Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 567/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 567/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 10-10-2014 în dosarul nr. 567/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIA PENALĂ Nr. 567/2014
Ședința publică de la 10 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. E. C.
Judecător A. G. O. M.
Grefier E. A.
La apelul nominal fiind pronunțarea apelului declarat de condamnatul - revizuent I. C., fiul lui C. și M., născut la data de 11.11.1962 în ., domiciliat în . Iași, CNP –_, în prezent deținut în P. Iași, împotriva sentinței penale nr. 234 din data de 20.03.2014 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, având ca obiect - revizuire (omorul calificat - art. 175 C.p.).
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 23 septembrie 2014, în ședință publică (cu participarea din partea Ministerului Public a doamnei procuror L. D. E. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Iași), susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru soluționarea cererii de recuzare formulată de condamnatul revizuent I. C., a amânat pronunțarea la 7 octombrie 2014 ulterior, din lipsă de timp pentru deliberare amânând pronunțarea pentru azi 10 octombrie 2014.
Ulterior deliberării:
C. DE A.
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 234 din data de 20.03.2014 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, s-au dispus următoarele:
„În baza art. 459 C. proc. pen. respinge ca inadmisibilă în principiu cererea de revizuire a sentinței penale nr. 33/19.01.2010 a Tribunalului Iași, dosar nr._, modificată prin decizia penală nr. 212/21.12.2010 a Curții de A. Iași, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2092/23.05.2011 a ÎCCJ – Secția penală, formulată de revizuentul I. C., fiul lui C. și M., născut la data de 11.11.1962, CNP 16
În baza art. 275 alin. 2 C. proc. pen. obligă revizuentul condamnat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cercetată în Camera de Consiliu și pronunțată în ședință publică, azi, 20.03.2014.”
Pentru a dispune în sensul celor de mai sus, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
„Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Iași sub nr._, revizuentul I. C. a solicitat revizuirea sentinței nr. 33 din 19.01.2010 a Tribunalului Iași.
Prin cererea de revizuire condamnatul a arătat că în cauză este aplicabil cazul de revizuire prev. de art. 453 alin. 1 lit. a C. proc. pen. privind descoperirea unor fapte și împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, susținând că în dosarul în care a fost condamnat definitiv nu au fost analizate fotografiile reprezentând pantalonii părții vătămate, la dosarul cauzei nu au fost atașate aceste fotografii ci numai un proces verbal întocmit cu ocazia efectuării acestor fotografii. Revizuentul susține că utilitatea analizării acestor fotografii rezidă în faptul că numai așa s-ar putea observa că pantalonii părții vătămate nu prezentau urme de sânge sau rupturi iar această probă nouă ar dovedi că partea vătămată nu a fost lovită.
Prin concluziile înaintate de procuror conform art. 399 C. proc. pen. s-a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă în principiu. Susține procurorul că motivele invocate de revizuent nu se circumscriu prev. art. 394 C. proc. pen. iar susținerile acestuia nu pot fi considerate împrejurări noi, necunoscute instanțelor care au pronunțat soluția de condamnare.
La dosarul cauzei au fost atașate în copie înscrisuri din dosarul de urmărire penală 2423/P/2006 și copia rechizitoriului emis în dosar, precum și copii ale sentințelor și deciziilor pronunțate în dosarul_ în care revizuentul a fost condamnat definitiv.
Analizând actele și lucrările dosarului de fond, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 33 din 19.01.2010 a Tribunalului Iași, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2092 din 23.05.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus condamnarea inculpatului I. C. la pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la omor calificat și tentativă de omor calificat.
La data de 24.05.2011 Tribunalul Iași a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 36/2010, condamnatul fiind încarcerat în prezent.
În prealabil, instanța reține că revizuirea este o cale extraordinară de atac prin care se îndreaptă erorile de judecată cu privire la faptele cauzei, datorate necunoașterii de către instanțele care au pronunțat hotărârea definitivă a unor fapte și împrejurări în funcție de care aceasta nu corespunde adevărului și, ca urmare, nici legii.
În cadrul reglementării actuale în procesul penal, elementele noi, necunoscute instanțelor care au soluționat cauza, pot proveni din mai multe cauze. Este vorba în primul rând de existența unor împrejurări care, în momentul judecății, luate în ansamblu, dădeau convingerea de vinovăție sau nevinovăție, dar care, în raport de noi împrejurări ajunse ulterior la cunoștința instanței, sunt de natură a stabili că ceea ce s-a crezut adevăr era în realitate o cunoaștere inexactă a faptelor. În alte cazuri, elementele noi se datorează constatării că mijloacele de probă care au stat la baza convingerii judecătorilor sunt false, determinând o soluție greșită prin încrederea care li s-a acordat inițial. O a treia cauză se referă la situația în care o persoană care a instrumentat sau a judecat într-o cauză penală a săvârșit o infracțiune în legătură cu acea cauză, de natură să infirme imparțialitatea pe care trebuie să o aibă și, ca urmare, pune la îndoială corectitudinea soluției adoptate. În sfârșit, o eroare poate proveni și din existența a două hotărâri definitive, date în cauze diferite, dacă acestea stabilesc fapte ce se contrazic, ori poate fi constatată de CEDO și impusă a fi înlăturată prin revizuirea acelei hotărâri.
Prin urmare, pe calea extraordinară a revizuirii nu se mai pot pune în discuție probatoriile deja administrate și aprecierea lor, concluzia instanței rezultată din analiza coroborată a probelor administrate, decât în condițiile în care s-ar proceda la revizuirea integrală a sentinței de condamnare (după admiterea în principiu), caz în care ar avea loc o nouă judecată în fond.
Potrivit dispozițiilor art. 453 Cod procedură penală, revizuirea poate fi ceruta când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;
b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;
f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
În cauză, petentul revizuent I. C. susține incidența disp. art. 394 alin. 1 lit. a C. proc. pen., susținând că în dosarul în care a fost condamnat definitiv nu au fost analizate fotografiile reprezentând pantalonii părții vătămate, la dosarul cauzei nu au fost atașate aceste fotografii ci numai un proces verbal întocmit cu ocazia efectuării acestor fotografii.
Revizuentul susține că utilitatea analizării acestor fotografii rezidă în faptul că numai așa s-ar putea observa că pantalonii părții vătămate nu prezentau urme de sânge sau rupturi iar această probă nouă ar dovedi că partea vătămată nu a fost lovită.
În sensul textului de la lit. a, pentru a fi admisibilă în principiu este necesar ca, noile elemente care promovează o revizuire a soluției să provină din alte fapte și împrejurări stabilite prin probe, devenite cunoscute după ce hotărârea penală a rămas definitivă, or, la data soluționării cauzei aceste elemente de fapt puteau fi invocate și aduse la cunoștința instanței iar reinterpretarea probatoriului administrat nu satisface exigențele prevederilor art.394 alin.1 lit. a Cod procedura penală în condițiile în care textul se referă la descoperirea de „fapte sau împrejurări noi” și nu la reinterpretarea probelor deja administrate.
Astfel, faptul că petentului i s-ar fi încălcat dreptul la un proces echitabil prin modul de instrumentare a dosarului în faza de urmărire penală sau în cea a cercetării judecătorești nu reprezintă un aspect nou, necunoscut instanțelor de judecată și care să conducă la achitarea petentului. Faptul că încălcarea acestor drepturi procesuale a fost invocată în fața instanțelor de control judiciar; iar aceste instanțe au respins întemeiat sau nu încălcările de drepturi invocate de petent nu este atributul instanței de față să constate, soluțiile fiind dispuse cu titlu definitiv în cauză, însăși instanța supremă analizând din acest punct de vedere susținerile revizuentului.
Conform art. 459 alin. 2, 3 cod procedură penală admisibilitatea în principiu se examinează de către instanță, în camera de consiliu, fără citarea părților, instanța examinând dacă:
a) cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455;
b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3);
c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale;
d) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv;
e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea;
f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin. (4).
(4) În cazul în care instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alin. (3), dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de revizuire.
(5) În cazul în care instanța constată neîndeplinirea condițiilor prevăzute la alin. (3), dispune prin sentință respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.
Tribunalul reține că revizuirea este o cale extraordinara de atac, de retractare, care nu se poate transforma într-un apel deghizat, pentru a repune în discuție statuări jurisdicționale definitive sau aprecieri asupra raționamentului instanței, așa cum tinde revizuentul prin cerere.
Revizuirea, fiind o cale extraordinara de atac împotriva sentințelor penale definitive, nu poate deveni admisibilă decât în condițiile existenței vreunuia din cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, pentru a nu se aduce atingere principiului stabilității ordinii juridice și autorității de lucru judecat.
În consecință, întrucât toate susținerile revizuentului au făcut obiect de deliberare în ciclul procesual de fond, fiind invocate și în fața instanțelor de control judiciar, văzând că faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea, instanța urmează a respinge ca inadmisibilă în principiu cererea de revizuire formulată.
Văzând și disp. art. 275 alin. 2 C. proc. pen.,
Hotărârea primei instanțe a fost apelată de condamnatul - revizuent I. C. pe care a criticat-o ca nelegală și netemeinică.
Prin apelul promovat condamnatul a invocat faptul că a formulat cererea de revizuire în temeiul art. 453 alin. 1 lit. a Cod procedură penală potrivit căruia, atunci când s-au descoperit fapte și împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză se poate formula cererea de revizuire. Tribunalul reține textul de la litera a și spune că pentru a fi admisibilă în principiu este necesar ca noile elemente care promovează revizuirea soluției să provină din alte fapte, consideră că acest cuvânt, alte, este introdus suplimentar pentru a motiva respingerea cererii de revizuire, în articol se spune clar, atunci când s-au descoperit fapte și împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei, însă, a descoperit că fotografiile care sunt proba materială care dovedesc clar că partea vătămată S. F. nu a fost atins de mașină, nu au fost atașate la dosar. A fost atașat dosarul de fond și o simplă verificare poate să convingă instanța că această probă nu este la dosar.
În a doua parte a articolului se spune, devenite cunoscute după ce hotărârea penală a rămas definitivă, și, într-adevăr fotografiile nici la acest moment nu sunt la dosar, ele sunt o probă nouă sau a fost clasificată această probă. În încheierea de ședință de la primul termen reprezentantul Ministerului Public arată că se opune la atașarea dosarului de fond și a fotografiilor judiciare reprezentând pantalonii părții vătămate cu precizarea că, probele solicitate de către condamnat au fost avute în vedere cu ocazia soluționării cauzei pe fond. Consideră că este o contradicție, dacă fotografiile au fost la dosar în timpul soluționării fondului ar trebui să fie consemnat undeva, ar trebui să existe la dosar, să indice doamna procuror fila la care sunt aceste fotografii. Dacă într-adevăr există la dosar aceste fotografii înseamnă că au fost cunoscute și cererea de revizuire rămâne fără obiect iar dacă se opune, înseamnă că fotografiile sunt.
Examinând actele și lucrările dosarului și sentința apelată în raport de motivele invocate de condamnatul revizuent, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.417 alin.2 Cod procedură penală, C. constată următoarele:
Revizuirea este o cale de atac extraordinară, mijlocul procedural prin care sunt atacate hotărâri judecătorești definitive ce conțin erori de fapt, hotărâri care rezolvă fondul cauzei, adică cele prin care instanța se pronunță asupra raportului juridic de drept substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal. Având în vedere că prin revizuire se poate aduce atingere autorității de lucru judecat a hotărârilor judecătorești definitive, legiuitorul a prevăzut în mod expres cazurile în care această cale de atac este admisibilă, reglementându-le prin art. 453 cod proc. pen.
Pentru declanșarea procedurii revizuirii se parcurge o etapă preliminară, privind admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, în cadrul cărei judecătorul, fără citarea părților, verifică, potrivit art. 459 cod proc. pen., dacă cererea de revizuire este făcută în condițiile prevăzute de lege și dacă din probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu.
Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, potrivit art. 459 Cod proc. penala, prima instanța a reținut ca revizuirea este o cale extraordinara de atac, a cărei admisibilitate este în mod strict circumstanțiata cazurilor de revizuire expres si limitativ prevăzute de art. 453 Cod proc. penala.
Instanța învestita cu judecarea cererii de revizuire nu poate proceda la rejudecarea fondului pricinii decât în măsura în care găsește admisibila în principiu calea de atac, iar aceasta se realizează doar în situația existentei vreunuia din cazurile de revizuire. Nici o alta împrejurare de fapt, oricâtă relevanta ar avea, si nici un alt considerent invocat în motivarea cererii de revizuire nu ar putea conduce la rejudecarea pricinii, nefiind permis a se aduce atingere autorității de lucru judecat de care se bucura hotărârea atacata decât în cazurile expres si limitativ prevăzute de lege.
În cadrul reglementării actuale în procesul penal, elementele noi, necunoscute instanțelor care au soluționat cauza, pot proveni din mai multe cauze. Este vorba în primul rând de existența unor împrejurări care, în momentul judecății, luate în ansamblu, dădeau convingerea de vinovăție sau nevinovăție, dar care, în raport de noi împrejurări ajunse ulterior la cunoștința instanței, sunt de natură a stabili că ceea ce s-a crezut adevăr era în realitate o cunoaștere inexactă a faptelor. Noile elemente care promovează o revizuire a soluției date apar, în aceste cazuri, din alte fapte și împrejurări stabilite prin probe, devenite cunoscute după ce hotărârea penală a rămas definitivă. În alte cazuri, elementele noi se datorează constatării că mijloacele de probă care au stat la baza convingerii judecătorilor sunt false, determinând o soluție greșită prin încrederea care li s-a acordat inițial. O a treia cauză se referă la situația în care o persoană care a instrumentat sau a judecat într-o cauză penală a săvârșit o infracțiune în legătură cu acea cauză, de natură să infirme imparțialitatea pe care trebuie să o aibă și, ca urmare, pune la îndoială corectitudinea soluției adoptate. În sfârșit, o eroare poate proveni și din existența a două hotărâri definitive, date în cauze diferite, dacă acestea stabilesc fapte ce se contrazic, ori poate fi constatată de CEDO și impusă a fi înlăturată prin revizuirea acelei hotărâri.
Prin urmare, pe calea extraordinară a revizuirii nu se mai pot pune în discuție probatoriile deja administrate și legalitatea lor, concluzia instanței rezultată din analiza coroborată a probelor administrate, decât în condițiile în care s-ar proceda la revizuirea integrală a sentinței de condamnare (după admiterea în principiu), caz în care ar avea loc o nouă judecată în fond.
O altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situații, privitoare la eventuala nerespectare a unor condiții formale de desfășurare a judecății sau a unor raționamente jurisdicționale pretins eronate, este exclusă, în raport cu dispozițiile procesuale menționate și cu principiul statuat prin art.129 din Constituția României, potrivit căruia, părțile interesate, care își legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condițiile legii.
D. urmare, coroborarea acestor dispoziții legale impune concluzia inadmisibilității controlului judiciar, cu consecința respingerii cererii pentru acest motiv, în situația exprimării de către partea interesată a simplei nemulțumiri cu privire la hotărârea a cărei retractare se cere sau a afirmării generice a nelegalității și netemeiniciei acesteia.
Cum asupra acestor aspecte instanța s-a pronunțat cu putere de lucru judecat, iar cererea revizuentului nu face trimitere la vreuna din situațiile prev. de art. 453 Cod proc. penala, instanța, în condițiile art. 459 Cod proc. penala, in mod corect a constatat inadmisibila cererea de revizuire. În fața procurorului și a primei instanțe revizuentul a invocat faptul că în întregul dosar nu există probe care să ateste vinovăția sa pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat iar el nu se consideră vinovat de faptele imputate.
Instanța fondului a reținut în mod just că susținerile revizuentului au făcut obiect de deliberare în ciclul procesual al judecății în fond, fiind invocate și în fața instanțelor de control judiciar, care au verificat și cenzurat aspectele menționate de către petent, constatând că ele nu au suport probator în dosarul cauzei.
Concluzionând, C. constată că, instanța de fond, a reținut in mod judicios ca cererea de revizuire este inadmisibila, întrucât nu îndeplinește condițiile impuse de art. 453 cu referire la art. 454 Cod procedura penala, având in vedere si decizia nr.60/2007 a ICCJ.
Așa fiind, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate, C. urmează ca, în temeiul disp. art. 421 pct. 1 lit. b cod proc. pen., să respingă, ca nefondat, apelul formulat de condamnatul revizuent I. C. împotriva sentinței penale nr. 234 din data de 20.03.2014 pronunțate de Tribunalul Iași, sentință pe care o va menține.
Văzând si dispozițiile art. 275 alin. 2 Cod procedura penala ce reglementează plata cheltuielilor judiciare cuvenite statului,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul - revizuent I. C., fiul lui C. și M., născut la data de 11.11.1962 în ., domiciliat în . Iași, CNP –_, în prezent deținut în P. Iași, împotriva sentinței penale nr. 234 din data de 20.03.2014 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, pe care o menține.
În baza art.272 alin. (1) Cod procedură penală obligă condamnatul - revizuent I. C. la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, în care s-a inclus și suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu, ce va fi avansată inițial din fondurile M.J.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.10.2014.
Președinte,Judecător,
I. E. CiobanuAncuța G.
O. M.
Grefier,
E. A.
Redactat/tehnoredactat C.I.E.
2 ex./10.10.2014
Tribunalul Iași
Judecător – S. C. C.
| ← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Sentința nr.... → |
|---|
