Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 266/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 266/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 18-07-2014 în dosarul nr. 266/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIA PENALĂ Nr. 266/CJ/2014
Ședința publică de la 18 Iulie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. S.
Grefier E. A.
Pe rol fiind pronunțarea contestației penale formulate de către condamnatul M. L. împotriva sentinței penale nr. 520/NCPP din 13 mai 2014 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, având ca obiect intervenirea unei legi penale noi (art. 595 NCPP).
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 15 iulie 2014, în ședință publică (cu participarea din partea Ministerului Public a doamnei procuror L. D. E. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Iași), susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, 18 iulie 2014.
Ulterior deliberării:
C. DE A.
Asupra contestației penale de față, reține următoarele:
Prin Sentința penală nr. 520/NCPP din 13 mai 2014, Tribunalul Iași în baza art. 595 NCPP, art. 23 alin. 8 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, modificată prin OUG nr. 116/2013, cu referire la art. 6 alin. 6 din noul Cod penal, a admis sesizarea comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, din cadrul Penitenciarului Iași, prevăzută de HG nr. 836/2013, numai cu privire la pedeapsa complementară, pentru persoana condamnată M. L., fiul lui P. și E., născut la data de 26.06.1979 în mun. Huși, jud. V., CNP_, în prezent deținut în P. Iași, și, pe cale de consecință:
În baza art. 6 alin. 6 din noul Cod penal, a redus de la 10 ani, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal (anterior), aplicată prin sentința penală nr. 252 din data de 16.07.2003 a Tribunalului V., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 6011/18.12.2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b, d din noul Cod penal, pe care o va executa condamnatul după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
„Prin sesizarea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr._, comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, din cadrul Penitenciarului Iași, prevăzută de HG nr. 836/2013, a solicitat aplicarea legii mai favorabile, cu privire la pedeapsa rezultantă de 21 de și 10 luni ani închisoare și pedeapsa complementară de 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a, lit. b Cod penal (anterior), aplicată condamnatului M. L., fiul lui P. și E., născut la data de 26.06.1979 în mun. Huși, jud. V., CNP_, în prezent deținut în P. Iași, prin sentința penală nr. 252 din data de 16.07.2003 a Tribunalului V., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 6011/18.12.2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
S-a arătat că, persoana condamnată M. L. execută pedeapsa rezultantă de 21 de ani și 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de omor deosebit de grav prev. de art. 174, art. 176 lit. a Cod penal și art. 174, 176 lit. c Cod penal și violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal și pedeapsa complementară cu durata de 10 ani.
S-a solicitat în conținutul sesizării ca instanța să procedeze la reducerea pedepsei principale pentru infracțiunea prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal și la reducerea pedepsei complementare, având în vedere disp. art. 224 alin. 1, 2 noul Cod penal cât și disp. art. 66 alin. 1 noul Cod penal.
S-au atașat sesizării următoarele acte: fișa de evaluare, fotocopia mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 403/_ din data de 13.01.2004, fotocopia sentinței penală nr. 252 din data de 16.07.2003 a Tribunalului V., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 6011/18.12.2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fotocopia sentinței penale nr. 127/06.02.2003 a Judecătoriei Răducăneni, fotocopia sentinței penale nr. 433/13.09.2001 a Judecătoriei Răducăneni și fotocopia cazierului judiciar.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 23 alin. 5 din Legea 255/2013, modificată prin O.U.G. nr. 116/2013.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În temeiul sentinței penale nr. 252 din data de 16.07.2003 a Tribunalului V., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 6011/18.12.2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 403/_ din data de 13.01.2004, pe care-l execută în prezent persoana condamnată M. L., executarea pedepsei de 21 ani și 10 luni închisoare începând la data de 01.11.2002, urmând să ia sfârșit la data de 31.08.2024.
Analizând actele dosarului și dispozițiile legale aplicabile, instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 252 din data de 16.07.2003 a Tribunalului V., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 6011/18.12.2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost condamnat numitul M. L. la pedeapsa de 20 de ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174-176 lit. a Cod penal, la pedeapsa de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor deosebit de grav prev. de art. 174-176 lit. c Cod penal și la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a și 37 lit. a Cod penal.
Au fost contopite pedepsele aplicate, în pedeapsa cea mei grea de 20 de ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal, sporită cu 1 an închisoare, în total 21 de ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal.
A fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 10 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 433/2001 a Judecătoriei Răducăneni pe care a cumulat-o aritmetic cu pedeapsa de 21 de ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 21 de ani și 10 luni ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal.
Pentru aplicarea dispozițiilor art. 6 Cod proc. pen., instanța urmează să analizeze global, unitar, aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește limitele maxime de pedeapsă pentru infracțiunile pentru care a fost condamnat dar și în ceea ce privește tratamentul juridic sancționator privitor la recidivă și concursul de infracțiuni.
Sub primul aspect, instanța urmează a verifica dacă pedepsele aplicate sub legea veche depășesc maximul special din noua normă de incriminare.
Astfel, instanța reține următoarele:
1)-„omor deosebit de grav”, prev. de art. 174-176 lit. a Cod penal este incriminată în noul Cod penal la art. art. 189 alin. 1 lit. h noul Cod penal fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, atât în Codul penal din 1969 cât și în actualul Cod penal, limitele pedepsei pentru forma consumată fiind prevăzute de la 15 la 25 de ani.
Față de cele reținute, instanța constată că pedeapsa de 20 de ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de „omor deosebit de grav”, prev. de art. 174-176 lit. a Cod penal nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă, care este de 25 de ani închisoare;
2)-„tentativă de omor deosebit de grav”, prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174-176 lit. c Cod penal este incriminată în noul Cod penal la art. 32 rap. la art. 189 alin. 1 lit. e noul Cod penal fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, atât în Codul penal din 1969 cât și în actualul Cod penal, limitele pedepsei pentru forma consumată fiind prevăzute de la 15 la 25 de ani.
Față de cele reținute, instanța constată că pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor deosebit de grav”, prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174-176 lit. c Cod penal nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă, care este de 12 ani și 6 luni închisoare, luând în considerare forma tentată a infracțiunii;
3)-„violare de domiciliu”, prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal este incriminată în noul Cod penal la art. 224 alin. 2 fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în Codul penal din 1969 limitele pedepsei fiind prevăzute de la 3 la 10 ani, iar în actualul Cod penal de la 6 luni la 3 ani sau amenda.
Față de cele reținute, instanța constată că pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu”, prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal depășește maximul special prevăzut de legea nouă, care este de 3 ani închisoare.
Sub cel de-al doilea aspect, în ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile referitoare la tratamentul juridic sancționator privitor la recidiva postcondamnatorie și concursul de infracțiuni, instanța urmează să compare pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului (sub legea veche – Cod penal din 1969), de 21 de ani și 10 luni închisoare, cu limita maximă la care se poate ajunge potrivit art. 39 alin. 1 lit. b din noul Cod penal, și respectiv art. 43 alin. 2 din noul Cod penal, luându-se în calcul pedeapsa redusă la maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea de violare de domiciliu”.
Instanța constată că, simulând mecanismul de aplicare a tratamentului sancționator al recidivei postcondamnatorii și al concursului de infracțiuni, prevăzut de noul Cod penal, în aplicarea globală, unitară a legii penale mai favorabile, fără a putea combina dispozițiile mai favorabile dintr-o lege, referitoare la limitele de pedeapsă, cu dispozițiile mai favorabile dintr-o altă lege, referitoare la tratamentul sancționator al recidivei postcondamnatorii și al concursului de infracțiuni, condamnatul ar avea de executat o pedeapsă rezultantă mai mare decât cea stabilită potrivit legii vechi – Codul penal din 1969-respectiv o pedeapsă de 24 de ani și 6 luni închisoare (20 de ani la care se adaugă 1/3 din restul celorlalte pedepse de 8 ani și 3 ani=23 de ani 8 luni închisoare, la care se adaugă 10 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 433/2001 a Judecătoriei Răducăneni).
Alăturat pedepsei principale, persoanei condamnate M. L. i-a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal, timp de 10 ani.
Potrivit noii reglementări a Codului penal (art. 66 alin. 1, privind conținutul pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi constă în interzicerea exercitării, pe o perioadă de la unu la 5 ani, a unuia sau mai multora dintre următoarele drepturi:
a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;
b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;
c) dreptul străinului de a se afla pe teritoriul României;
d) dreptul de a alege;
e) drepturile părintești;
f) dreptul de a fi tutore sau curator;
g) dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii;
h) dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme;
i) dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanță;
j) dreptul de a părăsi teritoriul României;
k) dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public;
l) dreptul de a se afla în anumite localități stabilite de instanță;
m) dreptul de a se afla în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte adunări publice, stabilite de instanță;
n) dreptul de a comunica cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis infracțiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanță, ori de a se apropia de acestea;
o) dreptul de a se apropia de locuința, locul de muncă, școala sau alte locuri unde victima desfășoară activități sociale, în condițiile stabilite de instanța de judecată.
Instanța constată așadar, pe de o parte, că, în lumina noilor reglementări, durata minimă și maximă a pedepsei complementare este prevăzută expres de la unu la 5 ani, limita maximă de 10 ani, prevăzută de Codul penal anterior, fiind redusă la 5 ani, potrivit noului Cod penal.
Pe de altă parte, se constată că interdicția exercitării dreptului de a alege se regăsește și în noul Cod penal (lit. d, art. 66 alin. 1), însă noul legiuitor a ales reglementarea sa separată de interdicția exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice (lit. a, art. 66 alin. 1), noua reglementare diferind și sub acest aspect față de cea anterioară care prevedea cele două drepturi la aceeași literă (art. 64 alin. 1 lit. a Codul penal anterior).
Or, reține instanța, potrivit art. 6 alin. 6 din noul Cod penal, privind aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei, dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau măsurilor de siguranță, acestea se execută în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă.
Întrucât pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, potrivit dispozițiilor art. 66 alin. 1 din Noul Cod penal, nu poate depăși 5 ani, instanța trebuie să reducă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal anterior, aplicată condamnatului M. L., de la 10 ani, la 5 ani, conform dispozițiilor art. 66 alin. 1 lit. a, b, d din noul Cod penal.
În consecință având în vedere că pedeapsa aplicată persoanei condamnate M. L., de 21 de ani și 10 luni închisoare, pe care aceasta o execută în prezent potrivit legii vechi, nu depășește maximul special la care se poate ajunge potrivit legii noi (de 24 de ani și 6 luni închisoare), în baza art. 595 NCPP, art. 23 alin. 8 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, modificată prin OUG nr. 116/2013, cu referire la art. 6 alin. 6 din noul Cod penal, va admite sesizarea comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, din cadrul Penitenciarului Iași, prevăzută de HG nr. 836/2013, numai cu privire la pedeapsa complementară, pentru persoana condamnată M. L., fiul lui P. și E., născut la data de 26.06.1979 în mun. Huși, jud. V., CNP_, în prezent deținut în P. Iași, și, pe cale de consecință:
În baza art. 6 alin. 6 din noul Cod penal, va reduce de la 10 ani, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal (anterior), aplicată prin sentința penală nr. 252 din data de 16.07.2003 a Tribunalului V., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 6011/18.12.2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b, d din noul Cod penal, pe care o va executa condamnatul după executarea pedepsei închisorii.
Consecință a soluției pronunțate, în baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.”
Hotărârea primei instanțe a fost contestată de condamnatul M. L. ce a susținut că poate beneficia de aplicarea legii penale mai favorabile și în raport cu pedeapsa principală a închisorii pe care o execută în prezent.
Prin decizia penală nr. 221 din 26 iunie 2014 CurteadeApel Iași a respins ca tardivă contestația formulată de contestatorul M. L. împotriva sentinței penale nr. 520/NCPP din 13 mai 2014 pronunțată deTribunalul Iași.
Prin cererea înregistrată la acestă instanță sub nr._ petentul condamnat a formulat o nouă contestație împotriva aceleiași sentințe penale pronunțată de Tribunalul Iași.
Având în vedere că prin decizia penală nr. 221/26 iunie 2014 C. de A. Iași a soluționat definitiv contestația formulată de petent împotriva aceleiași sentințe penae,va respinge ca inadmisibilă contestația formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibilă contestația formulată de contestatorul M. L., împotriva sentinței penale nr. 520/NCPP/13.05.2014, pronunțată de Tribunalul Iași.
Obligă contestatorul să achite suma de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în care a fost inclus onorariul de 200 lei, pentru apărătorul desemnat din oficiu ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 18 iulie 2014.
Președinte,
G. S.
Grefier,
E. A.
Red. G.S.
Tehnored. A.E.
2 ex./25.07.2014
Tribunalul Iași
Judecător – M. M.
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Sentința nr.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
