Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 805/2013. Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 805/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 09-07-2013 în dosarul nr. 805/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ Nr. 805/2013

Ședința nepublică de la 09 Iulie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE G. S.

Judecător D. D.

Judecător I. E. C.

Grefier G. A.

Ministerul Public reprezentat de procuror I. C.

Pe rol judecarea recursului formulat de inculpatul M. D. N., deținut în Penitenciarul Iași, împotriva sentinței penale nr. 269 din 28 .05.2013 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, având ca obiect infracțiunea de tâlhărie (art.211 C.p.) .

La apelul nominal făcut în ședința nepublică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de av. M. A., apărător desemnat din oficiu și părțile responsabile civilmente M. V. și M. C..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele mai sus arătate cu privire la prezența părților și a modului de îndeplinire a procedurii de citare, după care:

Interpelat fiind, inculpatul arată că menține recursul formulat și că nu are alte cereri prealabile.

Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri .

Av. M. A. solicită admiterea recursului declarat de inculpatul M. D. N. împotriva sentinței penale nr. 269 din 28 .05.2013 pronunțată de Judecătoria Bârlad, redozarea pedepsei aplicate acestuia și aplicarea disp. art. 86¹ Cod penal. . Apreciază că pedeapsa aplicată este prea mare în condițiile în care inculpatul este minor, a avut o atitudinea procesuală corectă și a solicitat judecarea în baza disp. art. 320¹ Cod procedură penală .

În concluzie solicită admiterea recursului în sensul reducerii cuantumului pedepsei și suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, dându-se mai multă eficiență circumstanțelor reale și celor personale.

Partea responsabilă civilmente M. C. solicită admiterea recursului arătând că va supraveghea mai îndeaproape pe minor.

Partea responsabilă civilmente M. V. solicită ca instanța să dea dovadă de clemență și arată că va supraveghea mai îndeaproape pe minor.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpatul M. D. N., apreciind că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.

Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, reducerea cuantumului pedepsei sau suspendarea executării acesteia, arătând că a greșit deoarece a fost sub influența uni anturaj nepotrivit.

Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare .

Ulterior deliberării:

INSTANȚA

Asupra recursului penal de față:

Prin sentința penală nr. 269 din 28.05.2013 a Judecătoriei Bârlad s-au dispus următoarele:

„În temeiul art. 334 Cod procedură penală, schimbă încadrarea juridică dată faptelor cu privire la săvârșirea căreia s-a pus în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată prin rechizitoriul din 11.04.2013 în dosar nr. 1580/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad a inculpatului M. D. – N., din infracțiunile de:

- „tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 ¹lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 99 alin. 2 Cod penal în dauna părții vătămate L. G. și furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, e Cod penal cu aplicarea art. 99 alin. 2 Cod penal în dauna părții vătămate C. M., „,

în infracțiunile de:

- „tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c și alin. 2 ¹lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 99 alin. 2 Cod penal în dauna părții vătămate L. G. și furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, e, alin. 2 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 99 alin. 2 Cod penal în dauna părții vătămate C. M.. „.

Condamnă pe inculpatulM. D. – N., fiul lui V. și C., născut la data de 12.04.1997 in mun. Bârlad, jud. V., CNP -_, de cetățenie română, studii, 4 clase, fără ocupație, fără antecedente penale, domiciliat in mun. Bârlad, ., .. A, ., jud. V., aflat în prezent în Penitenciarul Iași, - în stare de arest preventiv, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 20 emis la data de 20.03.2013 de Judecătoria Bârlad, la pedeapsa de:

- 2 (doi ) ani și 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c și alin. 2 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 99 alin. 2 Cod penal și cu referire la art. 320 1 alin. 7 Cod procedură penală, în dauna părții vătămate L. G., domiciliată în Bârlad, .. 3, .. C, ..

- 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. deart. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. e Cod penal cu aplicarea art. 99 alin. 2 Cod penal și cu referire la art. 320 1 alin. 7 Cod procedură penală, în dauna părții vătămate D. T. domiciliat în Bârlad, ., .. C, .;

- 1 (un) an și 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, c Cod penal cu aplicarea art. 99 alin. 2 Cod penal și cu referire la art. 320 1 alin. 7 Cod procedură penală, în dauna părții vătămate T. R., domiciliată în Bârlad, . -A, .;

- 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. deart. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, e, alin. 2 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 99 alin. 2 Cod penal și cu referire la art. 320 1 alin. 7 Cod procedură penală, în dauna părții vătămate C. M., domiciliată în Bârlad, .. 2, ..

Constată că faptele sunt săvârșite în concurs real în temeiul art. 33 lit. a Cod penal și în temeiul art. 34 lit. b Cod penal contopește pedepsele în pedeapsa cea mai grea de2 ( doi ) ani și 4 ( patru) luni închisoare.

Pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii, cumulativ cu împlinirea vârstei de 18 ani.

În baza art. 88 Cod penal deduce din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului M. D. – N. de la 20 martie 2013 – la zi.

În baza art. 350 Cod procedură penală menține starea de arest a inculpatului M. D. – N..

Admite acțiunea civilă formulată de partea vătămată C. M..

Obligă pe inculpatul M. D. – N. în solidar cu părțile responsabile civilmente M. V. și S. C. să plătească părții vătămate C. M. suma de 2.200 lei cu titlu de despăgubiri.

Ia act că părțile vătămate L. G., D. T., A. E. și T. M. nu seconstituie parte civilă.

Constată recuperate prejudiciile produse în daune părților vătămate L. G., D. tiberiu, A. E., prin restituire în natură.

Obligă pe inculpatul M. D. – N. în solidar cu în solidar cu părțile responsabile civilmente M. V. și S. C. să plătească statului suma de 2.200 lei reprezentând cheltuieli judiciare din care suma de 100 lei reprezentând onorariu parțial avocat din oficiu pentru inculpat în faza de judecată, suma de 800 lei reprezentând onorarii avocați din oficiu pentru inculpat în faza de urmărire penală ( doi apărători din oficiu 200 lei +200 lei+200 lei+400 lei ), va fi plătită Baroului V. din fondurile Ministerului Justiției.

.”

Pentru a dispune în sensul celor de mai sus, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:

„Sub nr._ din 12.04.2013 a fost înregistrat la instanță dosarul nr. 1580/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, împreună cu Rechizitoriul din 11.04.2013 prin care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului minor:

- M. D. – N., fiul lui V. și C., născut la data de 12.04.1997 in mun. Bârlad, jud. V., CNP -_, de cetățenie română, studii 4 clase, fără ocupație, fără antecedente penale, domiciliat in mun. Bârlad, ., .. A, ., aflat în prezent în Penitenciarul Iași, - în stare de arest preventiv, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 20 emis la data de 20.03.2013 de Judecătoria Bârlad,, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin.2 ind. 1 lit. a Cod penal cu aplicarea art.99 alin. 2 Cod penal (parte vătămată L. G. ) ;.

- furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e Cod penal cu aplicarea art. 99 alin. 2 Cod penal (parte vătămată D. T.);

- tentativei la infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 20 rap. la art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c Cod penal cu aplicarea art.99 alin. 2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen .(parte vătămată T. R. ) ;

- furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e Cod penal cu aplicarea art. 99 alin. 2 Cod penal (parte vătămată A. E.);

- furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, e Cod penal cu aplicarea art. 99 alin. 2 Cod penal (parte vătămată C. M. );, toate faptele săvârșite în concurs real în temeiul art. 33 lit. a Cod penal.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține următoarele:

Inculpatul M. D. – N. domiciliază în Bârlad, jud. V., împreună cu părinții săi și cu cei 11 frați, este minor, studii 4 clase, nu urmează nici o formă de învățământ, nu are loc de muncă, nu realizează venituri din muncă, se sustrage autorității părintești, pleacă des de la domiciliu, fără știrea părinților, are relații de prietenie cu persoane cu preocupări infracționale și din dorința de a-și procura mijloace materiale, respectiv bani, a început de la o vârstă fragedă să săvârșească infracțiuni împotriva patrimoniului, dar și cu componentă de violență asupra persoanei .

La săvârșirea faptelor, inculpatul i-a atras și pe frații săi mai mici, în calitate de coautori, profitând de faptul că aceștia nu răspund penal, având vârstele sub 14 ani.

Astfel:

1. La data de 16.03.2012 ,partea vătămată minoră L. G. a plecat de la școală însoțit de martorii R. V. A., I. D. și E. M. cu intenția de a merge pe . .. A din Bârlad unde locuiește inculpatul M. D. – N., scară de ., loc accesibil publicului, scara nefiind încuiată și nici prevăzută cu interfon.

Partea vătămată L. G. însoțită de martorii R. V. și E. M. au intrat în scara blocului și l-au așteptat pe inculpat care a coborât la scurt timp.

Inculpatul M. D. – N. a cerut părții vătămate L. G. telefonul mobil pentru a efectua o convorbire fictivă .

Partea vătămată L. G. a fost de acord și după ce inculpatul M. D. – N. a primit telefonul și prefăcându-se că vorbește la el, a urcat scările spre apartamentul său și nu a mai coborât.

Ulterior inculpatul l-a sunat pe martorul R. V. și a cerut să vorbească cu partea vătămată.

Inculpatul M. D. – N. i-a spus părții vătămate L. G. că va primi telefonul înapoi numai atunci când aceasta îi va restitui o pretinsă datorie pe care o avea la acesta .

Imediat partea vătămată L. G. însoțită de martorii R. V. și I. D. a urcat la apartamentul inculpatului M. D. – N. .

Inculpatul M. D. – N. a ieșit însoțit de fratele său M. F. A., iar în momentul în care partea vătămată L. G. i-a cerut să-i restituie telefonul, a fost lovit de inculpatul M. D. – N. cu pumnul în zona feței, iar de numitul M. F. cu pumnul în zona tâmplei.

Inculpatul M. D. – N. l-a lovit și pe martorul I. D. cu pumnul în zona feței și cu piciorul în spate.

Telefonul a fost vândut de inculpat contra sumei de 100 lei .

Din Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică cu nr. 142/PM/18.09.2012 rezultă că inculpatul M. D. – N. a săvârșit fapta cu discernământ.

Fiind audiat inculpatul nu recunoaște săvârșirea acestei fapte și declară ca telefonul i-a fost i-a dat de partea vătămată în contul unei datorii de 100 de lei pe care partea vătămată o avea la el.

Declarația lui este contrazisă de declarațiile părții vătămate precum și de declarațiile martorilor I. D., E. M. Valy și R. V. A., motiv pentru care declarația acestuia urmează să fie înlăturată ca fiind nesinceră.

2.. La data de 15.07.2012, partea vătămată D. T. se afla în Piața 9 mai din Bârlad pentru a face cumpărături .

După ce a făcut cumpărăturile, aceasta și-a pus banii în buzunarul de la piept.

În zona se afla și inculpatul M. D. – N. care a observat-o pe partea vătămată și acțiunile întreprinse de aceasta.

La un moment dat inculpatul M. D. – N. s-a apropiat de partea vătămată D. T. și s-a izbit de ea, ocazie cu care i-a băgat mâna în buzunarul de la piept și i-a sustras suma de bani pe care o avea și a fugit.

Partea vătămată a observat acțiunea inculpatului, moment în care a început să strige după ajutor.

Inculpatul M. D. – N. nu a apucat să se depărteze prea mult de locul faptei și a fost prins de martorul L. C. .

Inculpatul în acel moment a aruncat banii pe jos .

Imediat la fața locului au ajuns o patrulă de jandarmi, care l-au depistat pe inculpat M. D. – N. la fața locului.

Din Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică cu nr. 141/PM/18.09.2012 rezultă că inculpatul M. D. – N. a săvârșit fapta cu discernământ.

Fiind audiat inculpatul nu recunoaște săvârșirea acestei fapte și declară că, partea vătămată a pierdut suma declarată ca fiind sustrasă și el a găsit-o pe sol. În momentul în care acesta s-a aplecat să ia suma de bani de pe jos lumea a început să strige ,, hoțul ” .

Declarația acestuia este contrazisă de declarația părții vătămate precum și de declarația martorului L. C., motiv pentru care urmează a fi înlăturată ca fiind nesinceră.

3. La data de 01.03.2013, în jurul orei 09.30, partea vătămată A. E. a mers la un magazin din zona stadion pentru a face cumpărături .

La întoarcere spre casă, pe . Bârlad, a fost observată de inculpatul M. D. – N..

Acesta s-a apropiat de partea vătămată prin spate și i-a sustras portofelul din geantă, în care se afla suma de 80 de lei.

Partea vătămată A. E. simțind că cineva i-a umblat în geantă a început să strige după ajutor .

Din Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică cu nr. 82/PM/26.03.2013 rezultă că inculpatul M. M. D. – N. a săvârșit fapta cu discernământ.

Fiind audiat inculpatul nu recunoaște săvârșirea acestei fapte, aspect contrazis de declarația părții vătămate precum și de declarațiile martorilor R. S., A. D. și Ș. O. .

4. La data de 14.03.2013, partea vătămată C. M. se întorcea de la cumpărături. În apropierea blocului unde locuiește situat pe . Bârlad a fost abordată de inculpatul M. D. – N. și de fratele acestuia, învinuitul M. F. A..

Cei doi s-au oferit să o ajute la transportul bagajelor până la etajul doi al blocului unde partea vătămată C. M. locuiește, scară de ., loc accesibil publicului, scara nefiind încuiată și nici prevăzută cu interfon.

Partea vătămată C. M. a fost de acord și a înmânat sacoșa inculpatului M. D. – N. și învinuitului M. F. A..

În momentul în care cei doi au intrat în posesia bagajului au urcat mai repede decât partea vătămată, iar când au ajuns la etajul doi au controlat bagajul părții vătămate și au luat din interior un plic cu bani conținând suma de 2.200 de lei - bani pe care partea vătămată abia îi împrumutase din bancă și cartea de identitate a părții vătămate, după care au fugit.

Fiind audiat învinuitul M. D. – N. recunoaște săvârșirea faptei reținute în sarcina sa.

Din Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică cu nr. 81/PM/26.03.2013 rezultă că inculpatul M. D. – N. a săvârșit fapta cu discernământ.

5. La data de 19.03.2013, în jurul orei 21.30 partea vătămată T. R. a plecat de la locuința de domiciliu pentru a face cumpărături la un magazin din apropiere situat la intersecția străzilor V. P. cu P. R. din Bârlad.

Aceasta avea asupra sa o sacoșă în care avea portofelul în care se afla suma de 300 de lei.

După ce a stat la magazin aproximativ un sfert de oră, unde a cumpărat produse alimentare, partea vătămată s-a îndreptat înapoi către locuința sa.

La magazin a fost observată de inculpatul M. D. – N. care a văzut că în sacoșă partea vătămată avea bani.

În acel moment, inculpatul s-a hotărât să-i sustragă sacoșa.

În acest scop, a urmărit-o pe partea vătămată T. R. și când s-a apropiat de aceasta prin spate a încercat să smulgă sacoșa.

Partea vătămată în acel moment a opus rezistență și a căzut rămânând cu sacoșa în mână.

Inculpatul M. D. – N. a continuat să tragă de sacoșă și văzând că nu reușește să o sustragă a început să o lovească pe partea vătămată cu picioarele în cap și a târât-o aproximativ 2 metri cauzându-i leziuni la ambii genunchi.

Partea vătămată T. R. a început să strige după ajutor, moment în care a ieșit nepoata sa, martora S. T. care s-a luptat cu inculpatul căzând amândoi pe sol.

În ajutor au sărit și câteva persoane care l-au imobilizat pe inculpat M. D. – N. și au sunat la 112. La fața locului a sosit imediat un echipaj de poliție.

Din raportul de expertiză medico-legală cu nr. 45/E/20.03.2013 rezultă faptul că partea vătămată T. R. a prezentat leziuni ce au necesitat pentru vindecare 4-5 zile de îngrijiri medicale.

Din Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică cu nr. 85/PM/26.03.2013 rezultă că inculpatul M. D. – N. a săvârșit fapta cu discernământ.

Cu privire la latura civilă în timpul urmăririi penale:

- Partea vătămată L. G. declară că se nu constituie parte civilă în procesul penal .

- Partea vătămată D. T. declară că nu se constituie parte civilă în procesul penal prejudiciul fiind recuperat.

- Partea vătămată A. E. declară că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 80 de lei .

- Partea vătămată C. M. declară că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 2.200 de lei reprezentând valoarea prejudiciului -

- Partea vătămată T. R. declară că nu se constituie parte civilă în procesul penal

Prin același rechizitoriu procurorul a dispus:

Disjungerea cauzei cu privire la învinuiții M. F. A. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208, 209 alin. 1 lit. a, e C.pen cu aplicarea art. 99 alin. 2 C.pen și tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 ind. 1 lit. a C.pen cu aplicarea art. 99 alin. 2 C.pen. și D. B. A. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208, 209 alin. 1 lit. a, e C.pen deoarece nu au fost finalizate cercetările.

Cele reținute mai sus rezulta din următoarele mijloace de proba: declarația părții vătămate L. G., declarație martor I. D., declarație martor E. M. Valy, declarație martor R. V. A., raport de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 142/PM/18.09.2012, declarații inculpat M. D. N., proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante, declarație parte vătămată D. T., declarație martor L. C., proces verbal de predare bunuri, proces verbal de control corporal, raport de expertiză medico legală psihiatrică cu nr. 141/PM/18.03.2012, declarații inculpat M. D. N., declarația părții vătămate A. E., declarația martorului Răucanu S., declarație martor A. D., declarație martor Ș. O., procese verbale de prezentare pentru recunoaștere, raport de expertiză medico legală psihiatrică cu nr. 82/PM/26.03.2013, declarații inculpat M. D. N., declarația părții vătămate C. M., proces verbal de conducere în teren și anexa planșa foto, proces verbal de cercetare la fața locului și anexa planșa fotografică, declarație martor S. M., declarație martor P. G., declarație martor I. I., procese verbale de confruntare, proces verbal de vizionare a înregistrărilor video și anexa planșa foto, proces verbal de prezentare pentru recunoaștere, proces verbal de reconstituire și anexa planșa foto, raport de expertiză medico legală psihiatrică cu nr. 81/PM/26.03.2013, declarații inculpat M. D. N., proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante, declarație parte vătămată T. R., proces verbal de cercetare la fața locului și anexa planșa foto, raportul de expertiză medico-legală cu r. 45/E.20.03.2013, proces de examinare criminalistică, declarație martor T. S. E., declarație martor B. A. T., declarație martor E. E., raport de expertiză medico legală psihiatrică cu nr.85/PM/26.03.2013, actele dosarului.

Inculpatul M. D. – N. este cetățean român, în vârstă de 15 ani, studii 4 clase, fără ocupație, fără antecedente penale .

Cu ocazia audierii, în faza de urmărire penală: Inculpatul pe parcursul urmăririi penale a avut o atitudine oscilantă recunoscând și regretând parțial săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa.

Inculpatul M. D. – N., a fost cercetat în stare de arest preventiv.

În faza de judecată, la judecarea cauzei în primă instanță, la primul termen de judecată, până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul M. D. – N. a declarat personal că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în aplicarea dispozițiilor art. 320¹ Cod procedură penală privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției.

Inculpatul M. D. – N. a declarat că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de judecată și a solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește.

Audiat fiind inculpatul M. D. – N. a recunoscut în totalitate faptele cu privire la săvârșirea cărora a fost trimis în judecată, în modalitatea reținută în rechizitoriu, aspect confirmat si de probele administrate în cursul urmării penale.

În consecință, instanța, a dat eficiență cererii inculpatului, apreciind că îndeplinește condițiile prevăzute de art. 320¹ aliniat 1-6 Cod procedură penală, a admis cererea și a trecut la judecarea cauzei numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, trecând la soluționarea laturii penale motivat de faptul că, din probele administrate, rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite și sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse, faptele pentru care este trimis în judecată inculpatul având un regim sancționator care exclude pedeapsa detențiunii pe viață.

Instanța de judecată a procedat la soluționarea laturii penale, constatând că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

Cu privire la latura civilă, în faza de judecată:

- Partea vătămată minor L. G., asistat de reprezentanții legali a declarat că se nu constituie parte civilă în procesul penal deoarece a recuperat, prejudiciul fiindu-i plătită de către inculpat contravaloarea telefonului mobil.

- Partea vătămată D. T. a declarat că nu se constituie parte civilă în procesul penal prejudiciul fiind recuperat.

- Partea vătămată A. E. a declarat inițial că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 80 de lei, dar ulterior a revenit, declarând în scris că nu se constituie parte civilă în procesul penal prejudiciul fiind recuperat, de la părinții inculpatului.

- Partea vătămată C. M. a declarat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 2.200 de lei reprezentând valoarea prejudiciului .

- Partea vătămată T. R. declară că nu se constituie parte civilă în procesul penal, deoarece nu a suferit nici un prejudiciu material sau moral.

Instanța a apreciat că pentru soluționarea acțiunii civile nu se impune disjungerea de latura penală și în consecință, instanța a continuat judecata, păstrând spre judecată cauza în întregul său, sub aspectul laturii penale și sub aspectul laturii civile, cauza fiind complexă, existând legătură de indivizibilitate între toate aspectele și laturile cauzei, o eventuală disjungere afectând buna soluționare a cauzei, toate elementele acesteia fiind în conexitate, sub aspectul întregii activități infracționale săvârșite de inculpat, cu efect asupra ambelor acțiuni, penală și civilă.

Instanța a apreciat că pentru soluționarea acțiunii civile nu se impune administrarea de noi probe în fața instanței, probele administrate în timpul urmăririi penale, făcând dovada prejudiciului cauzat, iar inculpatul a fost de acord să despăgubească părțile vătămate cu contravaloarea prejudiciului așa cum a fost solicitat și dovedit, în măsura stabilirii legăturii de cauzalitate dintre fapta inculpatului și prejudiciul produs.

Față de probatoriul administrat în cauză, instanța apreciază că în modalitatea descrisa mai sus:

1.Fapta inculpatului minor, M. D. – N., în vârstă de 15 ani, care în seara la data de 16.03.2012 împreună cu învinuitul M. F. A., într-un loc public, respectiv o scară de . oricărei persoane, scara nefiind încuiată și nici prevăzută cu interfon, a deposedat pe partea vătămată minoră L. G. de un telefon mobil, folosind acte de violență pentru păstrarea bunului sustras, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c și alin. 2 ¹lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 99 alin. 2 Cod penal .

2. Fapta inculpatului minor, M. D. – N. în vârstă de 15 ani, care la data de 15.07.2012, într-un loc public, în zona Pieții 9 mai din Bârlad a deposedat pe partea vătămată D. T. de suma de 65 de lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. e Cod penal cu aplicarea art. 99 alin. 2 Cod penal .

3. Fapta inculpatului minor, M. D. – N. în vârstă de 15 ani ,care la data de 01.03.2013, într-un loc public, în zona stadion din Bârlad, a deposedat pe partea vătămată A. E. de suma de 80 lei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. e Cod penal cu aplicarea art. 99 alin. 2 Cod penal .

4. Fapta inculpatului minor, M. D. – N., în vârstă de 15 ani, care împreună cu învinuitul M. F. - A., într-un loc public, în zona stadion din Bârlad, respectiv pe scara blocului accesibilă oricărei persoane, scara nefiind încuiată și nici prevăzută cu interfon, a deposedat pe partea vătămată C. M. de suma de 2200 de lei și de actele de identitate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, e, alin. 2 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 99 alin. 2 Cod penal.

5. Fapta inculpatului minor, M. D. – N., în vârstă de 15 ani,care la data de 19.03.2013 în jurul orei 21.30, într-un loc public, în zona intersecției străzilor V. P. cu P. R. din Bârlad, a încercat să deposedeze prin acte de violență pe partea vătămată T. R. de o sacoșa în care se afla suma de 300 de lei, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c și alin. 2 ¹lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 99 alin. 2 Cod penal.

Față de inculpata M. D. – N. se vor reține și dispozițiile art. 99 alin. 2 Cod penal, aceasta având vârsta de 15 ani la săvârșirea faptei.

Incidența dispozițiilor art. 209 lit. a, e Cod penal și alin. 2 lit. b Cod penal privind forma calificată a furtului este determinată de săvârșirea faptei de furt în următoarele împrejurări: a) de două sau mai multe persoane împreună ; e) într-un loc public; furtul privind b) un act care servește pentru dovedirea stării civile, pentru legitimare sau identificare.

Incidența dispozițiilor art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c și alin. 2 ¹lit. a Cod penal și art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c și alin. 2 ¹lit. a Cod penal, privind forma calificată a tâlhăriei este determinată de săvârșirea faptei de tâlhărie în următoarele împrejurări: alin. 2 lit. c) într-un loc public sau într-un mijloc de transport;alin. 2 ¹lit. a: de două sau mai multe persoane împreună.

Infracțiunea complexă de tâlhărie este constituită din fapta de sustragere a bunurilor părții vătămate și acțiunea violentă, adiacentă acesteia, respectiv lovirea părții vătămate .

Urmarea imediată a săvârșirii infracțiunii constă în producerea unei pagube în patrimoniul părții vătămate și producerea leziunilor asupra corpului acesteia.

Raportul de cauzalitate între elementul material și rezultatul produs rezultă din materialitatea faptei, așa cum a fost dovedită prin mijloacele de probă administrate în cauză.

Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea a fost săvârșită cu intenție directă, potrivit art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a C. pen. deoarece inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale – luarea bunurilor din posesia părții vătămate - și a urmărit producerea lui, cauzând astfel, o pagubă posesorului.

Scopul special - însușirea pe nedrept a bunului s-a realizat, inculpatul urmărind să facă bunul sustras al său, comportându-se ca un proprietar.

Faptele descrise mai sus, au fost săvârșite în concurs real, fiind săvârșite de aceiași persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele, motiv pentru care se vor reține și dispozițiile art. 33 alin. 1 lit. a Cod penal.

În consecință, având în vedere că infracțiunea de tâlhărie în dauna părții vătămate L. G. a fost săvârșită într-un loc public, scara de . loc fapta fiind accesibilă oricărei persoane, loc accesibil publicului, scara nefiind încuiată și nici prevăzută cu interfon, iar infracțiunea de furt calificat în dauna părții vătămate C. M. a avut ca obiect pe lângă suma de bani sustrasă și buletinul acesteia care intră în categoria actelor care servesc pentru dovedirea stării civile, pentru legitimare sau identificare, instanța:

În temeiul art. 334 Cod procedură penală, va schimba încadrarea juridică dată faptelor cu privire la săvârșirea căreia s-a pus în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată prin rechizitoriul din 11.04.2013 în dosar nr. 1580/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad a inculpatului M. D. – N., din infracțiunile de:

în infracțiunile de:

În baza textelor de lege enunțate mai sus și a dispozițiilor art. 345 Cod Procedura Penală, instanța urmează sa aplice inculpatului, minore la data faptei, câte o pedeapsa, pentru fiecare faptă la individualizarea căreia se vor avea in vedere disp. art. 52 si 72 Cod Penal, și cu aplicarea art. 109 Cod penal, cu reducerea la jumătate a limitelor pedepsei, având în vedere că la data faptelor inculpatul M. D. – N. era minor, având împlinită vârsta de 15 ani.

Conform acestor texte de lege, la stabilirea și aplicarea pedepselor se va ține seama și de limitele de pedeapsă fixate de lege, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pedeapsa trebuie să fie de natură a asigura reeducarea inculpatului și atingerea scopului prev. de art. 52 alin. 1 teza ultimă Cod penal „ prevenirea săvârșirii de noi infracțiunii.”

La individualizarea judiciară a pedepsei vor fi avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal și anume dispozițiile părții generale, gradul de pericol concret al faptei, împrejurările concrete în care aceasta a fost comisă.

Modul concret de comitere a faptei penale, în loc public, abordarea părții vătămate, dovedesc un curaj infracțional de natură să pună în pericol siguranța cetățenilor, creând o puternică stare de insecuritate și încredere în forța ocrotitoare a normei legale penale.

Instanța apreciază că pericolul social concret al faptelor săvârșite de inculpat este sporit, prin mijloacele violente, gravitatea acesteia rezultând din însăși modul de comitere, modul de concepere a faptei, într-un loc public, și pe timp de noapte, care dă acestora un pericol social ridicat inculpatul mizând pe încrederea publică și pe condițiile favorabile de săvârșire a faptei în conceperea planului său infracțional.

De asemenea săvârșirea faptelor asupra unor persoane în vârstă, inculpatul profitând de imposibilitatea acestora de reacție și de a se apăra subliniază pericolul social ridicat al inculpatului.

Având în vedere persoana și conduita inculpatului, instanța apreciază că este oportună pentru reeducarea acestuia, aplicarea unei pedepse severe ca durată și modalitate de executare, deși inculpatul este la o vârstă foarte tânără, tocmai acest aspect formează convingerea instanței că în lipsa unor valori sociale, a săvârșit cu ușurință fapte penale grave, cum este cea de tâlhărie.

Pericolul social al faptelor comise de către inculpatul M. D. – N. rezidă în speța de față din multitudinea de fapte comise într-o perioadă relativ scurtă de timp, debutul activității infracționale fiind de la o vârstă fragedă, modul de operare, precum și cuantumul mare al prejudiciilor, prin repetarea faptelor comise de inculpat, creează în rândul opiniei publice un sentiment de insecuritate și neliniște.

Gravitatea faptelor rezidă și din faptul că inculpatul a profitat de vârsta înaintată a persoanelor vătămate, alegând cu precădere astfel de persoane, pe care le-a urmărit, fiind notorie capacitatea scăzută de vigilență a unor astfel de peroane în supravegherea bunurilor și reacția scăzut de apărare, bunurile sustrase reprezentând în mod constant o sursă de venit pentru inculpat, fiind relevant pericolul concret pentru ordinea publică și prin prisma vârstei vătămaților, aceștia fiind persoane cu vârste cuprinse în general între 70 – 80 ani.

Valoarea economică a bunurilor sustrase va fi avută în vedere ca un element important la individualizarea pedepselor, în sensul ca pedeapsa aplicată să constituie un tratament sancționator adecvat și suficient, iar recuperarea parțială a unora dintre prejudicii nu s-a produs prin concursul comportamentului diligent și stăruitor al inculpatului, ci prin intervenția organelor de poliție, prejudiciul fiind recuperat parțial prin restituire în natură ca efect al intervenției autorităților, sau ca efect al trimiterii în judecată a inculpatului, și nu prin stăruința depusă de infractor, imediat după săvârșirea faptelor, pentru înlăturarea rezultatului infracțiunii sau de reparare a pagubei pricinuite, valoare care fără a fi derizorie, va fi avută în vedere ca un element important la individualizarea pedepselor, în sensul că pedeapsa aplicată să constituie un tratament sancționator adecvat și suficient.

Cunoașterea caracteristicilor unui infractor prezintă o deosebită importanță pentru determinarea gradului concret de pericol social a acestuia și pentru stabilirea unei pedepse eficiente.

Modul de comportare în societate, caracterizat prin disciplină în muncă și o viață conformă cu regulile de conviețuire socială, poate determina concluzia că nu a comis infracțiunea datorită înclinației sale pentru comiterea unor fapte antisociale, ci ca urmare a unui complex de împrejurări care au contribuit ca inculpatul să se abată de la conduita sa obișnuită.

Inculpatul minor M. D. – N. nu figurează în evidențele IPJ V. cu antecedente penale, dar debutul activității sale infracționale a fost semnalat în mediul școlar încă de la vârsta de 12 ani, când sustrăgea bunuri, așa cum au declarat cadrele didactice.

Din referatul întocmit S. de Probațiune de pe lângă T. V., cu ocazia evaluării inculpatului minor M. D. – N., reiese că minorul provine dintr-o familie cu 11 frați, locuiește împreună cu părinții și frații într-un apartament de . abandonat cursurile școlare în clasa a IV-a, în perioada școlarizării manifestând un comportament conflictual cu colegii, dezinteres față de actul de educație, inclusiv părinții cu privire la situația școlară am minorului, și atât inculpatul cât și frații acestuia care erau elevi la aceeași unitate de învățământ manifestând un comportament deviant.

Inculpatul, cât și familia acestuia sunt percepuți în comunitate profund negativ din cauza comportamentului conflictual, violent al familiei între membrii, cât și față de vecini, iar părinții inculpatului fac trafic cu substanțe halucinogene interzise, care sunt distribuite cumpărătorilor de către copiii familiei care nu au împlinit vârsta de 14 ani, întrucât aceștia nu răspund penal.

Inculpatul se sustrage autorității părintești, fugind de acasă, mințind, adoptând un limbaj violent, frecventează grupuri cu preocupări infracționale, motivația faptelor fiind procurarea mijloacelor materiale pentru satisfacerea nevoii de bani, nu manifestă interes pentru continuarea cursurilor școlare, nici pentru muncă, acesta deținând resurse familiale personale și familiale limitate, insuficiente producerii unei schimbări comportamentale pozitive.

Se observă la inculpatul minor o evoluție spre fapte care implică un comportament violent, dar respectând același traseu infracțional, patern și anume deposedarea persoanelor de bani, pe stradă, după ce sunt observate în prealabil, ceea ce denotă o suprimare a empatiei și dezinhibiției sociale.

Minorul recurge cu ușurință la comiterea unor fapte penale când se confruntă cu nevoi financiare, prezintă o capacitate redusă de gândire alternativă, uneori fiind susținut în activitățile infracționale și de fratele său M. F., situație care evidențiază capacitatea redusă a părinților de a stopa conduita infracțională minorului, dar și a celorlalți copii, iar aceste condiții de mediu familial și social, coroborate cu cele ale inculpatului, pot determina pe viitor, abaterea de la normele de conviețuire socială.

Sustragerea de bunuri a devenit pentru inculpat, în lipsa oricărei educații și supravegheri din partea părinților, a familiei inculpatului, un mod de viață, fiind-i dezvoltat în anturajul infracțional din care face parte, de la o vârstă foarte fragedă, comportamentul, aptitudinea de a fura, inclusiv cu acte de violență împotriva persoanei .

Instanța apreciază că, lăsarea în libertate a inculpatului, având în vedere perseverența sa în activitatea infracțională, prezintă realmente un pericol social pentru ordinea publică, putând oricând să comită o nouă infracțiune, posibil de o gravitate sporită.

Faptul că inculpatul în prezent nu urmează cursurile școlare, neavând nicio ocupație denotă de asemenea pericolul concret pe care acesta îl reprezintă pentru societate prin riscul comiterii unor fapte de același gen.

Față de modalitatea de săvârșire a faptelor, gravitatea acestora, curajul infracțional, de a acționa în modalitatea violentă descrisă mai sus, care dovedesc din partea inculpatului, o preocupare și un curaj infracțional, instanța apreciază că scopul de prevenire și reeducare poate fi atins prin aplicarea unei pedepse de o durată proporțională cu gravitatea faptei, doar prin aplicarea pedepsei închisorii.

Instanța apreciază că aplicarea unei măsuri educative este insuficientă și chiar fără finalitate față de modalitatea de exercitare a autorității părintești și este necesară aplicarea unui pedepse care să-și atingă scopul de reeducare, pedeapsă care să asigure și siguranța cetățenilor în forța ocrotitoare a legii, dar și în exemplul moral în sensul că o pedeapsă eficientă și proporțională cu gravitatea faptelor, descurajează un comportament violent împotriva persoanei în scopul sustragerii de bunuri, sancționând aceste manifestări în mod corespunzător.

Executarea pedepsei în regim de detenție este singura în măsură să realizeze scopul educativ și de exemplaritate al acestuia, precum și îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni, dar și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.

Având în vederea predispoziția constantă a inculpatului de a săvârși fapte penale de natura celei pentru care este judecat în prezenta cauză, instanța va pronunța condamnarea inculpatului, M. D. – N., la pedeapsa închisorii, acesta beneficiind cu privire la pedeapsa ce va fi aplicată de instanță, de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, ca efect al aplicării art. 320¹alin. 7 Cod procedură penală, având în vedere că sunt aplicabile dispozițiile judecații în cazul recunoașterii vinovăției, urmând ca durata acesteia să fie de: 2 (doi ) ani și 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c și alin. 2 ¹lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 99 alin. 2 Cod penalîn dauna părții vătămate L. ; 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. e Cod penal cu aplicarea art. 99 alin. 2 Cod penal în dauna părții vătămate D. T. ; 1 (un) an și 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, c Cod penal cu aplicarea art. 99 alin. 2 Cod penal în dauna părții vătămate T. R.; 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. e Cod penal cu aplicarea art. 99 alin. 2 Cod penal în dauna părții vătămate A. E.; 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, e, alin. 2 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 99 alin. 2 Cod penal, în dauna părții vătămate C. M..

În temeiul art. 33 lit. a Cod penal va constata că faptele săvârșite sunt în concurs real și în temeiul art. 34 lit. b Cod penal va contopi toate pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 2 ( doi ) ani și 4 ( patru) luni închisoare.

Pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal instanța va interzice inculpatelor exercitarea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii, cumulativ cu împlinirea vârstei de 18 ani, în aplicarea deciziei pronunțate de ICCJ în recursul în interesul legii.

La data pronunțării prezentei hotărâri inculpatul este încă minor, urmând să împlinească vârsta de 18 ani la data de 12.04.2015.

Pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii, văzând și considerentele deciziei nr. LXXIV /2007 pronunțată în interesul legii de către ICCJ, din momentul rămânerii definitive a hotărârii, cumulativ cu împlinirea vârstei de 18 ani și până la terminarea executării pedepsei principale, raportat și la considerentele Decizie nr. 51/2007 a ICCJ pronunțată în recursul în interesul legii, prin care s-a stabilit că: Pedeapsa accesorie prevăzută de art.71 rap. la art.64 lit.a, b și art.71 alin. 3 cu referire la art. 64 lit. d din Codul penal este aplicabilă și inculpaților minori, pedeapsă a cărei executare va începe la împlinirea vârstei de 18 ani, atunci când minorul urmează să devină major în cursul procesului penal sau în timpul executării pedepsei.

Instanța nu va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza I Cod Penal, deși art. 71 reglementează obligația instanței de a interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a-c Cod Penal.

Interzicerea dreptului de a vota contravine art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale, astfel cum a statuat CEDO prin Hot. din 30.03.2004 privind cauza Hirst contra Marii Britanii.

În motivarea acestei hotărâri s-a reținut că indiferent de durata pedepsei si de natura infracțiunii care a atras-o, nu se justifică excluderea celor condamnați din câmpul persoanelor cu drept de vot neexistând nicio legătura intre interdicția votului si scopul pedepsei, de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni si de a asigura re-inserția socială a infractorului.

De asemenea, instanța nu va interzice nici exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.c Cod penal, deoarece inculpatul nu s-au folosit de o profesie sau activitate in comiterea infracțiunii, astfel ca nu se justifică interzicerea drepturilor prev. de lit. c.

Cu privire la măsurile preventive dispuse împotriva inculpatului:

Față de inculpatul M. D. – N.,s-a dispus reținerea pentru 10 ore, în baza ordonanței de reținere emisă la data de 20.03.2013 .

Prin încheierea nr.20 pronunțată în dosarul nr.1643 /189/2013, de către Judecătoria Bârlad a fost luată măsura arestului preventiv pe o perioadă de 14 de zile începând cu data de 20.03.2013 până la data de 02.04.2013 inclusiv. emițându-se în acest sens mandatul de arestare preventivă nr. 20 emis la data de 20.03.2013 de Judecătoria Bârlad.

Prin încheierea din data de 29.03.2013 s-a dispus prelungirea măsurii arestului preventiv față de inculpatul M. D. – N. pentru o perioadă de 15 zile începând cu data de 03.04.2013 până la data de 17.04.2013 inclusiv.

La primirea dosarului la instanță, ca urmare a înregistrării rechizitoriului prin care inculpatul, în stare de arest au fost trimis în judecată în prezenta cauză, instanța din oficiu, în temeiul art. 300 ¹ Cod procedură penală a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, pe care a menținut-o prin încheiere, măsură verificată și menținută pe tot parcursul judecării cauzei, conform dispozițiilor legale, respectiv art. 300 ² raportat la art. 160 ^b alin. 1 și 3 Cod procedură penală, măsură care a fost prelungită și menținută și pe parcursul judecării cauzei, inculpatul fiind cercetat în stare de detenție.

Ca o consecință a condamnării inculpatului la pedeapsa închisorii, în baza art. 88 Cod penal va deduce din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventiv a inculpatului M. D. – N. de la 20 martie 2013 – la zi și În baza art. 350 Cod procedură penală va menține starea de arest a inculpatului M. D. – N..

Cu privire la latura civilă, în faza de judecată:

Sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile conform art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 998 Cod Civil, fiind stabilită, dovediră, legătura de cauzalitate dintre prejudiciu, făptuitor și acțiunea culpabilă a acestuia, cu privire la prejudiciile produse părților vătămate prin faptele de furt și tâlhărie.

În temeiul art. 14 și 346 Cod procedură penală raportat la art. 998 cod civil instanța apreciază că cererile părților civile sunt întemeiate și dovedite, urmând a fi admise.

Urmează ca inculpatul M. D. – N., minor la data faptei, să răspundă în solidar cu reprezentanții legali, părinții săi, în calitate de părți responsabile civilmente, pentru pagubele produse prin săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și tâlhărie.

În consecință, instanța:

Va admite acțiunea civilă formulată de partea vătămată C. M..

Va obliga pe inculpatul M. D. – N. în solidar cu părțile responsabile civilmente M. V. și S. C. să plătească părții vătămate C. M. suma de 2.200 lei cu titlu de despăgubiri.

Va lua act că părțile vătămate L. G., D. T., A. E. și T. R. nu seconstituie părți civile.

Va constata recuperate prejudiciile produse în daune părților vătămate L. G., D. T., A. E., prin restituire în natură.

Prin Legea nr. 76 din 8 aprilie 2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare a fost înființat acest sistem național de date pentru crearea cadrului legal intern aplicării Deciziei nr. 2008/6 15/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 23 iunie 2008 privind intensificarea cooperării transfrontaliere.

Scopul acestui sistem este potrivit art. 1… “constituirea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, denumit în continuare S.N.D.G.J., pentru prevenirea și combaterea unor categorii de infracțiuni prin care se aduc atingeri grave drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei, în special dreptului la viață și la integritate fizică și psihică, precum și pentru identificarea cadavrelor cu identitate necunoscută, a persoanelor dispărute sau a persoanelor decedate în urma catastrofelor naturale, a accidentelor în masă, a infracțiunilor de omor sau a actelor de terorism.”

Art. 3 menționează că infracțiunile pentru care pot fi prelevate probe biologice în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J. sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta lege, printre care este prevăzută și infracțiunea de tâlhărie dedusă judecății în prezenta cauză.

Astfel, în temeiul art. 4 lit. b, art. 5 alin. 1 și art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare va obliga pe inculpatul M. D. – N. la prelevarea de probe biologice în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

Inculpatul va fi informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

Ca o consecința a condamnării inculpatului, a admiterii acțiunii civile și a obligării părții responsabile civilmente în solidar cu inculpatul la repararea pagubei, în temeiul art. 189 art. 191 alin. 1 și 3 Cod Procedura Penala, va obliga pe inculpatul M. D. – N. în solidar cu părțile responsabile civilmente M. V. și S. C. să plătească statului cheltuieli judiciare din care onorariu parțial avocat din oficiu pentru inculpat în faza de judecată și onorarii avocați din oficiu pentru inculpat în faza de urmărire penală, va fi plătită Baroului V. din fondurile Ministerului Justiției.”

În termen legal hotărârea primei instanțe a fost recurată de către inculpatul M. D. N., fiind criticată pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate, apreciind că, raportat la conținutul concret al infracțiunii și la vârsta sa, se impune reducerea pedepsei aplicate de prima instanță, pentru motivele invocate, oral, în susținerea recursului și consemnate în preambulul prezentei decizii.

Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, în virtutea caracterului devolutiv conferit recursului de dispozițiile art. 385 ind. 6 alin. 6 Cod procedură penală ., Curtea, constată că recursul formulat apar ca nefondat, pentru considerentele ce se vor expune:

Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul urmăririi penale, procedând la o analiză completă a probelor administrate și o corectă încadrare juridică a faptelor deduse judecății, aspecte ce nu au fost criticate de către recurent, situația de fapt fiind însușită în mod expres de către inculpatul recurent care a accesat procedura simplificată reglementată de dispozițiile art. 320 ind.1 cod proc. pen.

Cât privește individualizarea judiciară a pedepselor, criticile formulate de inculpat nu sunt întemeiate.

Inculpatul, deși se află la prima încălcare a legii penale, nefiind cunoscut cu antecedente în evidențele I.P.J., nu este cunoscut ca o persoană serioasă, neavând preocupări specifice vârstei, abandonând școala.

Astfel, instanța de fond a apreciat în mod corect raportat la împrejurările și modul de desfășurare a activității infracționale, față de modul concret de săvârșire a faptelor, astfel cum au fost expuse deja, că se relevă un grad suficient al periculozității inculpatului, care să justifice și să reclame atât cuantumul stabilit de prima instanță, cât și modalitatea de executare pentru care a optat acesta, urmărindu-se tocmai corijarea acestui comportament al inculpatului și conformarea sa normelor de conduită și conviețuire socială.

Curtea reține că în cadrul procesului de individualizare a pedepsei, instanța de judecată are obligația de a analiza toate împrejurările de natură a caracteriza atât circumstanțele reale, împrejurările în care s-a comis infracțiunea, cât și circumstanțele personale ce privesc persoana infractorului și să dea eficiență acestora, astfel cum a procedat și instanța de fond, conformându-se acestor exigențe atât în procesul de cuantificare a sancțiunii aplicate, cât și al modalității de executare al acesteia.

Chiar dacă inculpatul, prin modul în care s-a comportat în cursul procesului penal, în sensul că, în fața instanței de fond a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320 ind. 1Cod procedură penală, privind judecata în cazul recunoașterii vinovăție, din atitudinea manifestată pe parcursul întregului proces penal, inculpat negând comiterea faptelor în faza urmăririi penale și oferind o altă variantă cu privire la acestea, nu a dovedit că regretă faptele comise.

Această atitudine a inculpatului a fost avută în vedere la individualizarea judiciară a pedepselor conform art. 72 Cod penal justificând, în opinia primei instanțe, aplicarea unor pedepse orientate spre limita minimă specială prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă.

Pe de altă parte nu puteau fi ignorate modul și împrejurările în care inculpatul a săvârșit faptele, împrejurare ce demonstrează o perseverență infracțională, reținându-se atât multitudinea actelor materiale ( nu mai puțin de 5 infracțiuni) din sfere similare de ocrotire, respectiv împotriva patrimoniului și, indirect, persoanei, precum ușurința și nonșalanța pe care inculpatul le-a manifestat în lovirea părților vătămate, precum și a martorilor care le însoțeau, dovedind lipsa de inhibiție atât în ce privește un comportament infracțional, cât mai ales un comportament violent.

Instanța a avut în vedere la cuantificarea pedepselor aplicate toate circumstanțele reale și personale de natură să califice sau să atenueze răspunderea penală, referitoare, pe de o parte, la atitudinea procesuală adoptată de către inculpat, de recunoaștere a faptelor comise, astfel cum am nuanțat anterior, iar, pe de altă parte, la numărul mare de fapte ce intră în componența pluralității de infracțiuni reținută sub forma concursului de infracțiuni (5 fapte). Față de aspectele enunțate, Curtea apreciază că instanța fondului a manifestat clemență față de inculpat, acordând suficient credit atitudinii procesuale a inculpatului, precum și vârstei acestuia, prin orientarea pedepsele aplicate acestuia spre limita minimă a normei de incriminare.

A reindividualiza pedeapsa finală aplicată inculpatului, în ce privește cuantumul acesteia, înseamnă a înfrânge scopul coercitiv al pedepsei înscris în art. 52 Cod penal, în condițiile în care clemența de care a beneficiat anterior nu a avut efectul scontat, inculpatul perseverând în comiterea de fapte antisociale.

În consecință, nu există temeiuri care să justifice reducerea pedepsei aplicate inculpatului de către prima instanță, astfel că, în temeiul disp. Art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. „b” cod pro. P.., va respinge, ca nefundat, recursul formulat de inculpatul M. D. N. împotriva sentinței penale nr. 269 din 28.05.2013 a Judecătoriei Bârlad, pe care o va menține.

În temeiul disp. art. 385 ind. 16 alin. 2 raportat la art. 380 – 381 Cod procedură penală, va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului recurent durata arestării preventive și după data pronunțării hotărârii recurate – 28.05.2013 – la zi.

Va face aplicarea prevederilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală privind plata cheltuielilor judiciare cuvenite statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul M. D. N. , deținut în Penitenciarul Iași, împotriva sentinței penale nr. 269 din 28 .05.2013 a Judecătoriei Bârlad, pe care o menține.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului recurent durata arestării preventive și de la 28.05.2013 la zi.

Obligă inculpatul recurent să plătească statului, în solidar cu părțile responsabile civilmente, suma de 300 lei cheltuieli judiciare, în care s-a inclus și suma de 200 lei onorariu apărător oficiu ce va fi avansată inițial din fondurile M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9.07.2013.

Președinte Judecător Judecător

G. ScripcariuDaniela DumitrescuCiobanu I. E.

Grefier,

G. A.

Red./tehnored. C.I.E.

2 ex. la 11.07.2013

Judecătoria Bârlad: judecător R. M. G.

← Ultrajul. Art. 239 C.p.. Decizia nr. 375/2013. Curtea de Apel...		Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 409/2013.... →

Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 805/2013. Curtea de Apel IAŞI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 805/2013. Curtea de Apel IAŞI