Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 174/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 174/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 10-06-2014 în dosarul nr. 174/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIE PENALĂ Nr. 174/2014
Ședința publică de la 10 Iunie 2014
Completul compus din:
Președinte: A. G. O. M.
Grefier: E. R.
Pe rol fiind pronunțarea asupra contestației formulată de condamnatul contestator H. V., fiul lui I. și E., născut la data de 11.08.1964, aflat în P. Iași împotriva sentinței penale nr. 155/NCPP/07.03.2014 pronunțate de Tribunalul Iași, în dosarul cu nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 05 iunie 204, cu participarea atunci, în calitate de reprezentant al Ministerului Public, a domnului procuror P. E., susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 10 iunie 2014.
C.,
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
P. sentința penală nr. 155/NCPP/07.03.2014, Tribunalul Iași a hotărât următoarele:
În temeiul art. 23 din Legea nr. 255/2013 și art. 595 Cod procedură penală, admite contestația la executare privind aplicarea legii penale mai favorabile, formulată de contestatorul-condamnat H. V., fiul lui I. și E., ns. la 11.08.1964, deținut în P. Iași, numai cu privire la pedeapsa complementară.
În temeiul art. 6 alin.6 Cod penal, reduce de la 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal, aplicată prin sentința penală 208 din 09.03.2004 a Tribunalului Iași, definitivă prin decizia penală nr. 208 din 10.06.2004 a Curții de A. Iași, la 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal, pe care o va executa condamnatul H. V..
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Iași a reținut următoarele:
În baza sentinței penale nr. 208 din 09.03.2004 a Tribunalului Iași, definitivă prin decizia penală nr. 208 din 10.06.2004 a Curții de A. Iași s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.729/2004, din data de 05.07.2004, pe care-l execută în prezent persoana condamnată H. V., executarea pedepsei începând cu data de 28.01.1999, urmând să ia sfârșit la data de 27.01.2016.
P. această sentință penală s-a dispus:
„Repune în individualitatea lor a pedepselor aplicate condamnatului prin sent. pen. nr. 334/01.09.1999 a Tribunalului Iași, modificată prin dec. pen. nr. 362/28.10.1999 a Curții de apel Iași, respectiv:
a) 4 ani și 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 181 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal,
b) 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 rap. La art. 197 alin. 2 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal,
c) 10 ani închisoarea pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. 2 lit. a, d, e Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal,
- restul de pedeapsă de 2306 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 12 ani închisoare și 8 ani pedeapsa complementară aplicată prin sentința penală nr. 130/21.09.1994 a Tribunalului M. Teritorial București.
- s-a înlăturat sporul de 1 an închisoare.
Descontopește pedeapsa de 16 ani închisoare și 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal, aplicată inculpatului Hilițeanu V., prin sentința penală nr. 639/14.11.2000 a Tribunalului Iași, definitivă prin decizia penală nr. 2830/01.06.2001 a CSJ următoarele pedepse:
d) – 14 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. 2 lit. a, d, e Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. a Cod penal,
e) - 5 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. 1 -209 lit. a, g, e Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. a Cod penal,
Restul de pedeapsă de 2306 zile de închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 12 ani închisoare și 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. b Cod penal aplicate inculpatului Hilițeanu V., prin sentința penală nr. 130/21.09.1994 a Tribunalului M. Teritorial București.
Înlătură sporul de 2 ani închisoare.
În baza disp. art. 36, 33 lit. a, 34 lit. b, art. 35 Cod penal, contopește pedepsele de la punctele a,b,c,d, precum și restul de 2306 zile de închisoare rămas neexecutat pedeapsa de 12 ani închisoare și 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 14 (patrusprezece) ani închisoare și 8 ani pedeapsa complementară rezultantă pe care pe care o sporește cu trei ani, deci pedeapsa de 17 (șaptesprezece) ani închisoare și 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal.”
În ceea ce privește pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi potrivit disp. .art.66 alin.1 din Noul Cod penal, aceasta nu poate depăși 5 ani, astfel că instanța trebuie să reducă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b Cod penal, aplicată condamnatului H. V. de la 8 ani la 5 ani, conform dispozițiilor art. 66 alin.1 litera a, b din Noul Cod penal.
În ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile referitoare la concursul de infracțiuni, ținând seama că toate infracțiunile cuprinse în sentința penală nr. 208 din 09.03.2004 a Tribunalului Iași, definitivă prin decizia penală nr. 208 din 10.06.2004 a Curții de A. Iași, au fost comise în concurs, instanța constată că sub acest aspect legea mai favorabilă o constituie Codul penal din 1969, respectiv dispozițiile art.33 lit.a și 34 lit.b din vechiul Cod penal, întrucât dacă ar fi aplicate dispozițiile noi, prevăzute de disp. art. 39 lit. b Noul Cod penal, ar trebui aplicate regulile concursului de infracțiuni care stabilesc că se aplică pedeapsa cea mai gravă, în speță cea de 12 ani închisoare prevăzută de Noul Cod Penal atât pentru comiterea infracțiunii de viol(art. 218 alin. 1, 3 lit. f) cât și pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie calificată( art. 234 ) la care s-ar aplica un spor obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, fapt ce ar conduce la o pedeapsă mai mare decât cea pe care o execută în prezent condamnatul.
De asemenea în ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile referitoare la recidivă, ținând seama că toate infracțiunile cuprinse în sentința penală nr. 208 din 09.03.2004 a Tribunalului Iași, definitivă prin decizia penală nr. 208 din 10.06.2004 a Curții de A. Iași, au fost săvârșite în stare de recidivă, instanța constată că sub acest aspect legea mai favorabilă o constituie Codul penal din 1969, respectiv dispozițiile art.39 alin.1 din vechiul Cod penal.
Dispozițiile noi ce stabilesc regulile pluralității de infracțiuni (art. 43 alin. 2 Noul Cod penal) în cazul recidivei prevăd că atunci: „când înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată sunt săvârșite mai multe infracțiuni concurente, dintre care cel puțin una se află în stare de recidivă, pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispozițiilor referitoare la concursul de infracțiuni, iar pedeapsa rezultată se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta.”
În cauza de față, dacă ar fi aplicate dispozițiile noi în cazul recidivei, iar pedeapsa rezultantă s-ar adăuga la restul de 2306 zile rămas neexecutat din pedeapsa anterioară aplicată prin sentința penală nr. 130/21.09.1994 a Tribunalului M. Teritorial București, acest fapt ar conduce la o pedeapsă rezultantă mai mare pentru infracțiunile pentru care a fost condamnat contestatorul-condamnat H. V. prin sentința penală nr. 208 din 09.03.2004 a Tribunalului Iași, definitivă prin decizia penală nr. 208 din 10.06.2004 a Curții de A. Iași.
Având în vedere că pedeapsa principală de 17 ani închisoare, pe care o execută în prezent condamnatul nu depășește maximul special la care se poate ajunge potrivit legii noi, iar conform art.4 din Legea nr.187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr.187/2012 privind punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, ,,pedeapsa aplicată pentru o infracțiune care a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi,” instanța constată că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 6 din Noul Cod penal în vigoare cu privire la pedeapsa principală.
Împotriva acestei sentințe penale, condamnatul H. V. a formulat contestație prin care a solicitat reducerea pedepsei principale.
Verificând hotărârea contestată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor invocate, C. constată următoarele:
Fiind sesizată de Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, constituită în cadrul Penitenciarului Iași, potrivit dispozițiilor H.G. nr. 863/2001 și art. 23 din Legea nr. 255/2013, modificată prin O.U.G. nr. 116/2013, pentru a hotărî cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile în cazul condamnatului H. V., din perspectiva prevederilor art. 6 din Codul penal, prima instanță a constatat că acesta beneficiază de legea penală mai favorabilă în condițiile art. 6 Noul Cod penal doar cu privire la pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, pe care a redus-o de la 8 ani la 5 ani închisoare.
Art. 6 alin. 1 Cod penal prevede că atunci când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Rațiunea dispozițiilor din art. 6 Cod penal este de a garanta că pedeapsa aplicată în concret sub legea veche nu depășește ceea ce s-ar fi putut aplica sub legea nouă, înlăturând partea din pedeapsă care depășește maximul aplicabil sub legea nouă.
Solicitarea condamnatului H. V. de reducere a pedepsei principale nu poate fi primită.
Verificând aplicarea dispozițiilor art. 6 Cod penal în privința pedepselor cu închisoarea stabilite pentru infracțiunile din pluralitatea comisă de condamnat, C. reține că:
- infracțiunea prev. de art. 181 Cod penal din 1968 se regăsește în noua reglementare în art. 193 alin. 2 Cod penal cu limite de pedeapsă între 6 luni și 5 ani închisoare;
- infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 197 alin. 2 lit. a Cod penal din 1968 își găsește incriminarea și în actualul Cod penal în art. 218 alin. 3 lit. f, fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 5 la 12 ani;
- infracțiunea prev. de art. 211 alin. 2 lit. a, d, e Cod penal din 1968 se regăsește în noua reglementare în art. 233-234 alin. 1 lit. d, e Cod penal cu limite de pedeapsă între 3 ani și 10 ani închisoare;
- infracțiunea prev. de art. 208 alin. 1 -209 lit. a, g, e Cod penal din 1968 își găsește incriminarea și în actualul Cod penal în art. 228-229 alin. 1 lit. b, fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani.
Cum pedepsele aplicate condamnatului H. V. pentru cele cinci infracțiuni comise se înscriu în limitele de pedeapsă stabilite de legea nouă, acestea nu pot fi reduse prin . Noului Cod penal.
În speță, nici aplicarea tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni prevăzut de legea nouă nu ar conduce la o pedeapsă rezultantă mai mică decât cea pe care o execută condamnatul, nefiind astfel incidente dispozițiile art. 6 Cod penal.
Astfel, potrivit art. 38, art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, pedepsele aplicate condamnatului, contopite potrivit regulilor concursului de infracțiuni stabilite de legea nouă, ar determina un maxim de pedeapsă de 21 ani, 11 luni și 20 zile [14 ani + 1/3 din (12 ani + 10 ani + 5 ani și 6 luni + 4 ani și 6 luni)].
P. urmare, corect a reținut prima instanță că Noul Cod penal este mai favorabil condamnatului H. V. doar sub aspectul pedepsei complementare stabilite, întrucât prin raportare la pedeapsa principală cu închisoarea, așa cum s-a arătat anterior, aceasta nu depășește maximul prevăzut de legea nouă.
Pentru aceste considerente, C., în baza art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală rap. la art. 23 din Legea nr. 255/2013 și art. 595 Cod procedură penală, va respinge contestația ca nefondată.
Potrivit art. 275 alin. 2 Cod procedură penală cheltuielile judiciare efectuate vor fi suportate de condamnat, inclusiv onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, ce va fi plătit inițial din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Respinge, ca nefondată, contestația declarată de condamnatul H. V. împotriva sentinței penale nr. 155/NCPP/07.03.2014 pronunțate de Tribunalul Iași.
În baza disp. art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe contestator la 200 lei cheltuielile judiciare către stat, în care se include și onorariul avocatului din oficiu în sumă de 100 lei ce va fi avansat inițial din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.06.2014.
Președinte, Grefier,
O. – M. R. E.
A. G.
Red./Tehnored.: O.M.A.G./2 ex.
Tribunalul Iași-Judecător S. C.
| ← Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... | Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art. 290 C.p..... → |
|---|
