Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 48/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 48/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 15-04-2014 în dosarul nr. 48/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIE Nr. 48/CJ/2014
Ședința publică de la 15 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C.
Grefier C. B.
Ministerul Public reprezentat prin procuror C. I.
Pe rol judecarea cauzei penale privind apelul declarat de contestatorul condamnat B. M. împotriva sentinței penale nr. 61/18.02.2014 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ având ca obiect sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă condamnatul contestator B. M., asistat de avocat C. Noretta, apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauze de către grefier, care învederează instanței cele de mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care,
Reprezentantul Ministerului Public solicită a fi interpelat contestatorul dacă a primit hotărârea Tribunalului Iași.
Contestatorul precizează că i-a fost comunicată sentința primei instanțe și că apelul său viza de fapt reducerea pedepsei care este prea mare, el nefiind vinovat.
Instanța relevă contestatorului că în procedura de față, privind aplicarea legii penale mai favorabile, nu se poate rejudeca cauza pe fond.
Contestatorul precizează că înțelege să-și retragă contestația.
Instanța verifică identitatea contestatorului, după datele de stare civilă, care corespund datelor din dosar, după care, procedează la audierea acestuia, cele declarate, respectiv faptul că înțelege să-și retragă contestația formulată împotriva sentinței penale nr. 61/18.02.2014 pronunțată de Tribunalul Iași, fiind consemnate în proces verbal separat, atașat la dosar.
Avocat C. Noretta solicită instanței a lua act de manifestarea de voință a contestatorului, în sensul că înțelege să-și retragă contestația formulată împotriva sentinței penale nr. 61/18.02.2014 pronunțată de Tribunalul Iași.
Reprezentantul Ministerului Public solicită instanței a lua act de manifestarea de voință a contestatorului, în sensul că înțelege să-și retragă contestația formulată împotriva sentinței penale nr. 61/18.02.2014 pronunțată de Tribunalul Iași.
Contestatorul condamnat, având ultimul cuvânt, solicită instanței a lua act de manifestarea sa de voință, în sensul că înțelege să-și retragă contestația formulată împotriva sentinței penale nr. 61/18.02.2014 pronunțată de Tribunalul Iași.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
C. DE A.
Asupra contestației penale de față;
Tribunalul Iași, prin sentința penală nr. 61/18.02.2014 a hotărât următoarele:
„În temeiul art. 23 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, raportat la art. 595 Cod procedură penală, admite sesizarea Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile în cazul persoanelor aflate în executarea pedepselor în P. Iași, constituită în baza art. 2 din HG nr. 836/2013, sesizare privind pe persoana condamnată B. M., fiul lui Ș. și C., născut la 09.06.1948, CNP_, deținut în P. Iași.
În baza dispozițiilor art. 6 alin. (6) Cod penal, dispune ca pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) din Codul penal din 1969, aplicată prin sentința penală nr. 106/D/27.04.2011 a Tribunalului Bacău, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3719/21.10.2011 a I.C.C.J. să fie executată în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă și stabilește ca pedeapsă complementară interzicerea exercitării pe o perioadă de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) Cod penal.
În baza art. 275 alin. (3) Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.”
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
„La data de 07.02.2014 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, sub numărul_, sesizarea Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului Iași, constituită în temeiul H.G. nr. 836/2013, cu privire la situația persoanei private de libertate B. M..
În motivarea sesizării s-a arătat că persoana privată de libertate B. M. execută în prezent pedeapsa rezultantă de 20 ani închisoare și 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) Cod penal, aplicate prin sentința penală nr. 106/D/2011 din 27.04.2011 a Tribunalului Bacău, definitivă la data de 21.10.2011, prin decizia penală nr. 3719/21.10.2011 a Î.C.C.J.- Secția Penală și, întrucât pedeapsa complementară depășește durata prevăzută de art. 66 alin (1) din noul Cod de procedură penală, s-a solicitat instanței să aprecieze dacă în cauză sunt incidente dispozițiile art. 6 din noul Cod penal.
În vederea soluționării cauzei, au fost atașate sesizării fișa de evaluare a condamnatului, mandatul de executare a pedepsei nr. 134/D/2011, sentința penală nr. 106/D/2011 din 27.04.2011 a Tribunalului Bacău și fișa de cazier a condamnatului.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 23 alin. (5) din Legea nr. 255/2013, modificată prin OUG nr. 116/2013.
Persoana privată de libertate B. M. nu a formulat concluzii scrise.
Analizând actele dosarului prin prisma motivelor invocate și prin raportare la dispozițiile legale incidente în materie, Tribunalul constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 106/D/2011 din 27.04.2011 a Tribunalului Bacău, definitivă la data de 21.10.2011, prin decizia penală nr. 3719/21.10.2011 a Î.C.C.J.- Secția Penală, a fost condamnat numitul B. M. la pedeapsa rezultantă de 20 ani închisoare și 7 ani pedeapsa complementară interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunilor de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 175 lit. c), art. 176 alin. (1) lit. c) din Codul penal din 1969 și de tentativă la omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 176 alin. (1) lit. c) din Codul penal din 1969.
La data de 24.10.2011, Tribunalul Bacău a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 134/D/2011, perioada de executat fiind 22.06._30.
Analizând dispozițiile Legii nr. 286/2009 privind Codul penal,
Tribunalul reține că faptele pentru care s-a dispus condamnarea numitului B. M. prin sentința penală nr. 106/D/2011 din 27.04.2011 a Tribunalului Bacău, definitivă la data de 21.10.2011, sunt prevăzute ca infracțiuni și de legea nouă, intrată în vigoare la data de 1.02.2014 și se încadrează în dispozițiile art. 188, art. 189 alin. (1) lit. e) din noul Cod penal, infracțiune pedepsită cu detențiune pe viață sau închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi și, respectiv, în dispozițiile art. 32 raportat la art. 188, art. 189 alin. (1) lit. e) din noul Cod penal, infracțiune pedepsită cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi ori închisoare de la 7 ani și 6 luni închisoare la 12 ani și 6 luni închisoare și interzicerea exercitării unor drepturi.
Pentru a constata incidența în cauză a dispozițiilor art. 6 din noul Cod penal referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei, instanța urmează să examineze următoarele aspecte: aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește pedepsele cu închisoarea stabilite pentru infracțiunile concurente; aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește tratamentul juridic sancționator privitor la pluralitatea de infracțiuni; aplicarea legii mai favorabile referitor la pedeapsa complementară stabilită în sarcina persoanei condamnate.
Având în vedere dispozițiile art. 6 alin. (1) din noul Cod Penal – conform cărora, dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim – instanța constată că în cauză nu sunt aplicabile aceste norme legale, dat fiind că pedepsele stabilite prin sentința penală nr. 106/D/2011 din 27.04.2011 a Tribunalului Bacău pentru infracțiunile săvârșite de B. M. nu depășesc maximul special prevăzut de legea nouă (detențiunea pe viață ori 25 ani închisoare și, respectiv, 20 de ani închisoare sau 12 ani și 6 luni închisoare, în cazul tentativei), în cauză operând art. 4 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal, dispoziții conform cărora pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Analizând situația juridică a persoanei condamnate B. M. din perspectiva pluralității de infracțiuni săvârșite în stare de recidivă postexecutorie potrivit legii penale vechi, instanța constată că nici pedeapsa principală rezultantă de 20 de ani închisoare stabilită în ceea ce-l privește nu depășește maximul prevăzut de legea nouă întrucât, raportat la art. 38 și art. 39 alin. (1) lit. b) Cod penal, pedeapsa principală ce s-ar putea aplica potrivit regulilor concursului de infracțiuni prevăzute în legea nouă ar fi de maxim 22 ani și 4 luni închisoare (rezultat din pedeapsa cea mai grea, de 20 ani închisoare și sporul de o treime din cealaltă pedeapsă, de 7 ani închisoare), depășind pedeapsa executabilă de 20 ani închisoare aplicată sentința penală nr. 106/D/2011 din 27.04.2011 a Tribunalului Bacău, astfel încât intervenirea unei legi penale noi nu produce efecte sub aspectul cuantumului pedepsei principale stabilite în ceea ce-l privește pe B. M..
Referitor la pedeapsa complementară aplicată persoanei condamnate, instanța constată că aceasta are corespondent în legea nouă sub aspectul conținutului, însă depășește maximul legal prevăzut de legea nouă întrucât, potrivit art. 66 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi dispusă pentru o perioadă de la 1 la 5 ani.
Reținând că pedeapsa complementară aplicată pe lângă pedeapsa principală cu închisoarea stabilită în ceea ce-l privește pe B. M. depășește maximul special de 5 ani prevăzut de legea nouă și că, potrivit art. 6 alin. (6) Cod penal, dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau măsurilor de siguranță, acestea se execută în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă, instanța constată că este întemeiată prezenta sesizare, ce va fi admisă ca atare, în temeiul art. 23 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, raportat la art. 595 Cod procedură penală și, în temeiul art. 6 alin. (6) Cod penal, urmează a se dispune ca pedeapsa complementară aplicată prin sentința penală nr. 106/D/2011 din 27.04.2011 a Tribunalului Bacău să fie executată în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă, stabilindu-se ca pedeapsă complementară interzicerea exercitării de către B. M., pe o perioadă de 5 ani, a drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) teza a II-a și b) Cod penal.
Consecință a soluției dispuse în cauză, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, potrivit dispozițiilor art. 275 alin. (3) Cod procedură penală.”
Împotriva acestei soluții, a formulat contestație, în termen legal, condamnatul B. M. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
La termenul de judecată din 15.04.2014, contestatorul B. M., prezent în fața instanței, declară că înțelege să-și retragă contestația formulată împotriva sentinței penale nr. 61/18.02.2014 a Tribunalului Iași, al cărei conținut îl cunoaște.
Față de aceste precizări, instanța va lua act de retragerea contestației formulate de condamnatul B. M., împotriva Sentinței penale nr. 61/18.02.2014 a Tribunalului lași.
Conform art. 275 alin. 2 Cod procedură penală va obliga contestatorul ala plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de retragerea contestației formulate de condamnatul B. M., împotriva Sentinței penale nr. 61/18.02.2014 a Tribunalului lași .
Obliga contestatorul sa achite 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezintă onorariul avocatului desemnat din oficiu.
Definitiva.
Pronunțata in ședința publica, azi, 15.04. 2014.
Președinte,
M. C.
Grefier,
C. B.
Red. M.C.
Tehnored. C.B.
2 ex. 23 Aprilie 2014
Tribunalul Iași
Judecător N. Ș.
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
