Ultrajul. Art. 239 C.p.. Decizia nr. 375/2013. Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 375/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 05-04-2013 în dosarul nr. 375/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 375/2013

Ședința publică de la 05 Aprilie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE T. J.

Judecător A. G. O. M.

Judecător C.-G. T.

Grefier E. M. D.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Iași – reprezentat prin procuror

L. M.

Pe rol pronunțarea asupra recursurilor penale, având ca obiect „infracțiuni de corupție (Legea 78/2000)”, declarate de Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Iași și inculpații R. A., fiul lui I. și A., născut la 19.03.1970, A. G., fiul lui S. și G., născut la 24.02.1961 – deținuți în Penitenciarul Iași, P. L., fiul lui T. și A., născut la 04.06.1987, O. B. E., fiul lui V. și Olguța, născut la 31.10.1987 – aflați în stare de libertate, împotriva sentinței penale nr. 2678 din data de 25.09.2012, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul penal nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă toate părțile.

Procedură legal îndeplinită.

Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc la termenul de judecată din data de 28.03.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, parte integrantă a prezentei decizii, când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 04.04.2013 și apoi pentru azi, 05.04.2013.

Curtea,

Asupra recursurilor penale de față:

Prin sentința penală nr. 2678/25 septembrie 2012 a Judecătoriei Iași, s-au hotărât următoarele:

„Condamnă pe inculpatul R. A., fiul lui I. și A., născut la data de 19.03.1970 în ., C.N.P._, cu domiciliul în ., jud. B., cetățean român, fără antecedente penale, cu aplicarea dispozițiilor art. 3201 alin. 7 teza I Cod procedură penală, după cum urmează:

-la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de promisiune, oferire sau dare de bani, de daruri ori alte foloase, direct sau indirect, unei persoane care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar, pentru a-l determina să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, prevăzută de art. 61 din Legea nr. 78/2000,

-la pedeapsa de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe o durată de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă calificată, prevăzută de art. 270 alin. 1 și art. 274 teza a doua din Legea nr. 86/2006,

- la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de deținere în afara antrepozitului fiscal sau comercializare pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a_ de țigarete, prevăzută de art. 2961 din Legea nr. 571/2003, și

- la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. 2 și 5 Cod penal,

infracțiuni comise în concurs, potrivit art. 33 lit. a Cod penal.

În temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 1 lit. b și ale art. 35 alin. 1 Cod penal, contopește pedepsele aplicate inculpatului pentru infracțiunile concurente și dispune ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, la care adaugă un spor de 2 ani închisoare, pedeapsa rezultantă pentru inculpatul R. A. fiind de 9 ani închisoare, alături de pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe o durată de 5 ani.

În temeiul dispozițiilor art. 71 Cod penal, aplică inculpatului R. A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a și b Cod penal.

În temeiul dispozițiilor art. 88 alin. 1 Cod penal, deduce din durata pedepsei rezultante aplicate inculpatului R. A. timpul reținerii și al arestării preventive, de la 30.06.2012 la zi.

În temeiul dispozițiilor art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, menține arestarea preventivă a inculpatului R. A..

Condamnă pe inculpatul A. G., fiul lui S. și G., născut la data de 24.02.1961 în ., C.N.P._, cu domiciliul în ., jud. Iași, cetățean român, cu antecedente penale, cu aplicarea dispozițiilor art. 3201 alin. 7 teza I Cod procedură penală, după cum urmează:

- la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de complicitate la promisiunea, oferirea sau darea de bani, de daruri ori alte foloase, direct sau indirect, unei persoane care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar, pentru a-l determina să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, prevăzută de art. 26 Cod penal, prin raportare la art. 61 din Legea nr. 78/2000,

- la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe o durată de 4 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la contrabandă calificată, prevăzută de art. 26 Cod penal, prin raportare la art. 270 alin. 1 și art. 274 teza a doua din Legea nr. 86/2006,

- la pedeapsa de un an închisoare pentru comiterea infracțiunii de complicitate la deținerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a_ de țigarete, prevăzută de art. 26 Cod penal prin raportare la art. 2961 din Legea nr. 571/2003,

infracțiuni comise în concurs, potrivit art. 33 lit. a Cod penal.

În temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 1 lit. b și ale art. 35 alin. 1 Cod penal, contopește pedepsele aplicate inculpatului pentru infracțiunile concurente și dispune ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, la care adaugă un spor de un an și 6 luni închisoare, pedeapsa rezultantă pentru inculpatul A. G. fiind de 7 ani și 6 luni închisoare, alături de pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe o durată de 4 ani.

În temeiul dispozițiilor art. 71 Cod penal, aplică inculpatului A. G. pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a și b Cod penal.

În temeiul dispozițiilor art. 88 alin. 1 Cod penal, deduce din durata pedepsei rezultante aplicate inculpatului A. G. timpul reținerii și al arestării preventive, de la 30.06.2012 la zi.

În temeiul dispozițiilor art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, menține arestarea preventivă a inculpatului A. G..

Condamnă pe inculpatul P. L., fiul lui T. și A., născut la data de 4.06.1987 în loc. Musteața, raion Fălești, Republica M., C.N.P._, cu domiciliul în mun. Iași, .. 28A, jud. Iași, cetățean român, fără antecedente penale, cu aplicarea dispozițiilor art. 3201 alin. 7 teza I Cod procedură penală, la pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe o durată de 3 ani, pentru comiterea infracțiunii de complicitate la contrabandă calificată, prevăzută de art. 26 Cod penal, prin raportare la art. 270 alin. 1 și art. 274 teza a doua din Legea nr. 86/2006.

În temeiul dispozițiilor art. 71 Cod penal, aplică inculpatului P. L. pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua și b Cod penal.

În baza prevederilor art. 861 alin. 1 și 862 Cod penal, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului P. L., pe durata unui termen de încercare de 6 ani, termen în cadrul căruia, potrivit prevederilor art. 863 alin. 1 și 2 Cod penal, inculpatul va avea obligația de a se supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași;

b) să anunțe Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași cu privire la orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință, orice deplasare care depășește 8 zile, precum și cu privire la întoarcere;

c) să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași informații de natură a permite să le fie controlate mijloacele de existență.

În baza dispozițiilor art. 359 alin. 1 Cod procedură penală, atrage atenția inculpatului P. L. că, potrivit art. 864 alin. 1 și 2 Cod penal, în caz de nerespectare cu rea-credință a măsurilor de supraveghere stabilite sau în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare, se va dispune revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei și executarea acesteia în întregime.

În temeiul dispozițiilor art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, suspendă și executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului P. L..

În temeiul dispozițiilor art. 88 alin. 1 Cod penal, deduce din durata pedepsei rezultante aplicate inculpatului P. L. timpul reținerii și al arestării preventive, de la 30.06.2012 la zi.

În temeiul dispozițiilor art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, revocă arestarea preventivă a inculpatului P. L..

Executorie în privința revocării măsurii preventive.

Condamnă pe inculpatul O. B.-E., fiul lui V. și Olguța, născut la data de 31.10.1987 în mun. Iași, jud. Iași, C.N.P._, cu domiciliul în mun. Iași, ., ., cetățean român, cu antecedente penale, cu aplicarea dispozițiilor art. 3201 alin. 7 teza I Cod procedură penală, la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe o durată de 3 ani, pentru comiterea infracțiunii de complicitate la contrabandă calificată, prevăzută de art. 26 Cod penal, prin raportare la art. 270 alin. 1 și art. 274 teza a doua din Legea nr. 86/2006.

În temeiul dispozițiilor art. 71 Cod penal, aplică inculpatului O. B.-E. pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua și b Cod penal.

În baza prevederilor art. 861 alin. 1 și 862 Cod penal, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului O. B.-E., pe durata unui termen de încercare de 5 ani și 4 luni, termen în cadrul căruia, potrivit prevederilor art. 863 alin. 1 și 2 Cod penal, inculpatul va avea obligația de a se supune următoarelor măsuri de supraveghere:

e) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași;

f) să anunțe Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași cu privire la orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință, orice deplasare care depășește 8 zile, precum și cu privire la întoarcere;

g) să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași și să justifice schimbarea locului de muncă;

h) să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași informații de natură a permite să le fie controlate mijloacele de existență.

În baza dispozițiilor art. 359 alin. 1 Cod procedură penală, atrage atenția inculpatului O. B.-E. că, potrivit art. 864 alin. 1 și 2 Cod penal, în caz de nerespectare cu rea-credință a măsurilor de supraveghere stabilite sau în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare, se va dispune revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei și executarea acesteia în întregime.

În temeiul dispozițiilor art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, suspendă și executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului O. B.-E..

În temeiul dispozițiilor art. 88 alin. 1 Cod penal, deduce din durata pedepsei rezultante aplicate inculpatului O. B.-E. timpul reținerii și al arestării preventive, de la 30.06.2012 la zi.

În temeiul dispozițiilor art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, revocă arestarea preventivă a inculpatului O. B.-E..

Executorie în privința revocării măsurii preventive.

În temeiul dispoziților art. 346 alin. 1 și 14 alin. 3 lit. b Cod procedură penală, prin raportare la dispozițiile art. 1357 și 1370 din Codul Civil, admite pretențiile părții civile Agenția Naținală de Admninistrare F. – A. Națională a Vămilor și obligă, în solidar, pe inculpații R. A., A. G., P. L. și O. B.-E. să achite acesteia, cu titlul de despăgubiri civile, suma de 347 111 lei, cu majorări de întârziere până la data plății efective.

În temeiul dispozițiilor art. 357 alin. 2 lit. c Cod procedură penală, menține măsurile asigurătorii luate prin ordonanța procurorului din data de 30.06.2012.

În temeiul dispozițiilor art. 118 alin. 1 lit. a Cod penal, dispune confiscarea celor_ de pachete de țigări “Plugarul” ce au făcut obiectul infracțiunii de contrabandă deduse judecății, depuse la Camera de Corpuri delicate a I.T.P.F. Iași.

În temeiul dispozițiilor art. 118 alin. 1 lit. b și alin. 3 Cod penal dispune confiscarea, de la inculpați, a echivalentului în bani al autoutilitarei Mercedes Vito 112 CDi cu nr. de înmatriculare AM 045 LJ, predată la Camera de corpuri delicte a I.T.P.F. Iași.

În temeiul dispoziților art. 191 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, obligă pe fiecare dintre inculpații R. A., A. G., P. L. și O. B. E. să achite statului, cu titlul de cheltuieli judiciare, suma de 1300 de lei.”

Pentru a pronunța sentința penală, ?instanța de fond a reținut următoarele:

„Prin rechizitoriul Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teriorial Iași din data de 19.07.2012, întocmit în dosarul de urmărire penală nr. 55/P/2012, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților R. A., pentru comiterea infracțiunilor de promisiune, oferire sau dare de bani, de daruri ori alte foloase, direct sau indirect, unei persoane care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar, pentru a-l determina să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, prevăzută de art. 61 din Legea nr. 78/2000, contrabandă calificată, prevăzută de art. 270 alin. 1 și art. 274 teza a doua din Legea nr. 86/2006, deținere în afara antrepozitului fiscal sau comercializare pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a_ de țigarete, prevăzută de art. 2961 din Legea nr. 571/2003, și ultraj, prevăzută de art. 239 alin. 2 și 5 Cod penal, în concurs, potrivit art. 33 lit. a Cod penal, A. G., pentru comiterea infracțiunilor de complicitate la promisiunea, oferirea sau darea de bani, de daruri ori alte foloase, direct sau indirect, unei persoane care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar, pentru a-l determina să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, prevăzută de art. 26 Cod penal, prin raportare la art. 61 din Legea nr. 78/2000, complicitate la contrabandă calificată, prevăzută de art. 26 Cod penal, prin raportare la art. 270 alin. 1 și art. 274 teza a doua din Legea nr. 86/2006, complicitate la deținerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a_ de țigarete, prevăzută de art. 26 Cod penal prin raportare la art. 2961 din Legea nr. 571/2003, în concurs, potrivit art. 33 lit. a Cod penal, P. L. și O. B. E., pentru comiterea infracțiunii de complicitate la contrabandă calificată, prevăzută de art. 26 Cod penal, prin raportare la art. 270 alin. 1 și art. 274 teza a doua din Legea nr. 86/2006.

În sarcina inculpaților s-au reținut, în esență, următoarele:

În perioada 17.05.2012 – 13.06.2012, în mod repetat, inculpatul R. A. a promis, direct sau prin intermediul inculpatului A. G., de a cărui complicitate a beneficiat, agentului de poliție de frontieră I. D. remiterea sumei de_ de euro pentru ca acesta să intervină la colegii săi de serviciu din cadrul Poliției de Frontieră Bivolari, pentru a-i determina să nu își îndeplineasă, timp de trei luni, atribuțiile de serviciu, anume de control al frontierei statului cu Republica M., în această perioadă urmând a fi introduce pe teritoriul României, peste râul Prutțigarete ce nu ar fi fost supuse accizării. În noaptea de 29/30.06.2012, împreună cu ceilalți trei inculpați, R. A. a introdus pe teritoriul României, prin altă locație decât cele stabilite pentru controlul vamal, în zona localității Bivolari,_ de pachete de țigări provenind din Republica M., cu scopul de a le comercializa pe piața neagră pe teritoriul României, fără achitarea taxelor legale, fiind depistat în trafic conducând autovehiculul Mercedes Vito cu nr. de înmatriculare AM 045 LJ încărcat cu respective cantitate de țigări, ocazie cu care R. A. a refuzat să oprească la semnalul agentului de poliție P. S., aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, și l-a lovit cu pumnul în zona gâtului, conducând în continuare autovehiculul, care a trecut cu roata din stânga spate peste piciorul agentului, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 4-5 zile de îngrijiri medicale. În sarcina inculpatului A. G. s-a reținut că l-a ajutat pe R. A. în trnsmiterea promisiunii către agentul I. D., i-a asigurat paza pentru introducerea țigărilor pe teritoriul României și transportul acestora după încărcarea în autoutilitară, iar în sarcina inculpaților P. și O. s-a reținut că i-ar fi înlesnit lui R. activitatea de contrabandă în sensul contactării furnizorilor, precum și punându-i la dispoziție mijlocul de transport și asigurându-i paza drumului pe care urma a fi efectuat transportul. La ultimul termen de judecată reprezentantul D.N.A. Iași a făcut precizări cu privire la învinuirea adusă inculpatului O., în sensul că acesta i-ar fi înlesnit lui R. activitatea de contrabandă doar prin punerea la dispoziție a mijlocului de transport și prin asigurarea pazei drumului.

Această situație de fapt a fost reținută în baza următoarelor mijloace de probă: declarațiile inculpaților, declarația părții vătămate P. S., declarațiile martorilor I. D., P. O. G., A. L. M., T. D. S., certificatul medico-legal nr. 1468/3.07.2012, emis de I.M.L. Iași, procesele-verbale din 22.06.2012, respectiv din 30.06.2012, prin care s-a consemnat punerea la dispoziția organului de urmărire penală, de către I. D., a unui telefon mobil prevăzut cu o cartelă S. Moldcell, remis acestuia de inculpatul R. A., procesul-verbal de flagrant din 30.06.2012, ora 04,50, procesul-verbal de indisponibilizare din 30.06.2012 privind verificarea autoturismului Renault Clio cu nr. de înmatriculare_, aparținând lui R. A. și folosit de inculpații P. și O., procesul-verbal de indisponibilizare din 30.06.2012 privind verificarea autoturismului Mercedes Vito, cu nr. de înmatriculare AM 045 LJ, condus de R. A., procesul-verbal de indisponibilizare din 30.06.2012 privind verificarea motoscuterului Prince, aparținând lui A. G., procesele-verbale privind controlul corporal asupra inculpaților, procesul-verbal de verificare a autoutilitarei Mercedes Vito, procesele verbale din29.06.2012 și din 30.06.2012 întocmite de lucrătorii de poliție din cadrul I.T.P.F. Iași, nota de raport din 30.06.2012, procesul-verbal de cercetare la fața locului din 30.06.2012, procesul-verbal de cercetare în comun cu o echipă din cadrul Serviciului Grăniceri Ungheni, în zona stâlpului de frontieră 1010, pe teritoriul moldovean fiind identificate 4 tipare de urme de diferite dimensiuni, care coborau în râu și urcau în aceeași zonă pe malul românesc, precum și urme de târâre ale unor colete, planșele fotografice, procesele-verbale de percheziție domiciliară, raportul de constatare tehnico-științifică întocmit de un specialist D.N.A. S.T. Iași, procesele-verbale de percheziție informatică, fișa postului agentului I. D..

La termenul de judecată din data de 17.09.2012 instanța a procedat la audierea inculpaților, fiecare dintre aceștia arătând, cu asistarea apărătorului său ales, că înțelege să solicite aplicarea în privința sa a procedurii reglementate de art. 3201 Cod procedură penală, declarând că cunoaște și recunoaște, fără rezerve, faptele pentru care a fost trimis în judecată, că își însușește probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și că nu solicită administrarea altor mijloace de probă. Instanța, apreciind probatoriul administrat în faza de urmărire penală, raportat la pozițiile procesuale ale inculpaților, a admis solicitările acestora, dând cuvântul pentru punerea concluziilor pe fondul cauzei, fără administrarea altor mijloace de probă.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține ca fiind dovedită următoarea situație de fapt:

Inculpatul A. G. locuia pe raza localității Bivolari din jud. Iași, cunoscându-l de mai mult timp pe I. D., agent tehnico-administrativ la Sectorul Poliției de Frontieră Bivolari, cu competență pe granița de est a României, de la limita județului Iași, în continuare pe limitele comunelor Bivolari, Trifești și Probota.

Inculpații A. G. și R. A. stabiliseră ca, prin intermediul celui dintâi, să îl contacteze pe agentul I. și să îi propună ca, în schimbul unei sume de bani, el și colegii săi să nu își îndeplinească în perioada următoare atribuțiile de serviciu, ceea ce i-ar fi permis lui R. A. și celor cu care acesta colabora trecerea, în mod ilegal, peste granița naturală constituită de râul Prut, țigări de contrabandă provenite din Republica M., pentru a fi vândute în România, fără plata taxelor legale.

Astfel, la data de 17.05.2012, în jurul orei 07,10, inculpatul A. G. l-a abordat pe agentul I. D. în timp ce acesta din urmă se îndrepta spre locul de muncă, spunându-i că avea în mun. Iași un prieten, pe care l-a recomandat cu numele L., care se ocupa cu traficul de țigări peste granița cu Republica Mildova, și care era dispus să pună la dispoziție_-_ de euro pentru a nu fi oprit în trafic și controlat, țigările urmând a fi trecute pe malul românesc în dreptul localității Tabăra din .> După întrevederea cu inculpatul A., agentul I. D. a întocmit un raport către superiorii săi, fiind întocmită lucrarea cu nr._ din 17.05.2012, care a fost înaintată Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași.

La data de 21.05.2012, inculpatul A. G. s-a întâlnit din nou cu I. D., cei doi deplasându-se împreună spre satul Soloneț, pentru a putea discuta în voie, în acest scop inculpatul cerându-i agentului să lase telefoanele mobile în habitaclul mașinii, pentru a evita riscul interceptării convorbirii. A. G. a repetat promisiunea făcută la 17.05.2012, spunându-i lui I. că prima tranșă, de_ de euro, urma a fi primită de la persoana care se ocupa de traficul de țigări în 2-3 zile, din această sumă A. urmând să își oprească 5000 de euro pentru contribuția sa, rolul lui I. fiind de a vorbi și cu colegii săi, pentru a se asigura că trecerea țigărilor pe malul românesc, în dreptul localități Bivolari, urma a se desfășura fără probleme și, totodată, că protecția agenților poliției de frontieră urma a viza și drumurile spre . traseul pe care urmau a fi transportate țigările după trecerea peste Prut.

La data de 23.05._ a avut loc întâlnirea agentului I. D. cu inculpații A. G. și R. A., care i-a fost prezentat celui dintâi ca L., ocazie cu care cei doi inculpați i-au prezentat agentului în mod amănunțit activitățile pe care urmau să le deruleze, modul în care urma a fi stabilit și verificat locul de transbordare a țigărilor, mijloacele de asigurare a conspirativității acțiunilor și a identității reale a persoanelor implicate, incluzând distrugerea mijloacelor de comunicație mobilă după efectuarea unui anumit număr de convorbiri, stabilirea unor parole de contact și a unor variante pe care să le susțină în eventualitatea în care ar fi fost prinși, modul de ascundere a țigărilor în cazul unor verificări pe traseu. R. A. i-a adus agentului I. la cunoștință că activitatea infracțională urma să se deruleze pe parcursul a două-trei luni, iar banii urmau a fi primiți de acesta în tranșe, câte_ de euro după fiecare două-trei transporturi.

Astfel cum rezultă din procesul-verbal de redare a interceptărilor ambientale din 30.05.2012, în cadrul acestei discuții R. A. i-a cerut lui I. sfaturi cu privire la locul exact unde ar fi fost mai bine să fie transbordate țigările, A. G. propunând să se mai aștepte până la creșterea culturilor. R. A. avea cunoștință despre activitățile de contrabandă derulate de alte persoane, în alte zone de pe râul Prut, care ar fi făcut ca prețul să nu mai fie la fel de favorabil mai târziu. Atât R. A., cât și A. G. au dovedit că dețin destule informați atât despre activitățile de filare desfășurate de autorități, cât și despre dotările tehnice de ultimă generație de care beneficiau polițiștii de frontieră. Cei trei au căzut de acord să folosească mai multe cartele pe care să le distrugă după un număr de convorbiri, ori stații de emisie recepție mai ieftine pe care să le distrugă după fiecare operațiune. R. A. a expus planul său, ca în fața dubei care transporta țigările, să circule o mașină mică, precizând că trebuia să fie sunat cu câteva zile înainte, pentru a putea pregăti transportul. În acest sens, I. urma să îl anunțe pe A., iar acesta urma să îl contacteze telefonic pe R., spunându-i că avea să îi dea un pește. Inculpații au stabilit și ca R. să aibă la el scule de pescuit, în cazul în care ar fi fost prins. A. G. s-a asigurat verbal că R. nu intenționează să introducă în țară „arme sau prafuri”, punându-i în vedere lui I. că banii ce urmau a fi primiți de el și de colegii săi nu trebuiau cheltuiți nici repede, nici ostentativ. R. A. și-a exprimat dorința de a realiza două sau trei transporturi în fiecare săptămână.

În perioada 24-27 mai 2012, inculpații A. și R. au verificat zona de frontieră din dreptul comunei Bivolari, pentru a stabili locul de trecere și traseele ce puteau fi folosite pentru transportul țigărilor după introducerea acestora pe teritoriul României, urmând a se întâlni din nou cu I. D. pentru ca acesta să le acorde sfatul în acest sens. La data de 28.05.2012, A. G. s-a întâlnit cu I. D. pentru a discuta și verifica cu acesta locul de trecere și traseele. A doua zi, la 29.05.2012, cei doi inculpați s-au întâlnit din nou cu I. D., R. A. asigurându-l și de această dată de primirea primei tranșe, de_ de euro, din totalul de_, și stabilind împreună locul de trecere a țigărilor peste graniță la stâlpul de frontieră 1010, stabilind totodată detalii ale operațiunii precum: ora la care urmau să ajungă cărăușii la mal pentru încărcarea mărfii, greutatea baxurilor, modalități de codare, prin număr de beepuri telefonice, a unor mesaje simple, locul unde trebuiau scoase bateriile din telefoanele mobile pentru a evita localizarea locului operațiunii, pretextul pe care ar fi trebuit să îl folosească dacă erau întrebați ce căutau în zonă, anume că erau la pescuit, rolul lui A. în însoțirea și supravegherea transportului, acoperirea parțială a farurilor autoutilitarei cu care urmau a fi încărcate țigările, urmând ca data la care urma a se derula operațiunea să fie pusă la punct între I. și A., acesta din urmă urmând a primi planificarea serviciilor de control.

În intervalul de timp care a urmat, au fost stabilite succesiv mai multe date pentru primul transport, care nu a fost însă efectuat din diverse motive, fie pentru că R. A. susținea că nu a găsit un mijloc de transport adecvat sau că nu a avut timp să pună totul la punct cu contactul său de pe malul moldovenesc, fie pentru că existau prea multe dispozitive de poliție în zonă. Astfel, s-a stabilit inițial ca primul transport să aibă loc pe 5.06.2012, apoi s-au stabilit, datele de 12.06.2012, 13.06.2012 și 17.06.2012.

La data de 21.06.2012 inculpații R. și A. s-au întâlnit, la domiciliul celui din urmă, cu agentul I. D., ocazie cu care R. le-a înmânat celorlalți doi câte un telefon prevăzut cu cartelă Moldcell, pentru a le folosi și a evita, astfel, interceptarea, atât înainte, cât și în timpul operațiunii. Totodată, R. i-a spus lui I. D. că în agenda telefonului său erau trecute doar două nume: Gix, corespunzând lui A., și M., corespunzând lui R..

Într-o discuție ulterioară, surprinsă într-o înregistrare ambientală redată prin procesul-verbal din 30.06.2012, A. G. i-a expus lui I. D. rolul său în timpul operațiunii, acela de antemergător.

La data de 26.06.2012, inculpatul R. A. s-a deplasat în republica M., unde a luat legătura cu persoana care urma să îi procure cantitatea de țigări și să îl ajute să o treacă peste Prut, despre care s-a stabilit doar că era cunoscut ca Sașa, stabilind totodată ca transportul să fie efectuat în noaptea de 29 spre 30 iunie, în dreptul stâlpului de frontieră 1010.

La data de 29.06.2012, la marginea localității Bivolari, inculpatul R. A. s-a întâlnit cu inculpatul P. L., stabilind rolul acestuia din urmă. Asfel, P. urma să aducă autoutilitara cu care urmau a fi transportate țigările la locul și ora indicate de R., mai exact într-un loc nefrecventat, la 2 km de drum, în satul Buruienești, unde cei doi urmau a face un schimb de mașini. R. urma să ia utilitara și să meargă cu ea la locul de încărcare, în timp ce P. urma să îl aștepte în autoturismul cu care ar fi venit R.. După ce s-ar fi terminat încărcarea, R. urma să se deplaseze cu autoutilitara la locul nde îl aștepta P., care urma să treacă la volanul autoutilitarei, R. urmând să îi asigure acestuia traseul, circulând în față, ca antemergător. În aceeași zi, A. G. a avut o discuție cu I., transmițându-i unde să se poziționeze și cum să reacționeze în eventualitatea uni control neprevăzut, arătându-i în același timp că urma să asigura legătura între I. și R., la semnalul acestuia din urmă urmând a-i transmite agentului că operațiunea fusese finalizată. A. i-a indicat, totodată, lui I., mesajul pe care l-ar fi folosit pentru a-i transmite că exista o problemă și că trebuia să îl anunțe pe R., anume că ar fi văzut apropiindu-se o mașină de pompieri.

P. L. a adus autoutilitara Mercedes Vito cu nr. de înmatriculare AM 045 LJ, destinată a transporta țigările de contrabandă, împreună cu inculpatul O. B. E., care știa unde mergeau, ce urma să se întâmple și fusese de acord să îl însoțească în schimbul unei părți din banii ce i s-ar fi cuvenit lui P.. Cei doi au oprit autoutilitara în apropierea satului Buruienești, la locul stabilit cu R., așteptându-l pe acesta.

În seara zilei de 29.06.2012, în jurul orei 23,00,inculpatul R. A. a sosit în zona stâlpului de frontieră 1010 la volanul autoturismului său Renault Clio cu nr. de înmatriculare_, pe DN 24C, dinspre localitatea Tabăra. În apropierea locului stabilit pentru trecerea țigărilor peste graniță, acesta a oprit autoturismul, coborând împreună cu persoana cunoscută ca Sașa, care îi procurase țigările, și cu o altă persoană, rămasă neidentificată, ce urma să participe, de asemenea, la aducerea țigărilor pe malul românesc și la încărcare. După aproximativ 5 minute, R. A. s-a întors la autoturism, l-a apelat telefonic pe inculpatul P., după care a plecat cu autoturismul spre Buruienești, timp în care țigările de contrabandă erau transbordate pe malul românesc al Prutului, potrivit planului. La data de 30.06.2012, în jurul orelor 01,30 – 02,00, R. A. s-a întâlnit cu P. și O. la locul stabilit, luând de la aceștia autoutilitara și conducând-o spre locul de transbordare, în timp ce P. și O. au rămas să îl aștepte în Clio, în apropierea satului Buruienești, urmând a prelua autoutilitara, din nou, la întoarcerea lui R., pentru a transporta țigările în Iași.

După ce țigările au fost încărcate în autoutilitara Mercedes Vito, inculpatul R. a urcat la volanul acesteia și a plecat spre locul unde îl așteptau P. Și O., cu farurile stinse, drumul fiindu-i luminat de o persoană care a rămas neidentificată, ce ținea în mână o lanternă, moment în care agenții poliției de frontieră au intervenit pentru oprirea autoutilitarei și reținerea persoanelor implicate în trecerea țigărilor de contrabandă peste frontieră.

Inculpatul R. A. nu a oprit la semnalul de avertisment al agenților poliției de frontieră, iar când a fost somat de agentul P. S. să se oprească, a accelerat, încercând să se îndepărteze, moment în care agentul P. a încercat să îl forțeze să oprească, apucându-l de mână pe inculpat prin geamul deschis al portierei și punând apoi mâna pe volan. Pentru a scăpa, inculpatul R. a virat violent, determinând înclinarea mașinii, și l-a lovit cu pumnul în zona gâtului pe agentul de poliție, care a căzut pe spate, în timp ce se rostogolea fiind călcat pe piciorul stând cu roata din stânga spate a autoutilitarei. După ce și-a mai continuat deplasarea încă aproximativ 200 de metri, R. A. a abandonat-o și s-a ascuns într-un la de porumb din apropiere, unde a fost găsit și reținut în jurul orei 04,30.

La ora 02,50, în dreptul stâlpului de frontieră 1011, pe DN 24C, la aproximativ 700 de metri de locul unde a fost abandonată autoutilitara, a fost depistat inculpatul A. G., care circula pe un scuter, supraveghind zona pentru a asigura paza operațiunii, fiind imobilizat și condus spre sediul Sectorului Poliției de Frontieră Bivolari, pe drum reușind să scoată din telefonul mobil ce îi fusese dat de R. cartela S. Moldcell și să o distrugă.

În același timp, la ora 03,10, au fost identificați și reținuți ceilalți doi inculpați, P. și O., ocupanții autoturismului Renault Clio, în timp ce așteptau, pe raza localității Buruienești, întoarcerea lui R. cu autoutilitara.

În autoutilitara Mercedes Vito abandonată de R. A. au fost găsite_ de pachete de țigări marca Plugarul, provenind din republica M., ce au făcut obiectul activității infracționale de contrabandă.

Această situație de fapt a fost reținută în baza mijloacelor de probă administrate în urmăririi penale, enumerate anterior, coroborate cu pozițiile procesuale adoptate de inculpați în cursul judecății. Inculpații nu au manifestat, pe parcursul procesului, o cooperare deplină cu organele de anchetă și nici cu instanța, încercând, pe cât posibil, să păstreze sub tăcere aspectele privind cauza care nu fuseseră încă elucidate în cursul urmăririi penale, pentru a proteja identitatea celorlalte persoane implicate și, cel puțin în parte, întreaga dimensiune a propriilor implicări infracționale, însă prin declarațiile pe care le-au dat și-au însușit, în mod cert, situația de fapt astfel cum aceasta a fost reținută în rechizitoriu și învinuirile pentru care au fost trimiși în judecată, în acest sens instanța având în vedere și precizările făcute de reprezentantul D.N.A. la termenul din 17.09.2012 cu privire la activitatea reținută în sarcina lui O..

În drept, faptele inculpatului R. A., astfel cum au fost descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de promisiune, oferire sau dare de bani, de daruri ori alte foloase, direct sau indirect, unei persoane care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar, pentru a-l determina să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, prevăzută de art. 61 din Legea nr. 78/2000, contrabandă calificată, prevăzută de art. 270 alin. 1 și art. 274 teza a doua din Legea nr. 86/2006, deținere în afara antrepozitului fiscal sau comercializare pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a_ de țigarete, prevăzută de art. 2961 din Legea nr. 571/2003, și ultraj, prevăzută de art. 239 alin. 2 și 5 Cod penal, infracțiuni comise de inculpate în concurs, potrivit art. 33 lit. a Cod penal.

Faptele inculpatului A. G., astfel cum au fost acestea descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la promisiunea, oferirea sau darea de bani, de daruri ori alte foloase, direct sau indirect, unei persoane care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar, pentru a-l determina să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, prevăzută de art. 26 Cod penal, prin raportare la art. 61 din Legea nr. 78/2000, complicitate la contrabandă calificată, prevăzută de art. 26 Cod penal, prin raportare la art. 270 alin. 1 și art. 274 teza a doua din Legea nr. 86/2006, complicitate la deținerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a_ de țigarete, prevăzută de art. 26 Cod penal prin raportare la art. 2961 din Legea nr. 571/2003, infracțiuni comise de inculpat în concurs, potrivit art. 33 lit. a Cod penal.

Faptele inculpaților P. L. și O. B. E., astfel cum au fost descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la contrabandă calificată, prevăzută de art. 26 Cod penal, prin raportare la art. 270 alin. 1 și art. 274 teza a doua din Legea nr. 86/2006.

În ceea ce privește conținutul concret al activității de complicitate la contrabandă de care se face vinovat inculpatul P. L., instanța apreciază că există destule date în sensul că acesta a fost mai implicat în activitatea rețelei al cărei principal exponent este R. A. decât a fost osoianu eduard, în sensul că a avut contacte cu persoane de peste Prut, implicate în afacerea de contrabandă, care i-au procurat autoutilitara pe care a condus-o în noaptea de 29/30.06.2012 spre Buruienești. Declarațiile pe care le-a dat, în această privință, în cursul procesului au fost oscilante și incomplete, și nu există, în aprecierea instanței, suficiente elemente pe baza cărora să se poată stabili în mod précis rolul său în cadrul rețelei, dacă era un simplu cărăuș, cu rolul de a transporta marfa de la Bivolari spre Iași, sau dacă a avut o contribuție mai semnificativă, nereieșind din cuprinsul cercetărilor dacă l-a sprijinit pe R. în contactarea unor persoane din Republica M. sau acesta di urmă avea deja contactele stabilite, activitatea de complicitate care poate fi, în mod cert, reținută în sarcina sa, și care reiese, de altfel, din expunerea situației de fapt din rechizitoriu, constând în aducerea autoutilitarei, supravegherea zonei în timp ce la volanul acesteia se afla R., la care s-ar fi adăugat, în lipsa intervenției organelor de poliție, conducerea autoutilitarei spre Iași.

Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale, instanța apreciază că faptele inculpaților sunt suficient stabilite pentru a permite soluționarea laturii penale, având totodată suficiente date privind persoana fiecăruia pentru individualizarea tratamentului sancționator ce se impune în cazul fiecăruia.

În ceea ce îl privește pe inculpatul R. A., instanța se va orienta în sancționarea sa spre pedepse cu închisoarea care să reflecte, prin cuantumul lor, împrejurările care conturează periculozitatea sa socială și gravitatea implicării infracționale, ținând totodată cont de atitudinea sa procesuală în parte nesinceră. Instanța va ține seama de rolul principal, de organizator, pe care acesta l-a avut în cadrul activității infracționale, lui aparținându-i inițiativa operațiunii și a implicării agentului de poliție I., de cunoștințele amănunțite pe care acesta le-a dovedit cu privire la activitatea polițiștilor de frontieră menite a contracara contrabanda cu țigări și urmărirea persoanelor ce desfășoară astfel de activități, de modul în care acesta a împărțit sarcinile între ceilalți participanți la activitatea infracțională și în care a plănuit, în detaliu, toate aspectele acesteia, de cantitatea de țigări adusă în noaptea în care a avut loc prinderea sa, cât și de dimensiunile întregii operațiuni pe care o proiectase, de atitudinea sa procesuală, menită a ascunde cât mai multe aspecte ale activității de contrabandă, în același timp mizând pe cartea sincerității pentru a obține o pedeapsă în limite reduse, dar și de lipsa antecedentelor sale penale. Ținând cont de toate aceste împrejurări, instanța îi va aplica, pentru infracțiunile de contrabandă calificată și de deținere a produselor accizabile pedepse peste jumătatea maximului special, redus potrivit dispozițiilor art. 320 ind. 1 Cod procedură penală, apreciind că R. A.. Deși nu a mai fost condamnat penal, este un individ calculat, determinat și cu un mare potențial infracțional. În cea ce privește infracțiunea de contrabandă calificată, instanța îi va aplica inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a și b Cod penal, pe o durată de 5 ani, având în vedere conținutul și gravitatea faptei, urmările acesteia, modul cum a fost concepută și dusă la îndeplinire activitatea incriminată.

În ceea ce privește activitatea de corupere a agentului de poliție de frontieră, instanța se va orienta spre o pedeapsă îndreptată spre maximul special, redus corespunzător, apreciind această infracțiune ca deosebit de gravă atât prin scopul urmărit și atitudinea pe care o presupune față de autoritatea legii și a organelor statului, cât și prin modul în care a fost concepută și dusă la îndeplinire, prin durata activității infracționale preconizate a fi supusă protecției agenților de poliție și prin cuantumul sumei oferite, precum și prin aceea că activitatea de corupere viza, indirect, un număr nedeterminat de agenți de poliție, colegi cu I. D., ajungându-se chiar la analizarea, de către membrii rețelei de contrabandiști, a planificării activităților de control la nivelul sectorului poliției de frontieră. Modul în care a acționat inculpatul și dimensiunea implicării sale în activitatea agentului I. îl caracterizează pe R. ca fiind lipsit de orice scrupule, frică ori respect pentru organele statului, sancționarea sa impunându-se a fi una exemplară.

În privința infracțiunii de ultraj, instanța va ține cont atât de conținutul acesteia, inculpatul urmărind, în mod clar, să scape de urmărirea agentului de poliție P., cu acceptarea oricăror consecințe în ceea ce privește integritatea corporală a acestuia, leziunile cauzate acestuia, care au necesitat pentru vindecare 4-5 zile de îngrijiri medicale, precum și urmările mult mai grave care se puteau produce, dar și împrejurările în care s-a acționat, în contextul unei activități infracționale mai ample, R. dovedind un potențial infracțional diversificat, fiind capabil atât de infracțiuni prin care să aducă vătămare bugetului statului, de coruperea gravă a unor agenți de poliție, cât și, în caz de nevoie, de acte directe de violență, de natură a-i contura mai bine periculozitatea socială, motive pentru care instanța îi va aplica, și pentru această infracțiune, o pedeapsă într-un cuantum semnificativ.

În temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, instanța va contopi pedepsele aplicate inculpatului R. pentru infracțiunile concurente în pedeapsa cea mai grea, la care va adăuga un spor al cărui cuantum să exprime convingerea pe care și-a format-o cu privire la potențialul infracțional și atitudinea inculpatului față de numeroasele norme și valori sociale cărora le-a adus atingere, și care să asigure sancționarea efectivă nu doar a infracțiunii care, potrivit legii, prezintă limitele de pedeapsă cele mai mari, dar și a celorlalte infracțiuni reținute în sarcina sa, care sunt deosebit de grave atât prin modul cum au fost concepute și comise, cât și prin rezultatele produse.

Cât privește tratamentul sancționator ce se impune a-i fi aplicat inculpatului A. G., pentru complicitatea sa la infracțiunile comise de inculpatul R., cu excepția celei de ultraj, pe care a putut-o prevedea, instanța va ține, de asemenea, cont de atitudinea sa procesuală în parte nesinceră și manipulatoare, dar și de antecedentele sale penale, condamnări pentru furt calificat, asociere în vederea comiterii de infracțiuni, care deși nu atrag reținerea stării de recidivă, vin să contureze resorturile de ordin psihic și comportamental care l-au determinat să i se alăture lui R., în condițiile în care, spre deosebire de acesta din urmă, cunoștea foarte bine consecințele drastice ale încălcării legii penale.

În ceea ce privește infracțiunile de contrabandă și de deținere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile la care a fost complice, instanța îi va aplica inculpatului A. pedepse într-un cuantum semnificativ, reduse însă în raport de cele aplicate autorului, având în vedere gradul său de implicare, contribuția sa efectivă la aceste acțiuni ilicite, măsura în care activitatea sa faptică a contribuit la consumarea infracțiunilor al căror autor a fost R. A.. Pentru infracțiunea de corupere a agentului de poliție I. însă, instanța va aplica o pedeapsă la același nivel cu cea stabilită pentru autor, având în vedere, de asemenea, contribuția concretă a inculpatului A. la această activitate infracțională, rolul său încă de la abordarea agentului, cu care locuia în aceeași localitate și se cunoștea bine, rolul de liant esențial pe care l-a adoptat în relația dintre R. și I., lipsa de scrupule și iresponsabilitatea de care a dat dovadă, în baza tuturor acestor aspecte instanța apreciind că, în ceea ce privește această infracțiune, contribuția concretă a complicelui a fost deopotrivă de gravă cu cea a autorului.

În cea ce privește infracțiunea de contrabandă calificată, instanța îi va aplica și inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a și b Cod penal, pe o durată de 4 ani, având în vedere conținutul și gravitatea faptei, urmările acesteia, contribuția concretă a acestui inculpat.

În temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, instanța va contopi pedepsele aplicate inculpatului A. pentru infracțiunile concurente în pedeapsa cea mai grea, la care va adăuga un spor care să reflecte sfera largă a valorilor sociale pe care le-a încălcat, disponibilitatea de a încălca legea penală în moduri variate, precum și gravitatea sporită a infracțiunilor pentru care i-au fost aplicate pedepse în cuantum mai mic, care ar rămâne, practic, nesancționate în lipsa aplicări unui spor semnificativ.

Situația inculpaților P. L. și O. B. E. este una diferită, aceștia fiind trimiși în judecată pentru o activitate infracțională mai redusă ca întindere și gravitate și care întrunește elementele constitutive ale unei singura infracțiuni.

Instanța constată că nici unul dintre aceștia nu este, însă, la primul contact cu legea penală, astfel încât să se poată considera, în baza înscrisurilor depuse în circumstanțiere, că ar fi avut o bună conduită anterior și că faptele pentru care sunt judecați ar reprezenta un accident în traseul lor comportamental. Astfel, inculpatului O. i-a fost aplicată măsura educativă a libertății supravegheate în anul 2004, pentru tentativă de furt calificat, iar inculpatului P. L. i-a fost aplicată, pentru implicare în infracțiuni similare cu cele din prezenta cauză, în 2010, o amendă administrativă.

Pe de altă parte, instanța constată că cei doi inculpați nu au avut, pe parcursul procesului penal, o atitudine deplin sinceră și cooperantă, în special în ceea ce îl privește pe P., astfel încât nu există temeiuri pentru a le coborî pedepsele sub limitele speciale, deja reduse cu o treime. La stabilirea pedepselor pe care le va aplica acestor doi inculpați, instanța va ține cont de implicarea fiecăruia în activitatea de contrabandă, de relațiile cu ceilalți inculpați și de contribuția efectivă în conceperea și derularea operațiunii, va avea în vedere gravitatea infracțiunii la înlesnirea cărora aceștia au contribuit și de urmările ei, și va stabili pentru inculpatul P. o pedeapsă sensibil mai mare decât cea rezervată lui O., ținând cont și de rolul acestuia din urmă. Totodată, instanța le va aplica și lor pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a și b Cod penal, pe o durată de 3 ani, având în vedere rolul lor în derularea operațiunii de contrabandă și importanța lor efectivă, mai redusă, în lanul conceput de R. și A..

În temeiul și în condițiile prevederilor art. 71 Cod penal, instanța va aplica fiecăruia dintre inculpați pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua și lit. b Cod penal, și anume dreptul de a fi alege și de fi aleși în autorități publice ori în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, apreciind că modul și împrejurările în care au fost comise faptele deduse judecății, gravitatea concretă a acestora și modul în care a operat fiecare inculpat, potențialul infracțional pe care l-au dovedit, determină în privința lor o nedemnitate în a exercita aceste drepturi.

În baza prevederilor art. 861 alin. 1 și 862 Cod penal, având în vedere vârstele inculpaților P. și O., ocupațiile lor și împrejurarea că în ceea ce îi privește încă mai există șansele unui traseu firesc în viață, ca membri utili ai societății, atitudinea responsabilă pe care aceștia au manifestat-o pe parcursul judecății, efectele pe care le-a produs asupra lor experiența arestului preventiv, precum și lipsa altor condamnări penale la pedepse privative de libertate, apreciind că această condamnare și perioada în care au fost privați de libertate, precum și perspectiva executării efective a pedepsei sunt suficiente pentru a-i determina să se abțină de la comiterea altor infracțiuni, instanța va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate, pe durata unor termene de încercare în cadrul cărora, potrivit prevederilor art. 863 alin. 1 și 2 Cod penal, fiecare dintre inculpați va avea obligația de a se supune următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași; să anunțe Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași cu privire la orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință, orice deplasare care depășește 8 zile, precum și cu privire la întoarcere; să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași informații de natură a permite să le fie controlate mijloacele de existență.

În baza dispozițiilor art. 359 alin. 1 Cod procedură penală, instanța le va atrage atenția inculpațior P. și O. că, potrivit art. 864 alin. 1 și 2 Cod penal, în caz de nerespectare cu rea-credință a măsurilor de supraveghere stabilite sau în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare, se va dispune revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei și executarea acesteia în întregime.

În temeiul dispozițiilor art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, instanța va suspenda și executarea pedepsei accesorii aplicate fiecăruia dintre acești doi inculpați.

În temeiul dispozițiilor art. 88 alin. 1 Cod penal, instanța va deduce din durata pedepsei aplicate fiecărui inculpat timpul reținerii și al arestării preventive a acestuia, de la 30.06.2010 la zi.

În temeiul dispozițiilor art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, instanța va dispune revocarea măsurii arestării preventive a inculpaților P. și O., având în vedere modalitatea de individualizare a executării pedepselor aplicate acestora.

În ceea ce îi privește pe inculpații R. A. și A. G., având în vedere gravitatea sporită a activității infracționale pentru care au fost condamnați, urmările acesteia, modul în care au conceput și dus la executare planul infracțional, rolul pe care l-a avut fiecare, iar în cazul inculpatului A. antecedentele sale penale, potențialul infracțional deosebit pe care aceștia l-au manifestat, precum și riscul vădit ca, odată lăsați în libertate, să încerce să se sustragă de la executarea pedepselor, instanța va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, menținerea arestării preventive a acestora în continuare.

În temeiul dispoziților art. 346 alin. 1 și 14 alin. 3 lit. b Cod procedură penală, prin raportare la dispozițiile art. 1357 și 1370 din Codul Civil, instanța va admite pretențiile părții civile Agenția Naținală de Admninistrare F. – A. Națională a Vămilor și îi va obliga, în solidar, pe inculpații R. A., A. G., P. L. și O. B.-E. să achite acesteia, cu titlul de despăgubiri civile, suma de 347 111 lei, cu majorări de întârziere până la data plății efective. În acest sens, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale – izvor al obligației de reparare a prejudiciului produs prin comiterea unei infracțiuni – în ceea ce îi privește pe toți cei patru inculpați, inclusiv pe O. și P., atâta timp cât și aceștia au înlesnit, prin acțiunile lor, activitatea infracțională care a generat producerea pagubei, întinderea culpei concrete a fiecăruia urmând a se face, eventual, pe calea unei acțiuni promovate de cei care vor plăti despăgubirile datorate, potrivit legii, în solidar.

Instanța nu își însușește susținerile apărătorilor inculpaților în sensul că țigările ce au făcut obiectul infracțiunii de contrabandă nu au fost introduse pe teritoriul țării și nu au fost puse în vânzare, fiind vorba doar de o încercare eșuată în acest sens. Asfel cum rezultă clar din toate datele cauzei infracțiunea de contrabandă s-a consumat, cele_ de pachete de țigări fiind trecute peste graniță, recepționate potrivit planului infracțional și încăcate într-un vehicul folosit special în acest scop, fiind interceptate de organelle de poliție în timp ce inculpatul R. plecase deja de la locul transbordării, neexistând, din punctul de vedere al instanței, nici un dubiu că acestea au fost introduce în țară în mod ilega și sustrase controlului vamal și plății taxelor aferente.

Obligația de reparare a prejudiciului rezultă în mod clar chiar din textele invocate de apărătorul inculpatului A., din cuprinsul Directivelor nr. 92/12/CEE și nr. 77/388/CEE, nefiind voba de o marfă cu privire la care s-a încercat trecerea frauduloasă printr-un punct de control vamal, cu rezultatul depistării de organele vamale și al confiscării acesteia pe loc, ci tocmai de cea de-a doua ipoteză avută în vedere de normele invocate, în care obligația de suportare a accizelor și a taxei pe valoarea adăugată subzistă, anume cea în care marfa a intrat déjà, în mod illegal, pe teritoriul statului membru, printr-o zonă în care nu se afla nici un birou vamal, fiind apoi reținută spre confiscare de autorități.

În temeiul dispozițiilor art. 357 alin. 2 lit. c Cod procedură penală, în vederea asigurării reparării prejudiciului, instanța va menține măsurile asigurătorii luate prin ordonanța procurorului din data de 30.06.2012.

În temeiul dispozițiilor art. 118 alin. 1 lit. a Cod penal, instanța va dispune confiscarea celor_ de pachete de țigări “Plugarul” ce au făcut obiectul infracțiunii de contrabandă deduse judecății, depuse la Camera de Corpuri delicate a I.T.P.F. Iași.

În temeiul dispozițiilor art. 118 alin. 1 lit. b și alin. 3 Cod penal instanța va dispune confiscarea, de la inculpați, a echivalentului în bani al autoutilitarei Mercedes Vito 112 CDi cu nr. de înmatriculare AM 045 LJ, predată la Camera de corpuri delicte a I.T.P.F. Iași, având în vedere, pe de-o parte, împrejurarea că acest bun a fost achiziționat și folosit anume în vederea comiterii infracțiunilor deduse judecății, iar pe de altă parte împrejurarea că acest bun nu le aparține inculpaților și nu există date că cel pe numele căruia este înmatriculat ar fi cunoscu scopul în care va fi folosit (filele 24 și 26 ds u.p.).

În ceea ce privește autoturismul Renault Clio aparținând inculpatului R. A., care rămâne indisponibilizat, asemenea celorlalte bunuri față de care se va dispune menținerea măsurii asiguratorii, în vederea asigurării reparării pagubei, instanța nu va dispune confiscarea sa specială, ca măsură de siguranță, astfel cum a solicitat reprezentantul D.N.A.. Instanța notează că situația acestui bun este diferită de cea a autoutilitarei Mercedes, care a fost în mod cert destinată anume transportului țigărilor de contrabandă de la Bivolari la Iași. Autoturismul Renault a fost utilizat de R. ca mijloc de transport obișnuit, pentru a sosi la locul trasnbordării, pentru a-i transporta pe cei doi complici rămași neidentificați, urmând ca apoi să circule în fața autoutilitarei pe drumul spre Iași, însă nu a fost destinat în mod special comiterii infracțiunii de contrabandă, ci și-a păstrat caracterul de mijloc general de transport pentru inculpatul R., acesta urmând a-l folosi, pentru orice activități, în continuare, și după ce ar fi dus la îndeplinire planul infracțional. Astfel, instanța apreciază că acest bun nu a fost legat, prin destinația dată de proprietar, anume de comiterea infracțiunii, fiind indispensabil acesteia, ci și-a păstrat afectația generală obișnuită, de mijloc de locomoție, astfel încât confiscarea sa specială nu ar avea temei.

În temeiul dispoziților art. 191 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, instanța îi va obliga pe fiecare dintre inculpații R. A., A. G., P. L. și O. B. E. să achite statului, cu titlul de cheltuieli judiciare, suma de 1300 de lei.”

Împotriva sentinței penale, au declarat recurs D.N.A. – Serviciul Teritorial Iași și inculpații R. A., A. G., P. L. și O. B. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În recursul procurorului se motivează netemeinicia sentinței penale, sub aspectul modului de soluționare asupra măsurilor asigurătorii în sensul că instanța de fond în mod greșit nu a dispus confiscarea autoturismului marca Renault Clio cu număr de înmatriculare_, . VF1LBR7CF33757856.

Din modul de săvârșire a faptelor, rezultă că autoturismul Renault Clio,_, . menționată, aparținând lui R. A., a fost folosit la comiterea infracțiunilor pentru care au fost condamnați inculpații. Asupra acestui autoturism a fost instituită măsura sechestrului prin ordonanța procurorului din 30 iunie 2012 iar măsura a fost pusă în executare în sensul indisponibilizării bunului, prin procesul verbal din 19 iulie 2012. Măsura sechestrului a fost instituită, în vederea confiscării autoturismului respectiv după cum rezultă din rechizitoriu, fila 39.

Prin sentința penală, instanța de judecată, în temeiul prevederilor art. 118 alin. 1 lit. b și alin. 3 Cod penal a dispus confiscarea de la inculpați a echivalentului în bani a autoturismului Mercedes Vito 112CDi cu număr de înmatriculare AM 045 LJ și nu a dispus nimic în privința autoturismului marca Renault Clio cu număr_ .

Instanța ar fi trebuit să dispună fie confiscarea autoturismului Renault Clio (ori a echivalentului bănesc) fie restituirea acestuia în situația în care ar fi apreciat că bunul nu este supus confiscării.

Simpla menținere a sechestrului, instituit prin ordonanța din 30 iunie 2012 asupra autoturismului respectiv, nu reprezintă o soluționare legală a cauzei în conformitate cu art. 353 Cod procedură penală și art. 357 Cod procedură penală și este lipsită de finalitate.

În recursul său, inculpatul R. A. critică sentința penală în sensul că este nemotivată.

Instanța nu a făcut o analiză a probelor administrate coroborate cu declarațiile inculpaților și a omis să se pronunțe asupra probelor administrate la solicitarea inculpatului.

În sarcina inculpatului R. A. s-a reținut săvârșirea infracțiunii de ultraj. Condamnarea inculpatului numai pe declarația părții vătămate și pe recunoaștere este împotriva legii. Nu poate fi condamnat dacă nu există probe în dosar în legătură cu această infracțiune.

În momentul în care partea vătămată a vrut să îl lovească cu pistolul, a tras de volan, partea vătămată s-a dezechilibrat și atunci a fost lovită cu roata mașinii. Nu a fost intenția inculpatului să îl ultragieze într-un fel.

Vina aparține în totalitate acestui grănicer care nu a respectat procedura lui de lucru, și anume oprirea sau poziționarea sa în fața mașinii și somarea.

Solicită achitarea inculpatului pentru această infracțiune.

Critică modul de individualizare a pedepselor. În mod greșit instanța de fond a reținut că inculpatul este inițiatorul acestei rețele, el este o verigă între cei de dincolo de Prut și cei din țară care urmau să primească țigările. Inculpatul a transportat țigările la rugămintea unui cetățean din Republica M..

Există constatări contradictorii în sentință, și anume, deși, se reține că a recunoscut săvârșirea faptelor, iar pentru a anihila beneficiul reducerii pedepselor cu 1/3, instanța reține că a dat dovadă de nesinceritate.

Inculpatul nu are antecedente penale, este un om corect fiind recunoscut ca atare în comunitate de poliție, de biserică, de primărie, conform actelor depuse la dosar, acestea trebuind a fi reținute ca circumstanțe atenuante. Instanța de fond a dispus executarea unor pedepse excesive și prin adăugarea sporului de 2 ani închisoare, care nu sunt de natură a asigura realizarea scopului pedepsei.

Solicită ridicarea măsurii confiscării asupra bunurilor inculpatului, fiind singurele lui bunuri.

Nu poate fi obligat la plata accesoriilor, întrucât cantitatea de țigări a fost confiscată, iar Agenția Națională de A. a Vămilor nu a arătat cum a calculat prejudiciul.

În recursul său, inculpatul A. G. motivează că sentința penală pronunțată trebuie casată în latura penală și în latura civilă.

În ce privește latura penală, solicită reindividualizarea pedepsei față de circumstanțele personale ale inculpatului pentru care a depus acte și față de modul de săvârșire a faptei, precum și față de forma de participație a complicității de care este acuzat inculpatul.

Solicită aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere a executării conform art. 86 ind. 1 Cod penal, cu stabilirea unui termen maxim de încercare.

În subsidiar, solicită înlăturarea sporului de pedeapsă, iar starea de recidivă nu poate fi reținută întrucât s-a împlinit termenul de reabilitare.

În latura civilă, solicită a se constata că nu s-a produs nici un prejudiciu întrucât țigările nu au fost introduse în circuitul comercial, când se poate reține că statul a fost prejudiciat. Conform art. 256 alin. 1 lit. d din Legea 86/2006, datoria vamală se stinge prin confiscarea mărfii.

Inculpatul O. B. E. critică sentința penală pentru netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei de 3 ani și 4 luni închisoare cu suspendare sub supraveghere a executării pedepsei, care este o pedeapsă severă raportat la circumstanțele personale ale inculpatului și cele reale de săvârșire a infracțiunii.

Solicită reducerea pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 81 Cod penal.

Sub aspectul laturii civile susține că nu există prejudiciu întrucât țigările trecute peste graniță nu au fost vândute și nu s-a creat un prejudiciu statului. Dacă ar fi fost vândute ar fi apărut necesitatea plății accizelor.

Pe de altă parte, solicită a se aprecia dacă față de contribuția materială infracțională a inculpatului O., acesta trebuie obligat în solidar cu ceilalți inculpați la plata taxelor vamale și accize.

În recursul său, inculpatul P. L. critică sentința penală sub aspectul cuantumului pedepsei și a modalității de executare, considerând că în activitatea infracțională a avut rol de cărăuș, punând la dispoziție autoutilitara cu care s-au transportat țigările și nu există nicio probă că ar fi fost beneficiar a câștigurilor rezultate în urma vinderii țigărilor.

Inculpatul este căsătorit, are un copil, nu este recidivist, are un loc de muncă, este medic stomatolog practicant într-un cabinet stomatologic, este integrat social. Prin obligația stabilită de a nu părăsi țara mai mult de 8 zile consideră că este împiedicat în a-și obține mijloacele de trai în mod legal. Acesta nu va putea să-și exercite profesia în Republica M. sau în Belgia unde are rude.

Solicită reducerea pedepsei și în raport cu participarea efectivă a inculpatului la săvârșirea faptei, să se aplice dispozițiile art. 81 Cod penal.

Sub aspectul laturii civile, consideră că nu există prejudiciu pentru că țigările au fost confiscate, nu au fost puse în circuitul comercial și solicită respingerea acțiunii civile.

Solicită ridicarea sechestrului de pe autoturismul marca Volkswagen Passat.

Recursurile procurorului și ale inculpaților R. A. și A. G. sunt fondate, parțial, pentru motivele care urmează:

În analizarea recursului procurorului se reține că instanța de fond în mod just nu a dispus confiscarea autoturismului Renault Clio proprietatea inculpatului R. A., autoturism care nu a fost folosit de inculpați la săvârșirea infracțiunii de contrabandă. Acest autoturism a fost folosit, așa cum rezultă din probele cauzei, din situația de fapt reținută de instanță și prezentată de procuror în motivele scrise de recurs, de inculpatul R. A. ca mijloc de transport obișnuit, pentru a sosi la locul transbordării pentru a transporta pe cei doi complici rămași neidentificați, urmând ca apoi să circule în fața autoutilitarei Mercedes pe drumul spre Iași, însă nu a fost destinat în mod special comiterii infracțiunii de contrabandă, păstrându-și caracterul general de mijloc de transport. În mod just s-a apreciat că acest bun nu a fost folosit, prin destinația dată, la comiterea infracțiunii de contrabandă nefiind indispensabil activității infracționale și și-a păstrat afectația generală obișnuită de mijloc de transport.

Asupra acestui autoturism și a altor bunuri s-a dispus prin ordonanța procurorului din 30 iunie 2012 instituirea sechestrului asigurator conform art. 20 din Legea nr. 78/2000 și 167 Cod procedură penală și s-a aplicat sechestru prin procesul-verbal din 19 iulie 2012 (filele 70-72 și 90-91 dosar urmărire penală) pentru a se asigura recuperarea pagubei cauzată de inculpați (f. 71 verso, dosar urmărire penală) și nu în vederea confiscării.

Conform art. 163 Cod procedură penală, măsurile asigurătorii se dispun în cursul procesului penal și constau în indisponibilizarea prin instituirea unui sechestru asupra bunurilor mobile și imobile în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracțiune, precum și pentru garantarea executării pedepsei amenzii.

În cazul de față, măsura de siguranță a confiscării speciale a autoturismului Renault Clio aparținând inculpatului R. A. nu se impune, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 118 lit. b Cod penal și raportat la cuantumul prejudiciului creat și reținut, dispoziția privind menținerea sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului este legală, fiind destinată să servească la acoperirea pagubei cauzată și la care a fost obligat prin sentința penală.

Recursul procurorului va fi admis sub aspectul motivului analizat din oficiu referitor la măsura confiscării dispusă prin sentința penală atacată, al echivalentului în bani a autoutilitarei Mercedes Vito 112CDi cu număr de înmatriculare AM 045 LJ care, deși a fost folosită la săvârșirea infracțiunii de contrabandă, întrucât nu aparținea niciunuia dintre inculpați și nu există date că persoana pe numele căruia este înmatriculată ar fi cunoscut scopul în care va fi folosit în mod temeinic, conform art. 118 alin. 1 lit. b și alin. 3 Cod penal s-a dispus confiscarea echivalentului în bani a autoutilitarei.

Însă, conform datelor existente la dosarul cauzei aceasta este înmatriculată pe numele proprietarului H. I. M. (fila 26 dosar urmărire penală) și a fost ridicat și depus la ITPF Iași la camera de corpuri delicte STPF Iași fără a se fi dispus în cauză indisponibilizarea acesteia.

Instanța dispunând confiscarea echivalentului în bani a autoutilitarei Mercedes Vito, trebuia să dispună, în baza art. 109 alin. 4 și 5 Cod procedură penală, restituirea autoutilitarei proprietarului acesteia, sens în care hotărârea penală va fi reformată.

Recursul inculpatului R. A. este parțial fondat.

Instanța de fond a judecat cauza în procedura simplificată prevăzută de art. 320 ind. 1 Cod procedură penală și a examinat și analizat toate probele necesare aflării adevărului care au fost administrate în cursul urmăririi penale coroborându-le cu probele, cu înscrisuri și declarațiile inculpaților de recunoaștere a vinovăției date în fața instanței, iar faptele și împrejurările reținute corespund probelor și reprezintă adevărul.

Instanța a motivat hotărârea atacată atât în fapt cât și în drept sub aspectul reținerii situației de fapt exacte, a probelor care o fundamentează, a vinovăției inculpaților, a încadrării juridice a faptelor și a nivelului răspunderii penale a inculpaților conținând toate mențiunile prevăzute de art. 356 Cod procedură penală.

Audiat în fața instanței de judecată, în ședință publică, inculpatul R. A. a declarat că recunoaște săvârșirea faptelor, cunoaște faptele pentru care este trimis în judecată, cunoaște toate probele administrate în cursul urmăririi penale pe care și le însușește și nu solicită administrarea altor mijloace de probă. Regretă faptele și promite că nu se vor mai repeta, nu a mai participat la comiterea unor astfel de fapte.

În recurs, inculpatul nu a solicitat instanței să dea o nouă declarație.

Și ceilalți inculpați și-au recunoscut vinovăția solicitând aplicarea procedurii simplificată prevăzută de art. 320 ind. 1 Cod procedură penală.

În mod temeinic, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 320 ind. 1 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, coroborate cu toate declarațiile inculpaților de recunoaștere a faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, instanța a stabilit că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpați.

În ce privește infracțiunea de ultraj, însuși inculpatul declară că a fost somat auzind somația „stai că trag”, că s-a speriat și probabil l-a lovit, apoi a accelerat.

Fapta inculpatului R. A. care în dimineața zilei de 30 iunie 2012 în jurul orelor 2,00-2,30, fiind depistat în condiții de flagrant comițând un act de contrabandă de țigări, a refuzat să oprească la semnalul și somația lucrătorului de poliție aflat în exercițiul atribuțiunilor de serviciu, lovindu-l pe acesta în zona gâtului, după care a continuat rularea autoutilitarei pe care o conducea, împrejurare în care roata stângă spate a autoutilitarei condusă de inculpat a călcat piciorul stâng al lucrătorului de poliție, cauzându-i leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 4-5 zile îngrijiri medicale, constituie infracțiunea de ultraj prevăzută de art. 239 alin. 2 și 5 Cod penal și este dovedită în cauză de certificatul medico-legal, declarațiile părții vătămate P. S., și a martorilor P. O. G., A. L. M. și Ț. D. S. care confirmă situația de fapt reținută și, inclusiv, de declarația de recunoaștere a inculpatului R. A. dată în fața instanței.

Toate faptele și vinovăția inculpatului sunt dovedite în cauză dincolo de orice dubiu și încadrarea juridică în infracțiunile pentru care a fost condamnat este temeinică și legală.

Probele enunțate confirmă folosirea somației legale în tentativa de imobilizare a inculpatului, în momentele imediat următoare surprinderii în flagrant, precum și atitudinea acestuia de a nu opri la semnalele lucrătorului de poliție. Martorii au aflat imediat de la partea vătămată despre lovitura aplicată de inculpat, însă au văzut când partea vătămată s-a dezechilibrat. Au confirmat dezechilibrarea și rostogolirea pe pământ, când partea vătămată a fost călcată pe piciorul drept cu roata stângă spate a autoutilitarei condusă de inculpat.

Susținerea inculpatului R. A. că s-ar fi speriat la un moment dat, fiind surprins comițând acte de contrabandă, este insuficientă pentru a-l absolvi de răspundere penală pentru comiterea infracțiunii de ultraj. Somația este confirmată și de inculpat în declarația dată în fața instanței. Atitudinea civică la somația autorității este să te supui somației „stai”, indiferent că ești speriat sau nu.

În cuprinsul hotărârii nu există constatări contradictorii.

În cursul urmăririi penale inculpatul R. A. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de ultraj, sens în care se reține atitudinea sa oscilantă, în fața instanței recunoscând faptele așa cum sunt descrise în rechizitoriu.

Critica privind individualizarea pedepselor este fondată doar sub aspectul aplicării sporului de pedeapsă de 2 ani închisoare, care va fi înlăturat, sens în care hotărârea va fi reformată.

La individualizarea pedepselor stabilite pentru fiecare infracțiune comisă, în considerarea criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal, a scopului și funcțiilor pedepsei, instanța de fond a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile comise, reduse cu 1/3 ca efect al dispozițiilor art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedură penală, contribuția materială infracțională concretă a inculpatului corect reținută de instanța de fond în considerentele hotărârii, gradul de pericol social concret a infracțiunilor comise, modalități de săvârșire și împrejurări în care au fost comise, natura relațiilor sociale lezate și protejate prin incriminare, stabilind pedepse just individualizate, orientate spre maximul special pentru infracțiunea de contrabandă, trafic de influență și infracțiunea prevăzută de art. 296 ind. 1 din Legea 571/2002, și la maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea de ultraj.

Curtea reține că nivelul răspunderii penale stabilit pentru fiecare infracțiune din concursul de infracțiuni este îndestulător pentru reeducarea inculpatului și asigurarea prevenției generale, având în vedere că nu are antecedente penale, a recunoscut în cadrul procedurii prevăzute de art. 320 ind. 1 faptele comise, iar sporul prevăzut de art. 34 lit. b Cod penal este un spor facultativ și variabil aplicabil la pedeapsa de bază când maximul acesteia este considerat ca fiind neîndestulător scopului pedepselor.

Curtea apreciază că față de datele cauzei, fapte și persoana inculpatului, pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare este îndestulătoare și nu se impune adăugarea sporului de pedeapsă, care conduce la un nivel excesiv al răspunderii penale.

Critica privind soluționarea laturii civile a cauzei este nefondată.

A.N.A.F. – A. Națională a Vămilor s-a constituit parte civilă în procesul penal, solicitând obligarea inculpaților la plata sumei de 347.411 lei (fila 62 dosar urmărire penală) constând în taxe vamale – 25.093,00, accize 246.645,00 lei și TVA – 75.673,00 lei, calculul privind determinarea prejudiciului fiind detaliat în anexa cererii de constituire parte civilă.

Prejudiciul constă în datoria vamală care se naște în momentul în care mărfurile sunt introduse ilegal în țară, iar debitorii sunt persoanele care introduc ilegal mărfurile în cauză (art. 224 alin. 2 și 3 lit. a Cod vamal).

Datoria vamală constă în obligația unei persoane de a plăti cuantumul drepturilor de import constând în taxe vamale și taxe cu efect echivalent cu al taxelor vamale de plătit la importul de mărfuri și alte taxe menționate de text (art. 4 pct. 13 și 14 Cod vamal).

Potrivit art. 157 alin. 3 și art. 206 ind. 5 din Codul fiscal – TVA și accizele sunt incluse în drepturile de import și se plătesc la organul vamal în conformitate cu reglementările

în vigoare privind plata drepturilor de import și, respectiv, accizele pentru produse accizabile sunt datorate la momentul importului acestora pe teritoriul Comunității.

În consecință, taxele vamale, TVA calculat și accizele constituie datoria vamală și constituie prejudiciul cauzat bugetului de stat.

Accizele devin exigibile în momentul eliberării pentru consum în statul membru în care se face eliberarea pentru consum, iar simpla deținere de produse accizabile în afara unui regim suspensiv de accize pentru care accizele nu au fost percepute constituie eliberare pentru consum (art. 206 ind. 6 și art. 206 ind. 7 Cod fiscal).

În speță, obiectul material al infracțiunii de contrabandă îl constituie țigările, iar tutunul este produs accizabil.

Alături de confiscarea specială a țigărilor introduse ilegal în țară, în baza art. 118 lit. e Cod penal, în soluționarea laturii civile a cauzei în mod just s-a dispus și obligarea inculpaților la plata sumelor reprezentând datorie vamală în baza art. 202 și 233 alin. 1 lit. d din Regulamentul nr. 2913/1992 al Consiliului de Instituire a Codului Vamal Comunitar.

În baza art. 288 alin. 4 din Codul vamal al României se prevede că această lege asigură aplicarea Regulamentului nr. 2913/1992 al Consiliului de Instituire a Codului Vamal Comunitar (publicat în J.O. al Comunității Europene nr. 302/1992).

Potrivit art. 202 alin. 1 lit. a din Codul vamal comunitar „o datorie vamală la import poate să ia naștere prin introducerea ilegală pe teritoriul vamal al Comunității a mărfurilor supuse drepturilor de import….”, iar potrivit alin. 2 și 3 „datoria vamală se naște în momentul în care mărfurile sunt introduse ilegal” iar „debitorii vamali sunt: persoane care introduc ilegal astfel de mărfuri; orice persoană care a participat la introducerea ilegală a mărfurilor și care știa sau ar fi trebuit să știe în mod normal că o astfel de introducere este ilegală; orice persoană care a dobândit sau deținut mărfurile în cauză și care știa sau ar fi trebuit să știe în mod normal în momentul achiziționării sau primirii mărfurilor că ele au fost introduse ilegal”.

Art. 233 din Regulamentul nr. 2913/1992 care se referă la stingerea datoriei vamale prevede că „o datorie vamală se stinge a). prin plata valorii drepturilor; b). prin remiterea valorii drepturilor… d). în cazul în care mărfurile pentru care a luat naștere o datorie vamală în conformitate cu art. 202 sunt puse sub sechestru la introducerea lor neregulată și confiscate simultan sau ulterior”.

Art. 233 alin. 2 prevede că „în caz de sechestrare și confiscare datoria vamală se consideră, totuși, în scopul respectării legislației penale aplicabile infracțiunilor vamale, a nu fi stinsă dacă în conformitate cu legislația penală a unui stat membru, drepturile vamale servesc ca bază pentru stabilirea sancțiunilor sau dacă existența unei datorii vamale determină începerea urmăririi penale”.

Regulamentul este lege internă iar textele menționate au corespondent în Codul vamal în art. 224, 234, 256.

Într-o hotărâre preliminară dată în cauza C-459/07, CJUE a statuat că art. 202 și art. 233 paragraful unu, litera d) din Regulamentul nr. 2913/1992 al Consiliului de instituire a codului vamal comunitar astfel cum a fost modificat prin regulamentul CE nr. 2700/2000 trebuie interpretate în sensul că pentru a determina stingerea datoriei vamale, punerea sub sechestru a mărfurilor neregulat introduse pe teritoriul Comunității trebuie să intervină înainte ca aceste mărfuri să treacă de primul birou vamal situat în interiorul acestui teritoriu.

În consecință, inculpații fiind depistați cu marfă de contrabandă pe teritoriul țării, după ce au trecut de limita primului birou vamal nu pot invoca modul de stingere a datoriilor vamale prevăzut de art. 233 alin. 1 lit. d Cod vamal comunitar și respectiv prevăzut de art. 256 lit. d și alin. 2 Cod vamal, astfel că datoria vamală nu se stinge prin sechestrarea și confiscarea țigărilor.

Acest mod de stingere a datoriei vamale își găsește aplicarea doar în situația în care bunurile sunt sechestrate la introducerea lor neregulată pe teritoriul UE, în cazul în care depistarea făptuitorului are loc înainte sau la primul birou vamal. Cauza de stingere a datoriei

vamale trebuie să facă obiectul unei stricte interpretări, ce corespunde necesității de a proteja resursele proprii ale Comunității.

Este nerelevant faptul că produsele introduse în mod nelegal de inculpați în țară, fiind depistați în interiorul teritoriului țării, au fost puse sau nu în circuitul comercial.

Prejudiciul cauzat, prin urmare, constă în datoria vamală care include drepturile de import, taxele vamale, TVA și accize, obiectul material al infracțiunii de contrabandă, tutunul fiind produs accizabil, iar inculpații care au săvârșit infracțiunea de contrabandă sunt debitori vamali.

Considerentele de mai sus care vizează modul de soluționare a laturii civile rămân valabile raportat și la criticile formulate de ceilalți inculpați recurenți.

Recursul inculpatului A. G. este fondat.

În încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpat nu se reține starea de recidivă și nu s-a aplicat tratamentul juridic sancționator al recidivei.

Pedepsele au fost just individualizate în considerarea criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal, pentru fiecare infracțiune comisă în concurs de infracțiuni în raport de modul de săvârșire a faptelor, grad de pericol social concret a fiecărei infracțiuni, consecințe produse, valori sociale lezate prin înfrângerea normelor penale, concretizate și analizate prin hotărârea penală atacată.

Curtea reține că pedeapsa rezultată din contopirea pedepselor componente este îndestulătoare în sensul în care este proporțională cu faptele și persoana inculpatului, de natură a asigura reeducarea acestuia și prevenția generală fără adăugarea unui spor de pedeapsă care conduce la un nivel excesiv al răspunderii penale.

Sporul de pedeapsă aplicat va fi înlăturat, sens în care hotărârea va fi reformată.

Inculpatul are antecedente penale, fiind condamnat anterior pentru infracțiuni de furt calificat, asociere în vederea comiterii de infracțiuni care nu atrag starea de recidivă, dar totodată nu permite aplicarea modalității de executare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 86 ind. 1 Cod penal, sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate care este mai mare de 3 ani și prin raportare la ansamblul infracțional comis, gradul său de pericol social ridicat, prin valori sociale lezate și protejate prin incriminare și consecințe produse.

Recursurile inculpaților O. B. E. și P. L. sunt nefondate.

Pedepsele aplicate inculpaților O. și P. au fost just individualizate atât în cuantum cât și ca modalitate de executare, avându-se în vedere contribuția materială infracțională concretă a fiecărui inculpat, contribuția fiecăruia la săvârșirea infracțiunii de contrabandă, la conceperea și derularea operațiunilor, reținând totodată date care țin de persoana inculpaților în individualizarea modului de executare a pedepsei.

Pedepsele aplicate sunt proporționale cu fapta și persoana inculpaților, atât în cuantum cât și ca modalitate de executare.

Nu se impune reducerea pedepselor și aplicarea dispozițiilor art. 81 Cod penal, modalitatea de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei, prin obligațiile pe care le implică și au fost stabilite de instanța de fond fiind de natură să asigure reeducarea inculpaților și scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.

Sub aspectul laturii civile, criticile au fost analizate în recursul inculpatului R. A..

Pentru recuperarea prejudiciului produs de inculpați prin infracțiunea de contrabandă în mod just s-au menținut măsurile asigurătorii ale sechestrului asigurator dispus pe bunurile mobile și imobile ale inculpaților, așa încât nu se impune ridicarea sechestrului de pe bunurile inculpaților R. A. și P. L., cei doi inculpați care au criticat hotărârea penală sub acest aspect, întrucât prejudiciul este și în acest moment nerecuperat, iar răspunderea solidară a inculpaților în repararea prejudiciului este legală, inculpații producând prejudiciu prin săvârșirea infracțiunii de contrabandă, indiferent de gradul de participare și forma participării în acțiunile infracționale, legătura de cauzalitate între fapte și prejudiciu fiind de necontestat, iar inculpații sunt debitori vamali, deci obligați la plata datoriei vamale.

Așa fiind, conform art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală va admite recursurile formulate de D.N.A. – Serviciul Teritorial Iași și inculpații R. A. și

A. G. împotriva sentinței penale nr. 2678 din 25 septembrie 2012 a Judecătoriei Iași pe care o va casa, în parte, în latura penală și rejudecând:

Va înlătura sporul de 2 ani închisoare aplicat inculpatului R. A., urmând ca acesta să execute pedeapsa principală de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe o durată de 5 ani.

Va înlătura sporul de 1 an și 6 luni închisoare aplicat inculpatului A. G., urmând ca acesta să execute pedeapsa principală de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe o durată de 4 ani.

Va dispune restituirea autovehiculului, predat la Camera Corpuri Delicte a ITPF Iași, marca Mercedes Vito, culoare galbenă, . VSA_04, număr de înmatriculare italian AM045LJ proprietarului H. I. M..

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.

Conform art. 381 și art. 385 ind. 16 Cod procedură penală, va deduce din pedepsele aplicate inculpaților R. A. și A. G. durata arestării preventive de la 25 septembrie 2012 la zi.

Conform art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații O. B. E. și P. L. împotriva aceleiași sentințe penale.

Văzând și disp. art. 192 Cod procedură penală,

În numele Legii

Decide:

I.Admite recursurile formulate de D.N.A. – Serviciul Teritorial Iași și inculpații R. A. și A. G. împotriva sentinței penale nr. 2678 din 25 septembrie 2012 a Judecătoriei Iași pe care o casează, în parte, în latura penală și rejudecând:

Înlătură sporul de 2 ani închisoare aplicat inculpatului R. A., urmând ca acesta să execute pedeapsa principală de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe o durată de 5 ani.

Înlătură sporul de 1 an și 6 luni închisoare aplicat inculpatului A. G., urmând ca acesta să execute pedeapsa principală de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe o durată de 4 ani.

Dispune restituirea autovehiculului, predat la Camera Corpuri Delicte a ITPF Iași, marca Mercedes Vito, culoare galbenă, . VSA_04, număr de înmatriculare italian AM045LJ proprietarului H. I. M..

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaților R. A. și A. G. durata arestării preventive de la 25 septembrie 2012 la zi.

II. Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații O. B. E. și P. L. împotriva aceleiași sentințe penale.

Cheltuielile judiciare în recursul procurorului și al inculpaților R. A. și A. G. rămân în sarcina statului.

Obligă pe inculpații P. L. și O. B. E. să achite statului fiecare câte 150 lei reprezentând cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 5 aprilie 2013.

Președinte, Judecător, Judecător,

T. J. A. G. O. M. C. G. T.

Grefier,

E. M. D.

Red. TJ

Tehnored. EMD

(2 ex. – 22.04.2013)

Judecătoria Iași – M. M. A.

← Purtarea abuzivă. Art. 250 C.p.. Decizia nr. 353/2013. Curtea...  Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 805/2013. Curtea de Apel IAŞI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ultrajul. Art. 239 C.p.. Decizia nr. 375/2013. Curtea de Apel IAŞI