Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 39/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 39/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 13-06-2014 în dosarul nr. 39/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI - NCPP - CPJ
DECIZIA PENALĂ Nr. 39/2014
Ședința publică de la 13 iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G. O. M.
Grefier V. M.
Ministerul Public reprezentat prin procuror E. P. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Iași
Pe rol fiind judecarea contestației formulată de inculpatul C. D. împotriva Încheierii penale din data de 02 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr._ 4*.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul contestator, în stare de arest preventiv, asistat de av. M. D., apărător desemnat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Av. M. D. pentru inculpatul contestator arată că nu are de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra contestației de față.
Av. M. D., pentru inculpatul contestator, solicită admiterea contestației, admiterea cererii formulată de inculpat de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar. Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și o regretă.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul formulează concluzii de respingere a contestației formulată de inculpat și menținerea încheierii Tribunalului Iași, ca fiind legală și temeinică.
Inculpatul contestator având cuvântul solicită admiterea contestației și judecarea sa în stare de libertate.
C.,
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin încheierea din 02 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul cu nr._ 4*, a fost respinsă cererea formulată de inculpatul C. D., fiul lui D. și V., născut la data de 28.06.1978, în Iași, jud. Iași, în prezent deținut în P. Iași, în baza mandatului de arestare preventivă nr. 9/U/15.11.2013 emis de C. de A. Iași, în dosarul nr._/99/2013, privind înlocuirea măsurii arestării preventive, cu măsura preventivă a controlului judiciar, prevăzută de art. 202 alin. (4) lit. b) raportat la 211 și următoarele Cod procedură penală.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Iași a reținut următoarele:
Potrivit art. 241 alin. 2 Cod proc.pen., măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 Cod proc.pen.
Raportând dispozițiile legale anterior citate la datele speței, instanța, analizând cererea inculpatului și în funcție de întreg materialul probator administrat în faza urmăririi penale și în etapa cercetării judecătorești, a constatat că cererea nu este întemeiată.
Astfel, deși în cauză ar fi îndeplinite cerințele generale impuse de legiuitor în art. 211 și următoarele Cod proc.pen. pentru a se dispune măsura preventivă a controlului judiciar, instanța, evaluând împrejurările concrete ale cauzei, inclusiv conduita procesuală a inculpatului, a apreciat că nu este oportună înlocuirea arestului preventiv cu o măsură preventivă mai ușoară – opinie exprimată de judecătorul cauzei și în încheierile anterioare ce au fost confirmate integral de instanța superioară de control judiciar – menținerea în continuare a acestuia în detenție preventivă fiind justificată de necesitatea asigurării desfășurării în bune condiții a procesului penal – deziderat a cărui îndeplinire rezultă din art. 202 alin. 1 Cod proc.pen.
Chiar dacă cercetarea judecătorească se află într-un stadiu avansat, instanța a reținut și la acest moment că doar prin detenția preventivă a inculpatului este posibilă realizarea scopului procesului penal din art. 202 alin. 1 Cod proc.pen., putând fi evitat doar în acest mod riscul influențării martorilor ce urmează a fi ascultați în cauză – demers ce ar putea fi întreprins fie personal, de inculpat, fie prin persoane interpuse, prin exercitarea unor presiuni psihice sau prin utilizarea altor metode/mijloace asupra persoanelor ce urmează a fi audiate – dar și înlăturarea riscului reiterării comportamentului infracțional, opinia instanței fiind fundamentată pe existența unor indicii concrete ce rezultă din materialul dosarului, ce pun în evidență opunerea inculpatului de a fi cercetat/judecat pentru fapta ce-i este imputată (fiind relevante procesele-verbale de căutare a acestuia de către organele de poliție ce au constatat sustragerea acestuia de la ancheta penală) în vederea stabilirii/aflării adevărului în cauză și, eventual, a tragerii la răspundere penală, poziția procesuală a acestuia ce rezultă din declarațiile date pe parcursul procesului penal (prezentând mai multe versiuni, sub aspectul situației de fapt,b de natură a denatura aflarea adevărului, dar și de a conduce la tergiversarea judecății), comportamentul antisocial al acestuia ilustrat de numeroasele condamnări inserate în cazierul judiciar.
Tribunalul a constatat că măsura preventivă dispusă inițial este, în continuare, proporțională și necesară în raport cu scopul urmărit.
Împotriva încheierii a formulat contestație inculpatul C. D., arătând că nu sunt îndeplinite condițiile pentru menținerea măsurii arestării preventive pentru motivele evidențiate oral și consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Examinând încheierea pronunțată de Tribunalul Iași prin raportare la motivele invocate, dar și din oficiu, C. constată că este nefondată contestația.
Din actul de sesizare a instanței se reține că împotriva inculpatului a fost formulată o acuzație dintre cele mai grave, în sarcina inculpatului C. D. reținându-se, în esență, că în seara zilei de 06.11.2013, pe drumul public din satul Frenciugi, ., inculpatul C. D., pe fondul consumului de băuturi alcoolice, dar și al unor neînțelegeri ivite între el și membri familiei din care provine victima A. E. P., în urma unei amenințări aduse acestuia din urmă („acum pot să te omor”), a lovit-o imediat cu lama unei coase, peste gât, cauzându-i o plagă profundă cervicală stângă, cu secțiune de venă jugulară internă și externă, secțiune nerv spinal, secțiune completă a rădăcinii C6C7 și parțial C5, plex brahial, leziuni care i-au pus în pericol viața.
Natura și gravitatea infracțiunii de care inculpatul este acuzat, modalitatea în care se presupune că ar fi acționat constituie elemente în raport de care se examinează necesitatea prezervării ordinii publice.
Jurisprudența Curții Europene nu exclude refuzul de eliberare a unui acuzat numai pe temeiul gravității faptelor, dacă indicii concrete demonstrează că prin lăsarea acuzatului în libertate se aduce un prejudiciu real ordinii publice.
În speță, interesul public al prezervării ordinii publice continuă să fie actual în raport de gravitatea infracțiunii, modalitatea și împrejurările concrete în care s-ar fi comis fapta, de natura și importanța relațiilor sociale lezate, durata redusă a detenției provizorii de până în prezent, stadiul cercetării judecătorești și impactul negativ asupra comunității din care face parte inculpatul, în situația în care ar fi cercetat în libertate, prin acreditarea ideii că nu toți cetățenii sunt egali în fața legii și că autoritățile judiciare nu reacționează ferm împotriva persoanelor care săvârșesc asemenea fapte.
Toate aceste elemente au fost corect evaluate de prima instanță atunci când a decis respingere cererii de înlocuire a măsurii arestului preventiv.
În cauză nu există temeiuri legale care să justifice înlocuirea măsurii arestării preventive, argumentele avute în vedere la luarea măsurii preventive impunând și în prezent privarea de libertate a inculpatului, susținerile formulate în apărare referitoare la noile reglementări privind măsurile preventive, ori la atitudinea procesuală a inculpatului, nefiind relevante în circumstanțele particulare ale cazului.
Incidența dispozițiilor art. 223 alin. 2 Cod procedură penală este determinată în principal pe baza reacției publice declanșate ca urmare a săvârșirii faptei ce constituie obiectul acuzației, gravitatea faptei și presupusa modalitate de comitere a acesteia constituind elemente relevante în aprecierea periculozității sociale a inculpatului și a necesității menținerii lui în arest preventiv.
Chiar dacă pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, nu înseamnă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei; sub acest aspect existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însăși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, cum se susține, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori, acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Situația personală a inculpatului, înainte de săvârșirea faptei, era cunoscută instanțelor și nu a influențat reținerea în cauză a dispozițiilor art. 148 lit. f Cod procedură penală din 1968, ce au corespondent în dispozițiile art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, apreciindu-se că periculozitatea lui socială subzistă, chiar și în condițiile bunei conduite anterioare.
Prin urmare, toate împrejurările invocate în favoare, nu aduc nicio schimbare asupra temeiurilor de fapt și de drept inițiale, neexistând motive întemeiate care să justifice înlocuirea măsurii preventive.
În ceea ce privește caracterul necesar și proporțional cu scopul urmărit prin menținerea măsurii arestării preventive, pentru interesul bunei desfășurări a procesului penal, C. apreciază că se impune menținerea inculpatului în stare de arest preventiv în scopul prevăzut de art. 202 alin. 2 Cod procedură penală, nici una dintre celelalte măsuri preventive nefiind aptă să asigure cu aceeași eficiență protecția ordinii publice.
C. apreciază în contestație că este respectat justul echilibru între interesul individual al inculpatului și interesele generale ale societății, lipsa unei reacții ferme a autorităților statului față de săvârșirea unor astfel de fapte fiind de natură a crea confuzie, îngrijorare și neîncredere în cadrul societății.
În condițiile speței, se apreciază că stadiul în care se află ancheta penală conduce la concluzia că la acest moment interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 425 indice 1 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va fi respinsă contestația ca nefondată.
Văzând și disp. art. 275 alin. 2 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul C. D., fiul lui D. și V., născut la data de 28 iunie 1978 în Iași, domiciliat în ., județul Iași, CNP -_ în prezent deținut în P. Iași împotriva Încheierii penale din data de 02 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr._ 4*, pe care o menține.
În baza art. 275 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, obligă inculpatul să plătească statului suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, în care a fost inclusă și suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, sumă ce va fi avansată inițial din fondurile M.J.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 13 iunie 2014.
Președinte,
A. G. O. M.
Grefier,
V. M.
Red/Tehnored.: OMAG/2ex
Tribunalul Iași-Judecător T. L.
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
