Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 176/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 176/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 12-06-2014 în dosarul nr. 176/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIA PENALĂ Nr. 176/CJ/2014
Ședința publică de la 12 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. D.
Grefier C. D.
Pe rol judecarea contestațiilor penale formulate de către P. de pe lângă Tribunalul Iași și condamnatul D. P. împotriva sentinței penale nr.254/NCPP/24.03.2014 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect intervenirea unei legi penale noi (art.595 NCPP).
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 29.05.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru azi, 12.06.2014, când:
INSTANȚA
Deliberând asupra contestației penale de față:
Prin Sentința penală nr.254 din 24 martie 2014, Tribunalul Iași în baza art. 23 din Legea nr. 255/2013 și a art. 598 alin. 1 lit. d din C.p.p., admite sesizarea formulată de Comisia de evaluarea a incidenței de aplicare a legii mai favorabile din cadrul Penitenciarului Iași, privind pe condamnatul D. P., fiul lui M. și R., născut la 23.03.1988, în prezent deținut în P. Iași.
A constatat că pedeapsa aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 50/04.03.2010 pronunțată de Tribunalul Suceava, modificată în parte prin decizia penală nr. 36/10.05.2010 a Curții de A. Suceava, rămasă definitivă prin nerecurare, depășește maximul special aplicabil potrivit legii noi ( NCP).
A redus cuantumul pedepsei închisorii aplicate prin sentința sus-citată, de la 14 ani închisoare la 13 ani și 4 luni închisoare.
A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b, conform art. 65 alin. 1 și 3 din NCP.
A stabilit în sarcina condamnatului pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b din NCP, pe o durată de 5 ani, ce va fi executată pe lângă pedeapsa închisorii aplicate prin prezenta sentință.
A menținut starea de detenție a condamnatului și a dedus din pedeapsa aplicată prin prezenta sentință perioada de detenție de la 19.04.2009 la zi.
A dispus anularea mandatului de executarea a sentinței penale nr. 173/16.09.2010 emis de Tribunalul Suceava în baza sentinței sus-citate și a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei, la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
În baza art. 275 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
„La data de 05.02.2014, a fost înregistrată, pe rolul acestei instanțe, cererea formulată de condamnatul D. P., deținut în P. Iași, solicitând aplicarea legii penale mai favorabile în privința condamnărilor suferite în baza sentinței penale nr. 50/04.03.2010 a Tribunalului Suceava, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 36/10.05.2010 a Curții de A. Suceava și prin decizia penală nr. 2700/14.07.2010 a I.C.C.J – Secția penală.
Din oficiu, s-a dispus atașarea sentinței penale nr. 50/04.03.2010 a Tribunalului Suceava și referatul Biroului de executări penale al instanței de executare și fișa de cazier judiciar al acestuia.
Prin sentința penală nr. 50/04.03.2010 pronunțată de Tribunalul Suceava, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 36/10.05.2010 a Curții de A. Suceava și prin decizia penală nr. 2700/14.07.2010 a ICCJ – Secția penală., s-a dispus, între altele, condamnarea numitului D. P. la pedeapsa de 14 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174 alin. 1 C.p. raportat la art. 175 alin. 1 lit. i C.p., cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a, art. 76 alin. 2 C.p.
Pentru aplicarea art. 6 alin. 1 C.p., instanța urmează să analizeze limitele maxime de pedeapsă prevăzute de legea nouă pentru infracțiunea concretă comisă de condamnat, cu luarea în considerare a circumstanțelor atenuante judiciare și a efectelor produse de acestea asupra pedepsei stabilite pentru infracțiunea săvârșită.
Astfel, instanța a reținut că infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 alin. 1 rap. la art. 175 alin. 1 lit. i C.p., este sancționată cu pedeapsa închisorii cu limite cuprinse între 15 ani -25 ani și interzicerea unor drepturi, iar în reglementarea actuală – art. 188 ( NCP) este sancționată cu pedeapsa închisorii cu limite cuprinse între 10 ani – 20 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
Spre deosebire de disp. art. 76 alin. 2 C.p. de la 1969 care stabilea că în cazul în care există circumstanțe atenuante, pedeapsa principală pentru persoana fizică condamnată pentru infracțiunea de omor poate fi redusă cel mult până la 1/3 din minimul special, în noua reglementare – art. 76 alin. 1 NCP – limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc cu o treime.
Prin urmare, în raport de infracțiunea concret comisă de condamnat, limita maximă de pedeapsă aplicabilă potrivit art. 188 NCP, coroborat cu art. 76 alin. 1 NCP, este de 13 ani și 4 luni ( 20 ani – 1/3 din 20 ani).
Având în vedere că pedeapsa aplicată condamnatului prin sentința penală menționată depășește maximul special aplicabil în condițiile reținerii NCP, instanța a redus pedeapsa aplicată inițial, de la 14 ani închisoare la 13 ani și 4 luni închisoare.
A fost menținută starea de detenție a condamnatului și se va deduce din pedeapsa stabilită prin prezenta sentință perioada de detenție de la 19.04.2009 la zi.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei emis în baza sentinței penale nr. 173/16.09.2010 de Tribunalul Suceava urmând a se emite un nou mandat de executare a pedepsei, la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
A fost menținută pedeapsa accesorie aplicată condamnatului prin sentința citată, în reglementarea actuală având corespondent în art. 66 alin 1 lit. a, b NCP, ce va fi executată conform art. 65 alin. 1, 3 din NCP.
În ce privește pedeapsa complementară aplicată condamnatului, instanța a stabilit ca acesta să o execute, în condițiile art. 68 alin. 1 lit. c din NCP, pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a, b, din NCP pe durata de 5 ani.
Văzând și disp. art. 275 alin. 3 C.p.p.,”
Hotărârea primei instanțe a fost contestată de P. de pe lângă Tribunalul Iași și de condamnatul D. P..
Prin contestația promovată, parchetul a susținut că în mod greșit prima instanță a avut în vedere maximul special prevăzut de legea nouă, redus ca urmare a efectelor circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului prin hotărârea de condamnare, încălcându-se astfel dispozițiile art.6 alin.1 Noul Cod penal și ale art.4 din Legea nr.187/2012 de punere în aplicare a noului Codului penal.
În raport de motivul invocat, a solicitat a se constata că pedeapsa principală de 14 ani închisoare pe care o execută condamnatul D. P. nu depășește maximul special de 20 ani închisoare prevăzut de legea nouă.
C. - contestator D. P. a solicitat a se analiza modul în care legea penală mai favorabilă a fost aplicată în situația sa, considerând că prima instanță nu a calculat în mod corect reducerea cu o treime și că poate beneficia de dispozițiile art.374 Cod procedură penală.
Verificând hotărârea contestată pe baza actelor și lucrărilor dosarului prin prisma motivelor invocate, C. constată următoarele:
Fiind sesizat prin cererea formulată de condamnatul D. P. și nu de către Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile constituită în cadrul Penitenciarului Iași, cum greșit a reținut prima instanță, pentru a hotărî cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile în cazul condamnatului, din perspectiva prevederilor art.6 din Noul Cod penal, în raport cu pedeapsa de 14 ani închisoare și 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, aplicate prin sentința penală nr.50 din 4.03.2010 a Tribunalului Suceava, Tribunalul Iași a constatat că, în speță,, condamnatul beneficiază de legea penală mai favorabilă în condițiile art.6 Noul Cod penal și a redus de la 14 ani închisoare la 13 ani și 4 luni închisoare pedeapsa principală aplicată condamnatului, stabilind ca acesta să execute alături de pedeapsa închisorii și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a și b Noul Cod penal pe o durată de 5 ani.
Prima instanță a reținut corect că infracțiunea de omor calificat prev. de art.174 alin.1 Cod penal din 1968 rap. la art.175 alin.1 lit.i Cod penal din 1968 pentru care a fost condamnat contestatorul D. P. este incriminată în prezent ca infracțiune de omor prev. de art.188 Noul Cod penal cu limite de pedeapsă de la 10 ani la 20 ani închisoare.
Pentru verificarea incidenței art.6 Noul Cod penal, instanța de fond a analizat limita maximă de pedeapsă prevăzută de legea nouă pentru infracțiunea pentru care a fost condamnat.
În cadrul acestei verificări a avut în vedere circumstanțele atenuante reținute condamnatului și valorificate în pedeapsa aplicată, însă, prin Decizia nr.8 din 26 mai 2014 I.C.C.J. – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală – a hotărât că „în aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei potrivit art.6 alin.1 Cod penal, la maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită nu se vor lua în considerare circumstanțele atenuante sau agravante reținute condamnatului, atunci când se compară pedeapsa aplicată cu maximul special prevăzut de legea nouă”.
Prin urmare, în raport de infracțiunea comisă de condamnat, limita maximă de pedeapsă aplicabilă potrivit art.188 Noul Cod penal este de 20 de ani închisoare și nu 13 ani și 4 luni închisoare cum greșit a stabilit prima instanță raportându-se la efectul circumstanțelor atenuante de reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă.
Art.6 alin.1 Noul Cod penal prevede că atunci când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită de reducere la acest maxim.
Rațiunea dispozițiilor din art.6 Noul Cod penal este de a garanta că pedeapsa aplicată în concret sub legea veche nu depășește ceea ce s-ar fi putut aplica sub legea nouă, înlăturând partea din pedeapsă care depășește maximul stabilit sub legea nouă.
Ori, în speță, potrivit celor expuse anterior prin compararea pedepsei de 14 ani închisoare în a cărei executare se află condamnatul D. P. cu limita maximă la care se poate ajunge potrivit art.188 Noul Cod penal, se constată că aceasta nu depășește maximul de 20 de ani închisoare aplicabil conform legii noi, nefiind astfel incidente dispozițiile art.6 din Noul Cod penal.
În același timp, se constată incidența dispozițiilor art.6 alin.6 Noul Cod penal și intervenirea legii penale mai favorabile în privința pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal din 1968 pe o durată de 8 ani, aplicată condamnatului D. P. prin sentința penală nr.50 din 4.03.2010 a Tribunalului Iași, în condițiile în care potrivit noului cod penal durata pedepsei complementare nu poate depăși 5(cinci)ani.
Având în vedere că dispozițiile art.6 alin.6 din Noul Cod penal vizează doar situația pedepselor complementare sau a măsurilor de siguranță, care se execută în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă, atunci când legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau măsurilor de siguranță, C. constată că în mod greșit instanța de fond a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor potrivit legii noi.
Pentru considerentele arătate, C. reține ca pertinentă critica invocată de parchet și constată caracterul nefondat al criticii aduse de condamnat soluției primei instanțe.
În consecință, în baza art.425 ind.1 alin.7 pct.2 lit.a Cod procedură penală rap. la art.23 din Legea nr.255/2013 și art.595 Cod procedură penală va fi admisă contestația promovată de P. de pe lângă Tribunalul Iași împotriva Sentinței penale nr.254 din 24.03.2014 pronunțată de Tribunalul Iași, ce va fi desființată integral.
Ulterior rejudecării, în baza art. 23 din Legea nr.255/2013 și art.595 Cod procedură penală va fi admisă cererea privind aplicarea legii penale mai favorabile formulată de condamnatul D. P., deținut în P. Iași, numai cu privire la pedeapsa complementară.
În baza art.6 alin.6 Cod penal se va reduce de la 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal din 1968 aplicată prin sentința penală nr.50 din 4.03.2010 pronunțată de Tribunalul Suceava, modificată prin Decizia penală nr.36 din 10.05.2010 a Curții de A. Suceava și rămasă definitivă prin Decizia penală nr.2700 din 14.07.2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, la 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a și b Cod penal, pe care o va executa condamnatul după executarea pedepsei închisorii.
În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea cererii formulate de condamnat și a contestației promovate de parchet vor rămâne în sarcina statului.
În temeiul art.425 ind.1 alin.7 lit.b Cod procedură penală rap. la art.23 din Legea nr.255/2013 va fi respinsă ca nefondată contestația promovată de condamnatul D. P. împotriva aceleiași sentințe penale.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală va fi obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care a fost inclus onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
I – Admite contestația promovată de P. de pe lângă Tribunalul Iași împotriva Sentinței penale nr.254 din 24.03.2014 pronunțată de Tribunalul Iași, pe care o desființează integral.
Rejudecând cauza:
În baza art.23 din Legea nr.255/2013 și art.595 Cod procedură penală admite cererea privind aplicarea legii penale mai favorabile formulată de condamnatul D. P., fiul lui M. și R., ns. la 23.03.1988, deținut în P. Iași, numai cu privire la pedeapsa complementară.
În baza art.6 alin.6 Cod penal reduce de la 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal din 1968 aplicată prin sentința penală nr.50 din 4.03.2010 pronunțată de Tribunalul Suceava, modificată prin Decizia penală nr.36 din 10.05.2010 a Curții de A. Suceava și rămasă definitivă prin Decizia penală nr.2700 din 14.07.2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, la 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a și b Cod penal, pe care o va executa condamnatul după executarea pedepsei închisorii.
În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea cererii formulate de condamnat și a contestației promovate de parchet rămân în sarcina statului.
II – Respinge ca nefondată contestația promovată de condamnatul D. P. împotriva aceleiași sentințe penale.
Obligă condamnatul – contestator să plătească statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare, în care a fost inclus onorariul de 200 lei pentru apărătorul din oficiu, ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.06.2014.
Președinte,
D. D.
Grefier,
C. D.
Redactat D.D.
Tehnoredactat D.C.
2 ex/23.06.2014
Tribunalul Iași
Judecător C. S.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 206/2014. Curtea de... | Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
