Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 203/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 203/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 17-04-2014 în dosarul nr. 203/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIA PENALĂ Nr. 203/2014
Ședința publică de la 17 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. P.
Judecător M. C.
Grefier E. A.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. I. din cadrul
Parchetului de pe lângă C. de A. Iași
Pe rol judecarea apelului declarat de partea civilă D. S. împotriva sentinței penale nr. 3861 din 23.12.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, având ca obiect vătămarea corporală din culpă (art. 184 C.p.).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul V. C. asistat de avocat C. M., apărător ales și avocat R. I. cu delegație de substituire pentru avocat M. D. V. apărător ales al părții civile apelante D. S.,lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele mai sus arătate cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare cât și despre faptul că, prin serviciul de registratură partea civilă apelantă prin apărător a depus la dosar precizări, după care:
Interpelate părțile prezente arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat R. I. pentru partea civilă apelantă D. S. având cuvântul, solicită să se admită apelul așa cum a fost formulat și să se aibă în vedere și precizările depuse la dosar pentru acest termen.
Avocat C. M. pentru inculpatul intimat solicită ca în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, să se respingă ca nefondat apelul și să se mențină ca fiind legală și temeinică sentința instanței de fond.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicită să fie mai întâi interpelat inculpatul pentru a preciza dacă înțelege să facă alte declarații în cauză. În ceea ce privește apelul declarat de partea civilă, solicită admiterea în parte doar în ceea ce privesc daunele morale.
Inculpatul intimat V. C. în ultimul cuvânt arată că nu dorește să facă alte declarații în cauză, solicită să se respingă apelul.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțate.
Ulterior deliberării:
C. DE A.
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 3861/23.12.2013 Judecătoria Iași a dispus următoarele:
„Condamnă inculpatul V. C., fiul lui C. si S., născut la data de 25.08.1984 în Iași, domiciliat in com. Valea L., . B., nr. 15, J. Iași, CNP_, studii - 8 clase și școală profesională, căsătorit, un copil minor, religie - ortodoxă, cetățenie – romană, stagiu militar – nesatisfăcut, fără antecedente penale, la 6 (șase) luni închisoare, pentru comiterea, la data de 15.12.2009, a infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 alin.2, 4 Cod penal.
În baza dispozițiilor art.71 alin.(1) și (2) din Codul penal aplică inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal.
În baza dispozițiilor art.81 alin.1, art.71 alin.) din Codul penal din Codul penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celei accesorii, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit în conformitate cu prevederile art.82 alin.1 din Codul penal, termen care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza dispozițiilor art.359 din Codul de procedură penală, atrage atenția inculpatului V. C. asupra dispozițiilor art.83 Cod penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate.
În baza disp. art. 14 și 346 al. 1 Cod procedură penală, admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă D. S., domiciliat în ., în contradictoriu cu S.C. C. A. S.A., cu sediul în Sibiu, . de Afaceri, nr. 5, . Sibiu, prin S.C. C. A. S.A. - S. Iași cu sediul în Iași, Sf. L., nr. 29, județ Iași, și obligă asiguratorul de răspundere civilă să plătească părții civile suma de 8000 lei daune materiale, actualizata cu rata inflației (indicele de inflatie), calculata de la data săvârșirii infracțiunii (15.12.2009), la care se adaugă și dobânda de referință a B.N.R. (taxa oficială a scontului practicata de B.N.R.) calculata de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe penale și până la data plații integrale și efective de către asiguratorul de răspundere civilă a sumei datorate cu titlu de daune materiale, la plata sumei de 10.000 lei daune morale, la care se adăuga dobânda de referință a B.N.R. (taxa oficială a scontului practicata de B.N.R.) calculata de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe penale și până la data plătii integrale, precum și la plata sumei de 2.000 lei cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocat.
Respinge celelalte pretenții civile ale părții civile D. S. ca neîntemeiate.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificata, coroborat cu dispozițiile art. 14-15 si art. 346 - 320 ind. 1 alin. 5 din Codul de procedura penala, obligă inculpatul V. C. să plătească părții civile S. C. de Urgență „P.. Dr. N. O.” Iași suma de 2130,94 lei, S. de Ambulanță Jud. Iași suma de 624 lei.
În baza art.191 Cod procedură penală, obligă inculpatul să plătească statului suma de 800 lei cheltuieli judiciare”.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
„In dimineața zilei de 15 decembrie 2009, inculpatul V. C. s-a deplasat cu autoturismul proprietate personală marca BMW cu număr de înmatriculare_ până în localitatea Lețcani, după care, la întoarcerea în mun. Iași, a oprit la un bar din localitatea Valea L., unde, conform declarației sale, a consumat 60 de ml de țuică, în intervalul orar 07.30-07.45, continuându-și deplasarea. Așa cum rezultă din declarațiile inculpatului și ale martorului C. I. T., care se deplasa cu un autovehicul, inițial, în fața celui condus de inculpat, ninsese, se formase polei, erau puține mașini pe șosea.
Înainte de S.C. ANTIBIOTICE S.A., autoturismul condus martorul din lucrări C. I. T. se afla înaintea celui condus de inculpat, însă martorul observând . autovehiculului inculpatului, a redus viteza și a tras de volan dreapta permițându-i acestuia să-l depășească. Inculpatul l-a depășit și, în fața autoturismul condus de martor, în fața porții de acces în sediul S.C. CORDIAL Mv S.R.L. Iași, unde se află și sediul S.C. DIALEX INTERFIG S.R.L., unde lucrează partea vătămată, a intrat din nou în derapaj, acroșând partea vătămată care se afla în afara părții carosabile, în condițiile în care, potrivit declarației martorului D. D., coleg de serviciu al părții vătămate, acesta trebuia să curețe zăpada din fața porții. Momentul în care partea vătămată a fost lovită, a fost observat de martorul din lucrări C. I. T., care a precizat că D. S. se afla pe trotuar. Deși martorii din lucrări I. D. D. și D. D. nu au observat momentul impactului, aceștia au arătat că, deplasându-se la locul unde era căzută partea vătămată, au constat că aceasta se afla lângă ghereta paznicului, la distanță de partea carosabilă, după cum rezultă și din planșa fotografică aflată la dosar. Este de remarcat faptul că martorul I. D. D. a declarat că a auzit o bufnitură apoi a văzut „că zboară ceva”. Aceste declarații se coroborează cu mențiunile din cuprinsul procesului verbal de cercetare la fața locului, potrivit căruia da la poarta de acces în S.C. CORDIAL Mv S.R.L. Iași, până la carosabil, este o distanță de 4,80 m, în vreme ce, de la locul impactului, până la poarta de acces este o distanță de 3,60 m. De altfel, din planșa foto aflată la dosar (fotografiile 4,11), se observă că locul impactului, respectiv locul unde se găsesc fragmente din plastic, se află în afara părții carosabile, în același sens fiind și urmele de rularea create pe zăpadă de mașina condusă de inculpat, potrivit fotografiilor 3, 5. Cu ocazia deplasării la fața locului, lucrătorii de poliție au efectuat măsurători, constatându-se că urmele de derapaj aveau o lungime totală de 18.70 metri, observându-se că mașina condusă de inculpat a depășit suprafața carosabilă.
Din toate aceste probe, coroborate cu declarația părții vătămate, rezultă că susținerile inculpatului, cum că partea vătămată s-ar fi aflat pe carosabil, nu sunt conforme cu realitatea. De altfel, poziția inculpatului a fost oscilantă, în declarația inițială, dată în ziua producerii accidentului acesta arătând că a acroșat partea vătămată care era pe acostament, în declarația ulterioară susținând că partea vătămată se afla pe banda a doua de circulație, stând.
Întrucât emana halenă alcoolică, inculpatul V. C. a fost testat la ora 09.45 cu aparatul alcooltest marca Drager, rezultând o concentrație de 0,30 mg/l în aerul expirat (fila 13). Partea vătămată nu se afla sub influența băuturilor alcoolice.
Inculpatul a fost condus la S. C. de Urgențe „Sfântul I." Iași pentru prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. Potrivit concluziilor buletinului de analiză toxicologică a alcoolemiei nr. 2562-3/A/18.12.2009 (fila 23) în data de 15.12.2009. ora 10:15, inculpatul V. Castel avea o alcoolemie de 0,70 g/l %o alcool pur în sânge, iar la ora 11:15. de 0,55 g/l % alcool pur în sânge (fila 23).
Din cauza intervalului relativ mare de timp scurs de la ora producerii evenimentului rutier și ora prelevării primei probe de sânge, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize pentru stabilirea calcului retroactiv al alcoolemiei la ora 09.32. Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 447 R din 14.07.2011, întocmit de către Institutul de Medicină Legală Iași, s-a stabilit că, raportat la declarația de consum dată de inculpat, coroborat cu valorile de la analiza chimică, la ora 09.32, alcoolemia acestuia ar fi avut valoarea aproximativă teoretică de 0,80- 0,85 g/"l%0. (f.30, 31). Este de remarcat faptul că, potrivit buletinului de examinare clinică, inculpatul nu este în stare de ebrietate dar este sub influența alcoolului.
Raportat la probele administrate în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești, instanța va înlătura susținerile inculpatului, constatând vinovăția acestuia în ceea ce privește producerea accidentului rutier a cărui victimă a fost D. S.. Astfel, se reține că partea vătămată, aflată în afara părții carosabile, a fost lovită de autoturismul condus de inculpat cu partea dreapta față, după care a fost preluat pe parbriz și basculat, astfel cum rezultă din planșa fotografică și procesul verbal de constatare tehnică aflate la dosar, în ceea ce privește avariile suferite de autoturismul condus de inculpat (avarii bară față, parbriz, capotă) și din concluziile certificatului medico-legal nr.13/04.01.2010 emis de I.M.L. Iași, potrivit căruia D. S. prezintă fractură tasare vertebra cervicală 6 amielică, fractură postero-lateral C6 cu încălecarea fragmentelor, plagă contuză, echimoză, excoriație, leziuni ce s-au produs în cadrul uni accident rutier prin lovire-basculare și pot data din 15.12.2009, pentru vindecarea leziunile necesitând un număr de 65-70 de zile de îngrijiri medicale. În același sens al vinovăției inculpatului, instanța reține și declarația martorului din lucrări C. I. T. care a arătat în declarația dată în fața instanței că, potrivit opiniei sale, inculpatul a intrat în derapaj datorită vitezei, în condițiile în care nu avea cauciucuri de iarnă, și imediat după comiterea accidentului, inculpatul era speriat, panicat, a spus că tocmai mergea să schimbe cauciucurile și nu știa că mașina condusă de el avea tracțiune pe spate.
În ceea ce privește dispozițiile legale aplicabile în cauză, instanța reține că inculpatul nu a respectat prevederilor art. 35 alin. 1 din OUG nr. 195 2002, art. 48 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, potrivit cărora „Participanții la trafic trebuie sa aibă un comportament care sa nu afecteze fluenta si siguranța circulației, sa nu pună in pericol viața sau integritatea corporala a persoanelor si sa nu aducă prejudicii proprietarii publice ori private.”, respectiv „Conducătorul de vehicul trebuie sa respecte regimul legal de viteza si sa o adapteze in funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevra in condiții de siguranță.”
Instanța reține că, în drept, fapta inculpatului V. C. care, în dimineața zilei de 15 decembrie 2009, în jurul orei 09.32. în timp ce conducea autoturismul marca BMW cu număr de înmatriculare_, pe DE 583, în dreptul S.C. ANTIBIOTICE IAȘI. pe fondul neadaptării vitezei la condițiile de drum, a pierdut controlul direcției de mers și a accidentat partea vătămată D. S.. care se afla pe acostament, cauzându-i acesteia leziuni vindecabile într-un număr de 65-70 de zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive, sub aspect obiect și subiectiv, ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 alin.2, 4 Cod penal.
La individualizarea cuantumului pedepsei instanța, conform art. 72 din Codul penal, va ține seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru infracțiunea comisă, pericolul social concret al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Fapta inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol social, având în vedere împrejurările în care a fost comisă, în condițiile în care inculpatul nu și-a adaptat viteza la condițiile de drum, punând în pericol siguranța sa și a celorlalți participanți la trafic, dar și raportat la împrejurarea că acesta a condus autoturismul în condițiile în care a consumat băuturi alcoolice și, chiar dacă alcoolemia s-a situat sub limita minimă prevăzută de lega, inculpatul era sub influența alcoolului, ceea ce, în opinia instanței, a fost de natură a-i influență abilitățile de a conduce, cu atât mai mult cu cât condițiile de drum erau nefavorabile - polei, autovehiculul nu era dotat cu cauciucuri de iarnă, deși inculpatul avea obligația de a pregăti autovehiculul pentru această situație. Gravitatea faptei este conturată și de consecințele accidentului de circulație și anume 65-70 zile de îngrijiri medicale pentru vindecarea părții vătămate.
Instanța reține circumstanțele personale ale inculpatului, sub aspectul lipsei antecedentelor penale, a comportamentului bun în comunitatea în care trăiește, astfel cum rezultă din declarația martorului în circumstanțiere ascultat la solicitarea inculpatului, însă apreciază că această situație reprezintă o stare de normalitate, căreia nu trebuie să i se acorde valențele unei situații deosebite, care să atragă reținerea în favoarea inculpatului a unor circumstanțe atenuante. În același timp, instanța apreciază că nu poate fi ignorat faptul că, după producerea accidentului, inculpatul și-a continuat deplasarea, a oprit autovehiculul și a mers la un magazin din apropiere, pentru a-și cumpăra țigări, după cum rezultă din declarațiile martorilor C. I. T., D. D., ulterior revenind pentru a vedea ce a s-a întâmplat cu persoana pe care a accidentat-o.
Având în vedere cele expuse, instanța va aplica inculpatului o pedeapsă orientată spre minimul prevăzut de lege, de natură, în opinia instanței, a asigura realizarea scopului pedepsei, astfel cum este prevăzut de art.52 Cod penal..
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța reține că natura faptei săvârșite, circumstanțele săvârșirii ei, precum și cele personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I și b din Codul penal, în condițiile art.71 alin. 2 din Codul penal, până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
Totodată, față de lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, comportamentul acestuia după săvârșirea faptei și ținând seama de pedeapsa care va fi aplicată, instanța apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate.
Ca urmare, în baza dispozițiilor art. 81 alin. 1 din Codul penal, pedeapsa va fi suspendată condiționat, pe durata unui termen de încercare stabilit conform art. 82 din Codul penal.
Totodată, în temeiul art. 71 alin. 5 din Codul penal, instanța va dispune și suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza I și b Codul penal.
Îi va fi atrasă atenția inculpatului, potrivit art. 359 alin. 1 din Codul de procedură penală, asupra dispozițiilor art. 83 din Codul penal, privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța reține că partea vătămată D. S. s-a constituit parte civilă în cauză (f.13-14), solicitând obligarea asigurătorului de răspundere civilă S.C. C. A. S.A., introdusă în cauză în această calitate, la plata sumelor de 20.000 lei daune materiale, reprezentând contravaloarea tratamentelor medicale, intervențiilor chirurgicale, alimentației speciale și a transportului, 50.000 lei daune morale, pentru repararea prejudiciului adus calității vieții și integrității corporale prin suferința îndurată, în condițiile în care accidentul a tulburat și schimbat viața lui și a întregii familii. A solicitat actualizarea sumelor raportat la dobânda BNR,, indexarea sumelor la rata indicelui de inflație, obligarea asiguratorului la plata cheltuielilor de judecată, în condițiile art.49, 50 din Lg.136/1995 rep. La data de 11.09.2013, partea civilă și-a majorat pretențiile formulate cu titlu de daune morale, la suma de 500.000 lei.
La solicitarea părții civile au fost ascultați în cauză martorii R. C. și M. C..
Martorul R. C. a arătat că a împrumutat părții civile, imediat după accident, suma de 6.000 lei despre care știe că a fost cheltuită pentru medicamente. A precizat martorul că partea civilă a stat în spital aproximativ 3 săptămâni, avea imobilizat în gips partea superioară a corpului, nu se putea ridica, nu avea forță în mâini. După accident a trebuit să plătească diferite persoane pentru a munci în locul lui în gospodărie, a început să muncească la aproximativ 2 ani de la accident. I-au fost trimiși bani de frații lui, din Spania. Parte vătămată se plânge de durerii de spate, nu poate întoarce capul, trebuie să se întoarcă cu tot corpul, nu conștientizează ce se vorbește cu el, martorul apreciind că „este greu cu el, în condițiile în acre acesta ori de câte ori se deplasează, se plânge de dureri”.
Martorul M. C. a declarat că este coleg cu partea vătămată, a vizitat-o pe acesta la spital, imediat după accident și nu l-a recunoscut, l-a vizitat frecvent după accident, el fiind cel care îl bărbierea pe D. S.. A arătat martorul că partea vătămată a fost imobilizată în aparat gipsat până la începutul sau mijlocul lunii martie, din cauza aceasta nu i se vedea decât o parte a capului, nu se putea spăla, bărbieri. Când se schimbă vremea, se plânge de dureri, îl doare spatele, ceafa, nu poate întoarce capul, trebuind să se întoarcă cu totul. Știe de la partea vătămată că a cheltuit aproximativ 10.000 lei pentru tratamente medicale pe care le-a efectuat, martorul împrumutându-i suma de 2.000 lei, parte din bani fiindu-i împrumutați și de fratele părții vătămate din Spania, dar nu știe despre ce sumă este vorba. Nu știe dacă a avut nevoie de alimentație specială. În prezent, partea vătămată efectuează preponderent serviciul de pază, doar ziua, nu poate ridica greutăți, este mai altfel, mai aiurit, vorbește, râde și spune despre el că a rămas cu sechele. Partea vătămată nu poate face eforturi nici acum, după accident era greu atât pentru partea vătămată cât și pentru soția și copii acestora, în condițiile în care soția trebuia să meargă la serviciu, copiii erau mici, aveau nevoie de ajutor la rândul lor, trebuind să o ajute și pe partea vătămată. Nu știe dacă inculpatul a vizitat-o pe partea vătămat la spital, știe că au vorbit la D. S. acasă, însă nu știe dacă i-a dat vreo sumă de bani.
In ce priveste latura civila, instanța reține că, pentru tragerea la răspundere civilă a inculpatului, potrivit art. 998-999 din Codul civil, este necesară întrunirea a patru condiții: existența unei fapte ilicite, existența vinovăției, dovedirea prejudiciului, care trebuie să fie actual, cert și existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul suferit de partea civilă. Reținând vinovăția inculpatului, fapta sa având ca urmare vătămarea corporală a părții vătămate, care a dus la producerea de prejudicii, instanța va admite în parte acțiunea civilă.
Instanța reține că partea vătămată constituită parte civilă nu a depus la dosar înscrisuri din care să rezulte cheltuielile efectuate pentru refacerea sănătății. Raportat însă la gravitatea leziunilor reținute în cuprinsul certificatului medico-legal, respectiv fractură tasare vertebra cervicală 6 amielică, fractură postero-lateral C6 cu încălecarea fragmentelor, plagă contuză, echimoză, excoriație, leziuni ce s-au produs în cadrul uni accident rutier prin lovire-basculare și pot data din 15.12.2009, pentru vindecarea leziunile necesitând un număr de 65-70 de zile de îngrijiri medicale, instanța apreciază că este dincolo de orice îndoială faptul că partea civilă a efectuat cheltuieli pentru refacerea sănătății, cu atât mai mult cu cât s-a aplicat un aparat gipsat timp de 2 luni, potrivit înscrisurilor medicale. În condițiile în care martorii ascultați la cererea părți civile nu au putut prezenta detaliat cheltuielile efectuate dar au precizat că au împrumutat partea civilă cu bani, imediat după accident, instanța va reține suma de 8000 lei împrumutată de cei doi martori ca fiind prejudiciu rezultat în urma infracțiunii. Chiar dacă s-a precizat faptul că partea civilă a împrumutat bani și de la un frate al său din Spania, în lipsa oricărei precizări referitoare la suma împrumutată, instanța nu poate reține acest aspect. La această sumă, instanța va adăuga și dobânda de referință a B.N.R. (taxa oficială a scontului practicata de B.N.R.), astfel cum prevede art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 13/2011, calculată de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe penale și până la data plătii integrale și efective a sumei datorate, precum și actualizarea acestei sume, reprezentând daune materiale, cu rata inflației (indicele de inflație), calculată de la data săvârșirii infracțiunii (15.12.2009).
În ceea ce privește daunele morale, pentru repararea prejudiciului adus calității vieții și integrității corporale prin suferința îndurată, în condițiile în care accidentul a tulburat și schimbat viața lui și a întregii familii, daune morale pe care le-a apreciat la suma de 500.000 lei, instanța reține că, în lipsa unor criterii legale de determinare a cuantumului daunelor morale, întinderea acestora trebuie stabilită în raport cu gravitatea vătămărilor produse și de intensitatea suferințelor cauzate.
Din aceasta perspectiva, instanța arata ca aprecierea prejudiciului moral suferit de către o persoana nu se rezumă la determinarea prețului suferinței fizice și psihice, care sunt inestimabile, ci înseamnă aprecierea multilaterală a tuturor consecințelor negative ale prejudiciului și a implicației acestuia pe toate planurile vieții sociale ale persoanei vătămate.
La stabilirea cuantumului daunelor morale, instanța va avea în vedere ca sumele de bani ce se vor acorda acestei părți civile să aibă efecte compensatorii și să nu constituie amenzi excesive pentru inculpat care, prin fapta sa culpabilă, a stat la originea lor și care pentru aceasta a suferit deja o condamnare penală. De asemenea, instanța va avea în vedere și principiul potrivit căruia daunele morale, având drept finalitate compensarea suferințelor psihice, suferințe care în sine nu pot fi înlăturate sau vindecate prin prestații bănești, nu se pot constitui în sursă de îmbogățire fără just temei a părților civile. Raportat la aceste aspecte, instanța reține că părții i-a fost cauzat un prejudiciu de ordin moral, determinat, pe de o parte de suferințele resimțite ca urmare a leziunilor suferite, dar pe de altă parte și pe limitarea libertății sale de mișcare prin aplicarea aparatului gipsat. Instanța apreciază că însăși conștiința faptului că este bolnavă, că a fost victima unui accident rutier, fără a avea vreo culpă, este de natură a produce prejudicii morale părții civile. La aprecierea daunelor morale, instanța va avea în vedere și declarațiile martorilor, care au precizat că au sesizat schimbări în comportamentul părții civile, că acesta nu poate depune eforturi fizice nici la momentul judecării prezentei cauze, astfel că, raportat la toate aceste aspecte, instanța apreciază că suma de 10.000 lei este de natură a realiza o justă compensație pentru prejudiciul moral suferit. La această sumă, instanța urmează a acorda doar dobânda de referință a B.N.R. (taxa oficială a scontului practicata de B.N.R.), conform art. 3 alin.(1) din O.G. nr. 13/2011, calculata de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe penale și până la data plătii integrale și efective a sumei datorate. În ce privește solicitarea părții civile D. S. privind indexarea (actualizarea) sumei de bani reprezentând daune morale cu indicele (rata) de inflație, instanța arata ca o astfel de cerere nu poate fi primită ca întemeiată, întrucât, potrivit art. 1088 din Codul civil anterior (Codul civil de la 1864), la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de reguli speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate, daune-interese care nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată. În plus, instanța observa că suma de bani reprezentând daune morale reprezintă o creanță certă și exigibilă abia de la momentul acordării sale de către instanță prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, moment în care o astfel de sumă capătă caracter determinat, respectiv, în limita acordării despăgubirii (cu titlu de daune morale) de către instanță în fața căreia se pretinde o astfel de dezdăunare.
Raportat la dispozițiile art. art. 49 din Legea nr. 136/1995, în vigoare la data producerii accidentului :„…asigurătorul acordă despăgubiri…pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule… și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil..”, iar potrivit art. 50 alin. 1 „despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare … persoanelor păgubite prin… deces..”. Se observă că textele citate nu fac nici un fel de distincție între tipul de despăgubiri și nici între felul prejudiciului (moral, material, prestație periodică etc.). Potrivit art. 26 (1)Asigurătorul are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretențiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă. Fără a se depăși limitele de despăgubire prevăzute în contractul de asigurare RCA, în condițiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a poliței de asigurare RCA, se acordă despăgubiri în formă bănească pentru: a) vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial; b) pagube materiale;c) pagube consecință a lipsei de folosință a vehiculului avariat; d) cheltuieli de judecată efectuate de către persoana prejudiciată. din ORDIN nr. 20/2008 pentru punerea in aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule emis de COMISIA DE SUPRAVEGHERE A ASIGURARILOR. Raportat la aceste dispoziții legale, având în vedere și faptul că părțile civile au formulat acțiunea civilă în contradictoriu cu asigurătorul de răspundere civilă, instanța va obliga pe acesta la plata despăgubirilor civile astfel cum au fost anterior stabilite.
Instanța va respinge restul pretențiilor civile ca neîntemeiate.
În baza art. 313 din Lg. 95/2006, modificată, potrivit căruia „persoanele care prin faptelor lor aduc sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuieli efective ocazionate de asistența medicală acordată”, iar „sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale”, instanța va admite acțiunile civile formulate de S. C. de Urgență „P.. Dr. N. O.” Iași și S. de Ambulanță Jud. Iași inculpatul V. C. fiind obligat să plătească părții civile S. C. de Urgență „P.. Dr. N. O.” Iași suma de 2130,94 lei, S. de Ambulanță Jud. Iași suma de 624 lei, sume cu care acestea s-au constituit părți civile în cauză..
În baza art.191 Cod procedură penală, inculpatul a fi obligat să plătească statului cheltuielile judiciare avansate în cauză”.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal partea civilă D. S., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului partea civilă arată că daunele materiale și morale acordate de instanța de fond sunt prea mici și solicită majorarea lor, precum și actualizarea sumelor la dobânda de referință a BNR de la data producerii accidentului (15decembrie 2009) până la data plății efective a indemnizației de asigurare.
Se solicită în apel și indexarea despăgubirilor la rata indicelui de inflație de la data plății, precum și obligarea asiguratorului la plata cheltuielilor judiciare în apel.
Arată apelantul că a suferit leziuni deosebit de grave necesitând 65 – 70 zile de îngrijiri medicale și are și în prezent dureri puternice la nivelul spatelui, cefei și nu poate întoarce capul în mod normal.
Nu mai poate lucra ca înainte, fiind doar paznic, nu mai este o persoană activă, energică, veselă, i-a fost afectată viața de familie prin imobilizarea sa la pat în aparat gipsat și perioade îndelungate de spitalizare, cu multiple intervenții chirurgicale, și tratamente permanente, neputându-se ocupa de copii.
Pentru toate aceste motive, arată partea civilă apelantă că daunele materiale și morale acordate de instanța de fond sunt prea mici, derizorii și la limita minimă de despăgubire prevăzută în lege.
Examinând actele și lucrările cauzei instanța constată că în mod corect și în concordanță cu materialul probator administrat în cauză instanța de fond a reținut că inculpatul V. C. a comis o infracțiune de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 2, 4 Cod penal.
Situația de fapt reținută de instanța de fond este corectă și corespunde probelor administrate care au fost judicios interpretate.
În dimineața zilei de 15 decembrie 2009 prin jurul orei 9:30, inculpatul V. C., în timp ce conducea autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare_ pe DE 583, în dreptul ., pe fondul neadaptării vitezei la condițiile de drum a pierdut controlul direcției de mers și a accidentat partea vătămată D. S., care se afla pe acostament, cauzându-i acestuia leziuni vindecabile într-un număr de 65 – 70 zile de îngrijiri medicale.
Latura civilă a cauzei a fost temeinic și legal soluționată de instanța de fond.
Persoana vătămată D. S. s-a constituit parte civilă în cauză solicitând obligarea asiguratorului . la plata sumelor de 20.000 lei daune materiale, reprezentând contra/valoarea tratamentelor medicale, a intervențiilor chirurgicale, alimentației speciale și a transportului și suma de 50.000 lei daune morale pentru repararea prejudiciului adus calității vieții și integrității corporale prin suferința îndurată, în condițiile în care accidentul a tulburat și schimbat viața lui și a întregii familii.
În fața instanței de fond, partea civilă D. S. a solicitat actualizarea sumelor raportat la dobânda BNR, indexarea sumelor la rata indicelui de inflație și obligarea asiguratorului la plata cheltuielilor de judecată, în condițiile art. 49, 50 din Legea nr. 136/1995, republicată.
Ulterior la data de 11.09.2013 partea civilă D. S. și-a majorat pretențiile formulate cu titlu de daune morale la suma de 500.000 lei.
Coroborând probele administrate în cauză instanța de fond a ajuns la concluzia justă că fapta există, a fost comisă de inculpatul V. C. și s-a reținut în mod corect vinovăția acestuia.
Pornind de la această situație și de la probele administrate în cauză în dovedirea laturii civile, în mod temeinic instanța de fond a apreciat că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, în măsura dovedirii prejudiciului material și moral cauzat părții civile.
Din declarațiile martorilor audiați în fața instanței de fond R. C. și M. C., analizate judicios de aceasta, rezultă că partea civilă D. S. a cheltuit bani cu medicamentația, a fost imobilizat în aparat gipsat, a avut nevoie de ajutor suplimentar pentru îngrijirea personală, împrumutând bani de la martori, în total 8000 lei.
Martorii au declarat de asemenea că partea civilă nu mai poate ridica greutăți, face efort suplimentar și este schimbător după accident.
Instanța de fond a evaluat corect probele administrate și a apreciat temeinic cuantumul despăgubirilor materiale și morale acordate părții civile D. S., motivându-le.
Criteriile avute în vedere la stabilirea cuantumului daunelor morale acordate părții civile D. S. sunt clar enumerate de instanța de fond, aceasta stabilind suma în acord cu suferința fizică și psihică încercată de partea civilă, suma stabilită fiind echitabilă și proporțională cu prejudiciul cauzat prin fapta exclusivă a inculpatului V. C..
Instanța de fond a obligat corect asiguratorul la plata acestor sume cu titlu de daune materiale și morale și a dobânzii BNR, pentru ambele sume iar a ratei inflației doar pentru, daunele materiale, motivând de când se va calcula și de ce nu se poate acorda rata de inflație pentru suma stabilită cu titlu de daune morale.
În ce privește cheltuielile de judecată acordate părții civile D. S. la fond acestea au fost corect stabilite în cuantum de 2000 lei, conform chitanței nr._ din 30.09.2013 depusă la termenul de judecată din 4 decembrie 2013, xerocopia chitanței nr._ din 10 decembrie 2013 fiind depusă după dezbateri iar suma de 2000 lei nefiind cerută la dezbateri.
Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat apelul declarat de partea civilă D. S. împotriva sentinței penale nr. 3861/23.12.2013 a Judecătoriei Iași, pe care o va menține.
Conform art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga apelantul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de partea civilă D. S. împotriva sentinței penale nr. 3861/23.12.2013 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o menține.
În baza disp. art. 275 alin. 2 C. proc. pen., obligă apelanta - parte civilă D. S. la plata a 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.04.2014.
Președinte,Judecător,
A. PrelipceanMihaela C.
Grefier,
E. A.
Red. Ch.M.
Tehnored. A.E.
2 ex./19.05.2014
Judecătoria Iași
Judecător – Ț. I.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
