Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 409/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 409/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 11-04-2013 în dosarul nr. 409/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 409/2013
Ședința publică de la 11 Aprilie 2013
Completul compus din:
Președinte: A. G. O. M.
Judecător: C.-G. T.
Judecător: T. J.
Grefier: E. R.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași – reprezentat prin procuror P. E.
Potrivit prevederilor art.304 din Codul de procedură penală, desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio.
Pe rol fiind judecarea recursului penal, având ca obiect infracțiuni privind circulația pe drumurile publice OUG nr.195/2002”, declarat de P. de pe lângă Judecătoria Iași, împotriva sentinței penale nr. 3632 din 06.12.2012, pronunțate de către Judecătoria Iași, în dosarul nr._ .
Conform disp. art. 297 din Codul de procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților, constatându-se că se prezintă inculpatul intimat L. M., asistat de avocat ales M. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și prezența părților la termenul de astăzi, că dosarul se află la primul termen de judecată, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Curtea solicită inculpatului să prezinte un act de identitate pentru a fi identificat.
Inculpatul L. M., se legitimează cu C.I. ..Z.,Nr._, fiul lui D. și M., domiciliat Iași, ., ., CNP:_.
Instanța aduce la cunoștință inculpatului depozițiile art.70 alin.2 Cod procedură penală potrivit cărora are dreptul de a nu da declarație în cauză, și că, în ipoteza în care va consimți să dea declarație, ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Inculpatul L. M., arată că nu dorește să fie audiat în fața instanței de recurs, precizând că își menține declarațiile date.
Nemaifiind de invocat chestiuni preliminare și nici cereri de formulat, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține oral motivele de recurs expuse detaliat în scris, motive care vizează netemeinicia sentinței recurate sub aspectul cuantumului de pedeapsă aplicat inculpatului.
Susține procurorul că, prin sentința penală nr. 3632 din 06 decembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Iași, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 8 ( opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge”, faptă prevăzută și pedepsită de art. 87 alin.1 din OUG nr.195/2002, cu aplicarea disp.art.3201 alin.2 și 7 Cod penal și art.81 Cod penal. În baza disp. art. 82 Cod penal stabilește termen de încercare de 2 ani și 8 luni.
S-a reținut prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași cât și de către instanța de fond că, în data de 15.09.2010, inculpatul L. M., aflat sub influența băuturilor alcoolice, a condus pe drumurile publice din municipiul Iași, autoturismul marca Dacia L., cu numărul de înmatriculare_, iar la o trecere de pietoni, a surprins și accidentat pe partea vătămată A. A. care în urma impactului a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 35- 40 zile de îngrijiri medicale.
După incident, inculpatul a fost condus la Spitalul Clinic de Urgență unde i s-au recoltat probe de sânge, inculpatul declarând că a consumat bere – 500 ml și cognac – 50 ml. În baza acestei declarații de consum, s-a efectuat în cauză un calcul retroactiv al alcoolemiei, și prin raportul de expertiză medico – legală nr. 424/R din 04.09.2012 s-a stabilit că la data producerii accidentului rutier inculpatul ar fi putut avea o alcoolemie de aproximativ 1,000/oo.
Chiar dacă partea vătămată nu a dorit tragerea la răspunderea penală a inculpatului pentru vătămarea ce i s-a produs, instanța nu poate face abstracție de urmarea ce s-a produs, atunci cânt stabilește cuantumul pedepsei.
Pentru motivele expuse oral și detaliate în scris, în temeiul dispozițiilor art.385 pct.15 Cod procedură penală, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecând cauza, a se dispune majorarea cuantumului de pedeapsă.
Avocat M. M., pentru inculpatul L. M., pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat, urmând a fi menținută sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
Susține apărarea că îmbibația alcoolică stabilită prin expertiza medico – legală de 1,000/oo, pe vechea legislație, inculpatul ar fi trebuit sancționat contravențional.
Solicită a se avea în vedere faptul că acest inculpat a avut o atitudine sinceră, a colaborat cu organele de urmărire penală, a acordat victimei primul ajutor, a achitat spitalizarea și toate pretențiile avute de către aceasta.
De asemenea, solicită a fi avute în vedere acte depuse la dosar în circumstanțiere din care rezultă că inculpatul se află la primul contact cu legea penală, este un familist convins, nu este un împătimit al consumului de alcool, ceea ce s-a întâmplat în data de 15.09.2010 a fost un incident în viața acestuia.
Având ultimul cuvânt, inculpatul L. M. regretă sincer fapta comisă, apreciind că pedeapsa aplicată de către instanța de fond este suficientă neimpunându-se majorarea acesteia.
Declarând închise dezbaterile, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Curtea,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1754/14.06.2012, Judecătoria Iași a condamnat pe inculpatul L. M., la 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge”, prev. și ped. de art. 87 alin.1 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, modificată și republicată.
În baza disp. art. 81, 82 Cod Penal a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii pe un termen de încercare de 2 ani și 8 luni.
A atras atenția inculpatului L. M. asupra disp. art. 83 Cod Penal.
A aplicat pedeapsa accesorie, interzicând inculpatului L. M. pe durata și în condițiile prev. de art.71 Cod Penal drepturile prev. de art. 64 aln.1 lit. a teza II și lit. b Cod Penal.
În baza disp. art.71 alin. 5 Cod Penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii a suspendat condiționat executarea pedepselor accesorii.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 15.09.2010,orele 18,35, L. M., în timp ce conducea autoturismul Dacia L. cu numărul de înmatriculare_, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, pe . Iași, din direcția Moara de Foc către DE 583, pe fondul stării de ebrietate la trecerea pentru pietoni din dreptul farmaciei „Humanitas”, pe marcajul pietonal, a surprins și accidentat pe partea vătămată A. A., aceasta suferind leziuni pentru care a necesitat 35-40 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
Organele de poliție sesizate prin dispeceratul 112 la orele 18,35, de către numita Barhan M., s-au deplasat la fața locului, unde au identificat autoturismul avariat pe prima bandă de circulație a . către DE 583 și conducătorul acestuia în persoana inculpatului L. M., care prezenta halenă alcoolică, fapt pentru care a fost testat cu aparatul alcool-test, rezultând o alcoolemie de 1,11 mg/l alcool în aerul expirat, acesta fiind condus la o unitate medicală în vederea recoltării de probe biologice.
Victima accidentului rutier a fost identificată la Spitalul Clinic de Urgențe „Sf. S.”, unde a fost testată cu aparatul alcool-test rezultatul fiind zero.
În urma accidentului rutier partea vătămată A. A. a suferit leziuni pentru care a necesitat 35-40 zile îngrijiri medicale pentru vindecare și a refuzat să depună plângere prealabilă împotriva inculpatului L. M..
Prin adresa nr._/2010 I.M.L. Iași a înaintat buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1765-6/A, din care rezultă că inculpatul L. M. prezenta la orele 19,25 o alcoolemie de 1,80 g %o, iar la orele 19,25 o alcoolemie de 1,70 %o.
Din cazierul rutier al inculpatului L. M. rezultă faptul că acesta este posesor al permisului de conducere categoriile C și CE din anul 1972 și B și BE din anul 1987, iar la data producerii accidentului acesta era în poziția valid.
Prin adresa nr. 6632/2011 I.P.J. Iași – Serviciul Cabinet a comunicat faptul că accidentul rutier a fost sesizat la orele 18,35, de către numita Barhan M..
Martora Barhan M.-F. a declarat faptul că la momentul accidentului se afla pe trotuarul pietonal de pe . cu care discuta a exclamat „Măi ce a luat-o”, fapt pentru care a întors instinctiv capul și a văzut că pe trecerea de pietoni o persoană de sex feminin era întinsă pe carosabil și a apelat Dispeceratul de urgență 112 pentru a solicita intervenția ambulanței. După solicitarea ambulanței martora a precizat că a plecat de la fața locului și nu cunoaște identitatea părții vătămate sau a conducătorului auto.
Martorul P. V. a declarat că în timp ce se plimba cu fiica sa pe trotuar a perceput în mod direct accidentul rutier, în sensul că partea vătămată care era angajată în traversare pe marcajul pietonal a fost accidentată de autoturismul condus de inculpatul L. M.. Acesta a precizat că inculpatul a coborât de la volan a mers la partea vătămată, aceasta fiind transportată de alte persoane de la fața locului pe trotuar, ocazie cu care a observat că are un mers instabil, iar când s-a apropiat de acesta a simțit că are halenă alcoolică. De asemenea, martorul a arătat că la sosirea la fața locului a organelor de poliție a văzut când acesta a fost testat cu aparatul alcool-test și a aflat că rezultatul a fost pozitiv.
În cauză au mai fost audiați în calitate de martori numiții P. N. și B. D., care au declarat că nu au perceput în mod direct producerea accidentului rutier, însă la solicitarea organelor de poliție au participat la măsurătorile efectuate și au fost de față când L. M. a fost testat cu aparatul alcool-test rezultatul fiind 1,11 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Fiind audiat inculpatul L. M. a recunoscut fapta comisă, declarând că a consumat băuturi alcoolice, însă deși inițial, în fața medicului care l-a examinat din punct de vedere clinic a declarat că a consumat bere și coniac ulterior a declarat că a consumat numai coniac la pizzeria Restaurant Moara de Foc împreună cu martorul C. G.. Inculpatul a solicitat în apărarea sa efectuarea unei expertize privind calculul retroactiv al alcoolemiei, în cauză fiind dispusă expertiza solicitată, însă pe două variante de consum, ultima variantă de consum declarată de inculpat fiind coroborată cu declarațiile martorului C. G..
Din raportul de expertiză medico-legală nr. 424/R/2012 privind calculul retroactiv al alcoolemiei înaintat de I.M.L. Iași, pentru prima variantă de consum rezultă că inculpatul L. M. prezenta la ora 18,35, când a avut loc evenimentul rutier, o alcoolemie teoretică aproximativă de 1,00 g %o, constatându-se că între cele două curbe Widmark exista o concordanță încadrabilă în limita de veridicitate de +/-10 % admisă de metodologia de calcul, iar în raportul de expertiză medico-legală nr. 425/R/2012 privind calculul retroactiv al alcoolemiei înaintat de I.M.L. Iași, pentru a doua variantă de consum rezultă că inculpatul L. M. prezenta la ora 18,35, când a avut loc evenimentul rutier, o alcoolemie teoretică aproximativă de 1,90 g %o, constatându-se că între cele două curbe Widmark exista o discordanță neîncadrabilă în limita de veridicitate de +/- 10 % admisă de metodologia de calcul.
Prima instanță a reținut că fapta inculpatului L. M., care la data de 15.09.2010, orele 18,35, a condus pe drumurile publice din municipiul Iași, respectiv pe . Moara de Foc către DE 583, autoturismul Dacia L., cu numărul de înmatriculare_, având în sânge o alcoolemie peste limita legală, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.
La individualizarea judiciară a pedepsei au fost avute în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal ce indică criterii generale de individualizare a pedepsei, și anume: limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal; gradul de pericol social al faptei săvârșite; persoana inculpatului; împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Împotriva sentinței indicate mai sus a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Iași, considerând că hotărârea nu este temeinică sub aspectul cuantumului prea mic al pedepsei aplicate, raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracțiune și la gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite rezultat din urmarea produsă.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, Curte reține că recursul declarat este întemeiat, urmând a-l admite pentru următoarele considerente:
Curtea reține că situația de fapt a fost corect stabilită de prima instanță în urma coroborării tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridica dată faptelor este justă, corespunzând situației de fapt reținute, în mod corect stabilind prima instanță că în cauză sunt îndeplinite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, modificată și republicată.
Inculpatul L. M. a recunoscut săvârșirea infracțiunii, declarațiile sale coroborându-se cu proces-verbal de constatare a infracțiunii; procesul-verbal de constatare tehnică; raport de expertiză medico-legală nr. 424/R/04.09.2012 privind calculul retroactiv al alcoolemiei; raport de expertiză medico-legală nr. 425/R/04.09.2012 privind calculul retroactiv al alcoolemiei; buletin de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1765-6/A/17.09.2010; fișă Drager Alcooltest; adresa nr._/14l04.2011 emisă de I.P.J. Iași; raportul de constatare medico-legală nr. 913/OF din 21.06.2011; declarațiile martorilor Barhan M.-F., P. V., P. N. și B. D..
Așa fiind, în mod temeinic a hotărât prima instanță condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, modificată și republicată.
Însă, prima instanță a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 72 din Codul penal referitoare la individualizarea pedepsei, cu consecința aplicării unei pedepse prea blânde în raport cu pericolul social concret al faptei și cu periculozitatea inculpatului intimat.
Împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale și a avut o poziție procesuală sinceră nu justifică orientarea către o pedeapsă la limita minimului special redus cu o treime ca urmare a aplicării disp. art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedură penală, în condițiile în care inculpatul a condus autoturismul într-o zonă aglomerată a municipiului Iași, având o alcoolemie de 1,00 g/l alcool pur în sânge și nu a observat că se apropie de o trecere de pietoni pe care se angajase în traversarea străzii o persoană, provocând accidentarea acesteia.
În acest context, chiar dacă inculpatul și-a recunoscut vinovăția, pedeapsa aplicată de prima instanță este neîndestulătoare și nu este de natură a contribui la reeducarea inculpatului. Conduita anterioară bună a inculpatului este nesemnificativă în contextul activității infracționale. Împrejurarea că alcoolemia inculpatului s-a situat la o valoare care sub legislația anterioară în materie ar fi determinat calificarea faptei sale ca o contravenție nu justifică aplicarea unei pedepse atât de indulgente precum cea aplicată de prima instanță. În plus, aplicarea unei pedepse care să își atingă scopul trebuie să se raporteze la interesul general ocrotit de legiuitor și care are prioritate față de circumstanțele personale ale inculpatului.
Curtea apreciază că, în contextul cauzei, se impune majorarea pedepsei aplicate inculpatului, doar astfel asigurându-se respectarea principiului proporționalității între gravitatea faptei comise și profilul socio-moral și de personalitate al inculpatului, așa încât critica formulată în recurs este justificată, iar cazul de casare invocat, respectiv art. 3859 pct. 14 Cod procedură penală este aplicabil.
Față de aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, va admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Iași împotriva sentinței penale nr. 3632 din 6 decembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Iași, va casa sentința, în parte.
În rejudecare, Curtea va majora pedeapsa aplicată inculpatului L. M. de la 8 luni închisoare la 1 an închisoare. Va majora termenul de încercare de la 2 ani și 8 luni la 3 ani.
Văzând și disp. art. 192 alin. 3 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive
În numele legii,
Decide:
Admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Iași împotriva sentinței penale nr. 3632 din 6 decembrie 2012 a Judecătoriei Iași pe care o casează, în parte, în latură penală și rejudecând:
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului L. M. de la 8 luni închisoare la 1 an închisoare.
Majorează termenul de încercare de la 2 ani și 8 luni la 3 ani.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 aprilie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
O. – M. T. C. G. J. T.
A. G.
Grefier,
R. E.
Redactat/tehnoredactat: OMAG
2 ex./15.05.2013
Judecătoria Iași-V. C.
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 805/2013. Curtea de Apel IAŞI | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 63/2013. Curtea... → |
|---|
