numitului C. C. a fost violentă.
2. Aceasta s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute consecutivă unui traumatism cranio-cerebral cu fractură craniană, plagă durală, hemoragie subarahnoidiană, complicat în evoluție cu bronhopneumonie.
3. Topografia și morfologia leziunilor tanatogeneratoare pledează pentru producerea lor prin lovire cu un corp contondent cu suprafață mică (posibil muchea unui topor). Prezența a două infiltrate hemoragice epicraniene atestă existența a două zone de impact cranian: una fronto-parietală dr. situată la nivelul plăgii cranio-cerebrale, care a fost produsă prin lovire cu un corp contondent și una parieto-temporală dreaptă, care s-a putut produce prin lovire cu un corp contondent sau cădere cu impact cranian de un plan dur. Agresorul se afla cel mai probabil în fața victimei sau lateral dreapta față de aceasta.
4. Între leziunile de violență și deces există o legătură indirectă
directă de cauzalitate.
Sângele sus-numitului aparține grupei sanghine Ol.
Decesul datează din 11.07.2010."
În aprecierea instanței fondului, concluziile medico-legale se coroborează cu primele declarații date de martorii oculari, cu modul de producere a traumatismului responsabil de deces și, chiar în condițiile în care, datorită unor influențe care urmează să fie cercetate, martorii și-au schimbat declarațiile, cele relatate inițial organelor de poliție și procurorului sunt conforme cu rezultatele necropsiei și atestă lovirea extremității cefalice a victimei cu corp contondent (muchie de topor).
Instanța a apreciat că fapta inculpatului T. M., așa cum a fost expusă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art.183 Cod penal, încadrare care a fost considerată incidență în cauză nu datorită zonei în care a fost lovită victima și a obiectului vulnerant ci datorită împrejurării că victima a decedat la circa 10 zile de la agresiune, că între timp a intervenit și o bronhopneumonie, iar între leziuni și deces există legătură indirectă de cauzalitate Deși inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, acesta solicitând, prin apărător, achitarea sa in baza art. 10 lit.c Cod procedură penală, instanța a respins această solicitare cu următoarele argumente:
- inculpatul T. M. era paznic de pădure și proprietar de pădure în zona unde a săvârșit fapta;
- este o fire agresivă, fiind condamnat anterior pentru o altă faptă de violență;
- minorii martori B. G., B. A. si B. F., care au dat mai multe declarații la urmărirea penală, nu au fost audiați de agentul de poliție P. F. în timpul anchetei penale, astfel că acesta nu a avut cum să facă presiuni verbale și violențe asupra acestora în vederea obținerii de declarații în defavoarea inculpatului;
- atât victima cât și minorii care au însoțit-o pe victimă în pădure au convenit să nu se prezinte la postul de poliție pentru a reclama conduita violentă a inculpatului de teamă să nu le fie confiscat atelajul familiei B. care, în mediul rural, reprezintă o principală sursă de existență și de asemenea, să nu fie amendați, și așa se și explică conduita oscilantă a celor 3 minori pe tot parcursul procesului penal;
- declarația fiicei victimei, Iordăchită V., care a stat în spital până la decesul victimei, dovedește că victima, după ce a tăiat arborii, i-a pregătit pentru încărcare și după ce au început să încarce materialul lemnos in căruță, atunci a venit inculpatul care le-a cerut să descarce căruța, de vreme ce ei au venit în ., fără lemne, așa cum arată toți martorii;
- inculpatul T. M., prin felul cum și-a descris activitatea din ziua de 1.07.2010, a încercat să-și creeze un alibi, aspecte infirmate de martorii D. loan, U. C., de pădurarul A. I.. în plus, numai o persoana care știe că a săvârșit o faptă antisocială și că este posibil să fie audiată își ordonează activitatea unei zile în așa fel încât să-și creeze un alibi, astfel că această planificare a întregii zile de 1 iulie 2010 denotă că el a. fost în pădure, unde a găsit victima încărcând lemne, ocazie cu care a lovit-o cu securea în cap și, conștientizând gravitatea loviturii, a părăsit în mare grabă locul faptei, întorcându-se în . acest alibi;
- distanța dintre locuința inculpatului și locul numit "Măngălărie" este de doar 3 km, distanță care se poate parcurge într-un timp de cel mult o oră, astfel că inculpatul avea timp să se ducă și să se întoarcă în . avea toate motivele să meargă în pădure, pentru că el păzea nu numai pădurea statului ci și pădurea sa proprietate;
- în plus, exact pentru după-amiaza zilei de 1.07.2010 lipsește o perioadă de timp neacoperită de alte activități desfășurate de inculpat;
- actul medical confirmă că victima a suferit o lovitură (puteau fi și două) cu muchia îngustă de la un corp contondent, pentru că dacă victima ar fi fost lovită de o creangă de copac leziunile ar fi avut o altă configurație și structură;
- nu s-a putut stabili cu certitudine dacă victima a avut sau nu acordul pădurarilor să meargă în pădure și dacă da, ce fel de material lemnos să ia, aspect care ar fi elucidat tăcerea acesteia (în zonă, așa cum a arătat și martorul D. loan, cetățenii merg la diverse treburi la care îi solicita pădurarul, iar acesta îi răsplătește cu creanga uscată din pădure care are și rolul de igienizare);
- zvonul public că victima a fost bătută în pădure de inculpat nu putea să apară dacă nu s-ar fi discutat acest subiect de familia celor 3 minori sau chiar de către aceștia;
- de neglijat nu este nici aspectul că oamenii din comunitate au, de regulă, reticență să dea declarații, mai ales că în cauză este vorba de un ajutor de pădurar, ceea ce ar avea consecințe negative în relația lor cu pădurarul de care orice familie are nevoie, fapt la care se mai adăugă agresivitatea inculpatului;
- declarația pădurarului A. I. contrazice afirmația inculpatului că în acea zi de 1 iulie 2010 la locuința sa, s-ar fi cules floare de tei, susținută de declarația martorului D. I. (cetățenii chiar dacă au fost la cules de floare de tei, au fost de mai multe ori și nimeni nu-și notează aceste date într-un jurnal și nici nu le ține minte decât dacă au legătură cu vreun eveniment important din viața unei persoane).
Așa fiind, instanța a apreciat că fapta există și că a fost săvârșită de inculpat, fiind dovedită cu următoarele mijloace de probă:
- Procesul verbal de cercetare la fața locului;
- planșe foto;
- declarațiile martorilor U. C., A. I., frații B., lordăchiță V. etc;
- raportul medico-legal de necropsie nr. 1262/28.07.2010 întocmit de IML lași.
Pentru fapta săvârșită, inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă la a cărei individualizare judiciară s-a avut în vedere conduita procesuală de nerecunoaștere a faptei avută de inculpat pe tot timpul procesului penal, gradul de pericol social al faptei, urmarea produsă, împrejurările comiterii faptei, agresivitatea inculpatului, astfel că nereținând in favoarea acestuia nicio circumstanță atenuantă, instanța a apreciat că se impune o pedeapsă privativă de libertate de 9 ani închisoare.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza a II - a și lit. b Cod penal pe o durata de 3 ani.
În temeiul art. 71 Cod penal, pe durata executării pedepsei i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, deoarece gravitatea faptei săvârșite precum și conduita inculpatului îl fac pe acesta nedemn de a fi ales in autoritățile publice sau în funcții elective publice ori de a ocupa funcții implicând exercițiul autorității de stat pe durata executării pedepsei, precum și pe o perioada de 3 ani după executarea acesteia.
În temeiul art.350 alin. 1 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive față de inculpat și conform art.88 alin. 1 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 12.07.2010, la zi.
Pentru că nici soția victimei și nicio altă rudă nu s-au constituit părți civile, tribunalul a luat act de acest aspect.
S-au constituit părți civile în cauză S. Clinic de Urgență P.. Dr. N. O. lași, și S. de Ambulanță Județean V. și pentru că și-au dovedit pretențiile civile, instanța a admis aceste acțiuni civile și l-a obligat pe inculpat ca în temeiul art.14, 346 Cod procedură penală, art.998 și următoarele din Codul civil și art.313 din Legea 95/2006 modificată prin OUG nr.72/2006, să plătească cu titlu de cheltuieli de spitalizare suma de 5730,43 lei Spitalului Clinic de Urgență P.. Dr. N. O. lași, precum și suma de 1.162,20 lei Serviciului de Ambulanță Județean V., reprezentând cheltuieli de transport, sume care vor fi actualizate la data executării.
2. Împotriva hotărârii amintite a declarat în termen legal apel inculpatul, criticând-o sub aspectul legalității și temeiniciei, întrucât materialul probator al cauzei a relevat că nu s-a aflat la locul faptei și nu a agresat victima, context în care soluția de condamnare e greșită.
Inculpatul a solicitat achitarea sa în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct.2 lit.a - art.10 lit.c Cod procedură penală, susținând că instanța fondului nu a reținut în plan probator ora săvârșirii faptei și de asemenea nu a evaluat corespunzător raportul medico-legal, declarația victimei imediat după săvârșirea faptei.
Curtea, verificând sentința atacată pe baza materialului probator aflat la dosar și a probelor noi în apel, martori - în raport cu motivele de netemeinicie și nelegalitate invocate de inculpat, dar și din oficiu cu privire la toate celelalte aspecte de fapt și de drept deduse judecății, în conformitate cu dispozițiile art.371 allin.2 Cod procedură penală – a constatat că
Toate criticile și probele solicitate de inculpatul T. M. la instanța de fond și de apel au fost temeinic evaluate și administrate, iar cele respinse au fost motivate în conformitate cu dispozițiile procedurale.
Prin prisma tuturor considerentelor expuse, având în vedere toate aspectele de fapt verificate de instanța de apel și din oficiu, s:a reținut și de instanța de control judiciar vinovăția inculpatului T. M. în săvârșirea infracțiunii de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 Cod penal constând în aceea că: în după-amiaza zilei de 1.07.2010, în pădurea situată la locul numit „Măngălărie" ., jud. V., inculpatul i-a aplicat victimei C. C. o lovitură cu muchia unei securi peste extremitatea cefalică, care a produs leziuni traumatice cu fractură craniană și hemoragie subarahnoidiană care s-a complicat în evoluție cu bronhopneumonie conducând la decesul victimei la data de 11.07.2010, deși i s-au acordat îngrijiri medicale în spital.
In mod legal s-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea acestei infracțiuni, pedeapsa aplicată fiind temeinic individualizată în conformitate cu criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal raportate la consecințele concrete ale cauzei cât și de dispozițiile art. 52 Cod penal privind scopul pedepsei.
De asemenea, sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei s-au reținut corect de prima instanță părțile civile ce au formulat și dovedit despăgubirile solicitate - fiindu-le acordate în conformitate cu dispozițiile art. 14, 346 Cod procedură penală, art. 998 Cod civil.
În consecință, Curtea de Apel lași, Secția Penală și pentru Cauze cu Minori, în baza deciziei penale nr.140 din 15 septembrie 2011 a respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul T. M. împotriva sentinței penale nr.99 din 18 mai 2011 a Tribunalului V..
Prin aceeași decizie a fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată prevenția de la 18 mai 2011 la zi, dispunându-se obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
3. Împotriva acestei decizii a declarat în termen legal recurs inculpatul, aducând ample critici cu privire la legalitate și temeinicie.
Prin decizia nr. 755 din 15 martie 2012 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de inculpatul T. M. împotriva deciziei penale nr.140 din 15 septembrie 2011 a Curții de Apel lași - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori, a casat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecarea apelului formulat de inculpat, aceleiași instanțe.
Prin aceeași decizie a fost menținută starea de arest a inculpatului T. M..
Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat asupra incidenței în speța de față a cazurilor de casare reglementate în art. 385 ind. 9 pct. 9,10 Cod procedură penală, apreciind că neregularitatea constatată afectează decizia instanței de apel, ca urmare a nemotivării, dar și a omisiunii de a se pronunța cu privire la unele probe administrate, chiar esențiale în cauză, de natură a garanta drepturile inculpatului și a influența soluția procesului.
În virtutea rolului activ, instanței de apel îi revine obligația de a lua măsuri pozitive în scopul completării materialului probator al cauzei pentru a statua cu valoare de certitudine în ce împrejurare victima a fost agresată.
Esențială în dezlegarea corectă a acțiunii penale este, lămurirea, prin extinderea probatoriului, a unor împrejurări ce țin de modul în care s-au derulat concret acțiunile .
Astfel, Curtea va putea proceda la reaudierea martorilor, eventual la confruntarea acelor martori ale căror depoziții relevă aspecte controversate, dar și la aplicarea prevederilor art.130 Cod procedură penală în măsura în care instanța va aprecia necesară și utilă pentru verificarea și precizarea unor aspecte, reconstituirea la fața locului, în întregime, a modului și a condițiilor în care a fost săvârșită fapta.
De asemenea, o atenție însemnată se impune a fi acordată valorii concluziilor raportului de necropsie în lămurirea obiectivelor propuse (astfel cum au fost stabilite de către procuror prin ordonanța din 12.07.2010, fila 35, dosar urmărire penală) și a stabilirii măsurii în care acel raport a lămurit, având în vedere topografia și morfologia leziunilor tanatogeneratoare produse victimei, care dintre cele două leziuni au fost cauzatoare de moarte.
După trimiterea cauzei spre rejudecare dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curții de Apel Iași sub nr._ .
Cu ocazia reluării cercetării judecătorești în apel, inculpatul T. M., prin apărători, conform considerentelor deciziei pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat administrarea, respectiv readministrarea unor probe pentru lămurirea împrejurărilor ce țin de modul în care s-au derulat în concret acțiunile, probe în măsură că contureze încrederea că sunt în concordanță cu adevărul.
I. Proba testimonială care să cuprindă patru momente esențiale:
- pentru activitățile gospodărești desfășurate de către inculpat in ziua de 01.07.2010, cu precădere in cursul după-amiezii: U. C. C., L. C., Trisca M., B. T.;
- pentru cele întâmplate in pădure: B. G., B. F., B. V., B. A., B. D., C. I., M. L.;
- pentru perioada scursa pana la decesul victimei: Militam Aristita, C. E., Iordachita V.;
- pentru aspecte legate de distante, amplasamente, timpi de deplasare: A. I., Tiscu C. (in cazul in care instanța va admite reconstituirea nu va mai fi nevoie de reaudierea acestor martori).
II. Expertiza medico-legala care sa aibă drept obiective, asa cum a dispus instanța suprema, obiectivele propuse de catre parchet in faza de urmărire penala, precum si următoarele obiective solicitate de către inculpat:
- stabilirea modului si a obiectului (obiectelor) prin care s-au putut produce cele doua leziuni cranio-cerebrale;
- dacă cele doua leziuni puteau fi produse de crengile unui copac in cădere;
- dacă leziunile s-au putut produce si prin căderea victimei (aruncare), urmare a prăbușirii copacului;
- în ce măsura afecțiunile victimei (bronhopneumonia, etilismul cronic, starea de sevraj, sechele ale ulcerului duodenal) si intervenția chirurgicala întârziata au contribuit (cauzat sau favorizat) la decesul victimei;
- clarificarea exacta a legăturii de cauzalitate, care nu poate fi decât directa sau indirecta, nu si "indirectă directă".
III. Reconstituire la fata locului cu participarea inculpatului si a martorilor oculari, mai ales din perspectiva in care instanța suprema a apreciat asupra schițelor topometrice depuse de către inculpat in recurs.
IV. Înscrisuri noi.
V. Adresa către S. N. Unic pentru Apeluri de Urgență cu privire la conținutul convorbirii (apelului), sub aspectul primelor informații transmise ambulantei si a
momentului când s-a apelat la acest serviciu.
Probatoriul solicitat a fost suplimentat ulterior cu o expertiză fizico-chimică prin investigații mult mai complexe, respectiv, studiul microscopic al materialelor supuse examinării ( muchie topor și șapcă) cu referire expresă la șapcă, pentru lămurirea modului în care s-a putut produce deteriorarea materialului textil, precum și efectuarea de verificări în teren pentru identificarea, descrierea-spațial ( distanțe, forme de relief, etc.) și temporal ( timpi de deplasare) – următoarelor locații, amplasamente și rute:
- locuințele victimei C. C. și ale inculpatului T. M.;
- locul săvârșirii faptei – punctul „Măngălărie” aflat în pădurea B.;
- distanțele dintre locuințele victimei și ale inculpatului față de locul săvârșirii faptei
( forme de relief, grad de accesibilitate sau dificultate în parcurgerea acestor rute);
- intervalul de timp necesar pentru parcurgerea acestor rute pe jos, ținând cont de formele de relief, cu referire la distanța de la locuința inculpatului T. M. până la locul săvârșirii faptei.
În contextul devolutiv al apelului și limitelor acestei căi de atac, Curtea, pentru lămurirea unor împrejurări ce țin de modul în care s-au derulat în concret acțiunile și în vederea respectării principiului contradictorialității și egalității armelor conform jurisprudenței constante CEDO, și pentru a statua cu valoare de certitudine în ce împrejurări a fost agresată victima C. C., a procedat la reaudierea martorilor B. V., B. A., B. G., B. F., L. C., M. Aristița, U. C. D., A. I..
Pe baza unor date și elemente oferite de depozițiile martorilor audiați în diferite faze ale procesului penal, Curtea a apreciat ca fiind necesară extinderea probatoriului prin audierea martorilor B. I., C. E., Ț. D., B. M., P. C., M. L., M. V. V. și efectuarea confruntării între martorul B. M. și martorii B. A. și B. I..
A fost respinsă solicitarea parchetului privind audierea martorilor F. C. și O. Ș., aspectele cunoscute fiind lipsite de relevanță în cauză.
În acord cu indicațiile Înaltei Curți de Casație și Justiție referitoare la atenția ce se impune a fi acordată valorii concluziilor raportului de necropsie în lămurirea obiectivelor propuse s-a dispus efectuarea unui supliment la raportul de necropsie, la Institutul de Medicină Legală Iași, cu următoarele obiective:
- mecanismul de producere a leziunilor tanatogeneratoare prezentate de victima C. C.( modul și obiectul de natură a produce leziunile cranio-cerebrale) ;
- dacă leziunile menționate anterior puteau fi produse de crengile unui copac în cădere sau prin căderea victimei ( aruncare), urmare a prăbușirii copacului;
- în ce măsură afecțiunile victimei ( bronhopneumonia, etilismul cronic, starea de sevraj, sechele ale ulcerului duodenal și intervenția chirurgicală întârziată) au contribuit ( cauzat sau favorizat) la decesul victimei;
- clarificarea legăturii de cauzalitate între leziunile de violență și deces.
S-au atașat în copie raportul medico-legal de necropsie nr. 1262/28.07.2010, foaia de observație clinică generală din data de 02.07.2012 a Spitalului Clinic de Urgență „ P.. Dr. N. O. Iași” și fișa UPU/CPU nr. 529 din 01.07.2010.
Față de incertitudinea unor situații de fapt ce derivă din depozițiile martorilor audiați, la solicitarea reprezentantului parchetului s-a admis efectuarea unei expertize criminalistice traseologice de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Iași, pentru stabilirea modului de creare a urmelor prezente pe șapca purtată de victima C. C., în sensul de a preciza dacă vreuna dintre deteriorările materialului textil a fost produsă de toporul ridicat de la locuința victimei, de un obiect tăietor identic sau de un obiect de altă natură, respectiv, lemn, copac, creangă, ciot.
Au fost înaintate laboratorului corpurile delicte – șapca și toporul - ridicate de la locuința victimei.
În conformitate cu prevederile art. 119 alin. 3 Cod procedură penală, s-a solicitat cooptarea unui medic-legist din cadrul Institutului de Medicină Legală Iași în vederea lămuririi următoarelor obiective ce implică aspecte de natură medico-legală:
- dacă urma prezentă pe șapcă ar fi putut fi produsă de un obiect tăietor identic toporului ridicat de la locuința victimei sau de un obiect de altă natură, respectiv, lemn, copac, creangă, ciot;
- dacă există sau nu corespondență, între urma lăsată pe șapcă și leziunile craniene ale victimei.
De asemenea, pentru clarificarea și probarea unor împrejurări de fapt cu rol determinant în soluționarea cauzei- efectuarea de verificări în teren, s-au solicitat relații de la Direcția Silvică V. – Ocolul Silvic V. și de la Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară V., în sensul de a înainta instanței harta zonei care cuprinde satele Valea Cînepii și B. din . B. – zona „Măngălărie” -, județul V., cu identificarea locuinței inculpatului T. M. ( . căilor de acces și a distanței de la această locație la punctul „Măngălărie” din pădurea B., precum și a formelor de relief.
În contextul ansamblului probator administrat, curtea a respins probele solicitate de inculpat privind efectuarea expertizei fizico-chimice și reconstituirea la fața locului, apreciind că administrarea acestora este lipsită de utilitate și concludență în soluționarea cauzei.
Interpelat, inculpatul T. M. a declarat că nu dorește să fie audiat în fața instanței de apel.
Prin apelul declarat inculpatul a solicitat, în principal, pronunțarea unei soluții de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală, întrucât, din probatoriul administrat, rezultă cu certitudine faptul că nu el este autorul faptei și prin condamnarea sa de către instanța de fond s-a comis o eroare gravă de fapt.
Se susține că probele administrate atât în fața instanței de fond, cât și în apel, coroborate, sunt în măsură să stabilească elemente esențiale ce țin de săvârșirea faptei, perioada critică fiind cuprinsă între orele 14:00-16:00, fără a putea fi cunoscută ora precisă, însă, deplasarea inculpatului în zona Măngălărie” din pădurea B. rămâne doar o afirmație fără nici un fel de acoperire probatorie.
Nu există probe testimoniale de natură a dovedi vinovăția inculpatului și nici măcar prezența acestuia în pădure.
În acest sens sunt declarațiile persoanelor în compania cărora s-a aflat în ziua respectivă, de dimineața și până seara, mărturiile martorilor oculari și ale persoanelor cu care victima a comunicat înainte de a fi preluată de ambulanță și transportată la spital, precum și consemnările din fișa UPU „ TCC prin lovire accidentală ( lemn) cu plagă contuză FP parietală”.
Declarațiile incriminatoare sunt izolate, trunchiate și nu pot avea încărcătura probatorie necesară răsturnării prezumției de nevinovăție.
Mai mult, suplimentul la raportul de necropsie elimină orice dubiu, concluzionând că între leziunile cranio-cerebrale și deces există o legătură indirectă de cauzalitate, ceea ce înseamnă că aceste leziuni nu au cauzat în mod corect și nemijlocit decesul victimei și nu poate angaja răspunderea penală, iar în ceea ce privește expertiza criminalistică traseologică, presupusa identificare a urmei imprimate s-a făcut prin mijloace obișnuite, constatare vizuală, și nu prin folosirea unor metode pe care criminalistul nu le-a avut la îndemână ( microscop, etc), existând suspiciuni cu privire la corectitudinea acestei investigații.
Într-o teză subsidiară, în condițiile în care instanța va reține că inculpatul este vinovat de lovirea victimei, s-a solicitat reducerea pedepsei,ținîndu-se cont de provocarea inculpatului de către victimă( teza referitoare la acțiuni contra bunurilor comunității – tăierea fără drept a pădurii), legătura indirectă de cauzalitate între faptă și decesul victimei, intervalul de timp scurs de la săvârșirea faptei, până în prezent, toate acestea permițând aplicarea dispozițiilor art. 86 ind. 1 Cod penal, privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Analizând actele și lucrările dosarului și probele administrate în faza apelului, precum și sentința penală criticată, prin prisma motivelor de apel invocate dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele și condițiile prevăzute de art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 3 și ale art. 62 din Codul de procedură penală, în desfășurarea procesului penal, trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului, scop în care organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe.
Evaluarea completă și justă a probelor trebuie să se întemeieze pe o analiză minuțioasă a materialului probator și apoi pe o sinteză rațională a evaluărilor făcute, pe examinarea probelor în ansamblul lor.
Fiind investită cu soluționarea cauzei, prima instanță, în raport de exigențele invocate, a respectat principiul nemijlocirii judecății, consacrat în art. 289 Cod procedură penală, procedând la readministrarea probelor din cursul urmăririi penale, pentru a lua cunoștință direct de relatările martorilor în condiții de oralitate și contradictorialitate.
Pentru a se ajunge la concluzia condamnării legea prevede ca probele administrate să fie în măsură să răstoarne prezumția de nevinovăție instituită în favoarea inculpatului și să nu lase nici un dubiu cu privire la autorul faptei și vinovăția acestuia.
În cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. 2 Cod procedură penală referitoare la aprecierea probelor, amplul proces de evaluare a realității obiective, prin prisma elementelor de ordin obiectiv, concretizate în probele administrate, conducând la formarea convingerii instanței de fond asupra existenței vinovăției inculpatului T. M., în săvârșirea infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.
Faptul că instanța este obligată să verifice legalitatea probelor și să stabilească utilitatea și concludenta acestora, pentru reținerea vinovăției inculpatului, numai în cadrul cercetării judecătorești, nu duce automat la concluzia eliminării probelor administrate în faza de urmărire penală.
În vederea aflării adevărului, instanța este obligată să analizeze rațiunile pentru care părțile și martorii nu își mai mențin declarațiile date la puțin timp de la comiterea faptei și să verifice în ce măsură argumentele oferite de aceștia sunt sau nu credibile ,obligație pe care prima instanță și-a îndeplinit-o.
În cadrul operațiunii de sinteză a probelor, instanța de fond a apreciat care dintre declarațiile părților și ale martorilor reflectă adevărul, și anume cele făcute imediat după producerea faptei și în care au relatat despre implicarea inculpatului T. M. în calitate de autor al agresiunii exercitate asupra victimei, urmate de decesul acesteia, ori cele date în faza cercetării judecătorești și în care aceștia au revenit cu privire la aceleași aspecte redate fidel în primele declarații ce vizau recunoașterea inculpatului T. M. ca fiind autor al infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte.
Întrucât în cauză nu există nici un temei legal pentru a se crea o ordine de preferință între declarațiile succesive ale părților și martorilor, prima instanță a avut temeiuri suficiente să considere că numai cele făcute inițial sunt expresia adevărului, coroborându-se cu alte fapte și împrejurări ce au rezultat din ansamblul probator existent în cauză și să le înlăture motivat pe celelalte.
Procedând la propriul examen al probelor, Curtea constată că probele administrate în faza cercetării judecătorești în apel nu au fost de natură să conducă la stabilirea unei alte realități obiective.
Astfel, în ceea ce privește situația de fapt reținută de prima instanță, Curtea apreciază că s-a făcut o apreciere justă a materialului probator administrat în toate fazele și ciclurile procesuale, pe baza căruia s-a format convingerea existenței faptei, precum și a vinovăției inculpatului.
Prin sentința penală apelată s-a reținut că, în fapt, în după-amiaza zilei de 01.07.2010 victima C. C. ( în vârstă de 74 de ani), având acceptul pădurarului, s-a deplasat în punctul „Măngălărie" împreună cu martorii B. V. - 18 ani, B. G. - 15 ani și B. F. - 14 ani, cu căruța acestora din urmă, pentru a tăia arbori uscați.
Frații B. aveau asupra lor un motofierăstrău, pe care l-au folosit pentru a tăia arbori.
În operațiunea de tragere a copacilor tăiați la pământ, victima a fost atinsă cu vârful crengilor unui copac și trîntită la pământ, însă și-a revenit, s-a ridicat și a continuat activitatea.
În acest timp, inculpatul T. M., în considerarea calității sale de „ajutor de pădurar" a venit în pădure la locul unde se afla victima și martorii, s-a certat cu victima pe tema arborilor tăiați, și în aceste condiții a luat toporul și i-a aplicat o lovitură cu muchia în regiunea capului, după care a părăsit locul faptei.
Victima a fost însoțită de cei trei martori la domiciliul său și, ulterior, a fost transportată cu ambulanța la S. Clinic de Urgență „prof. Dr. N. O.”Iași, supus unei intervenții chirurgicale, dar în dimineața zilei de 11 iulie 2010 a decedat.
Martorii oculari minori ( B. G. și B. F.) cu ocazia primelor audieri ( în fața organelor de cercetare penală și în fața procurorului) au relatat situația de fapt anterior reținută, prezentând atât împrejurarea în care victima C. C. a fost atinsă de crengile unui copac în cădere, dar și incidentul care a avut loc între inculpatul T. M. și victimă, inițial o ceartă, și ulterior, lovitura aplicată de inculpat cu muchia toporului victimei în zona capului.
Relatările acestor martori se regăsesc și în declarațiile date de minorul B. A. care era cu caprele la pășunat și, aflându-se la o distanță de câțiva metri, de unde avea vizibilitate asupra locului unde se aflau frații lui și victima la tăiat lemne, a perceput momentul în care inculpatul a lovit victima cu toporul în cap.
Reaudiați la solicitarea apărătorului ales al inculpatului ( 24 septembrie 2010) martorii au retractat parțial aspectele relatate anterior în fața organelor de poliție, a procurorului și cu ocazia cercetării la fața locului, susținând că în ziua de 1 iulie 2010 inculpatul T. M. nu a fost în pădure și au negat orice implicare în agresarea victimei C. C., elemente ce antamează caracterul neplauzibil al variantei avansată de martori și susținută pe tot parcursul procedurii în fața instanței de fond și de apel.
Numai că aceste susțineri sunt contrazise de un ansamblu de date și elemente probatorii care conturează o altă realitate.
De precizat este că prima instanță a avut în vedere, grație caracterului divizibil al declarațiilor, susținerile inițiale ale martorilor, reținând că varianta diferită expusă este afectată de imprecizia susținerilor, atitudinea reținută și contradicțiilor dintre propriile declarații.
În vederea verificării variantei prezentate de martorii minori, atât în fața primei instanțe cât și în apel, dar și din perspectiva credibilității afirmațiilor martorului B. A. care a invocat presiunea lucrătorilor de poliție din . consemnării primelor declarații, în sensul sugerării versiunii că inculpatul T. M. ar fi lovit victima, Curtea a procedat la audierea martorilor B. M., P. C., M. L., M. V. V., B. I. și C. I..
Conținutul declarațiilor martorilor minori date la urmărirea penală este confirmat și de martorii asistenți P. R. – referent stare civilă Primăria Ivănești, audiată în fața primei instanțe și P. C. audiat în faza apelului.
Martorul P. C. a relatat că audierea minorului B. A. s-a desfășurat în condiții bune, în sensul că martorul nu a fost intimidat sau influențat, că la audiere a participat un ofițer de poliție de la V. și nu a fost prezent nici un lucrător din cadrul postului de poliție, declarația a fost citită și nu a constatat că s-ar fi consemnat altceva decât împrejurările relatate de minor pe parcursul audierii.
Poziția oscilantă a minorului B. A., privită cu multă prudență, a fost contrazisă de o . elemente oferite de martorii B. M., M. L., M. V. V., B. I. și C. I..
Potrivit declarațiilor acestor martori, în după-amiaza zilei de 1 iulie 2010, B. A. s-a întâlnit cu unchiul său B. M., care era însoțit de minorii M. L. și M. V. V.,, s-a deplasat spre locul unde tăiau lemne frații săi, V., F. și G., iar ulterior a revenit pe imaș și i-a povestit unchiului său că victima C. C. a fost lovită cu toporul de inculpatul T. M., împrejurare relatată în aceeași seară și la magazinul din . C. I. a confirmat împrejurarea că în ziua de 1 iulie 2010 a fost sunat de minorul B. A. care era cu oile la păscut pe pășunea din apropierea pădurii și i-a spus că în pădure se aude o drujbă. Cerându-i să meargă să vadă cine este, minorul a revenit cu un telefon și i-a spus despre prezența fraților săi și a victimei C. C.. Nu după mult timp a fost sunat din nou de B. G., care l-a dat la telefon pe fratele său V. și acesta i-a spus că victima a fost lovită în cap de un copac și frații săi au condus-o acasă.
Martora B. I., vânzătoare la magazin, a declarat că în seara respectivă frații B. și unchiul lor B. M. au fost la magazin dar nu a auzit pe nici unul dintre ei să afirme că inculpatul T. M. a fost în pădure și a lovit victima cu securea sau cu toporul.
Abia în seara zilei în care au fost audiați la poliție, B. A. a venit la magazin și a spus că el și G. au declarat că inculpatul M. T. a fost în pădure, însă V. le-a spus să nu mai vorbească despre M. T..
Martora a precizat că atunci când s-au purtat aceste discuții, victima trăia, dar era internată în spital, însă minorii nu au fost audiați decât ulterior decesului victimei, astfel că, relatările martorei conțin inadvertențe ce conduc la concluzia că martora a fost reținută în declarațiile date.
Capacitatea de redare a unor împrejurări percepute și posibilitatea lor de influențare au fost atestate de propriile declarații ( „nu am spus la nimeni despre fapta comisă de T. M. pentru că ne-a fost frică de acesta – este bolnav psihic și este cunoscut ca o persoană care se manifestă violent.” „ în ziua de vineri, 9 iulie 2010, în timp ce mă aflam la magazinul din satul Ivănești, m-am întâlnit cu T. M. care m-a amenințat că dacă voi spune adevărul cu privire la faptul că el l-a lovit cu securea în cap pe C. C., mă omoară – B. G.) și de martora C. E., soția victimei, care și în fața instanței de apel a declarat că, la câteva zile de la incident, la locuința sa a venit numitul Ț. D., tatăl vitreg al fraților B., care i-a relatat că a fost amenințat de inculpat să nu spună ce s-a întâmplat în ziua de 1 iulie, iar de la consăteni a aflat că mama minorilor, D., ar fi primit bani de la inculpat.
Împrejurarea că martorul Ț. D. a negat în declarațiile date aceste influențe, determinări, poate fi explicată prin existența unor legături apropiate de familie cu martorii minori.
Examinând materialul probator administrat în faza apelului, Curtea constată că relatările persoanelor audiate și reaudiate în această fază procesuală au oferit aceleași elemente de fapt cunoscute și analizate de prima instanță, ce a constatat existența în cauză a mai multor mărturii simultane ce se contrazic și pe care le-a evaluat critic, prin luarea în calcul a factorilor de credibilitate legate de persoana celor audiați.
De asemenea, a reținut o anumită inconsecvență în declarațiile martorilor oculari, persoane care au revenit asupra declarațiilor din cursul urmăririi penale, prin care indicau pe inculpat ca fiind autorul faptei.
Inculpatul T. M., în mod constant a negat săvârșirea faptei pentru care s-s dispus trimiterea în judecată, susținând că pe parcursul întregii zile – 1 iulie 2010 – a fost antrenat în diferite activități, prezența sa la domiciliu în după amiaza zilei fiind de necontestat prin prisma declarațiilor martorilor L. C., U. C. D., C. I., D. C., D. I., Ț. C., A. I..
Totodată, fiind audiat de judecător cu ocazia propunerii de arestare preventivă ( 13 iulie 2010), inculpatul a precizat că abia la data de 11 iulie 2010 a aflat despre faptul că numitul C. C. a avut un accident în pădure, căzându-i un copac în cap.
În ce-l privește pe martorul U. C. D., aceasta este persoana care l-a însoțit pe inculpat în dimineața zilei de 1 iulie 2010 la Iezărel, la strâns lucernă, până în jurul orei 12:00 – 12:30 și apoi au revenit la locuința inculpatului și a cărat gunoi cu căruța până în momentul în care a început să plouă. Din declarația acestuia rezultă că inculpatul a fost vizitat de martorul L. C. în jurul orei 15:00, iar el a plecat la domiciliu după ora 18:00, dar fără a preciza că inculpatul a fost la domiciliu în tot acest timp.
Față de intervalul de timp indicat de U. C., martorul L. C. a relatat că l-a sunat pe inculpat în ziua de 1 iulie, într-o zi de joi, la ora 13:00, pentru că avea nevoie de o matcă la stupii de albine. În momentul în care l-a sunat, inculpatul era la adunat fân la Iezărel. și i-a spus să revină cu telefonul mai târziu. Martorul l-a sunat la ora 15:00 și inculpatul urma să ajungă acasă în aproximativ 10 minute. A mers la locuința inculpatului unde a ajuns cam într-o jumătate de oră; aici era inculpatul, mama acestuia și martorul U. C. care îl ajutase la strâns lucerna. A rămas la locuința inculpatului timp de o oră. Când a revenit a doua zi dimineață pentru a-i înapoia instrumentele de albinărit împrumutate, inculpatul i-a spus că se zvonește prin . precedentă ar fi fost în pădure și l-ar fi lovit pe C. C..
Din declarațiile martorilor A. I.- pădurar în cadrul Ocolului Silvic V. și C. I. – persoana care supraveghează pădurea din apropierea satului B. - rezultă că încă din seara zilei de 1 iulie au aflat că în . faptul că victima C. C. a fost lovită în pădure cu o secure în cap de inculpatul T. M..
Pădurarul A. I. a declarat că a doua zi - 2 iulie 2010 - a mers acasă la inculpat pentru a-i duce tufari de floare de tei, ce urma a fi aleasă și predată în cursul aceleiași zile. Inculpatul era persoana care mobiliza oamenii din .) florii de tei, fiind remunerați pentru această activitate. I-a spus inculpatului despre zvonul care circula prin . fost foarte surprins și a negat orice implicare în incidentul din pădure.
Și martorul C. I. l-a sunat pe inculpat în ziua de 2 iulie și i-a spus ce se aude prin .-a replicat că nu este adevărat.
Toate aceste declarații contrazic susținerile inculpatului.
Mai mult, relatările martorilor prin care s-a încercat să se acrediteze ideea că în ziua de 1 iulie 2010 au fost la locuința inculpatului pentru a culege floare de tei sunt nesincere, sunt declarații „pro causa”, fiind infirmate chiar de pădurarul A. I. care a declarat că ultima dată a adus floare de tei la locuința inculpatului în ziua de 27.06.2010, iar ulterior, în ziua de 2.07.2010, cu precizarea că floarea de tei, după ce era culeasă era predată în aceeași zi, ceea ce exclude prezența martorilor la locuința inculpatului.
Potrivit art. 63 alin. 2 din Codul de procedură penală, probele nu au o valoare dinainte stabilită, iar apreciere fiecărei probe se face de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării adevărului.
Curtea constată că speța dedusă judecății comportă o analiză sub aspectul aprecierii probelor și evaluării declarațiilor martorilor audiați în cauză în urma efectuării operațiunii de sinteză.
Pentru clarificarea și probarea unor împrejurări de fapt, cu rol determinant în soluționarea cauzei, au fost efectuate verificări și sub aspectul mecanismului de producere a leziunilor prezentate de victimă, a obiectelor de natură a le produce.
Raportul de necropsie medico –legală stabilește drept cauză a morții insuficiența cardio-respiratorie acută, consecința unui traumatism cranio-cerebral cu fractură craniană, plagă durală, hemoragie subarahnoidiană, complicat în evoluție cu bronhopneumonie, iar ca mecanism de producere menționează lovire cu un corp contondent cu suprafață mică (posibil muchea unui topor) ; atestă existența a două zone de impact cranian: una fronto-parietală dr. situată la nivelul plăgii cranio-cerebrale, care a fost produsă prin lovire cu un corp contondent și una parieto-temporală dreaptă, care s-a putut produce prin lovire cu un corp contondent sau cădere cu impact cranian de un plan dur. Agresorul se afla cel mai probabil în fața victimei sau lateral dreapta față de aceasta.
Urmare solicitării și obiectivelor stabilite de instanța de apel, raportat la ce-a de-a doua versiune avansată de martorii oculari (lovirea victimei de un copac în cădere), s-a efectuat un supliment la raportul de necropsie medico-legală care a concluzionat că topografia și morfologia leziunilor tanatogeneratoare pledează pentru producerea lor prin lovire cu un corp contondent cu suprafață mică (posibil muchia unui topor sau creangă de copac cu suprafață neregulată).
Leziunile cranio-cerebrale ar fi putut fi produse prin lovire de crengile unui copac în cădere urmată posibil de căderea victimei, dacă ancheta exclude cu certitudine realitatea unei agresiuni. Ipoteza producerii leziunilor cranio-cerebrale prin cădere, în urma proiectării prin prăbușirea unui copac este puțin probabilă.
Între leziunile cranio-cerebrale și deces există o legătură indirectă de cauzalitate. În timpul spitalizării, evoluția leziunilor cranio-cerebrale a fost agravată de apariția bronhopneumoniei, asociație care a determinat decesul numitului C. C..
De asemenea, față de incertitudine a unor situații de fapt ce derivă din depozițiile martorilor minori B. A., B. G. și B. F., instanța de apel a apreciat ca fiind utilă în cauză efectuarea unei expertize criminalistice traseologice pentru stabilirea modului de creare a urmelor prezentate de șapca purtată de victima C. C. în ziua de 01.07.2010, în sensul de a preciza dacă vreuna dintre deteriorările materialului textil au fost produse de toporul ridicat de la locuința victimei,de un obiect tăietor identic sau de un obiect de altă natură, respectiv, lemn copac creangă, ciot.
Au fost înaintate Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice Iași, corpurile delicte – șapca și toporul – ridicate de la locuința victimei.
S-a solicitat și cooptarea unui medic-legist din cadrul I.M.L. Iași în conformitate cu art. 119 alin. 3 Cod procedură penală, pentru lămurirea obiectivelor ce implică aspecte de natură medico-legală, respectiv, dacă există sau nu corespondență între urma lăsată pe șapcă și leziunile craniene ale victimei.
Potrivit concluziilor Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice Iași, urma lăsată pe șapcă a fost imprimată de muchia toporului ridicat de la locuința victimei și nu s-a produs ca urmare a acțiunii unui obiect tăietor identic și nici ca urmare a acțiunii unui obiect de altă natură, respectiv, lemn, copac, creangă; între urma lăsată pe șapcă și leziunile craniene ale victimei există corespondență biunivocă.
Institutul de Medicină Legală Iași a comunicat următorul punct de vedere:
- deteriorarea materialului textil al șepcii a putut fi produsă de un obiect contondent cu secțiune pătrată ( posibil muchie de secure);
- traumatismul care a determinat deteriorarea materialului textil al șepcii a avut o intensitate care ar fi putut produce leziunile craniene ale victimei;
- poziția deteriorării materialului textil al șepcii purtată de victimă ar putea corespunde cu localizarea leziunilor craniene ale victimei.
Totodată, din perspectiva deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, în conformitate cu indicațiile cuprinse în considerentele hotărârii și raportat la apărările inculpatului ,a fost continuată acțiunea de probațiune și pentru a se lămuri chestiunile legate de topografia locului: forme de relief, distanțe și căi de acces, precum și timpii necesari parcurgerii acestor distanțe, s-a solicitat Ocolului Silvic V. - din cadrul Direcției Silvice V. și Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară V. să înainteze instanței harta zonei care cuprinde satele Valea Cînepii și B. din . B. - zona „Măngălărie”- Județul V., cu identificarea locuinței inculpatului T. M., a căilor de acces și a distanțelor de la această locație la punctul „Măngălărie” din pădurea B., precum și a formelor de relief.
Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară V. a comunicat următoarele:
- suportul cadastral este constituit din planurile topografice scara 1:5.000 și din ortofotoplanul cu zborul din anul 2010;
- după consultarea vizuală a ortofotoplanului s-au găsit două posibile căi de acces pedestru de la locuința inculpatului către „Măngălărie” – drumul 1 L – 1891 m, drumul 2 L- 1786 m.
Direcția Silvică a înaintat un extras de pe harta amenajistică a unității de producție Ivănești scara 1:20.000, pe care s-au materializat cu aproximație elemente suplimentare referitoare la variantele de drum figurate de O.C.P.I V. cu precizarea că sunt corecte potecile vizibile pe ortofotoplan.
Interpretând curbele de nivel de pe planul topografic transmis, reiese că altitudinea în zona locuinței inculpatului este de circa 230-240 m, iar în zona „Măngălărie” de circa 430-450 m.
Relațiile oferite referitoare la distanțe și forme de relief sunt de natură a infirma susținerile inculpatului privind imposibilitatea deplasării sale în intervalul orar 15:00 -17:00 în pădurea B. punctul „Măngălărie”.
Procedând la o verificare complexă și obiectivă a materialului probator al cauzei, prin examinarea probelor în ansamblul lor, din perspectiva unor aspecte controversate ca urmare a inconsecvenței manifestată în declarațiile lor de martorii minori (B. G., B. A. și B. F.) și a nuantărilor evidente în informațiile oferite organului judiciar, Curtea, în urma finalizării operațiunii de sinteză, ce permite constatarea unei situații de fapt complete în derularea acțiunilor și conturează încrederea că sunt în concordanță cu adevărul, consideră că ansamblul probator existent în cauză are caracter cert și decisiv în înlăturarea prezumției de nevinovăție consacrată de lege în favoarea inculpatului și poate forma convingerea care să se constituie în certitudine că inculpatul este autorul infracțiunii, iar apărarea acestuia, construită în sensul inexistenței probelor care să dovedească prezența sa la locul și în momentul agresării victimei, nu poate fi primită.
Declarațiile celor care au încercat să-l disculpe pe inculpatul T. M. pot fi explicate prin existența unor legături apropiate cu acesta, în încercarea de a induce în eroare organele judiciare cu intenția clară de a înlătura tragerea la răspundere penală a inculpatului.
Poziția procesuală necorespunzătoare a inculpatului a fost dublată și de determinarea, influențarea martorilor B. G., A. și F., pe fondul stării de minoritate și al situației materiale precare.
Aceste declarații s-au dovedit a fi mincinoase nu numai ca urmare a numeroaselor aspecte contradictorii și oscilante prezentate de același martor pe parcursul procesului penal, ci și a infirmării indubitabile a aspectelor de fapt relatate de martori de celelalte mijloace probatorii administrate.
Urmare considerentelor expuse, pe baza analizei probelor administrate în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești – fond și apel – și a evaluării lor din punct de vedere al forței probante, Curtea constată că declarațiile părților și ale martorilor date în fața organelor de urmărire penală sunt expresia adevărului, ele se coroborează pe deplin atât între ele, cât și cu elementele probatorii relevate de raportul de necropsie, raportul de expertiză criminalistică traseologică, planșele foto, adresele înaintate de Direcția Silvică V. - Ocolul Silvic V. și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară V..
Ca atare, pe baza acestui probatoriu, este în mod cert stabilit faptul că în ziua de 1 iulie 2010, în intervalul orar 15:00-17:00, victima C. C. și martorii B. V., B. G. și B. F. s-au aflat în pădurea B. în punctul „Măngălărie”. La fața locului s-a deplasat inculpatul T. M. care nu cunoștea împrejurarea că victima avea acceptul pădurarului A. I. să strângă lemne uscate din pădure, s-a certat cu victima, condiții în care i-a aplicat o lovitură în cap cu muchia toporului ce aparținea victimei, după care a părăsit rapid locul faptei, întorcându-se la domiciliu.
În raport de situația de fapt reținută în cauză,analizând toate elementele de fapt, instanța de fond în mod just a constatat că activitatea infracțională desfășurată de inculpat se circumscrie conținutului infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 Cod penal, astfel încât, apărarea sa vizând achitarea în baza art. 10 lit. c Cod procedură penală nu poate fi primită.
În favoarea inculpatului nu poate fi reținută nici circumstanța atenuantă a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b Cod penal, deoarece, așa cum rezultă din întreg materialul probator administrat în cauză, între inculpat și victimă a avut loc o altercație, iar ulterior, inculpatul a comis fapta, faptă ce nu a constituit o ripostă la atitudinea provocatoare a victimei ce i-ar fi produs o stare de puternică tulburare sau emoție.
Pentru reținerea provocării este necesară îndeplinirea cumulativă a trei condiții, și anume: infracțiunea să fi fost comisă sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții ; această stare sufletească să fi fost determinată de o provocare din partea victimei și provocarea să se fi produs prin violență ori print-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin orice altă acțiune ilicită gravă.
În raport de modul de desfășurare a faptei nu se poate reține că inculpatul a acționat sub stăpânirea unei puternice tulburări.
Inculpatul era persoana care supraveghea o zonă a pădurii din apropierea satului B. și, potrivit declarației pădurarului A. I. îl anunța pe acesta în situația în care constata sau lua cunoștință de tăieri ilegale de arbori în pădure.
Prezența victimei în pădure la tăiat lemne- acțiune care avea doar aparent un caracter ilicit – și discuția contradictorie cu aceasta, chiar dacă, pentru moment, a putut produce inculpatului o surescitare, nu are semnificația unui act de provocare, în sensul art. 73 lit. b Cod penal, deoarece nu era de natură să genereze în psihicul acestuia o tulburare sau emoție atât de intensă, încât să reducă posibilitatea de autocontrol și să explice reacția extrem de violentă ( lovirea victimei cu muchia toporului în cap), astfel încât inculpatul nu se poate prevala de prevederile textului de lege menționat.
Reținând în mod corect vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, instanța de fond a valorificat corespunzător toate împrejurările care să conducă la realizarea unei juste individualizări a pedepsei.
În speță, s-a făcut o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 Cod penal, cu luarea în considerare a activității concrete comisă de inculpat, a gradului de pericol social al infracțiunii comise, a urmărilor produse, valorilor sociale lezate, precum și a circumstanțelor personale ale inculpatului – atitudinea acestuia față de fapta comisă, poziția procesuală necorespunzătoare adoptată, manifestată prin nerecunoașterea faptei comise -, posibilitățile reale de reeducare și de diminuare a riscului încălcării repetate a relațiilor sociale ocrotite de lege.
Curtea constată că prima instanță în mod judicios a individualizat cuantumul pedepsei peste minimul special prevăzut de lege, aplicând o pedeapsă de 9 ani închisoare, cu executare efectivă, pedeapsă ce este just dimensionată, asigurând totodată o proporție echitabilă între gradul de pericol social al faptei și profilul socio-moral al inculpatului.
Apreciind că pedeapsa trebuie să fie în același timp, atât o măsură de constrângere, cât și un mijloc de reeducare a inculpatului, Curtea constată că, în speță, scopul prevăzut de art. 52 Cod penal nu poate fi atins prin coborârea pedepsei sub limita stabilită de prima instanță și aplicarea dispozițiilor art. 86 ind. 1 Cod penal, privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, chiar prin instituirea unor măsuri și obligații în sarcina inculpatului, pedeapsa aplicată fiind singura în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ și de exemplaritate ale acesteia, în îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea de noi infracțiuni și resocializarea sa pozitivă viitoare.
Considerentele expuse demonstrează caracterul nefondat al criticilor formulate de inculpat, astfel încât, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va fi respins apelul declarat.
Având în vedere că și la acest moment procesual temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu au încetat și nici nu s-au modificat, ci sunt fundamentate și actuale, și impun în continuare privarea de libertate, Curtea va menține starea de arest a inculpatului și, în temeiul art. 383 raportat la art. 381 Cod procedură penală, va deduce din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive după data pronunțării sentinței apelate.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală apelantul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul T. M., fiul lui D. și M., născut la data de 1 martie 1962,deținut în Penitenciarul Iași, împotriva sentinței penale nr.99 din 18 mai 2011, pronunțată de Tribunalul V., sentință pe care o menține.
Deduce din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 18 mai 2011 și menține starea de arest a inculpatului.
În baza disp. art. 192 alin. 2 Cod proc. penală obligă inculpatul să plătească statului suma de 2500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 martie 2013.
Președinte, Judecător,
G. S. D. D.
Grefier,
L. A.
Red.G.S.
Tehnored.A.L.
2 ex./29 martie 2012
Tribunalul V.
Judecător: S. E.
| ← Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 11/2013. Curtea... | Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 45/2013. Curtea de... → |
|---|
