Omor calificat. At. 175 C.p.. Sentința nr. 22/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 22/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 10-06-2014 în dosarul nr. 336/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIA PENALĂ Nr. 336/2014
Ședința publică de la 10 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. S.
Judecător D. D.
Grefier G. A.
Pe rol judecarea apelului declarat de inculpatul B. I. C. împotriva sentinței penale nr. 22 din 14.01.2014 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, având ca obiect infracțiunea de tentativă la omor calificat .
La apelul nominal făcut în ședința –lipsă părțile.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 27 mai 2014, cu participarea în calitate de reprezentant al Ministerului Public a doamnei procuror L. D. E., susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi - ce face parte integrantă din prezenta decizie, când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru azi 10 iunie 2014.
Ulterior deliberării:
INSTANȚA
Asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 22/14.01.2014, Tribunalul Iași a hotărât următoarele:
„În temeiul art. 3201 alin. (7) Cod procedură penală, condamnă pe inculpatul B. I. C., fiul lui C. și T., născut la data de 20.07.1988 în P., jud. Iași, cu domiciliul în com. Vînători, .. Iași, CNP_, cetățean român, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- tentativă la omor calificat, prevăzută în art. 20 Cod penal raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a) Cod penal și art. 76 lit. a) Cod penal, la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal, pe o durată de 3 ani;
- portul, fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a cuțitului, prevăzută în art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 74 lit. a) Cod penal și art. 76 lit. e) Cod penal, la pedeapsa de o lună închisoare.
În baza disp. art. 33 alin. (1) lit. a) și art. 34 lit. b) Cod penal, contopește pedepsele cu închisoarea stabilite pentru infracțiunile concurente, inculpatul B. I. C. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal, pe o durată de 3 ani, conform disp.art. 35 alin. (1) Cod penal.
Aplică inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal, în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 alin. (1) și (2) Cod penal.
Conform dispozițiilor art. 118 alin. (3) Cod penal, confiscă de la inculpat suma de 30 lei reprezentând contravaloarea unui cuțit similar celui folosit la săvârșirea infracțiunii.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, dispune prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea obținerii și stocării în SNDGJ a profilului genetic, măsură care se va pune în executare la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
În baza dispozițiilor art. 14 și art. 346 alin. (1) Cod procedură penală raportat la art. 1357 Cod civil, admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă G. A. C., cu domiciliul în P., .. 9, . și, în consecință, obligă inculpatul să plătească acesteia suma de_ lei, cu titlu de daune morale.
Respinge restul pretențiilor civile formulate în cauză.
În baza dispozițiilor art. 313 din Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare, raportate la art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul B. I. C. să plătească despăgubiri către unitățile sanitare constituite părți civile, după cum urmează:
- Spitalului C. de Urgență „Prof. Dr. N. O.” Iași suma de_,61 lei cu titlu de daune materiale reprezentând cheltuielile ocazionate de asistența medicală acordată părții vătămate G. A. C.;
- Serviciului de Ambulanță al Județului Iași suma de 578 lei cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuielile efectuate cu transportul părții vătămate G. A. C..
Conform dispozițiilor art. 349 și art. 191 Cod procedură penală, obligă inculpatul să plătească statului suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare”
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
„La data de 26.07.2012, în jurul orelor 18,00, partea vătămată G. A. C. și martorii P. V. și G. I. s-au deplasat la barul cunoscut sub numele „Cireșica”, situat la parterul blocului D1 de pe . mun. P., unde au comandat câte o sticlă cu bere.
În același timp, la bar a venit și inculpatul B. I. C. care s-a așezat la o masă alăturată celei la care se afla partea vătămată G. A. C., cu care a avut o discuție și, pentru că partea vătămată a refuzat să-l servească cu băutură, inculpatul a început să o înjure, iar aceasta a răspuns în același mod, împrejurare în care a intervenit barmanul B. B. A., care le-a cerut celor doi să se calmeze.
La scurt timp, inculpatul B. I. C. a părăsit localul, însă a revenit după aproximativ 20-30 minute și din nou a cerut părții vătămate G. A. C. să-i cumpere o bere și s-a adresat în acest sens barmanului, precizând că plata comenzii urma să fie făcută de partea vătămată G. A. C..
Martorul B. B. A. l-a refuzat pe inculpatul B. I. C., iar acesta a părăsit localul după care, la scurt timp, partea vătămată G. A. C. a primit un apel pe telefonul mobil și a ieșit din bar, unde era zgomot, pentru a putea vorbi la telefon.
Afară, partea vătămată G. A. C. s-a întâlnit cu B. I. C. cu care a început, din nou, să se certe, iar la un moment dat, inculpatul a scos un cuțit pe care îl avea asupra sa și a aplicat cu acesta o lovitură părții vătămate G. A. C. în zona abdominală stânga, în prezența martorului ocular G. I., care se afla la ieșirea din bar.
Din interiorul barului, martorul P. V. a văzut-o pe partea vătămată întorcându-se cu fața către bar, ținându-se cu o mână în zona abdominală, în timp ce inculpatul B. I. C. a plecat în fugă de lângă aceasta.
Imediat după ce a înjunghiat-o pe partea vătămată, inculpatul B. I. C. a urcat într-un taxi care staționa în stradă, la o distanță de aproximativ 30 de metri față de barul „Cireșica”, pe locul de lângă șofer, martorul G. F..
Partea vătămată G. A. C. a prins cu mâinile portiera din dreptul inculpatului, în încercarea de a-l scoate pe acesta din autoturism, însă vehiculul fusese deja pus în mișcare de către șofer, plecând în viteză de la fața locului.
După plecarea taxiului, partea vătămată G. A. C. s-a reîntors către bar, de unde ieșiseră și martorii P. V. și G. I., însă nu s-a putut deplasa decât câțiva metri, până în apropierea rondului de flori amplasat între stradă și bar, unde s-a așezat pe o bordură pe care au fost identificate pete de culoare brun roșcat, cu ocazia cercetării la fața locului.
Folosind tricoul părții vătămate, martorul P. V. a încercat să oprească sângele care începuse să curgă abundent din rana victimei, iar la scurt timp, la fața locului au sosit o ambulanță și organele de poliție, dar și sora părții vătămate, G. A. M. C. și martorul I. D..
Partea vătămată G. A. C. a fost transportată la S. C. Județean de Urgențe „Sf.S.” Iași unde s-a practicat o intervenție chirurgicală constând în splenectomie cu evacuarea hematomului retroperitoneal, hemostază la nivelul fasciei prerenale stângi, sutura diafragmului, lavaj, drenaj cu trei tuburi, drenaj pleural stâng la nivelul plăgii parietale toracice, evoluția postoperatorie fiind grevată de hemoragie postoperatorie, motiv pentru care s-a reintervenit chirurgical la cca opt ore.
Totodată, partea vătămată a rămas spitalizată în perioada 27.07._12, conform foii de observație clinică generală.
Prin certificatul medico-legal nr. 1821/06.08.2012 întocmit de IML Iași s-au concluzionat următoarele:
„G. A. C. a suferit un traumatism toraco-abdominal obiectivat prin plagă înjunghiată toraco-freno-abdominală stânga, șoc hemoragic, contuzie pulmonară cu hemopneumotorax, contuzie pancreatică, contuzie renală stânga, hematom prerenal stâng, dilacerare splenică cu hemoperitoneu masiv pentru care s-a practicat splenectomie cu evacuarea hematomului retroperitoneal, frenorafie, drenaj pleural stâng.
Leziunile au putut fi produse prin lovire cu obiect înțepător-tăietor (posibil cuțit) și pot data din 26.07._.
Necesită 30-35 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Leziunile au fost de natură să-i pună în primejdie viața.
Splenectomia reprezintă pierdere de organ și îi conferă o infirmitate fizică cu scăderea capacității de muncă în procent de 15% pentru 6 luni, ulterior funcțiile splinei fiind compensate.”
Audiat cu privire la faptele ce i-au fost imputate, după ce, în prealabil, i-au fost aduse la cunoștință dispozițiile art. 70 alin. (2) Cod procedură penală, inculpatul B. I. C. a recunoscut săvârșirea faptei.
Situația de fapt astfel cum a fost reținută de instanță rezultă din analiza coroborată a mijloacelor de probă constând în: procesul verbal de sesizare; procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele foto; certificatul medico-legal nr. 1821/06.08.2012; actele medicale, declarațiile martorilor G. I., P. V., B. B. A., G. F., G. A. M. C. și I. D., date în faza urmăririi penale; declarațiile inculpatului în care acesta a recunoscut săvârșirea faptei.
În drept, faptele inculpatului B. I. C. constând în aceea că, la data de 26.07.2012, în jurul orelor 19,00, în timp ce se afla în fața barului cunoscut sub numele „Cireșica”, situat la parterul blocului D1 de pe . mun. P., a aplicat numitului G. A. C., cu un cuțit pe care îl purta asupra sa, o lovitură în zona abdominală stânga, cauzându-i leziuni de natură să-i pună în primejdie viața – inclusiv o dilacerare splenică cu hemoperitoneu masiv pentru care s-a practicat splenectomie - și care au necesitat 30-35 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă la omor calificat, prevăzută în art. 20 Cod penal raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) Cod penal, și de port, fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a cuțitului, prevăzută în art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal.
Sub aspectul laturii subiective, faptele au fost săvârșite cu intenție directă, în accepțiunea art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) Cod penal, întrucât inculpatul B. I. C. a acționat cu intenția de a-l ucide pe G. A. C. și a urmărit producerea rezultatului socialmente periculos, respectiv suprimarea vieții acestuia, aspecte relevate de modul concret de săvârșire a faptei, prin lovirea activă a victimei cu un obiect tăietor-înțepător (cuțit pe care inculpatul îl purta fără drept) apt de a produce moartea, într-o zonă vitală, cu mare intensitate și cu o totală indiferență față de caracterul posibil letal al urmărilor produse.
Reținând vinovăția inculpatului B. I. C. în comiterea infracțiunilor de tentativă la omor calificat și port, fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a cuțitului, instanța va proceda la tragerea sa la răspundere penală, la individualizarea judiciară a pedepselor și a modului de executare avându-se în vedere criteriile generale prevăzute în art. 72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textele de incriminare, gravitatea deosebită a faptei îndreptate împotriva vieții părții vătămate, bănuit a fi fost săvârșită de inculpat; natura, specificul și importanța deosebită a valorilor sociale ocrotite de legea penală și pretins lezate de acesta; urmările produse constând în punerea în primejdie a vieții unei persoane, dar și în pierderea unui organ; impactul negativ puternic generat de comiterea unor astfel de fapte; sentimentul ridicat de nesiguranță la nivelul comunității pe care îl produce săvârșirea faptei de genul celei presupus comise de către inculpat, precum și cauzele legale de reducere a pedepselor, fiind incidente în cauză dispozițiile art. 3201 alin. (7) Cod procedură penală, în conformitate cu care, în procedura recunoașterii vinovăției, inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.
Pe lângă aceste aspecte, instanța va avea în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului care nu a mai avut alte abateri de la normele legale, fiind la primul contact cu legea penală și este deosebit de favorabil caracterizat de membrii comunității în care trăiește (așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar și care emană de la următoarele persoane: L. C., primarul comunei Vînători; D. C., agent principal de poliție în cadrul Postului de Poliție Comunal Vînători; A. N., preot al Parohiei „Gura Bîdiliței”, .; Grivolea C. și P. N., profesori în cadrul Școlii Gimnaziale Vînători), astfel încât va aplica acestuia pedepse cu închisoarea într-un cuantum ce va fi stabilit sub nivelul minimului special prevăzut de normele incriminatoare ca efect al reținerii în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prevăzute în art. 74 alin. (1) lit. a) Cod penal, cu consecințele prevăzute în dispozițiile art. 76 alin. (1) lit. b) Cod penal, și va dispune executarea în regim de detenție a pedepsei rezultante ca urmare a aplicării în cauză a dispozițiilor legale ce reglementează tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, această modalitate de executare fiind de natură a realiza scopul pedepsei, scontat în art. 52 Cod penal.
Având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 65 alin. (2) Cod penal, este obligatorie aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 Cod penal, alături de pedeapsa principală a închisorii stabilite pentru infracțiunea de omor calificat, inclusiv în forma tentativei, instanța - raportat la natura și gravitatea infracțiunii săvârșite de inculpat, luând în considerare și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care a statuat cu privire la aprecierea individuală, de la caz la caz, asupra oportunității interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 Cod penal - va interzice inculpatului B. I. C. exercitarea, pe o durată de 3 (trei) ani, a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat).
Consecință a condamnării inculpatului B. I. C. la o pedeapsă privativă de libertate, se va aplica acestuia și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal, pe durata și în condițiile stabilite în art. 71 Cod penal.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, raportat la natura infracțiunii pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului B. I. C. la o pedeapsă privativă de libertate, se va dispune prelevarea de probe biologice de la acesta, în vederea obținerii și stocării în SNDGJ a profilului genetic, măsură care se va pune în executare la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța constată că partea vătămată G. A. C. a formulat pretenții civile în cauză și a solicitat obligarea inculpatului la plata de despăgubiri civile, respectiv:
- suma de 3000 lei, reprezentând cheltuieli medicale, tratament, medicamente, alimentație specială;
- suma de 500 lei reprezentând cheltuielile de transport P.-Iași și retur cu trenul, microbuzul și cu autoturismul unor terți;
- suma de 3000 lei reprezentând venitul nerealizat pe perioada îngrijirilor medicale;
- prestația periodică în cuantum de 800 lei lunar, ca urmare a pierderii capacității de muncă;
- daune morale în cuantum de 100 000 lei.
Deși pentru dovedirea pretențiilor civile solicitate partea vătămată a solicitat, în scris, proba cu înscrisuri și audierea a doi martori, ulterior nu s-a prezentat în instanță pentru a susține cererea în ședință publică și în condiții de contradictorialitate, astfel încât, deși condițiile necesare antrenării răspunderii civile a inculpatului sunt integral îndeplinite în cauză (vizând: fapta ilicită cauzatoare de prejudicii, constând în acțiunea de lovire intenționată a părții vătămate de către inculpat; caracterul său ilicit, derivat din cel penal reținut în baza considerentelor anterior expuse; prejudiciul cauzat părții civile, atât de ordin material, cât și moral; legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, precum și culpa exclusivă a inculpatului în producerea acestui prejudiciu), instanța constată că nu a fost produsă nici o probă cu privire la daunele materiale solicitate, prejudiciul astfel pretins nefiind dovedit.
Sub aspectul daunelor morale, instanța reține că prin săvârșirea faptei, inculpatul a adus atingere unui drept fundamental al părții vătămate, dreptul la viață și la integritate fizică garantat prin art. 22 alin. (1) din Constituția României, cauzându-i astfel un prejudiciu de ordin nepatrimonial, susceptibil de reparație prin mijloace bănești, potrivit art. 14 alin. (5) Cod procedură penală.
Având în vedere impactul negativ, de ordin psihologic pe care incontestabil îl resimte victima unei infracțiuni săvârșite cu violență, urmările fizice constând în leziuni ce au necesitat pentru vindecare 30-35 zile de îngrijiri medicale și care au fost de natură să pună în primejdie viața părții civile, faptul că splenectomia reprezintă pierdere de organ și îi conferă o infirmitate fizică cu scăderea capacității de muncă în procent de 15% pentru 6 luni, aspecte ce au determinat alterarea vieții acesteia (comparativ cu situația anterioară vătămării produse prin fapta ilicită a inculpatului, în condițiile în care G. A. C. a fost nevoit să suporte la scurt timp de la agresiune două intervenții chirurgicale și în consecință i-a fost diminuat substanțial spectrul activităților pe care le-ar putea efectua cel puțin pentru o perioadă de timp, conform mențiunilor din certificatul medico-legal nr. 1821/06.08.2012), precum și necesitatea ca daunele morale să reprezinte o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul suferit, având în vedere finalitatea instituției juridice a daunelor morale, dar și limita ce impune ca acestea să nu devină o sursă de venit nejustificată, instanța urmează, în baza art. 346 alin. (1) și (2) și art. 14 alin. (1), (2) și (5) Cod procedură penală cu referire la art. 1391 cod civil (conform căruia în caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății poate fi acordată și o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială), să admită cererea părții vătămate și să oblige inculpatul la plata către aceasta a sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale, cuantumul acestora fiind apreciat ca unul rezonabil.
În ceea ce privește pretențiile civile formulate în cauză de S. C. de Urgență „Prof. dr. N. O.” Iași și S. Județean de Ambulanță Iași, instanța constată că sunt întrunite toate condițiile antrenării răspunderii civile a inculpatului, astfel încât, în temeiul art. 313 din Legea nr. 95/2006 raportat la art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, urmează a fi obligat acesta să plătească despăgubiri către unitățile sanitare constituite părții civile, în cuantumul indicat prin înscrisurile depuse de reprezentanții lor legali la dosarul cauzei, în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești.
În conformitate cu dispozițiile art. 118 alin. (3) Cod penal, se va dispune confiscarea de la inculpat a sumei de 30 lei reprezentând contravaloarea unui cuțit similar celui folosit la săvârșirea infracțiunii și care nu a fost găsit, fiind aruncat de inculpat în râul Siret.
În temeiul art. 349 Cod procedură penală, cu referire la art. 189 și art. 191 Cod procedură penală, instanța va obliga pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, având în vedere soluția dispusă în cauză.”
Împotriva hotărârii primei instanțe, în termen legal, a declarat apel inculpatul care, a solicitat aplicarea legii mai favorabile, reducerea pedepsei și neexecutarea ei în regim de detenție.
C., examinând actele și lucrările dosarului de fond și sentința criticată prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, constată că apelul inculpatului este fondat numai în ceea ce privește înlăturarea agravantei prev. de art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal din 1968 care nu mai este prezentă în legea nouă, pentru considerentele ce urmează:
Din analiza coroborată a materialului probator administrat în cauză, respectiv: procesul –verbal de sesizare, procesul –verbal de constatare la fața locului și planșele foto, certificatul medico-legal nr. 1821/06.08.2012, actele medicale, declarațiile martorilor G. I., P. V., B. B. A., G. F., G. A. M. C. și I. D., declarațiile inculpatului, prin care acestea și le-a însușit ca urmare a solicitării aplicării prevederilor art. 3201 Cod procedură penală din 1968, rezultă că în mod judicios și temeinic argumentat instanța de fond a stabilit vinovăția inculpatului B. I. C. în comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată în raport de situația de fapt reținută.
Instanța de fond a dat eficiență dispozițiilor referitoare la aprecierea probelor, evaluându-le în mod unitar, evidențiind aspecte concrete ce susțin vinovăția inculpatului și probele care au servit ca temei al soluționării cauzei .
Pe baza analizei amănunțite a probelor administrate în cauză, prima instanță a reținut o situație de fapt corectă, existând probe certe de vinovăție a inculpatului apelant în comiterea faptelor, probe ce au înlăturat prezumția de nevinovăție instituită de dispozițiile Codului de procedură penală.
Pe parcursul procesului penal a intrat în vigoare noul cod penal, această situație impunând stabilirea legii mai favorabile aplicabile în cauză inculpatului.
Analizând regimul sancționator al legii vechi și al legii noi precum și criteriile de individualizare raportat la faptele comise și persoana inculpatului, C. apreciază că legea mai favorabilă aplicabilă inculpatului este legea veche, deoarece în favoarea inculpatului au fost reținute circumstanțe atenuante care obligă la coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, iar la stabilirea pedepsei în urma contopirii pedepselor aplicate infracțiunilor concurente nu se impune aplicarea unui spor de pedeapsă.
Văzând prevederile art. 4 Cod penal și situația că în cuprinsul legii noi NU MAI este prevăzută ca agravantă săvârșirea faptei în loc public, va înlătura din încadrarea juridică reținută în sarcina inculpatului această agravantă.
C. constată că inculpatul a avut asupra sa cuțitul în incinta barului, adică într-un loc amenajat și autorizat pentru distracție, aceasta faptă fiind pedepsită și de noul Cod penal.
În ceea ce privește pedeapsa stabilită de instanța de fond, pe care inculpatul o contestă, C. constată că prima instanță a făcut o justă individualizare a acesteia, atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare, fiind respectate criteriile de individualizare .
Astfel, s-a ținut seama de gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor comise, prin a căror modalitate de săvârșire au fost aduse atingere unor valori sociale importante cum ar fi dreptul la viață, de condițiile concrete de comitere, de consecințele pe care le au asemenea fapte precum și de elementele ce caracterizează persoana inculpatului, respectiv conduita procesuală, vârsta și nivelul de educație.
Toate aceste aspecte au fost avute în vedere la cuantificare pedepsei, 4 (patru) ani închisoare cu executare în regim de detenție fiind în măsură să asigure funcția de constrângere și reeducare a pedepsei precum și scopul acesteia de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni .
Chiar dacă înlăturarea agravantei prev. de art. 175 lit. i Cod penal a dus la reducerea limitelor de pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită, C., raportat la modalitatea în care inculpatul a acționat lovind victima cu un cuțit, fără nici un motiv și punându-i viața în primejdie, apreciază că nu se impune reducerea cuantumului pedepsei stabilite de instanța de fond, aceasta situându-se în limite legale.
În ceea ce privește modalitatea de executare, C. consideră că inculpatul prin fapta comisă a dovedit că nu respectă dreptul fundamental al omului, respectiv dreptul la viață, numai o pedeapsă cu închisoarea în regim de detenție, fiind în măsură să atragă atenția inculpatului asupra gravității faptei comise.
Constatând că sunt motive de desființare a hotărârii apelate numai în ceea ce privește aplicarea prevederilor art. 4 Cod penal, în baza art. 421 alin.1, pct.2 lit. a Cod procedură penală va admite apelul declarat de inculpatul B. I. C. împotriva Sentinței penale nr. 22 din 14 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul Iași, pe care o va desființa, în parte, în latură penală.
Rejudecând cauza, va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului în pedepsele componente.
În baza art. 4 Cod penal va înlătura din încadrarea juridică reținută în sarcina inculpatului circumstanța agravantă prev. de art. 175 alin.1 lit. i Cod penal din anul 1968.
În baza art. 33 alin. 1 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal din 1968 va contopi pedepsele aplicate inculpatului prin sentința apelată pentru infracțiunile concurente, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a II a și lit. b Cod penal pe o durată de 3 ani, conform art. 35 alin.1 Cod penal din 1968.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Cheltuielile judiciare efectuate în apelul de față, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de inculpatul B. I. C. împotriva Sentinței penale nr. 22 din 14 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul Iași, pe care o desființează, în parte, în latură penală.
Rejudecând cauza:
Descontopește pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului în pedepsele componente.
În baza art. 4 Cod penal înlătură din încadrarea juridică reținută în sarcina inculpatului circumstanța agravantă prev. de art. 175 alin.1 lit. i Cod penal din anul 1968.
În baza art. 33 alin. 1 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal din 1968 contopește pedepsele aplicate inculpatului prin sentința apelată pentru infracțiunile concurente, inculpatul B. I. C. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a II a și lit. b Cod penal pe o durată de 3 ani, conform art. 35 alin.1 Cod penal din 1968.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Cheltuielile judiciare efectuate în apelul de față, rămân în sarcina statului.
Definitivă .
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.06.2014.
Președinte, Judecător,
G. SanduDaniela D.
Grefier,
G. A.
Red. S.G.
Tehnored. G.A.
2 ex. la 23 Iunie 2014
Judecătoria Iași: N. Ș.
| ← Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Sentința nr.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
