Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 604/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 604/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 24-05-2013 în dosarul nr. 604/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 604/2013
Ședința publică de la 24 Mai 2013
Completul compus din:
Președinte: T. J.
Judecător: A. G. O. M.
Judecător: C. G. T.
Grefier: E. R.
Pe rol fiind judecarea recursului penal, având ca obiect „înșelăciunea”, declarat de P. de pe lângă Judecătoria V., împotriva sentinței penale nr. 226 din 22.02.2013 pronunțată de Judecătoria V., în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 09 mai 2012, cu participarea atunci, în calitate de reprezentant al Ministerului Public, a domnului procuror P. E., susținerile și concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea la data de 17 mai 2013 și apoi pentru astăzi, 24 mai 2013.
Curtea,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 226 din 22.02.2013, Judecătoria V., în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. b indice 1 Cod procedură penală coroborat cu art. 18 indice 1 Cod penal, achită pe inculpata A. M., pentru săvârșirea în concurs real și în formă continuată a infracțiunilor de înșelăciune, fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals prevăzute și pedepsite de art. 215 alin. 1, 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 288 alin. 1, 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
În baza art. 18 indice 1 alin.3 Cod penal raportat la art. 91 lit. c Cod penal, a aplicat inculpatei A. M. sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în sumă de 1.000 lei.
În baza art. 14 Cod procedură penală, art. 346 Cod procedură penală, art. 998 și urm. Cod civil, a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă M. T. și I. cu sediul în București, bulevardul D. G., nr. 38, sector 1, și a obligat pe inculpata A. M. să achite părții civile suma de 3.945,8 lei cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 14 alin. 3 Cod procedură penală și art. 348 Cod procedură penală, a anulat înscrisurile falsificate respectiv, biletele de călătorie gratuită.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria V. a reținut următoarele:
Inculpata A. M. locuiește în satul B., . și este văduvă de veteran de război, având legitimația . nr._, are 82 de ani.
În conformitate cu prevederile art. 16 lit. a din Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război, veteranii de război și văduvele de război beneficiază anual de mai multe călătorii gratuite pe calea ferată, iar în cadrul numărului de călătorii stabilit pentru titulari, aceștia le pot folosi și pentru însoțitori.
Din verificările efectuate la Asociația Națională a Veteranilor de Război - filiala „P. Curcanu" V. a rezultat că inculpata a primit în anul 2011 6 bilete de călătorie gratuită pentru CFR, respectiv biletele de la numărul_ la numărul_ (fila nr. 128). Inculpata A. M. a declarat că aceste 6 bilete de călătorie gratuită care i-au fost acordate le-a folosit, deplasându-se în municipiul București și în localitatea M. de mai multe ori.
Din examinarea conținutului art. 16 din legea nr. 44/1994 se poate constata că numărul de călătorii gratuite de care beneficiază veteranii de război sau văduvele de război în fiecare an este limitat, aceștia putând beneficia de maxim 12 călătorii gratuite dus - întors cu trenul sau 24 de călătorii simple. Stabilirea numărului de călătorii gratuite la care au dreptul persoanele care beneficiază de prevederile acestei legi este făcută în funcție de gradul de invaliditate, de medaliile sau ordinele primite precum și în funcție de alte criterii.
Conform art. 8 din aceeași lege, în afară de cazurile în care legea dispune altfel, drepturile decurgând din calitatea de veteran de război nu sunt transmisibile și ele încetează prin moartea titularului.
Veteranii de război pot folosi aceste bilete personal sau și pentru însoțitori, însă numai în cadrul numărului de călătorii stabilit pentru titulari, tichetele de călătorie putând fi utilizate și de către soțul/soția sau alte persoane mandatate de titulari să le reprezinte interesele, pe bază de procură autentificată, nefiind în acest caz necesară prezența titularului la efectuarea călătoriei.
Modul în care veteranii de război pot folosi aceste bilete este reglementat de instrucțiunile aprobate prin Ordinul ministrului transporturilor nr. 266/312/22.02.2005. Astfel, biletele speciale de călătorie sunt valabile numai însoțite de legitimația veteranului de război, inclusiv pentru însoțitori, iar biletele folosite de însoțitori sunt valabile numai pentru aceeași călătorie cu a titularului. Înainte de începerea călătoriei, călătorul completează rubricile biletului special de călătorie gratuită (sau a biletelor, în cazul când folosește bilete și pentru însoțitori), apoi le prezintă la casa de bilete, pentru viză. Casierul completează rubrica „via", atât pe cuponul statistic, cât și pe biletul de călătorie special propriu-zis, verifică datele din rubricile completate de călător, apoi detașează cuponul statistic pe care îl reține, completându-l cu distanța în km dintre stația de urcare și cea de coborâre, cu tariful corespunzător la data respectivă și cu data efectuării transportului. Biletul special de călătorie gratuită se restituie călătorului, emițându-i-se și un bilet obișnuit sau și atâtea bilete câți însoțitori sunt, pe care sunt trecute vagonul și locul. Aceste bilete fac obiectul controlului în cursul călătoriei.
În ceea ce o privește pe inculpată, reprezentanții Asociației Naționale a Veteranilor de Război - filiala „P. Curcanu" V. au comunicat că în cursul anului 2011 aceasta a avut dreptul, conform Legii nr. 44/1994 la 6 bilete gratuite pe CFR și 12 bilete pentru transport auto. În aceste condiții, s-a considerat că după folosirea celor 6 bilete de călătorie gratuite primite, inculpata nu mai avea dreptul de a călători gratuit cu trenul și cu atât mai mult nu putea să meargă împreună cu însoțitori.
Cu toate acestea, după ce și-a folosit biletele care i-au fost repartizate, inculpata a achiziționat bilete de călătorie gratuită pe calea ferată de la alte persoane. Ulterior, folosind aceste bilete de călătorie gratuită care nu îi aparțineau și deci nu avea dreptul să le folosească, inculpata a obținut de la casele de bilete ale SNTFC legitimații pentru tren, apoi, în mod repetat, a căutat persoane care să meargă împreună cu ea cu trenul, în calitate de însoțitori, contra unor sume de bani cuprinse, în general între 20 - 30 de lei, sume ce reprezentau mai puțin de jumătate din contravaloarea unui bilet de tren pentru ruta respectivă. În unele situații, așa cum vor fi descrise în continuare, a găsit persoane care să meargă împreună cu ea, fiind depistată în tren, iar în alte situații a fost depistată de către lucrătorii de poliție înainte de a se urca în tren, în timp ce încerca să acosteze persoane pentru a călători cu ea; se impune însă precizarea că în aceste din urmă situații inculpata a fost depistată după ce deja procurase legitimațiile de călătorie pentru tren de la casa de bilete a SNTFC. În ceea ce privește persoanele de la care inculpata a procurat legitimațiile de călătorie gratuită, acestea nu au fost identificate, aceasta declarând că cea mai mare parte din biletele de călătorie gratuită pe care le-a folosit le-a procurat din gara municipiului București, unde erau diverse persoane care vindeau astfel de bilete, fără a indica însă numele acestor persoane.
Inculpata A. M. a fost identificată de către lucrătorii de poliție în datele de 20.09.2011, 10.10.2011,27.11.2011, 14.12.2011 și 18.12.2011, după cum urmează:
1. La data de 20.09. 2011, în timp ce doi lucrători de poliție din cadrul Biroului județean de poliție Transporturi Feroviare V. efectuau o patrulare pe trenul rapid 664 care circula pe ruta Iași - București li s-a solicitat sprijinul de către D. M., șef de tren, pentru a identifica un veteran de război. Astfel, lucrătorii de poliție au identificat-o pe inculpata A. M., care călătorea cu biletul de călătorie gratuită . nr._ și avea ca însoțitori următoarele persoane:
-I. I., cu biletul . nr._;
-lordachi A., cu biletul . nr._;
-C. I., cu biletul . nr._;
-C. V., cu biletul . nr._;
-C. C., cu biletul . nr._;
-F. T. S., cu biletul . nr._;
-C. N., cu biletul . nr._;
-A. N., cu biletul . nr._;
-F. M., cu biletul . nr._;
-R. N., cu biletul . nr._;
-N. I. S., cu biletul . nr._;
-G. I., cu biletul . nr._;
-L. F. I., cu biletul . nr._.
Din verificările efectuate a rezultat că pentru toate aceste bilete de călătorie gratuite au fost eliberate legitimații de călătorie de către reprezentanții Sucursalei de Transport Feroviar București (fila nr. 35).
2. La data de 10.10.2011, în timp ce doi lucrători de poliție din cadrul Biroului județean de poliție Transporturi Feroviare V. efectuau o patrulare pe trenul rapid 664 care circula pe ruta Iași - București au depistat-o pe inculpata A. M. care călătorea având ca însoțitori următoarele persoane:
- H. G. C., cu biletul . nr._;
- P. N., cu biletul . nr._; -R. V., cu biletul . nr._;
- A. I., cu biletul . nr._;
- H. G., cu biletul . nr._;
- L. Ș., cu biletul . nr._;
Lucrătorii de poliție au mai identificat asupra inculpatei și alte bilete de călătorie gratuită, pe care le-au ridicat, respectiv biletele . și nr._,_,_,_,_.
3. La data de 27.11.2011 un lucrător de poliție din cadrul Postului de poliție Transporturi Feroviare V. s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpata A. M. acosta călători la peronul stației CF V. pentru a le facilita călătoria cu trenul cu bilete de călătorie gratuită, emise în baza legii nr. 44/1994. Cu această ocazie, de la inculpată au fost ridicate 7 bilete de călătorie gratuită și 7 legitimații de călătorie emise în baza acestor bilete gratuite de către reprezentanții SNTFC. Legitimațiile de călătorie au fost emise pentru data de 28.11.2011, la trenul R664, pe ruta V. - București Nord, tren ce urma să plece din stația V. la ora 00.43. Biletele de călătorie gratuită care au fost ridicate de la inculpată au . și nr._,_,_,_,_,_ și_.
4. La data de 14.12.2011 un lucrător de poliție din cadrul Postului de poliție Transporturi Feroviare V. s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpata A. M. acosta călători la peronul stației CF V. pentru a le facilita călătoria cu trenul cu bilete de călătorie gratuită, emise în baza legii nr. 44/1994. Cu această ocazie de la inculpată au fost ridicate 6 bilete de călătorie gratuită și 6 legitimații de călătorie emise în baza acestor bilete gratuite de către reprezentanții SNTFC. Legitimațiile de călătorie au fost emise pentru data de 15.12.2011, la trenul IR1668, pe ruta V. - București Nord, tren ce urma să plece din stația V. la ora 00.50.
Biletele de călătorie gratuită care au fost ridicate de la inculpată au . și nr._,_,_,_,_,_.
Cu ocazia cercetărilor efectuate în dosar au fost identificați și audiați numiții S. C., S. F. și M. F., iar din declarațiile acestora rezultă că în data de 14.12.2011, pe când se aflau în stația CF V. au fost contactați de inculpata A. M., care le-a propus să îi ducă cu trenul în municipiul București, contra sumei de 30 de lei de flecare. Cei trei au fost de acord, iar inculpata a completat 3 bilete de călătorie gratuită cu datele acestora, după cum urmează:
- biletul . nr._ cu numele, . nr. cărții de identitate ale lui S. C.;
- biletul . nr._ cu numele, . nr. cărții de identitate ale lui M. F.;
- biletul . nr._ cu numele, . nr. cărții de identitate ale lui S. F..(filele nr. 59, 61, 63, 87 – 89).
5.La data de 18.12.2011, în timp ce doi lucrători de poliție din cadrul Biroului județean de poliție Transporturi Feroviare V. efectuau o patrulare pe trenul IR 1668 care circula pe ruta Iași-București au identificat-o pe inculpata A. M., care călătorea cu biletul . nr._ având ca însoțitori următoarele persoane:
- V. M. cu biletul . nr._;
- C. N., cu biletul . nr._;
- V. C. G., cu biletul . nr._;
- Fandărac V., cu biletul . nr._;
- Bulihar M., cu biletul . nr._;
- V. A., cu biletul . nr._;
- V. C., cu biletul . nr._;
- Palamiuc A., cu biletul . nr._;
- Palamiuc D., cu biletul . nr._;
- C. M., cu biletul . nr._.
În cauză au fost efectuate mai multe rapoarte de expertiză de către specialiști din cadrul Serviciului Criminalistic din IPJ V., cu privire la biletele de călătorie gratuită ridicate de la inculpată, iar cu aceste ocazii s-au stabilit următoarele:
- prin raportul de expertiză nr._/30.01.2012 s-a stabilit că scrisul de mână de pe biletele de călătorie gratuită . nr._ -_,_,_,_ -_ a fost executat de A. M. (filele nr. 147 – 155);
- prin raportul de expertiză nr._/18.01.2012 s-a stabilit că scrisul depus pe biletele de călătorie gratuită cu . nr._,_,_,_,_,_ și_ a fost executat de A. M. (filele nr. 159 – 165);
- prin raportul de expertiză nr._/30.01.2012 s-a stabilit că scrisul de mână de pe biletele de călătorie gratuită . nr._,_ și_ -_, a fost executat de A. M. (filele nr. 169 – 176);
- prin raportul de expertiză nr._/31.01.2012 s-a stabilit că scrisul de mână de pe biletele de călătorie gratuită . nr._ -_,_,_,_,_,_ și_ a fost executat de A. M. (filele nr. 180- 187);
- prin raportul de expertiză nr._/02.02.2012 s-a stabilit că scrisul de mână de pe biletele de călătorie gratuită . nr._ -_,_ -_ a fost executat de A. M. (filele nr. 189 – 196).
Prin verificările efectuate au fost identificate o parte dintre persoanele cărora le-au fost emise biletele de călătorie gratuită folosite de inculpată și care fac obiectul prezentului dosar, după cum urmează:
Asociația Națională a Veteranilor de Război - filiala O. a comunicat că:
- biletele de călătorie gratuită de la . nr._ la . nr._ au fost distribuite veteranului de război Corsei D., din municipiul Caracal (fila nr. 135);
- biletele de călătorie gratuită de la . nr._ la nr._ au fost acordate veteranului de război P. A., din .. Numitul P. A. a declarat că nu și-a ridicat biletele de călătorie gratuită pentru anul 2011, nu o cunoaște pe A. M. și nu a făcut procură notarială pentru ca biletele sale să poată fi folosite de alte persoane (fila nr. 107).
- biletele de călătorie gratuită de la . nr._ la nr._ au fost acordate veteranului de război D. Ș., din . (fila nr. 141);
- biletele de călătorie gratuită . nr._,_,_ și_ au fost acordate lui N. P. din . (fila nr. 143). N. P. a declarat că în anul 2011 a beneficiat de 12 bilete, că a întocmit procură pentru ca biletele sale să fie folosite de către nepoata sa N. M., iar aceasta din urmă a declarat că a folosit 5 din cele 12 bilete pe ruta Drăgănești O. -Tîrgu J. și nu o cunoaște pe A. M..
Tot privitor la acest aspect, Asociația Națională a Veteranilor de Război -
filiala G. a comunicat că biletul de călătorie gratuită . nr._ a fost
distribuit în ., dar numeric și nu pe serii, deci nu se
poate identifica persoana care l-a primit (fila nr. 144).
Situația de fapt reținută este dovedită cu următoarele mijloace de probă:
- procese - verbale de sesizare ale lucrătorilor de poliție și procesele - verbale de constatare întocmite cu ocazia depistării inculpatei (filele nr. 24, 25, 36 - 38, 46 -48, 55 - 57, 67 – 70);
- biletele de călătorie gratuită acordate în baza legii nr. 44/1994 și biletele de transport pentru tren emise de SNTFC ridicate de la inculpată, precum și dovezile de ridicare a biletelor (filele nr. 26 - 33, 40 - 44, 50 - 54, 59 - 65, 71 – 82);
- adresa nr. 12 l/s/75/1012 a Sucursalei de transport feroviar de călători București (fila nr. 35);
- procese - verbale privitoare la diferite aspecte (filele nr. 45, 109, 111, 138, 139,177,178,214-217,222,223,225,227);
- adresa nr. 400/07.12.2011 a RTFC M., stația V. (fila nr. 66);
- declarațiile martorilor S. C., P. N., H. G. C., R. V., S. C., S. F., M. F., D. E., D. Cici G., F. T. Sorinei, A. N., I. A., I. I., D. M., C. N., V. A., V. C., V. Cludiu G., C. G. (filele nr. 83 - 91, 97 – 106);
- declarațiile numiților Corsei D., P. A., N. M. (filele nr. 93, 107, 112);
- adrese către M. T. și I., stația CFR Călători V., Asociația Națională a Veteranilor de Război V., Asociația Națională a Veteranilor de Război O., Uniunea Națională a Veteranilor de Război și adrese de răspuns de la aceste instituții și de la Asociația Națională a Veteranilor de Război B. și Asociația Națională a Veteranilor de Război G. (filele nr. 118 - 129, 131 - 137,140- 144);
- copie după legitimația de veteran de război a inculpatei (fila nr. 130);
- rapoarte de expertiză privitoare la biletele de călătorie gratuite care fac obiectul cercetărilor în prezentul dosar (filele nr. 148 - 155, 158 - 165, 168 - 176, 180- 196);
- copie după sentința penală nr. 592/11.05.2011 a Judecătoriei V. (filele nr. 197-201);
- declarațiile inculpatei, care recunoaște infracțiunile comise (filele nr. 202 -213, 218 - 221, 224, 226, 235 – 237, dosar instanță - fila 9);
- dovezi de îndeplinire a procedurii de citare (filele nr. 228, 229);
- fișe de cazier judiciar ale inculpatei (filele nr. 232 – 234).
Prima instanță a reținut că faptele comise de inculpata A. M., care în perioada lunilor septembrie - decembrie 2011, în mod repetat a completat mai multe bilete de călătorie gratuite acordate în baza legii nr. 44/1994, care nu îi aparțineau și deci nu avea dreptul să le folosească, cu datele sale și ale altor persoane, iar ulterior a prezentat aceste bilete de călătorie gratuite reprezentanților SNTF CFR Călători SA, inducându-i în eroare și obținând astfel bilete de călătorie pentru tren constituie infracțiunile de înșelăciune, fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals, prevăzute și pedepsite de art. 215 al. 1, 2, art. 288, al. 1,3 și art. 291 din Codul penal, fiecare dintre acestea cu aplicarea art. 41, al. 2 din Codul penal, toate cu aplicarea art. 33, lit. a din Codul penal, având în vedere că faptele au fost comise mai înainte de intervenirea unei condamnări definitive pentru vreuna dintre ele.
Cu privire la solicitările formulate de inculpata A. M. prin apărător ales cu ocazia dezbaterilor:
1. achitarea sa în temeiul dispozițiilor art.11 pct.2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit.e Cod penal, întrucât la momentul comiterii faptelor raportat stării de sănătate aceasta avea discernământul diminuat, fiind incidente dispozițiile art. 48 Cod penal, instanța a apreciat că nu poate fi primită pentru următoarele motive:
Din analiza actelor medicale depuse rezultă că inculpata A. M. raportat și vârstei înaintate suferă de mai multe afecțiuni (bronhopneumopatie cronică obstructivă acută, insuficiență cardiacă congestivă cls.II, fibrilație atrială cronică, obezitate, hepatită cronică cu virus C, cataractă senilă ( în evoluție), ateroscleroză cerebrală, cardiopatie ischemică cronică nedureroasă, aritmie extrasistolică ventriculară, tulburare afectivă organică cu episoade amnestice tip Korsacov senil ) fiind internată la secțiile medicină internă și psihiatrie de la Spitalul Județean de Urgență V..
În ceea ce privește internarea din luna mai 2012 la Secția de psihiatrie, examenul psihologic a relevat „configurație depresivă cu agravări în contur situațional și sociofamilial. Diminuarea globală a funcționalității psihoconginitive cu scăderea randamentului social și personal, labilitate emoțional afectivă, iritabilitate, pesimism, descurajare.
În cursul cercetării judecătorești s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice pentru a se stabili – pe baza actelor medico-legale și a examinării nemijlocite – dacă inculpata A. M. avea discernământ la momentul comiterii faptelor.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr.2/PA din 07.01.2013 întocmit de Serviciul Medico - Legal Județean V. numita A. M. prezintă tulburare afectivă organică pe fondul diminuării globale a funcționalității psiho-cognitive, cardiopatie ischemică cronică nedureroasă, fibrilație atrială, aritmie extrasistolică ventriculară, insuficiență cardiacă congestivă globală, ateroscleroză cerebrală, insuficiență circulatorie vertebro-bazilară, hepatită cronică cu virus C ; este orientată din punct de vedere allo-psihic precum și temporo-spațial ; a comis fapta de care este învinuită cu discernământ ușor diminuat.
Potrivit dispozițiilor art. 48 C. pen., nu constituie infracțiune „fapta prevăzută de legea penală dacă făptuitorul, în momentul săvârșirii faptei, fie din cauza alienației mintale, fie din alte cauze, nu putea să-și dea seama de acțiunile sau inacțiunile sale, ori nu era stăpân pe ele”.
Prin urmare, iresponsabilitatea înlătură caracterul penal al faptei; în absența oricăruia dintre factorii sus menționați - intelectiv și volitiv - nu există vinovăție, iar vinovăția este una din trăsăturile esențiale ale infracțiunii.
Iresponsabilitatea vizează starea de incapacitate psihică a unei persoane, care intelectiv nu-și poate da seama de sensul, de valoarea ori de urmările acțiunilor sau inacțiunilor sale, iar volitiv nu-și poate determina și dirija în mod normal voința în raport cu propriile sale fapte.
Alienația mintală presupune orice stare de alterare a facultăților mintale, provenind fie dintr-o cauză patologică, dar și din cauza unor leziuni organice. Intră în această categorie anomaliile care fac imposibilă dezvoltarea facultăților psihice și maladiile sistemului nervos, cum ar fi, spre exemplu, psihoze, nevroze etc.
Expertiza medico-legală psihiatrică efectuată inculpatei A. M. a stabilit că aceasta prezintă o tulburare afectivă organică pe fondul diminuării globale a funcționalității psiho-cognitive și că a avut discernământ ușor diminuat în raport cu faptele pentru care este acuzată.
Ușoara diminuare a discernământului la data comiterii faptei, nu presupune lipsa discernământului, care să constituie o cauză care să înlăture caracterul penal al faptei.
2.achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. b indice 1 Cod penal coroborat cu art. 18 indice 1 Cod penal.
Potrivit dispozițiilor art. 17 Cod penal infracțiunea este fapta care prezintă pericol social, este săvârșită cu vinovăție și este prevăzută de legea penală și, analizând faptele deduse judecății în prezenta cauză prin prisma acestor criterii, instanța constată că acestora le lipsește o trăsătură esențială și anume pericolul social.
Analizând întrunirea elementelor esențiale ale infracțiunii instituite în art. 17 Cod penal, instanța a constatat însă că, în raport de circumstanțele concrete ale faptelor de care este acuzată inculpata A. M., acestora le lipsește una din trăsăturile cumulativ prevăzute de legiuitor și anume pericolul social al infracțiunii.
În acest context, raportându-ne la conținutul legal al art. 18 indice 1 Cod penal, chiar dacă pericolul social abstract și generic al faptei, este evaluat antefactum de legiuitorul penal prin determinarea regimului de represiune și prin stabilirea minimului și maximului posibil de sancționare, trăsătura periculozității fiind prezumată prin incriminarea și sancționarea faptei, pericolul social concret se stabilește post factum de organele judiciare prin analiza datelor privind conținutul și condițiile concrete de realizare a infracțiunii și cele referitoare la gradul de antisociabilitate al făptuitorului, analiză în urma căreia prezumția de pericol poate fi răsturnată, tocmai pentru evitarea aplicării inutile a legii penale împotriva unei fapte care numai aparent și formal poate îmbrăca înfățișarea unei infracțiuni.
În acest sens trebuie avute în vedere dispozițiile art. 18 indice 1 alin.2 Cod penal care dispun că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului, în vreme ce fapta care prezintă pericol social în înțelesul legii penale este orice acțiune sau inacțiune prin care se aduce atingere uneia dintre valorile arătate la art.1 și pentru sancționarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse, conform art. 18 Cod penal.
Este adevărat că infracțiunile reținute în sarcina inculpatei prezintă generic un grad de pericol social, însă pericolul social nu trebuie apreciat în abstract ci este necesar a fi particularizat pentru fiecare caz în parte, urmând a fi analizat în funcție de împrejurările concrete ale comiterii faptelor și de persoana inculpatului, astfel lipsa pericolului social concret fiind determinată atât de considerente obiective, cât și de considerente de natură subiectivă.
Pericolul social generic este evaluat abstract de legiuitor ținând cont de o . factori: importanța valorii sociale vătămate sau pusă în pericol, forma de vinovăție, calitatea făptuitorului, mobilul, scopul sau frecvența faptei.
Pericolul social concret reprezintă însă aptitudinea unei fapte determinate, deja comisă, de a vătăma valorile sociale ocrotite de lege, fiind evaluată de organele judiciare ținând seama, conform art. 18 indice 1 Cod penal de mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit, împrejurările în care a fost făcută, urmarea produsă efectiv sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
Examenul conținutului acestor prevederi legale pune în evidență că factorul preponderent este cel care ține de valorile sociale afectate și de amploarea concretă a acestor afectări, ținând seama desigur și de celelalte criterii menționate, inclusiv datele ce țin de persoana și conduita făptuitorului.
Analizând în concret fiecare din criteriile enunțate raportat la faptele inculpatei în ansamblul lor, având în vedere caracterul lor – fiind fapte non-violente, modul de comitere a acestora, mijloacele folosite în acest scop, respectiv completarea tichetelor de călătorie de către inculpata A. M. veteran de război cu datele respective, activitate care, în condiții de legalitate, este firească și obligatorie, scopul urmărit și care constă nu în prejudicierea cu intenție a statului, ci în obținerea unor oarecare beneficii materiale pentru inculpată, constând în sumele de bani pe care le-a primit de la persoanele care o însoțeau, urmarea produsă – și anume un prejudiciu modic și care s-a produs doar ca urmare a completării și folosirii în mod abuziv a cupoanelor de călătorie care au fost repartizate altor persoane spre folosință și pe care partea civilă oricum ar fi plătit-o persoanelor beneficiare dacă acestea ar fi folosit personal tichetele respective și nu în ultimul rând raportat la persoana inculpatei.
Prin considerarea faptelor reținute în sarcina inculpatei A. M. de către instanță ca fiind lipsite de pericolul social al unor infracțiuni nu reprezintă o încurajare sau justificare a unei astfel de conduite, ci doar o analiză în concret a acestei trăsături prevăzută de lege pentru existența infracțiunilor raportat situației concrete a inculpatei – în vârstă de 82 ani, care are o situație financiară dificilă și o stare de sănătate precară, prezentându-se în fața instanței pentru a da declarație, prilej cu care a recunoscut comiterea faptelor.
Toate aceste aspecte prezentate reprezintă tot atâtea argumente pentru a concluziona asupra lipsei de pericol social al faptelor reținute, astfel că acestea nu pot fi considerate infracțiuni.
Împrejurării că inculpata a săvârșit faptele reținute în sarcina sa în cursul termenului de încercare stabilit în urma condamnării pentru comiterea unor fapte similare nu trebuie să i se acorde o semnificație excesivă și nici nu poate fi un impediment pentru aplicarea art. 18 indice 1 Cod penal. Această situație nu poate fi analizată distinct de celelalte elemente reținute și care caracterizează persoana inculpatei, conduita sa în societate și nu în ultimul rând de efectul din punct de vedere al legii penale pe care l-ar avea o perioadă de detenție asupra acestuia, raportat vârstei sale extrem de înaintate și stării sale de sănătate.
Orice sancțiune aplicată se adresează unei persoane concrete care a comis o anumită infracțiune, astfel încât funcțiile sale nu vor putea acționa eficient în direcția prevenirii decât dacă, prin genul și întinderea sa, va fi perfect adaptată cazului individual concret.
Pentru aceasta este necesar a se lua în considerare fapta comisă ca entitate particularizată prin unele trăsături specifice, având un rezultat determinat calitativ și cantitativ și săvârșită în contextul unor anumite situații, stări sau împrejurări. Toate acestea imprimă infracțiunii săvârșite o gravitate proprie de care trebuie să se țină seama la aplicarea sancțiunii corespunzătoare concrete.
A aplica o sancțiune necorespunzătoare acestei gravități ar însemna a-l supune pe infractor unui spor de privațiuni și restricții, unei suferințe care – ca urmare a intensității lor, nu sunt necesare pentru corectarea conduitei sale.
Față de toate aceste motive, având în vedere atingerea minimă adusă valorilor apărate de lege, conținutul concret al faptelor comise și urmările produse, împrejurările care au ocazionat și pe fondul cărora s-au comis faptele, modul concret de manifestare a inculpatului, conduita și persoana acestuia, scopul urmărit, prima instanță a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 18 indice 1 Cod penal, faptele reținute nu întrunesc gradul de pericol social al unor infracțiuni, și pentru reeducarea inculpatei nu este necesară aplicarea unor pedepse.
De asemenea, așa cum anterior am arătat, pericolul social concret nefiind suficient pentru caracterizarea faptelor ca infracțiune, instanța a apreciat că se impune aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ a amenzii în cuantumul maxim prevăzut de art. 91 lit. c Cod penal.
Prima instanță a constatat că M. T. și I. a suferit un prejudiciu material, cert, actual și încă neacoperit, din culpa exclusivă a inculpatei A. M., obligând-o pe inculpata A. M. să achite părții civile suma de 3.945,8 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Împotriva sentinței penale a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria V., solicitând condamnarea inculpatei, având în vedere că aceasta a mai fost condamnată pentru infracțiuni de același fel.
Examinând recursul, Curtea constată că soluția de achitare a inculpatei se întemeiază pe cerințele prevăzute de art. 18 ind. 1 Cod penal.
Potrivit art. 18 Cod penal, fapta care prezintă pericol social în înțelesul legii penale este orice acțiune sau inacțiune prin care se aduce atingere uneia dintre valorile arătate în art. 1 și pentru sancționarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse.
Fapta prevăzută de legea penală care nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, potrivit art. 18 indice 1 Cod penal este o faptă lipsită în mod vădit de importanță, ce rezultă din atingerea minimă adusă valorilor ocrotite de legea penală și din conținutul ei concret.
În concret, faptele inculpatei A. M., deși formal îndeplinesc toate trăsăturile pentru a fi caracterizate ca infracțiune, totuși pericolul social este minim și nu evidențiază o periclitare a valorilor sociale ocrotite, astfel că pentru combaterea acestor fapte nu este necesară aplicarea unor pedepse.
Potrivit dispozițiilor art. 18 ind. 1 Cod penal în evaluarea gradului de pericol social, instanța va avea în vedere, modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, scopul urmărit de inculpată în comiterea faptelor, urmarea produsă, persoana și conduita inculpatei.
Analizând pericolul social concret al faptelor, prin prisma criteriilor prev. de art. 18 ind. 1 Cod penal, instanța de recurs constată ca acesta nu este de natura a califica faptele săvârșite de inculpată ca „infracțiuni”, în sensul art. 17 si 18 Cod penal, atingerea valorilor sociale ocrotite de lege prin norma incriminatoare apărând ca minima în cauză.
Are în vedere instanta de recurs caracterul non-violent al faptelor, scopul urmărit constând nu în prejudicierea cu intenție a statului, ci în obținerea unor oarecare beneficii materiale pentru inculpată, de la persoanele care o însoțeau, prejudiciul modic și persoana inculpatei.
Astfel, prin raportare la înscrisurile în circumstanțierea persoanei inculpatei, instanța de recurs apreciază ca actele antisociale au fost săvârșite pe fondul unei situații pecuniare dificile, inculpata regretând ulterior comiterea faptelor. Pe lângă factorul principal care a influențat în mod negativ conduita inculpatei (dificultăți financiare), Curte apreciază că vârsta înaintată a acesteia (82 ani) și starea de sănătate precară, prezentarea acesteia în fața instanței pentru a da declarație, prilej cu care a recunoscut comiterea faptelor, căința manifestată pe parcursul procesului fac inutilă aplicarea unor pedepse.
Potrivit principiului proporționalității, aplicarea unei sancțiuni penale trebuie să fie adecvată situației de fapt și scopului urmărit de legea penală.
Soluția primei instanțe de achitare a inculpatei în baza disp. art. 18 ind. 1 Cod penal, respectă principiul proporționalității, fiind adecvată situației de fapt și scopului urmărit de legea penală, respectiv apărarea unor valori sociale importante.
În acest context, Curtea apreciază că este inutilă aplicarea unor pedepse pentru faptele deduse judecății.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive
În numele legii,
Decide:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria V. împotriva sentinței penale nr.226/22.02.2013 pronunțate de Judecătoria V., sentință pe care o menține.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.05.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
J. T. O. M. T. C. G.
A. G.
Grefier,
R. E.
Red./Tehnored.:OMAG
2 ex./19.06.2013
Judecătoria V.-M. L.
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 532/2012. Curtea... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 750/2013. Curtea de... → |
|---|
