Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 533/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 533/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 24-09-2014 în dosarul nr. 533/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIA PENALĂ Nr. 533/2014
Ședința publică de la 24 Septembrie 2014
Completul compus din:
Președinte: A. C.-C.
Judecător: D. A.
Grefier: L. A.
S-au luat în examinare apelurile declarate de asiguratorul S.C." E. R. A. - R. " S.A. și de partea civilă S. C., împotriva sentinței penale nr. 306/31.01.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, în dosarul nr._, având ca obiect vătămarea corporală din culpă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 17 septembrie 2014, cu participarea, la acea dată, din partea Ministerului Public – P. de pe lângă C. de A. Iași, a domnului procuror C. S., cele declarate fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în baza dispozițiilor art. 391 alin.2 Cod procedură penală, a stabilit termen de pronunțare pentru astăzi.
C. DE A.,
Deliberând asupra apelurilor penale de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 306 din 31.01.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, în temeiul dispoziților art.14 și 346 alin.1 Cod procedură penală și art.50 alin.1 din Legea nr.136/1995, s-a dispus admiterea, în parte, a acțiunii civile disjunsă formulată de partea civilă SÂRGHII C., domiciliată în raion Strășeni, sat Cojusna, ., cu reședința în mun. Iași, ., ., județul Iași, cu domiciliul procedural ales în mun. Iași, . cabinetul de avocat R. A. H. nr. 4, . 11, județul Iași și, obligarea asigurătorului de răspundere civilă .-Reasigurare SA,cu sediul în Voluntari, Șoseaua București Nord nr.10 Global City Business Park ,Clădirea O 23, ., să plătească părții civile SÂRGHII C. suma de 90.000 lei cu titlu de daune materiale și 100.000 lei cu titlu de daune morale.
În baza art.14 și 346 alin.1 Cod procedură penală și art.313 alin.1 din Legea nr.95/2006, modificată și completată, au fost admise acțiunile civile formulate de părțile civile S. C. de Urgențe „P..Dr.N.O.” Iași, cu sediul în Iași, ., jud.Iași, S. de Ambulanță Județean Iași, cu sediul în Iași, ., jud.Iași și S. C. de Urgență pentru C. Sf. M. , cu sediul în mun. Iași, .. 62, județul Iași și obligat asigurătorul de răspundere civilă .-Reasigurare SA să plătească următoarele sume cu titlu de despăgubiri civile:
- părții civile S. C. de Urgențe „P.. Dr. N. O.” Iași suma de 223,94 lei cu titlu de despăgubiri civile;
- părții civile S. de Ambulanță Județean Iași suma de 337 lei cu titlu de despăgubiri civile ;
- părții civile S. C. de Urgență pentru C. Sf. M. suma de 2675, 185 lei cu titlu de despăgubiri civile ;
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, inculpatul T. V. a fost obligat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art.193 alin.1 Cod procedură penală și art.50 din Legea nr.136/1995, asigurătorul de răspundere civilă .-Reasigurare SA a fost obligat la plata sumei de 1000 lei către partea vătămată SÂRGHII C. cu titlu de cheltuieli judiciare făcute de partea vătămată.
În motivarea soluției pronunțate, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
„Sub numărul_ a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, ca urmare a disjungerii acțiunilor civile, latura civilă privind cauza înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._/245/2013.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, dat la data de 05.06.2013 în dosarul nr. 8480/P/2012, înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași sub numărul_/245/2013 s-a dispus punerea în mișcare acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului T. V., fiul lui I. și M., născut la data de 23.01.1957 în municipiul T., județul G., domiciliat în municipiul Iași, .. 7, județul Iași, CNP-_, cetățean roman, pensionar, căsătorit, fără copii minori, necunoscut cu antecedente penale, săvârșirea infracțiunii de „vătămare corporala din culpa”, prev. și ped. de art. 184 alin. (2) și (4) din Codul penal.
În fapt, în actul de sesizare a instanței s-a arătat că, în data de 29.05.2012 in timp ce conducea autoturismul VW, cu numărul de înmatriculare_ pe .. Iași, ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale privind îndeplinirea activității de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice, a provocat din culpa vătămarea corporala a părții vătămate S. C. care a necesitat 70-75 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Instanța a încuviințat cererea inculpatului ca judecarea să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, singurele probe solicitate de către inculpat fiind înscrisurile în circumstanțiere.
Ca urmare a admiterii cererii inculpatului, prin sentința penală nr. 2643 din 27 Septembrie 2013 a Judecătoriei Iași, definitivă ,s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „vătămare corporala din culpa”, prev. si ped. de art. 184 alin.(2) și (4) din Codul penal, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, anterior fiind disjunse acțiunile părților civile SÂRGHII C., S. C. de Urgențe „P.. Dr. N. O.” Iași, S. de Ambulanță Județean Iași și S. C. de Urgență pentru C. Sf. M..
În legătură cu aceste unități spitalicești S. de Ambulanță al Județului Iași s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 337 lei reprezentând transportul părții vătămate, S. C. de C. „ S. M. ” Iași s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 2675, 185 lei reprezentând costul asistenței medicale acordate părții vătămate, internată în această unitate spitalicească în perioada 29.05._12, conform decontului de la fila 53 dosar urmărire penală iar S. C. de Urgențe „P.. Dr. N. O.” Iași s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 223,94 lei reprezentând costul asistenței medicale acordate părții vătămate în această unitate spitalicească, conform decontului de la fila 51 dosar urmărire penală .
De asemenea, partea vătămată SÂRGHII C. s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 90.000 lei daune materiale și 600.000 lei daune morale, aceste despăgubiri fiind solicitate de la .-Reasigurare SA, cu sediul în Voluntari, Șoseaua București Nord nr.10 Global City Business Park ,Clădirea O 23, ., înmatriculată la Registrul Comerțului sub nr. J_ , CUI_, societate ce a fost introdusă în proces ca și asigurător de răspundere civilă.
Procedând la soluționarea laturii civile a cauzei privind cele patru acțiuni civile promovate, instanța va avea în vedere disp. art. 22 Cod procedură penală potrivit cărora hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat la soluționarea acțiunii civile, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia.
Având în vedere că sentința penală nr. 2643 din 27 Septembrie 2013 a Judecătoriei Iași a rămas definitivă prin nerecurare, instanța va proceda la soluționarea laturii civile pornind de la următoarea situație de fapt reținută în hotărârea de condamnare:
La data de 29.05.2012, în jurul orei 20,40, inculpatul T. V. a condus autoturismul marca Volkswagen cu numărul de înmatriculare_ pe . Sindicatelor către Bucium. Din cauza neatenției, ajungând la trecerea pentru pietoni din dreptul Liceului C.F.R. Iași, în timp ce se deplasa pe banda 2 de circulație, inculpatul nu a acordat prioritate de trecere și astfel a accidentat părțile vătămate Chinisciuc I. și S. C. care traversau regulamentar, pe marcajul pietonal, de la stânga la dreapta, având în vedere sensul de deplasare al autovehiculului condus de inculpat.
În urma impactului a rezultat vătămarea corporală a părții vătămate S. C., care potrivit certificatului medico-legal nr.1179 din data de 05.06.2012 al I.M.L. Iași, a suferit fractură cominutivă 1/3 medie tibie stânga, contuzie pulmonară, excoriații, contuzie taraco-abdominală, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 70-75 zile de îngrijiri medicale.
În dovedirea pretențiilor solicitate, partea civilă SÂRGHII C. a solicitat audierea a doi martori și admiterea probei cu înscrisuri, probele solicitate fiind admise de către instanța de judecată ca utile și pertinente cauzei.
Asigurătorul de răspundere civilă auto a depus la dosarul cauzei mai multe înscrisuri prin care a solicitat diminuarea pretențiilor pretinse de părțile civile raportat la jurisprudența și practica din R..
Având în vedere cadrul procesual, instanța constată că acțiunile civile promovate în cauză au temei legal pe de o parte în disp. art. 14 alin. 1 Cod proc. pen. potrivit cărora acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului iar pe de altă parte în disp. art. 49 din Legea nr. 136/1995: „ Asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund fata de terțe persoane pagubite prin accidente de vehicule” și disp. art. 50: „ Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plătească cu titlu de dezdăunare (…) persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces” coroborate cu disp. art. 26 alin. 1 din Ordinul CSA 21/2009: „Fără a se depăși limitele de despăgubire prevăzute în contractul de asigurare RCA, în condițiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a poliței de asigurare RCA, se acordă despăgubiri, în formă bănească, pentru (...) vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial”.
Instanța va examina temeinicia pretențiilor formulate de părțile civile cu luarea în considerare a disp. art. 1357 cod civil potrivit cărora „cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.
Din prevederile legale menționate rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale trebuie să fie întrunite anumite condiții și anume existența unei fapte ilicite, a prejudiciului, a raportului de cauzalitate și a vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.
Făcând aplicarea acestor dispoziții legale la situația de fapt concretă reținută de instanță, se apreciază că sunt îndeplinite aceste condiții deoarece inculpatul a provocat din culpă un accident rutier ce a avut ca urmare directă vătămarea corporală a numitei SÂRGHII C., cu consecința prejudicierii acesteia.
Instanța reține astfel că este neîndoielnic că în urma accidentului de care este culpabil inculpatul, partea vătămată a suferit un prejudiciu de natură morală determinat de suferințele de natură fizică și psihică îndurate în urma leziunilor suferite.
Faptul că partea vătămată a primit îngrijiri medicale, că a fost internată în spital, formează instanței convingerea că aceasta a suferit ca urmare a incidentului în care a fost implicată .
De asemenea reține instanța că ulterior accidentului partea vătămată a necesitat deplasări la medici și efectuarea unor programe recuperatorii.
În ceea ce privește acordarea daunele morale solicitate de către partea civilă mai sus menționată,instanța reține - pe de o parte - ca fiind evidentă suferința produsă acesteia prin fapta inculpatului, suferință inerentă având în vedere leziunile produse iar, pe de altă parte, suferințele psihice cauzate de urmările faptei inculpatului.
Deși, prejudiciul nepatrimonial nu poate fi cuantificat prin raportarea la criterii obiective, față de importanța valorilor lezate, intensitatea suferințelor fizice și psihice, partea vătămată este îndreptățită să beneficieze de o indemnizație compensatorie ca o consecință a principiului reparării integrale a prejudiciului indiferent de natura acestuia. Cuantumul prejudiciului nu trebuie să constituie o îmbogățire fără justă cauză, astfel încât trebuie apreciat și în funcție de vârsta părții vătămate la data producerii accidentului, și preocupările acesteia.
Așa cum a arătat și asigurătorul, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că în vederea evitării unei evaluări pur subiective sau care să tindă către o îmbogățire fără just temei, în stabilirea cuantumului daunelor morale instanțele de judecată "trebuie să țină seama de suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a le fost cauzate prin fapta săvârșită de inculpat, precum și de toate consecințele acesteia, relevate de actele medicale ori de alte probe administrate".
Potrivit evaluării psihologice a părții vătămate, întocmite de Centrul de Psihiatrie, Psihoterapie și Consiliere Iași, S. C. manifestă stare timică negativă, emotivitate patologică, , bruscă schimbare maladivă a dispoziției aafective, deseori fără motiv, datorată expunerii la evenimente traumatice în trecut, tendințe puternic accentuate instabile și depresiv ipohondrice .
La stabilirea cuantumului despăgubirilor ce urmează a fi acordate cu titlu de daune morale în prezenta cauză, instanța va ține cont și de împrejurarea că sumele de bani acordate cu acest titlu trebuie să aibă efecte compensatorii, astfel încât să nu constituie nici amenzi excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificate pentru victimele daunelor. Având în vedere acest principiu care reglementează materia despăgubirilor acordate pentru repararea unui prejudiciu moral, în lipsa unui criteriu matematic și obiectiv de stabilire a daunelor morale, acestea fiind lăsate la libera apreciere a instanțelor de judecată, instanța apreciază că suma solicitată de partea vătămată, respectiv 600.000 este exagerată și urmează să o reducă la 100.000 lei, cuantum de natură să compenseze efectul negativ al faptei ilicite imputabilă inculpatului și anume suferința psihică cauzată de urmarea produsă.
Deși asigurătorul a solicitat acordarea daunelor morale raportat la numărul de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, evaluând o medie de 344 lei /zi stabilită de instanțele din R., instanța reține că prejudiciul moral afectiv este cu mult mai mare în condițiile în care și în prezent, partea vătămată necesită și urmează ,așa cum rezultă din înscrisurile medicale existente la dosar ,tratament recuperator sub supravegherea părinților.
Despăgubirile civile solicitate de partea vătămată reprezentând daune materiale, așa cum au fost acestea menționate în cererea de constituire ca parte civilă urmează a fi admise în totalitate, instanța apreciind că acestea au fost pe deplin dovedite cu înscrisurile existente la dosar dar și cu declarațiile martorilor propuși . Astfel, din probele administrate, anterior menționate, rezultă că suma solicitată a fost efectiv cheltuită de partea vătămată sau reprezentanții legali ca urmare a accidentului provocat de către inculpat, în cuantumul indicat de partea civilă în concluziile scrise depuse la dosarul cauzei: contravaloare haine distruse, cârje utilizate după accident, radiografii, îngrijire medicală la domiciliu, transport studii, drumuri periodice în Republica M., drumuri efectuate de reprezentanții legali în legătură cu accidentul, alimentația specială de care a avut nevoie.
Față de declarațiile martorilor și înscrisurile existente la dosar instanța estimează că de la data producerii accidentului și până în prezent partea vătămată și reprezentanții legali ai acesteia au făcut cheltuieli de aproximativ 90.000 lei, astfel încât vor fi acordate aceste despăgubiri civile.
Cu privire la acțiunile civile formulate de unitățile spitalicești instanța reține următoarele:
Potrivit art.313 alin.1 din Legea nr.95/2006: „Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii si au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentand cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata. Sumele reprezentand cheltuielile efective vor fi recuperate de catre furnizorii de servicii medicale.
P. litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile si obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate si dobândesc calitatea procesuala a acestora, în toate procesele si cererile aflate pe rolul instanțelor judecatoresti, indiferent de faza de judecata.”
Potrivit art.313 alin.2 din Legea nr.95/2006: „Furnizorii de servicii care acorda asistenta medicală prevăzută la alin. (1) realizează o evidenta distincta a acestor cazuri si au obligatia sa comunice lunar casei de asigurari de sanatate cu care se afla in relatie contractuala aceasta evidenta, in vederea decontarii, precum si cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective in vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurari de sanatate pentru cazurile respective”
Prin urmare, indiferent dacă unitățile furnizoare de servicii medicale au primit de la casa de asigurări de sănătate sumele reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate, sunt îndreptățite să ceară obligarea persoanelor responsabile la plata acestora, urmând ca, ulterior, în cazul în care sumele au fost recuperate, acestea să fie restituite caselor de asigurări. Calitatea de asigurat (al casei de sănătate) a victimei nu înlătură dreptul unităților furnizoare de servicii medicale de a fi despăgubite de către persoana responsabilă efectuarea acestor cheltuieli.
În cauză, sumele solicitate de către cele trei unități spitalicești au fost dovedite prin fișele de decont și adresele înaintate la dosar de către părțile civile.
●
Potrivit art. 49 din Legea nr 136/1995, modificată și republicată „ asiguratorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund, în baza legii, fata de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil.
Despăgubirile se acorda indiferent de locul în care au fost produse accidentele de autovehicule, atât în timpul mersului, cât și în timpul staționării”.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art.44 alin.1 din Legea nr.136/1995, asigurătorul „plătește despăgubirea nemijlocit celui păgubit în măsura în care acesta nu a fost despăgubit de asigurat”
La data producerii accidentului, respectiv 29.05.2012, erau în vigoare normele ordinului CSA nr.14/2011 pentru punerea in aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civila pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule în anul 2012 care, prevede că „ asigurătorul are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretențiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă. Fără a se depăși limitele de despăgubire prevăzute în contractul de asigurare RCA, în condițiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a poliței de asigurare RCA, se acordă despăgubiri în formă bănească pentru:
a) vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial;
b) pagube materiale;
c) pagube consecință a lipsei de folosință a vehiculului avariat;
d) cheltuieli de judecată efectuate de către persoana prejudiciată.
Față de aceste dispoziții legale, care prevăd și permit acordarea de despăgubiri pentru vătămare corporală, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial, având în vedere stabilirea existenței unui prejudiciu moral și material, așa cum a fost acesta apreciat de către instanța de judecată, urmează ca în baza art.14 și 346 alin.1 Cod procedură penală și art.50 alin.1 din Legea nr.136/1995 să admită în parte acțiunea civilă disjunsă formulată de partea civilă SÂRGHII C., domiciliată în raion Strășeni, sat Cojusna, ., cu reședința în mun. Iași, ., ., județul Iași, cu domiciliul procedural ales în mun. Iași, . cabinetul de avocat R. A. H. nr. 4, . 11, județul Iași și să oblige pe asigurătorul de răspundere civilă .-Reasigurare SA, cu sediul în Voluntari, Șoseaua București Nord nr.10 Global City Business Park ,Clădirea O 23, ., înmatriculată la Registrul Comerțului sub nr. J_ , CUI_, să plătească părții civile SÂRGHII C. suma de 90.000 lei cu titlu de daune materiale și 100.000 lei cu titlu de daune morale.
În baza art.14 și 346 alin.1 Cod procedură penală și art.313 alin.1 din Legea nr.95/2006, modificată și completată, va admite acțiunile civile formulate de părțile civile S. C. de Urgențe „P..Dr.N.O.” Iași, cu sediul în Iași, ., jud.Iași, S. de Ambulanță Județean Iași, cu sediul în Iași, ., jud.Iași și S. C. de Urgență pentru C. Sf. M. , cu sediul în mun. Iași, .. 62, județul Iași și va obliga pe asigurătorul de răspundere civilă .-Reasigurare SA să plătească următoarele sume cu titlu de despăgubiri civile:
- părții civile S. C. de Urgențe „P.. Dr. N. O.” Iași suma de 223,94 lei cu titlu de despăgubiri civile;
- părții civile S. de Ambulanță Județean Iași suma de 337 lei cu titlu de despăgubiri civile ;
- părții civile S. C. de Urgență pentru C. Sf. M. suma de 2675, 185 lei cu titlu de despăgubiri civile .
Sumele de bani acordate cu titlu de despăgubiri civile vor fi achitate de către asigurătorul de răspundere civilă în baza poliței de asigurare de răspundere civilă obligatorie valabilă la data de 29.05.2014, asiguratorul urmând a fi obligat la acoperirea prejudiciului care îi este imputabil inculpatului.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală va obliga pe inculpatul T. V. ,, fiul lui I. și M., născut la data de 23.01.1957 în municipiul T., județul G., domiciliat în municipiul Iași, .. 7, județul Iași, CNP-_, la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art.193 alin.1 Cod procedură penală și art.50 din Legea nr.136/1995 va obliga pe asigurătorul de răspundere civilă .-Reasigurare SA la plata sumei de 1000 lei către partea vătămată SÂRGHII C. cu titlu de cheltuieli judiciare făcute de partea vătămată.”
În termen legal, împotriva sentinței penale sus menționate, au exercitat calea ordinara de atac a apelului partea civilă S. C. și asigurătorul S.C. E. R. A.-Reasigurare S.A.
În motivarea apelului promovat, partea civilă a criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul temeiniciei, susținând în esență că nivelul sumei bănești ce i-a fost acordată cu titlu de daune morale nu este suficient pentru a compensa suferințele fizice și psihice îndurate în urma accidentului rutier comis din culpa exclusivă a inculpatului T. V..
Susține partea civilă apelantă că leziunile grave pe care le-a suferit i-au produs, în afara suferinței fizice și psihice inerentă privării de desfășurarea unei vieți normale și a încălcării dreptului la integritate corporală, și un prejudiciu funcțional și estetic de lungă durata. Se susține că suma acordată pentru repararea prejudiciului moral trebuie să fie justă, rațională, echitabilă, adică să fie stabilită în așa fel încât să asigure efectiv o compensare suficientă și sa permită persoanei prejudiciate atenuarea urmărilor vătămării corporale cauzate de accident.
Motivează partea civilă apelanta ca aprecierea asupra cuantumului daunelor morale se impunea a fi realizate în funcție de o . criterii, precum importanța prejudiciului moral, sub aspectul valorii morale lezate, durata menținerii consecințelor vătămării, intensitatea durerii fizice și a durerii psihice suportate, consecințele pe plan social, profesional și familial, tulburările și neajunsurile suferite.
În motivele scrise de apel, partea civilă a dezvoltat pe fiecare dintre criteriile indicate și, totodată, a susținut și a dezvoltat și existența unei prejudiciu estetic, precum și consecințele pe care accidentul rutier în care a fost implicata le-a avut asupra sa, din perspectiva laturii psihologice. În acest sens au fost redate concluziile evaluării psihologice nr. 784/2013 efectuata de un specialist care confirma apariția unor tulburări de natura psihologica în urma evenimentului negativ prin care a trebuit sa-l traverseze.
În raport de toate consecințele fizice, psihice și psihologice determinate pe baza criteriilor obiective precizate în cuprinsul motivelor de apel, partea civila a susținut ca pretențiile pe care le-a solicitat cu titlu de daune morale, de 600.000 lei, reprezintă o indemnizație echitabilă a prejudiciului moral produs.
A mai arătat partea civilă că la stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fondului nu a cunoscut în totalitate urmările de natura fizica pe care a trebuit sa le suporte întrucât, cu ocazia re-examinărilor ulteriore pronunțării sentinței penale, s-a constatat că leziunile suferite sunt de o gravitate mai mare, necesitând și un timp mai îndelungat pentru vindecare față de cel precizat inițial de către medicii legiști.
A argumentat parte civilă că în baza contractului de asigurare de răspundere civilă obligatorie pe care inculpatul T. V. îl avea încheiat cu asigurătorul S.C. E. R. A.-Reasigurare S.A și a legislației care guvernează raporturile juridice ce rezulta din contractul de asigurare, se impune ca asigurătorul să fie obligat să o dezdăuneze, data fiind calitatea acestuia de garant pentru persoana vinovata de producerea accidentului rutier (inc. T. V.).
A solicitat partea civilă apelantă admiterea căii de atac promovata, desființarea în parte a sentinței penale atacate și rejudecarea cauzei, ocazie în care instanța de control judiciar să dispună obligarea asigurătorului S.C. E. R. A.-Reasigurare S.A la plata daunelor morale în cuantum majorat față de cel acordat prin hotărârea instanței de fond.
Asigurătorul apelant S.C. E. R. A.-Reasigurare S.A a criticat hotărârea atacata atât sub aspectul legalității cât și din perspectiva temeiniciei.
Sub aspectul legalității, asigurătorul a susținut și a dezvoltat raționamentul său potrivit căruia dată fiind calitatea sa în raportul juridic creat, în conformitate cu dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006, nu putea fi obligat la plata despăgubirilor civile către unitățile spitalicești; o atare obligare se impunea a fi pusa în sarcina inculpatului T. V., persoana care prin fapta sa a adus daune sănătății părți civile S. C.. În esență se arata ca persoana vătămata printr-un accident rutier are – ope legis – calitatea de asigurat în sistemul CAS, existând un contract de asigurare între cele doua părți – CAS și persoana vătămată. În baza acestui contract de asigurare, unitatea spitalicească acordă asistență medicala persoanei ce a fost vătămata în cadrul unui accident rutier, iar ulterior, în conformitate cu dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006, spitalul are dreptul de a ”regresa” împotriva persoanei vinovate de producerea prejudiciului care, în cauza de față, este inculpatul T. V..
Motivează asigurătorul că, un spital nu va avea niciodată calitatea de terț prejudiciat, între unitatea medicală și pacient funcționând aceeași răspundere și obligație contractuală de a onora – prin furnizarea de servicii medicale – un acord de voință în baza căruia persoana asigurată pentru servicii medicale primește aceste servicii în schimbul unei contribuții. A concluzionat asiguratorul apelant în sensul că nu ar exista temei legal în baza căruia sa poată fi obligat la plata despăgubirilor civile către cele trei unități spitalicești care i-au acordat asistență medicală persoanei vătămate S. C..
Referitor la temeinicia sentinței apelate, criticile asiguratorului au vizat cuantumul sumelor ce au fost acordate părții civile S. C. cu titlu de daune materiale și respectiv daune morale, afirmându-se că acesta ar fi prea mare în raport cu suferințele efectiv cauzate.
Referitor la suma de 90.000 lei acordata cu titlu de daune materiale s-a susținut că aceasta este netemeinica întrucât nu a fost probata cu documente justificative așa cum prevăd în mod expres dispozițiile art. 49 din Ordinul CSA 14/2011, singurele probe care au stat la baza acordării respectivei sume au fost depozițiile unor martori.
Referitor la suma acordata cu titlu de daune morale s-a susținut că aceasta este disproporționată, prin prisma situației concrete dedusă judecății, dar și a practicii judiciare naționale și europene. În acest sens, au fost invocate mai multe soluții de speță data în alte cazuri, similare ca și obiect al acuzațiilor, în care nivelul daunelor morale a fost inferior față de cel admis prin sentința criticata.
A solicitat asigurătorul apelant admiterea căii de atac promovata, desființarea în parte a sentinței penale atacate și rejudecarea cauzei, ocazie în care instanța de control judiciar să înlăture dispoziția privind obligarea sa la plata de despăgubiri civile către părțile civile – unități spitalicești, respingerea despăgubirilor materiale și reindividualizarea sumelor ce urmeaza a fi acordate cu titlu de daune morale.
Examinând sentința penală apelată, pe baza tuturor lucrărilor și a materialului probator existent la dosarul cauzei, atât prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele conferite de dispozițiile art. 417 alin. (2) Cod procedura penală, C. constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2643 din 27.09.2013 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin nerecurare, s-a dispus condamnarea inculpatului T. V. (fiul lui I. și M., născut la data de 23.01.1957 în municipiul T., județul G., domiciliat în municipiul Iași, .. 7, județul Iași, CNP-_, cetățean roman, pensionar, căsătorit, fără copii minori, necunoscut cu antecedente penale), la pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „vătămare corporala din culpa”, prev. si ped. de art. 184 alin.(2) și (4) din Codul penal din 1969, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. În fapt, în sarcina inculpatului s-a reținut că, în ziua de 29.05.2012, in timp ce conducea autoturismul marca VW, cu numărul de înmatriculare_, pe . Iași, ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale privind îndeplinirea activității de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice, a provocat un accident rutier soldat cu vătămarea integrității corporala a persoanei vătămate S. C. care a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 70-75 zile de îngrijiri medicale.
În condițiile în care latura penală a procesului a fost judecata în primă instanță în baza procedurii simplificare a recunoașterii vinovăției, iar inculpatul nu a achiesat la pretențiile civile formulate de părțile civile, instanța de fond a dispus disjungerea acțiunilor civile formulate de părțile civile S. C., S. C. de Urgențe „P.. Dr. N. O.” Iași, S. de Ambulanță Județean Iași și S. C. de Urgență pentru C. Sf. M. și continuarea procesului penal pentru soluționarea laturii civile.
Latura civilă a procesului penal a fost soluționata în primă instanță prin sentința penală ce formează obiectul prezentei analize a instanței de control judiciar.
Se impune a arăta faptul că în cursul judecării apelurilor de față au fost administrate proba testimonială și proba cu efectuarea unei noi expertize medico-legale al cărei obiectiv a constat în reevaluarea situației medicale a părții civile, pe baza tuturor actelor medicale deținute (inclusiv cele obținute după pronunțarea hotărârii de către instanța de fond) și stabilirea daca partea civilă S. C. prezintă eventuale sechele permanente rămase după extragerea materialului de osteosinteză, de genul cicatrici, infirmități permanente.
Prin raportul de noua expertiza medico-legală nr. 6632/26.06.2014 întocmit de IML Iași, s-a concluzionat că partea civilă S. C. a suferit un hematom epicranian, excoriații, plagă contuză coapsa stângă și fractură cominutivă 1/3 medie tibie stângă pentru care s-a intervenit chirurgical, iar în prezent . este consolidata, materialul de osteosinteza a fost extras cu precizarea că cicatricile post operatorii și posttraumatice au posibilități de ameliorare pe cale chirurgicală. Totodata, în urma reevaluării leziunii constând în fractură cominutivă 1/3 medie tibie stângă, s-a apreciat că numărul total al zilelor de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare a fost de 140-150, timp care include și intervențiile chirurgicale, imobilizarea în aparat gipsat și recuperarea funcțională.
Se impune a arăta faptul că, în condițiile în care limitele de investire ale instanței s-au rezumat la latura civilă a procesului penal, proba cu expertiza medico-legală administrată în faza judecății apelului va fi analizata și evaluată probator exclusiv din perspectiva laturii civile a cauzei (efectele acestei expertize medico-legale ar putea fi valorificate în ceea ce privește latura penală a procesului, soluționata definitiv, doar prin intermediul căii extraordinare de atac a revizuirii).
Referitor la soluționarea laturii civile a procesului, un prim aspect pe care instanța de control judiciar ține să-l menționeze expres este acela al cadrului procesual aplicabil în speța analizata, date fiind modificările de substanță intervenite pe parcursul ultimilor ani (de la momentul comiterii infracțiunii ce formeaza obiectul dosarului – 29.05.2012 - și până în prezent) în materie penală și civilă, procesual penală și procesul civilă.
Astfel, instanța de control judiciar reține că acțiunile civile promovate în cauză de către părțile civile S. C., S. C. de Urgențe „P.. Dr. N. O.” Iași, S. de Ambulanță Județean Iași și S. C. de Urgență pentru C. Sf. M., își au temei legal în dispozițiile art. 14-15 și art. 346 din Codul de procedură penală din 1969 raportat la art. 1357 din Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil (față de data comiterii faptei, dată la care s-a născut raportul juridic).
Se impune a menționa faptul că, urmarea demersurilor efectuate pe parcursul cercetărilor, la dosar au fost strânse date și informații cu privire la asigurarea de răspundere civila obligatorie pentru autovehiculul implicat în accidentul rutier din 29.05.2012 și astfel s-a stabilit că garant al obligației de plată către părțile civile este asiguratorul S.C. E. R. A.-Reasigurare S.A.
Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Codul de procedura penală din 1969 (act normativ aplicabil în speța dedusa prezentei judecăți) „acțiunea civilă are ca obiect tragerea Ia răspundere civilă a inculpatului, precum și a părții responsabile civilmente”, iar conform alin. (3) al aceluiași articol, „repararea pagubei se face potrivit dispozițiilor legii civile".
Referitor la temeinicia pretențiilor civile formulate de către partea civilă S. C., C. reține că, în drept, potrivit dispozițiilor art. 6 din Codul Civil, raportat la art. 1357 din același act normativ, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita, săvârșita cu vinovăție, este obligat sa îl repare. (2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoara culpă.
Din prevederile legale menționate, rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale, trebuie să fie întrunite anumite condiții prevăzute de lege, și anume: 1). existența unei fapte ilicite imputabilă inculpatului; 2). existența prejudiciului; 3). existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul cauzat; 4) existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.
Aplicând aceste dispoziții legale la situația de fapt reținută definitiv prin hotărârea judecătorească prin care a fost rezolvata latura penală a cauzei, instanța constată că la data de 29.05.2012, inculpatul T. V., din culpă, a produs un accident rutier în urma căruia partea civilă S. C. a suferit un hematom epicranian, excoriații, plagă contuză la coapsa stângă și o fractură cominutivă 1/3 medie tibie stângă pentru care s-a intervenit chirurgical; leziunile astfel produse au necesitat pentru vindecare un număr total de 140 – 150 zile îngrijiri medicale. Rezulta astfel că infracțiunea de vătămare corporală din culpă dovedit comisa de inculpatul T. V. reprezintă fapta ilicită, în accepțiunea data de Codul civil acestei noțiuni, care a cauzat un prejudiciu persoanei vătămate prin infracțiune, existând raport de cauzalitate între fapta ilicita a inculpatului și prejudiciul suferit de partea civilă S. C.. Totodată se constată ca exista și vinovăția inculpatului T. V., care se prezinta sub forma culpei cu prevedere, în producerea prejudiciului suferit de persoana vatamata prin infracțiune.
Cât privește natura prejudiciului cauzat victimei accidentului rutier (prin fapta inculpatului) și cuantumul acestuia, partea civilă a pretins că prejudiciul suferit este de ordin material si moral.
În ceea ce privește prejudiciul de ordin material, C. reține ca partea civila S. C. a solicitat cu acest titlu (de daune materiale) suma de 90.000 lei, reprezentând cheltuielile ce au fost impuse de recuperarea medicala, transportul din tara de origine (Republica M.) în R., tratamentul medicamentos urmat, îngrijire medicală acordata de persoane calificate etc.
Într-o altă ordine de idei, C. ține să arate faptul că acțiunea civilă, alăturată acțiunii penale, rămâne supusă regulilor de probațiune specifice materiei civile, situație în care sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 249 Cod procedura civilă, potrivit cărora cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege, dar și cu aplicarea mijloacelor de probă specifice materiei civile. Fiind o acțiune civilă în justiției, inclusiv în materia mijloacelor de proba admisibile pentru probarea pretențiilor, C. reține că sunt aplicabile normele de procedura civila înscrise în codul de procedură civilă în vigoare la momentul derulării procedurii jurisdicționale, adică pretențiile reclamantului pot fi dovedite prin orice mijloc de proba dintre cele înscrise în legea procesual civilă generală.
În raport de aceste considerente, C. constată neîntemeiata critica asigurătorului apelant referitoare la faptul că singurul mijloc de proba admisibil pentru a dovedi existența daunelor materiale ar fi înscrisurile; textul art. 49 din Ordinul CSA 14/2011 invocat de asigurător nu este aplicabil procedurilor judiciare, ci are aplicabilitatea doar în cadrul procedurii desfășurata în fața unității care are calitatea de asigurător.
Raportat la actele si lucrările dosarului, instanța de control judiciar constată că partea civilă S. C. în dovedirea pretențiilor civile a administrat proba cu înscrisuri reprezentând simulări rezervare on line bilete de avion pe ruta V. – Bucuresti sau Bacau, înscrisuri medicale, inclusiv rețete medicale prescrise părții civile, planșa fotografica ce conține imagini cu urmările lăsate pe corpul părții civile de . de tibie suferită, copia contractului de munca încheiat de mama părții civile, numita S. E., în calitate de angajat, documente de identitate ale unor rude apropiate ale părții civile, raportul de evaluare psihologică nr. 784/2013, certificatul medico-legal nr. 1180/05.06.2012, raportul de primă expertiza medico-legală nr. 2698/OF din 08.04.2013 și raportul de noua expertiza medico-legală nr. 6632/26.06.2014, toate întocmite de IML Iași, precum și proba testimonială cu martorii F. I. și B. N., acest din urma martor fiind reaudiat și în fața instanței de apel.
Examinând și evaluând probele administrate de partea civilă în cursul judecății în primă instanță și în faza judecării apelului, C. constată că înscrisurile depuse la dosar nu fac dovada existenței vreunui prejudiciu de ordin material. Cu alte cuvinte, înscrisurile administrate de partea civila nu probează împrejurarea efectuării de către aceasta a unor cheltuieli care sa fi fost determinate de fapta de vătămare corporala a cărei victima a fost. Astfel, simulările de rezervare a unor bilete de avion, dincolo de faptul ca partea civila nu a explicitat pretinsa nevoie de achiziționare a unor astfel de bilete, nu echivalează cu plata prețului pentru asemenea bilete de călătorie. În lipsa altor dovezi neechivoce care sa confirme, cel mai probabil, eventuala deplasare a numitei S. E. (mama părții civile) din V., Italia în R., în preajma datei la s-a produs accidentul rutier (29.05.2012), nu se poate reține că părții civile i-a fost produsa o paguba formata din prețul transportului pentru o astfel de călătorie. Referitor la același aspect se impune a arăta că la fila 111 dosarul instanței de fond exista o copie simpla a unui bilet de călătorie însă, respectiva copie este ilizibila, situație în care nu este în măsura sa probeze efectuarea unei cheltuieli care sa aibă legătura cu fapta ilicită reținut ca a fost comisa de inculpatul T. V.. De asemenea, rețetele și actele medicale depuse la dosar confirma existența consecințelor negative asupra integrității corporale a părții civile, fără însă a proba împrejurarea efectuării unor cheltuieli de către aceasta; împrejurarea că partea civilă a prezentat leziuni ale integrității corporale și că i-au fost prescrise tratamente medicale, în lipsa unor facturi fiscale, bonuri fiscale care sa probeze achiziționarea de medicamente, produse medicale dintre cele prescrise, nu este suficienta pentru ca organul judiciar să rețină că au fost realizate în mod efectiv plăți în acest scop.
În condițiile în care înscrisurile depuse la dosar în probarea laturii civile nu sunt în măsură să dovedească existența prejudiciului de ordin material și întinderea acestui tip de prejudiciu, instanța de control judiciar constată că singurele mijloace de proba pe baza cărora poate fi apreciat și stabilita întinderea prejudiciului material sunt declarațiile martorilor F. I. și B. N..
Referitor la martorii menționați, în urma analizei de ansamblu a depozițiilor acestora, un prim aspect pe care instanța de control judiciar îl observa este acela ca fiecare dintre martori, fără a face o detaliere a naturii și cuantumului cheltuielilor pretins efectuate de partea civila Sârghii C., a aproximat cuantumul total al respectivelor cheltuieli la aceeași suma (folosind chiar și aceeași moneda), respectiv suma de 20.000 euro, existând astfel o deplina concordanță între declarațiile celor doi martori. Transformata în lei, suma indicata de martorii audiați se situează în preajma cuantumului sumei solicitată de partea civilă cu titlu de daune materiale.
În condițiile în care niciunul dintre martori nu a indicat cu precizie care anume au fost cheltuielile efectuate de partea civila și care a fost întinderea fiecărei cheltuieli în parte, ci aceștia s-au rezumat la a face o apreciere totala a pretinselor cheltuieli, reținând că martorii în discuție se afla într-o relație de prietenie cu Sîghii C. (aspect recunoscut expres de martora B. N. în declarația data la instanța de apel), observând totodată că martorii au făcut și afirmații care nu au suport în realitatea obiectivă (în acest sens, spre exemplu, afirmația martorei B. N. în sensul că partea civila ar fi plătit pentru 10 ședințe de masaj, fiecare cu o durata de 40-60 minute, suma de 400 euro, în condițiile în care este de notorietate faptul că prețul unei astfel de ședințe nu depășește suma de 50 lei), constatând și existența unor contradicții între declarațiile celor doi martori (astfel, daca martorul F. I. a susținut că tatăl părții civile, la momentul producerii accidentului, se afla în Republica M., martora B. N. a afirmat ca acesta se afla în Franța), C. apreciază că declarațiile martorilor F. I. și B. N. au un accentuat caracter subiectiv, motiv pentru care le va acorda valoare probanta doar în măsura în care se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezulta din ansamblu probator și care au suport în realitatea obiectivă. Astfel, din analiza coroborata a declarațiilor martorilor F. I. și B. N. cu actele medico legale existente la dosar, C. constata ca a fost dovedită în mod cert efectuarea următoarelor cheltuieli: contravaloarea de 10 lei/zi cu deplasarea părții civile cu taxiul la școala la care învăța, timp de 20 zile; contravaloarea de câte 100 euro pentru fiecare dintre cele 3 deplasări, cu mașina, din municipiul Iași, în Republica M., la locuința familiei părții civile, suma de 6.300 lei reprezentând remunerația de 70 lei pe zi, timp de 90 de zile, plătită unei asistente care i-a acordat îngrijiri corespunzătoare părții civile. Rezultă astfel că nivelul total al cheltuielilor pentru care partea civilă a probat în mod cert existența lor este de 10.000 lei.
Față de cele sus redate, C. constată că suma acordata cu titlu de despăgubiri materiale prin hotărârea instanței de fond, de 90.000 lei, a fost reținuta exclusiv pe baza aproximării – subiective – făcute de martorii ascultați, motiv pentru care se apreciază că respectiva sumă se impune a fi modificata în sensul diminuării ei până la nivelul de 10.000 lei, cuantum ce este probat în mod neechivoc.
În privința daunele morale solicitate in cauza de către partea civilă S. C. (în cuantum de 600.000 lei) pentru prejudiciul de ordin nepatrimonial încercat, pentru început, C. ține sa facă o . precizări preliminare menite să faciliteze înțelegerea raționamentului pe care judecătorul îl are atunci când este chemat sa se pronunțe asupra unor atare daune.
Este unanim acceptat faptul că daunele morale nu sunt susceptibile de a fi calculate matematic, sub aspectul componenței, de această manieră, pentru că întinderea lor nu este rezultatul unui calcul matematic (în concret, leziunile corporale produse părții civile S. C. nu pot fi contabilizate), ci a unei satisfacții echitabile acordate persoanei lezate moral, oferită sub forma unui echivalent. Prin acordarea unor beneficii materiale se urmărește recrearea unui echilibru în existența unei persoane, dezechilibrul fiind rezultatul faptei prejudiciabile, în speță a infracțiunii care a produs vătămarea integrității corporale a părții civile S. C.. Prin urmare, proporționalitatea trebuie realizată între vătămarea suferită și impactul pe care aceasta l-a avut asupra echilibrului emoțional și psiho-social al celui prejudiciat, pe de o parte și suma acordată cu titlu de daune morale, sumă care, ca și cuantum, să poată oferi satisfacții materiale care să creeze o stare de bine, de plăcere celui prejudiciat, proporțională cu afectarea suferită. Daunele morale nu pot fi „rezonabile” decât prin raportare la prejudiciul moral cauzat de efectele acțiunii inculpatului asupra părții civile și nu prin raportare la alte elemente cum ar fi de exemplu situația materială a părții civile sau a celui care dezdăunează. În condițiile în care prin vătămările cauzate de accidentul rutier comis din culpa exclusiva a inculpatului, consecințele în plan afectiv, dar și psiho-social se situează la un anumit nivel corect apreciat, daunele morale trebuie să fie apte să poată procura satisfacții proporționale. Nerespectarea acestei proporționalități prin acordarea unor daune morale semnificative ar lăsa întregul raționament anterior, care, sub aspectul fundamentului (al vătămării suferite) nu poate fi contestat, la nivelul unei construcții teoretice, or, judecătorul nu este chemat să recunoască niște drepturi teoretice și iluzorii, ci să dea eficiență unor drepturi efective.
Instanța de control judiciar are în vedere, pe de o parte, că prin acordarea daunelor morale se urmărește a se da și părții civile, ca persoană prejudiciată, o satisfacție echitabilă, iar pe de altă parte, ca acestea constituie și o sancțiune, în plan civil, pentru inculpat, ca autor al faptei ilicite, în scopul de a contribui la prevenirea eficientă a unor fapte similare în viitor, fără însă a se constitui sau a putea fi apreciată ca o amendă excesivă pentru inculpat.
C. ține să precizeze că daunele morale nu sunt destinate să repună partea civilă în situația anterioară săvârșirii infracțiunii (pentru simplul motiv că acest lucru nu mai este posibil), ci reprezintă, așa cum rezultă din considerentele anterior redate, o compensare patrimonială adecvată a prejudiciului de ordin moral suferit de acestea din urmă, neputând fi vorba nici de reparație integrală, atâta timp cât nu se poate repara integral ceea ce nu are corespondent pecuniar și nici de îmbogățire excesivă.
Potrivit legislației interne, principiul care reglementează răspunderea civilă delictuală este acela al despăgubirii integrale, atât pentru prejudiciu efectiv suferit, cât și pentru beneficiu nerealizat. Răspunderea asiguratorului în dreptul nostru acoperă toate daunele, atât pe cele materiale, cât și pe cele morale.
Ca o concluzie la cele sus redate, C. arată că despăgubirile acordate părții civile S. C. trebuie să fie proporționale cu urmările negative efectiv suferite.
Prin urmare, instanța de control judiciar, în analiza prejudiciului moral suferit de partea civilă Sârghii C. are în vedere următoarele aspecte:
Un prim aspect este acela că rezultatul dăunător direct de natură nepatrimonială, al faptei ilicite și culpabile a inculpatului, prin care s-a adus o vătămare valorilor și drepturilor extrapatrimoniale strâns legate de personalitatea umană ale părții civile. În concret, instanța are în vedere, sub acest aspect, numărul total al zilelor de îngrijiri medical ce i-au fost necesare părții civile pentru a se vindeca, un număr relativ ridicat de 140 150 zile, durerea fizică încercată de partea civilă urmare a vătămării sale corporale, precum și neplăcerea cauzată de perioadele în care aceasta a fost spitalizată, imobilizarea în atela gipsata cruro-podală pentru o perioadă relativ îndelungată cu imposibilitatea de a merge în respectiva perioada și intervențiile chirurgicale pe care a trebuit să le suporte. Se reține ca partea civila a suferit mai multe leziuni, inclusiv la nivelul capului (un hematom epicranian) însă, leziunea cea mai grava a fost cea de la nivelul membrului inferior stâng care a impus intervenții chirurgicale repetate și o perioada îndelungata de recuperare funcțională. Numărul leziunilor suferite, natura și zonele corpului unde acestea au fost localizate, precum și gravitatea fiecăreia dintre ele, constituie elemente care îndreptățesc la aprecia că durerile resimțite de partea civilă au fost de o intensitate sporită, acțiunea inculpatului determinând atât o durere acută, cât și o durere cronică a cărei vindecare, se pare, că nu s-a produs în totalitate până la acest moment.
În consecință, instanța reține faptul că urmare a accidentului rutier suferit, calitatea vieții părții civile Sârghii C. a fost afectată în mod grav prin faptul că a dezvoltat niște dureri fizice intense care au necesitat tratament medicamentos și recuperare funcțională pe o perioada relativ îndelungata.
În ceea ce privește imobilizarea membrului inferior pentru o anumita perioadă de timp, instanța reține că, ulterior producerii accidentului, partea civila a fost internata în spital timp de aproximativ 8 zile, i-a fost recomandată menținerea imobilizării în atela gipsata a membrului inferior stâng timp de 8 săptămâni și, de asemenea, i s-a recomandat să nu calce pe membrul inferior stâng un interval de 90 de zile, aspecte care, în condițiile în care aceasta era o persoană activă, care frecventa cursurile scolare, au amplificat greutatea cu care a fost suportată perioada de vindecare și recuperare scursa după accidentul rutier.
Un al doilea aspect ce este avut în vedere la aprecierea cuantumului daunelor morale acordate de instanța de fond părții civile Sârghii C. este cel dat de aspectul fizic exterior pe care îl prezintă partea civilă la nivelul gambei de la piciorul stâng și care, așa cum rezultă din raportul de noua expertiză medico legală, nu poate fi ameliorat pe cale naturală, ci doar artificial, pe cale chirurgicala. Aceasta consecința este mult mai intens resimțită în situația părții civile care este o persoana de sex feminin, are o vârsta tânără și pentru care înfățișarea fizica prezintă o importanță crescuta.
Prin consecințele sus redate se reține că a fost afectată și viața de familie a părții civile; viața de familie fiind extrem de importantă pentru existența oricărui individ, atât din punct de vedere psihologic, dar și din punct de vedere socio-familial. Astfel, sub aspect psihologic, viața de familie presupune stabilirea unor legături extrem de puternice între indivizi, în concret o ancorare în viață a fiecăruia. Lipsa unor astfel de legături conduce inevitabil la izolare și depresie. Sub aspect socio-familial, relația cu membrii familiei presupune petrecerea împreună a numeroase momente potrivit normelor de conviețuire socială general acceptate și tradițiilor specifice fiecărui popor, aspecte de care partea civila a fost privata pentru o perioada de timp.
În raport de aspectele sus dezvoltate, instanța de control judiciar apreciază ca suma de 100.000 lei acordata părții civile Sârghii C. cu titlu de daune morale de către instanța de fond este în măsura să compenseze suferințele fizice, psihice și psihologice îndurate de aceasta și să răspundă ca și proporționalitate aspectelor anterior analizate, prin raportare la toate repercusiunile în plan emoțional, dar și socio-familial pe care le-a suferit partea civilă.
În considerarea argumentelor expuse mai sus, C. constată neîntemeiate criticile apelanților care au vizat cuantumul despăgubirilor acordate părții civile Sârghii C., cu titlu de daune morale, reținând ca hotărârea instanței de fond, sub acest aspect, este temeinica.
În ceea ce privește critica asigurătorului apelant referitoare la obligarea sa la plata despăgubirilor civile către părțile civile unități sanitare, C. o constata ca neîntemeiata, motivat de considerentele ce vor fi redate în continuare.
Un prim aspect care se impune a fi punctat este acela al nevoii de a corobora prevederile legii privind reforma în sănătate – Legea nr. 95/2006 - cu cele ale Legii 136/1995.
Astfel, potrivit art. 49 și art. 50 din Legea nr. 36/1995, asiguratorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund fata de „terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule”. Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecata persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
A precizat asigurătorul că un spital nu va avea niciodată calitatea de terță persoană prejudiciată, între unitatea medicală și pacient funcționând aceeași răspundere și obligație contractuală de a onora un acord de voință în baza căruia asiguratul primește aceste servicii în schimbul unei contribuții.
Supunând acest raționament unui examen riguros, instanța de control judiciar apreciază că el nu este corect.
C. constată că într-o atare situație coexistă două tipuri de raporturi juridice: pe de o parte cele născute între inculpat, pentru care răspunde asigurătorul și partea civilă, care dau naștere unei răspunderi delictuale, pe de altă parte raporturile juridice legale/contractuale (drepturile și obligațiile rezultă din legea asigurărilor sociale și din legea sănătății, care substituie un contract încheiat în baza acordului liber de voință) care există între asiguratul care plătește contribuții de sănătate și furnizorul de servicii medicale.
În cazul în care s-ar admite susținerile asigurătorului conform căruia spitalul prestează servicii medicale victimei, în baza obligației legale pe care o are față de victima accidentului care plătește asigurări de sănătate, atunci nu ar mai exista nici un temei pentru care spitalul să mai aibă o acțiune civilă îndreptată chiar și numai împotriva inculpatului, pentru simplu motiv că, dat fiind că prestează servicii ca și echivalent al asigurării de sănătate pe care o plătește victima accidentului, nu mai înregistrează nici un prejudiciu. Continuând acest raționament al asigurătorului, ar urma ca numai în situația în care victima accidentului nu plătește asigurări sociale, spitalul să dobândească calitatea de terț prejudiciat prin fapta asiguratului de răspundere civilă, caz în care s-ar putea îndrepta, potrivit aceluiași raționament, împotriva inculpatului pe tărâm delictual sau împotriva victimei accidentului pe temeiul îmbogățirii fără justă cauză. Iar dacă inculpatul sau victima accidentului nu sunt solvabili, spitalul ar urma să suporte paguba.
Or, prin instituirea ca obligatorie a asigurării de răspundere auto, s-a urmărit tocmai evitarea consecințelor pe care insolvabilitatea inculpatului le-ar genera atât cu privire la victimele accidentului, cât și cu privire la terțe persoane prejudiciate, inclusiv furnizorii de servicii medicale. Interpretarea asigurătorului care, în esență, susține că furnizorul de servicii medicale nu are calitatea de persoană terță prejudiciată, ignoră situația în care victima accidentului nu plătește asigurări de sănătate și este contra legii, fiind de natură a leza tocmai scopul instituirii prin lege a obligației de încheiere a poliției de răspundere civilă auto, acela de a evita consecințele patrimoniale ale insolvabilității inculpatului.
Față de considerentele expuse anterior, constatând nefondata critica asiguratorului apelant, C. reține ca fiind corecta dispoziția instanței de fond de obligare a asiguratorului la plata despăgubirilor civile către S. C. de Urgențe „P.. Dr. N. O.” Iași, S. de Ambulanță Județean Iași și S. C. de Urgență pentru C. Sf. M..
P. toate considerentele ce au fost dezvoltate anterior, în temeiul dispozițiilor art. 421 pct. (2) lit. a) Cod procedura penală, va fi admis apelul declarat de apelantul S.C. E. R. A.-Reasigurare S.A, prin reprezentații săi legali, împotriva sentinței penale nr. 306 din 31.01.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, sentință pe care o va desființa, în parte.
Procedând la rejudecarea cauzei, în considerarea argumentelor care au fost explicitate mai sus, C. va reduce cuantumul sumei la plata căreia, prin sentința penală apelata, a fost obligat asigurătorul S.C. E. R. A.-Reasigurare S.A. către partea civilă Sârghii C., cu titlu de daune materiale, de la 90.000 lei la 10.000 lei, urmând a fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârii examinate.
P. aceleași considerente, în temeiul dispozițiilor art. 421 pct. (1) lit. b Cod procedura penală, va fi respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă Sârghii C. împotriva aceleiași hotărâri judecătorești.
În condițiile în care apelul promovat de partea civila S. C. urmeaza a fi respins, cererea acesteia de acordare a cheltuielilor judiciare efectuate cu ocazia judecării apelului de față urmeaza a fi respinsa ca neîntemeiată întrucât, cupla procesuală în determinarea acestor cheltuieli aparține părții civile.
Se va face aplicarea normelor de procedura penala ce reglementează plata cheltuielilor judiciare avansate de stat cu ocazia procedurii judiciare de față.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de asiguratorul apelant S.C. E. R. A.-Reasigurare S.A., cu sediul în Șoseaua București Nord nr. 10, Global City Business Park, clădirea 023,., jud. I., reprezentată prin reprezentantul convențional avocat O. N., cu sediul în mun. Iași, ., ., nr. 2, ., împotriva sentinței penale nr. 306 din 31.01.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, sentință pe care o desființează, în parte.
Rejudecând cauza:
Reduce cuantumul sumei la plata căreia, prin sentința penală apelata, a fost obligat asigurătorul S.C. E. R. A.-Reasigurare S.A. către partea civilă Sârghii C., cu titlu de daune materiale, de la 90.000 lei la 10.000 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă Sârghii C., domiciliată în raionul Stășești, sat Cojusna, ., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat H. R.-A. din Iași, .. 4, . Office Center, împotriva sentinței penale nr. 306 din 31.01.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ .
Respinge, ca neîntemeiată, cererea părții civile apelante Sârghii C. de acordare a cheltuielilor judiciare efectuate cu ocazia judecării prezentului apel.
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (3) Cod procedura penală, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului declarat deasiguratorul apelant S.C. E. R. A.-Reasigurare S.A.,rămân în sarcina statului.
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) Cod procedura penală, obliga pe partea civilă apelanta, să plătească statului suma de 200 lei, cu titlu de cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului promovat.
Definitiva.
Pronunțată în ședință publica azi, 24 septembrie 2014.
Președinte, Judecător,
A. C.-C. D. A.
Grefier,
L. A.
Redactat/Tehnoredactat A.C.C.
11 exemplare/24.11.2014
Judecătoria Iași
Judecător: C. U.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 534/2014.... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Hotărâre din 13-10-2014,... → |
|---|
