Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Sentința nr. 170/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 170/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 12-06-2014 în dosarul nr. 347/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIE Nr. 347/2014
Ședința publică de la 12 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C.
Judecător A. P.
Grefier C. B.
Pe rol judecarea cauzei penale privind apelul de inculpatul G. A. T. împotriva Sentinței penale nr.170/24.01.2014 a Judecătoriei lași, pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect infracțiuni privind circulația pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002)
La apelul nominal lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 29. 05.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie. La acel termen de judecată, Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror C. I. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Iași.
Din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, 12.06.2014, când:
INSTANȚA
Asupra apelului penal de față;
Judecătoria Iași, prin sentința penală nr. 170/24.01.2014 pronunțată în dosarul nr._, a dispus următoarele:
„În temeiul art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu aplicarea art. 74 alin. 2 Cod penal în referire la art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal, condamnă pe inculpatul G. A.- T. (fiul lui M. și N., născut la data de 28.02.1988, in mun. C., jud. D., cu domiciliu în mun. C., ., nr. 25, ., CNP_, cetățean român, studii superioare, stagiu militar satisfăcut, inginer la .., necăsătorit, fără copii, fără antecedente penale) la o pedeapsă de 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
În temeiul art. 81 Cod penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 (două) ani și 8 (opt) luni, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal, iar în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, dispune suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare de 2 (două) ani și 8 (opt) luni.
În temeiul art. 359 Cod de procedură penală, atrage atenția inculpatului asupra consecințelor prevăzute de art. 83 Cod penal, în cazul săvârșirii, cu intenție, în interiorul termenului de încercare, a unei alte infracțiuni.
În baza art. 189 Cod procedură penală suma de 50 lei reprezentând onorariul parțial pentru avocatul desemnat din oficiu pentru inculpat (delegație nr. 9204/2013 emisa de Baroul Iași) va fi avansată inițial din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, urmând a fi inclusă în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de către stat.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod de procedură penală, obligă pe inculpatul G. A.- T. la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.”
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
„Prin rechizitoriul nr._/P/2012 din data de 23.09.2013 întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Iași, înregistrat pe rolul acestei instanțe sub numărul_, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului G. A.- T. (fiul lui M. și N., născut la data de 28.02.1988, in mun. C., jud. D., cu domiciliu în mun. C., ., nr. 25, ., ., jud. D., CNP_, cetățean român, studii superioare, stagiu militar satisfăcut, inginer la .., necăsătorit, fără copii, fără antecedente penale) pentru săvârșirea infracțiunii de „refuz de a se supune la recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei”, prev. și ped. de art. 87 al. 5 din OUG 195/2002 republicată.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut că, în noaptea de 1 decembrie 2012, depistat fiind de către organele de poliție conducând autoturismul marca Opel, cu număr de înmatriculare_, pe . municipiul Iași, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul a fost condus de catre organele de politie la o unitate sanitara pentru recoltarea de probe biologice, ocazie cu care a refuzat să se supună recoltării de probe biologice necesare pentru stabilirea alcoolemiei.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante (filele 8-9 d.u.p.); rezultatul testarii cu aparatul etilotest (fila 10 d.u.p.); cerere de analiză și buletin de examinare clinică (filele 11, 12 d.u.p); declarațiile martorilor P. I. O. (filele 23, 24 d.u.p.) și C. G. (filele 25-26, 27); declarațiile date în calitate de învinuit de inculpatul G. A. F. (filele 33-37d.u.p.)
Audiat, in cursul urmarii penale, inculpatul a recunoscut că a refuzat prelevarea probelor de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, susținând că are fobie de ace și că a considerat că avea dreptul să refuze recoltarea probelor biologice.
Inculpatului i-a fost prezentat materialul de urmărire penală la data de 04.07.2013, astfel cum rezultă din procesul-verbal aflat la fila 40 din dosarul de urmărire penală.
La termenul de judecată din data de 02.12.2013, anterior începerii cercetării judecătorești, inculpatul a declarat că recunoaște fapta, așa cum a fost reținută în actul de sesizare a instanței și dorește să fie judecat conform procedurii simplificate de recunoaștere a vinovăției prevăzută de art. 320 ind.1 Cod procedura penală, doar în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale. La același termen, instanța a admis cererea și a dispus ca judecata să aibă loc în condițiile prevăzute de art. 320 ind. 1 Cod procedura penala. Cu ocazia dezbaterilor, inculpatul, prin apărătorul ales, a solicitat achitarea sa, pe motiv că nu sunt intrunite elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, motiv pentru care instanța a revenit asupra dispoziției de judecare a cauzei în baza procedurii simplificate și a dispus judecarea cauzei în baza procedurii de drept comun. Astfel, s-a procedat la audierea, în mod nemijlocit a inculpatului G. A. T. (declaratie, fila 23 dosar) și a martorului P. I. O. (declaratie, fila 40 dosar).
În ceea ce-l privește pe martorul C. G., în ședința publică din 13.01.2013, după punerea în discuția părților a renunțării, instanța a dispus ca acesta să nu mai fie ascultat, apreciind că audierea martorului nu mai este necesară.
La dosarul cauzei a fost atașata fișa de cazier judiciar a inculpatului (fila 17 dosar fond).
La solicitarea inculpatului, instanța a admis proba cu acte cu circumstanțiere, în acest sens fiind depuse înscrisurile de la filele 32-34 dosar fond.
Analizând materialul probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale, în conformitate cu dispozițiile art. 63 alin. 2 și 287 alin. 2 Cod procedura penală, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 1 decembrie 2012, în jurul orei 23.20, lucrători din cadrul Poliției Municipiului Iași, Biroul Rutier, aflându-se în serviciul de supraveghere a traficului în zona P. R., au constatat faptul că șoferul autoturismului marca Opel Astra, cu număr de înmatriculare_, care se deplasa dinspre Șoseaua N., către Sf. L., la intersecția semaforizată cu . oprit autoturismul la culoarea roșie a semaforului electric.
Din acest motiv, au procedat la oprirea respectivului autoturism și la identificarea conducătorului acestuia, în persoana inculpatului G. A. T.. Pe locul din dreapta fața al autoturismului condus de inculpat se afla martorul C. G., care în momentul opririi în trafic a inculpatului, a coborât din autoturism și a plecat, nedorind să asiste la activitățile desfășurate de polițiști.
Întrucât emana halenă alcoolică, la ora 23.39, inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest, rezultând o concentrație de 0,73 mg/l alcool pur în aerul expirat.
În condițiile în care valoarea reținută în urma testării cu aparatul etilotest a fost de peste 0,40 mg/l alcool în aerul expirat, în conformitate cu dispozițiile art. 88 al.5 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, organele de poliție au procedat la conducerea inculpatului la Spitalul Clinic de Urgențe „Sf. S.” lași pentru recoltarea probelor sânge necesare pentru determinarea alcoolemiei.
La Spitalul Clinic de Urgențe „Sf. S.” lași, inculpatul a refuzat să fie examinat clinic și să i se recolteze probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei. Mențiunea refuzului inculpatului în acest sens a fost făcută pe procesul verbal de prelevare și pe buletinul de examinare clinică (filele 11-12 d.u.p.).
Organele de poliție au întocmit un proces-verbal de constatare a infracțiunii, în care au consemnat, în prezența martorului asistent P. I. -O., împrejurările depistării în trafic, poziția inculpatului, actele de cercetare penală întreprinse și refuzul inculpatului de a i se recolta probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
Martorul P. I. O., audiat fiind a declarat, atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței, că a fost de față la testarea inculpatului cu aparatul etilotest, iar ulterior a însoțit lucrătorii de poliție și la spital, văzând cum inculpatul a refuzat să i se preleveze sânge, în vederea stabilirii alcoolemiei.
Fiind audiat inculpatul a recunoscut că a refuzat să-i fie recoltate probe de sânge, în vederea stabilirii alcoolemiei, însă a justificat atitudinea sa prin faptul că, pe de o parte, avea fobie de ace, iar pe de altă parte, nu a cunoscut că refuzul său ar putea atrage răspunderea penală.
Apărarea inculpatului cu privire la motivele pentru care a refuzat recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei e neverosimilă și nu are suport probator, motiv pentru care va fi înlăturată de instanță, în considerarea următoarelor argumente.
Pe de o parte, instanța reține că potrivit art. 51 alin. 4 Cod penal, necunoașterea sau cunoașterea greșită a legii penale nu înlătură caracterul penal al faptei. Este consecința firească a faptului că legea penală trebuie cunoscută de toți destinatarii care trebuie să-și conformeze conduita exigențelor ei. În doctrina penală este unanim admis principiul că ,, nu se poate invoca necunoașterea legii’’, fiindcă nimeni nu poate fi presupus că o ignoră ,, nemo censetur legem ignorare”.
Pe de altă parte, susținerile inculpatului referitoare la fobia de care suferă nu au fost probate în nici un fel. De altfel, în fața instanței, inculpatul și-a nuanțat poziția susținând că a crezut că are fobie față de ace. Chiar reale de ar fi susținerile inculpatului, fobia de ace nu este de natură să justifice refuzul de recoltare a probelor biologice, întrucât din moment ce aceasta nu îl face incompatibil pe inculpat cu calitatea de conducător auto, inculpatul are obligații în aceasta calitate, inclusiv aceea de a se supune recoltării probelor biologice. Folosindu-se de acest diagnostic, practic, un conducător auto ar putea conduce oricând sub influența alcoolului și refuza oricând recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, cu alte cuvinte starea afectivă caracterizată printr-un exces de emoție i-ar da oportunitatea eludării unor dispoziții legale imperative în materie, care sunt aplicabile tuturor celorlalți conducători auto, lucru ce ar fi inadmisibil. În opinia instanței, doar în cazul existentei unei alergodermii provocata de simpla înțepătură cu acul, conducătorul auto ar putea refuza, în mod valabil, îndeplinirea unei astfel de obligații.
În drept, fapta inculpatului G. A. T. care, în noaptea de 01/02.12.2012, depistat fiind de către organele de poliție conducând un autoturism pe drumurile publice, după ce a consumat băuturi alcoolice – a refuzat recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „refuz de a se supune la recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei”, prev. și ped. de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.
Elementul material al laturii obiective constă în acțiunea inculpatului care a condus un autovehicul după ce consumase băuturi alcoolice și a refuzat să se supună prelevării probelor de sânge pentru stabilirea exactă a alcoolemiei, cunoscând că prin această atitudine împiedică stabilirea exactă a împrejurării dacă, la momentul depistării în trafic, circula cu o alcoolemie peste limita legală, aspect de natură să creeze o stare de pericol atât asupra siguranței circulației pe drumurile publice, cât și asupra bunei desfășurări a activității de justiție, activitate ce implică respect și cooperare cu autoritățile implicate în acest proces.
Legătura de cauzalitate rezultă ex re, din însuși modul de săvârșire al faptei, fiind vorba de o infracțiune de pericol.
Inculpatul a săvârșit infracțiunea imputată, din punct de vedere subiectiv, cu forma de vinovăție a intenției directe (art. 19 alin 1 lit. a), prevăzând faptul că prin refuzul de a se supune recoltării probelor biologice aduce atingere relațiilor sociale referitoare la siguranța circulației și la buna desfășurare a activității de justiție, făcând posibilă, prin propria sa conduită culpabilă, imposibilitatea stabilirii împrejurării dacă alcoolemia sa se afla sau nu sub peste limita prevăzută de lege.
Instanța nu poate reține concluziile inculpatului,formulate prin apărător, în sensul că se impune achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a în referire la art. 10 lit. a Cod de procedura penala.
S-a motivat de către inculpat că nu i s-a adus la cunoștință, în momentul în care a refuzat recoltarea probelor de sânge, faptul că are posibilitatea să i se recolteze și alte probe biologice, respectiv urină. Față de faptul că nu i s-a adus la cunoștință că are posibilitatea recoltării altor probe biologice și in lipsa unui refuz de a se supune prelevarii altor probe, inculpatul a susținut că nu sunt intrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002, sub aspectul laturii obiective.
Susținerile inculpatului sunt lipsite de suport legal.
Art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002 sancționează refuzul, impotrivirea ori sustragerea conducatorului unui autovehicul sau al unui tramvai ori a instructorului auto, aflat in procesul de instruire, sau a examinatorului autoritatii competente, aflat in timpul desfasurarii probelor practice ale examenului pentru obtinerea permisului de conducere, de a se supune recoltarii probelor biologice sau testarii aerului expirat, in vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezentei de produse sau substante stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora.
Potrivit art. 88 alin. 2 din O.U.G.nr. 195/2002 stabilirea concentratiei de alcool sau a prezentei in organism de substante ori produse stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora se face in institutiile medico-legale autorizate, in conformitate cu normele metodologice elaborate de Ministerul Sanatatii Publice.
Prin ordinul nr. 376 din 10 aprilie 2006 emis de Ministerul sanatății (în vigoare la data de 01.12.2012, data săvârșirii faptei de către inculpat) au fost aprobate Normele metodologice privind prelevarea probelor biologice in vederea stabilirii intoxicatiei etilice si a stării de influenta a produselor ori substantelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora asupra comportamentului conducatorilor de autovehicule si tramvaie.
Potrivit disp art. 1, art. 6 și 26 din aceste norme, pentru determinarea alcoolemiei se prelevează doar probe de sânge, celelalte probe biologice (urina) prelevându-se doar în vederea stabilirii stării de influență a produselor ori substanțelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare, ceea ce nu era cazul inculpatului G. A. T., care fusese depistat conducând autoturismul sub influenta băuturilor alcoolice.
Cum în speță, inculpatului i s-a solicitat să se supună prelevării probelor de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, iar acesta a refuzat, latura obiectivă a infracțiunii este realizată.
Refuzând să se supuna recoltării probelor biologice, respectiv probelor de sânge necesare pentru determinarea alcoolemiei, deși a fost testat cu aparatul etilotest, inculpatul a săvârșit infracțiunea prevăzuta de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002.
Instanța nu poate reține nici concluziile inculpatului, formulate prin apărator, în sensul că fapta săvârșită nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și că se impune achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a în referire la art. 10 lit. b1 Cod de procedura penala.
Potrivit art. 181 Cod penal nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce.
Împrejurările favorabile inculpatului (cum ar fi lipsa antecedentelor penale, existența unui loc de muncă stabil) nu duc automat la aprecierea că fapta nu prezintă gradul de pericol al unei infracțiuni, ci ele trebuie raportate la circumstanțele reale în care s-a comis fapta.
Instanța apreciază că fapta inculpatului de a refuza recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei nu poate fi considerată ca fiind în mod vădit lipsită de importanță, pentru a fi aplicată doar o sancțiune administrative, având în vedere că prin această atitudine, inculpatul a împiedicat aflarea adevărului cu privire la nivelul de alcool consumat, mai ales în condițiile în care comportamentul său părea a fi al unui om aflat într-o stare de ebrietate avansată. În opinia instanței, aplicarea unei pedepsei este de natură a-i descuraja pe cei care ar fi tentați de a nu se supune recoltării probelor biologice pentru a eluda descoperirea faptului că au condus autovehiculul în stare de îmbibație alcoolică ce depășește limita legală
Prin art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002 legiuitorul a incriminat fapta unui conducător auto de a se sustrage de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, urmărind să combată, prin mijloacele cele mai severe ale sancțiunii penale, atitudinea acelor conducători auto care încearcă să împiedice tragerea lor la răspundere penală pentru conducerea autovehiculului după ce au consumat băuturi alcoolice, prin refuzul de a se supune recoltării probelor biologice în scopul sus arătat. Astfel, legiuitorul a urmărit, odată cu ocrotirea securității pe drumurile publice, și apărarea altor valori sociale, anume activitatea organelor judiciare, împotriva faptelor prin care se tinde la ascunderea realității cu privire la starea conducătorului auto în momentul conducerii autovehiculului.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus arătate, instanța constată că fapta sesizata există, a fost săvârșită de către inculpat și constituie infracțiune în sensul art. 17 Cod penal, în baza art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, urmând să-l condamne pe acesta la o pedeapsă cu închisoarea, în limitele prevăzute de lege,
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C.pen., respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsa prevăzute în art. 87 alin 5 din OUG 195/2002, gradul de pericol social concret dat de modul de săvârșire al faptei, ținând cont de împrejurarea că prin această atitudine, inculpatul a împiedicat aflarea adevărului cu privire la nivelul de alcool consumat, de datele ce caracterizează persoana inculpatului.
Din înscrisurile în circumstanțiere depuse la dosarul cauzei, rezulta că inculpatul este angajatul .., din data de 03.10.2011, în funcția de inginer, împrejurare care poate avea un rol catalizator, de natură să favorizeze conștientizarea inculpatului, reorientarea acestuia spre desfășurarea unor activități licite, în condițiile în care o reiterare a activității infracționale, prin nesocotirea încrederii arătate de instanță, ar atrage consecințe mult mai grave în ceea ce-l privește. De asemenea, instanța mai reține că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, săvârșirea infracțiunii din prezenta cauză având caracter accidental. Toate aceste împrejurări favorabile inculpatului vor fi valorificate drept circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 alin. 2 Cod penal, cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege. Având în vedere ca pedeapsa aplicată trebuie să aibă preponderent un rol educativ și preventiv și nu unul represiv, instanța va aplica inculpatului o pedeapsă de 8 luni închisoare.
Apreciind că reeducarea, reinserția socială a inculpatului poate avea loc și fără privare de libertate, că judecata în prezenta cauza constituie un avertisment suficient pentru a-l determina ca, pe viitor, să se abțină de la comiterea de alte fapte antisociale, instanța, constatând că sunt întrunite și celelalte condiții prevăzute de art. 81 Cod penal, va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
Se va trage atenția inculpatului asupra consecințelor reluării conduitei infracționale înlăuntrul termenului de încercare, respectiv a revocării suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată prin prezenta hotărâre și executarea în întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa stabilită pentru eventuala nouă infracțiune.
Alături de pedeapsa principală a închisorii, instanța va aplica inculpatului G. A.-T. și pedeapsa accesorie.
Cu privire la această pedeapsă, instanța va face aplicarea acesteia atât în baza art.71 alin. 2 și 3 C.pen. și 64 C.pen., cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiționale și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului - în special Cauza S. și P. contra României și cauza Hirst contra Marii Britanii - care, în conformitate cu dispozițiile art.11 alin. 2 și art.20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr.30/1994. Astfel, restrângerea exercițiului drepturilor și libertăților poate fi dispusă numai dacă este necesară, iar o atare măsură trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o. În consecință, o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă atât principiul proporționalității, cât și art. 3 din Primul Protocol adițional, așa cum a statuat și instanța supremă în urma soluționării unui recurs în interesul legii, prin decizia nr. 74/2007.
Având în vedere implicațiile socio-morale ale faptei săvârșite de inculpatul G. A. T., instanța, în temeiul art. 71 din Codul penal, va interzice acestuia exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a (teza a II-a) și lit. b Cod penal, apreciind că este nedemn de a fi ales în autorități publice sau în funcții publice elective, precum și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.
În conformitate cu dispozițiile art. 71 al.5 Cod penal, având în vedere că executarea pedepsei principale aplicată va fi suspendată condiționat, instanța urmează să dispună ca, pe durata suspendării condiționate a executării închisorii, și executarea pedepsei accesorii să fie suspendată.
În ceea ce privește cheltuielile judiciare către stat, instanța constată, față de soluția de condamnare dispusă în cauză, că se impune obligarea inculpatului la plata acestor cheltuieli.”
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, în termen legal, inculpatul G. A. T. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului, inculpatul G. A. T., arată că în mod greșit a fost condamnat de prima instanță, întrucât fapta săvârșită de el nu este prevăzută de legea penală, solicitând achitarea în baza art. 16 lit. „b” N.C.C.P.
Arată inculpatul că el a refuzat doar recoltarea probei de sânge, întrucât, îi este teamă de ace și înțepături, dar se puteau lua probe de urină pentru a se stabili concentrația de alcool.
Nu se probează în cauză că el ar fi refuzat recoltarea oricărei probe biologice necesare stabilirii alcoolemiei. El a fost testat cu aparatul etilotest, dar la spital a precizat personalului că are fobie la ace.
Consideră inculpatul că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de refuz de recoltare de probe biologice.
În subsidiar, inculpatul solicită achitarea sa prin reținerea prevederilor art. 18 ind. 1 Cod penal și aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ, arătând că a recunoscut că la acel moment a avut o altfel de reprezentare a obligațiilor pe care le avea în calitate de conducător auto, este tânăr, nu are antecedente penale și are studii superioare.
Solicită inculpatul ca instanța să aplice prevederile art. 80 din N.C.P. privind renunțarea la aplicarea pedepsei și sancțiunea cu avertisment sau a prevederilor art. 83 din N.C.P.
Apelul este nefondat.
Examinând actele și lucrările cauzei, instanța constată că în mod corect și în concordanță cu materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut că inculpatul G. A. T. a comis infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu aplicarea art. 74 alin. 2 Cod penal în referire la art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal.
Situația de fapt reținută de instanța de fond este corectă și corespunde probelor administrate care au fost judicios interpretate.
În noaptea de 1 decembrie 2012, inculpatul G. A. T. fost depistat de organele de poliție conducând autoturismul marca Opel, cu număr de înmatriculare_, pe . municipiul Iași, după ce a consumat băuturi alcoolice, trecând pe culoarea roșie a semaforului electric.
Fiind oprit de echipajul de poliție și testat cu aparatul etilotest, întrucât, emana halena alcoolică, rezultând o concentrație de 0,73 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Inculpatul G. A. T. a fost condus la Spitalul Clinic de Urgențe „Sf. S.” lași, pentru recoltarea probelor de sânge necesare pentru determinarea alcoolemiei, însă a refuzat să fie examinat clinic și să i se recolteze probe de sânge, făcându-se mențiune despre refuzul inculpatului pe procesul verbal de prelevare și pe buletinul de examinare clinică.
Coroborând probele administrate în cauză în cursul urmăririi penale, instanța de fond a ajuns la concluzia justă că fapta există, a fost comisă de inculpat și s-a reținut în mod corect vinovăția acestuia.
Individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului G. A. T. s-a făcut în mod temeinic de instanța de fond, care a ținut cont atât de criteriile generale, prev. de art. 72 Cod penal, gradul de pericol social al faptei comise, modalitatea concretă a săvârșirii faptei, cât și de circumstanțele personale ale inculpatului care este infractor primar, a avut o atitudine necorespunzătoare, împiedicând aflarea adevărului cu privire la nivelul de alcool consumat, însă este o persoană cu studii superioare care ar putea conștientiza gravitatea faptei și consecințele acesteia.
Nu se impune reducerea și mai mult a pedepsei aplicate inculpatului G. A. T. prin acordarea unei eficiențe mai mari circumstanțelor atenuante facultative reținute în favoarea inculpatului de instanța de fond, doar prin acest cuantum de pedeapsă și modalitatea de executare stabilită, cu suspendare condiționată, putându-se preveni săvârșirea de noi infracțiuni și formarea unei atitudini corecte a acestuia față de normele de drept și față de regulile de conviețuire socială.
Examinând hotărârea apelată din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, nu se constată motive de netemeinicie și nelegalitate.
Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul G. A. T. împotriva sentinței penale nr. 170/24.01.2014 a Judecătoriei lași, sentință pe care o va menține.
Conform art. 275 alin. 2 Cod procedură penală inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul G. A. T. împotriva Sentinței penale nr.170/24.01.2014 a Judecătoriei lași, pe care o menține
Obligă inculpatul sa achite 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat in apel.
Definitivă .
Pronunțată in ședință publică, azi, 12.06.2014.
Președinte,Judecător,
M. ChirilăAlina P.
Grefier,
C. B.
Redactat M. C.
tehnoredactat – C. B.
2 ex.27 Iunie 2014
Judecătoria Iași
Judecător O. C. H.
| ← Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 567/2014. Curtea de... | Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare... → |
|---|
