Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Sentința nr. 526/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 526/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 17-07-2014 în dosarul nr. 264/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
Ședința publică de la 17 Iulie 2014
Completul compus din:
Președinte: C. G. T.
Grefier: L. A.
DECIZIA PENALĂ Nr. 264/2014
S-a luat în examinare contestația declarată de contestatorul condamnat C. F. C. împotriva sentinței penale nr. 526 din 13.05.2014 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dezbaterile asupra contestației formulate au avut loc în ședința publică din data de 01.07.2014, cu participarea, la acea dată, din partea Ministerului Public – P. de pe lângă C. de A. Iași, a domnului procuror P. E., susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în baza art.391 alin.2 Cod procedură penală, a stabilit termen de pronunțare pentru data de 10.07.2014 și, apoi, pentru astăzi.
C. DE A.,
Asupra contestației penale de față:
Prin sentința penală penale nr. 526 din 13.05.2014 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, s-a hotărât:
„În temeiul art. 23 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, modificată prin OUG nr. 116/2013 și art. 595 NCPP, cu referire la art. 4 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, respinge contestația la executare privind aplicarea legii penale mai favorabile, formulată de persoana condamnată C. F.-C., fiul lui D. și A., născut la data de 24.02.1985, în mun. Iași, jud. Iași, CNP_, în prezent deținut în P. Iași, ca nefondată.
În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă persoana condamnată la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.”
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
„În temeiul sentinței penale nr. 404 din data de 04.11.2008 a Tribunalului B., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1401 din data de 14.04.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 538/2008 din data de 15.04.2009, de către Tribunalul B., mandat pe care-l execută în prezent persoana condamnată C. F.-C., executarea pedepsei de 18 ani închisoare începând la data de 20.01.2008, urmând să ia sfârșit la data de 19.01.2026.
Examinând aplicabilitatea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor aplicate definitiv, cu privire la limitele de pedeapsă principală, instanța precizează că aceasta se face într-o singură etapă, urmând a se verifica dacă pedeapsa aplicată sub legea veche depășește maximul special din noua normă de incriminare.
Se constată că numitul C. F.-C. a fost condamnat definitiv la pedeapsa de 17 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ,,tâlhărie urmată de moartea victimei”, prevăzută de art. 211 alin. 1, 2 lit. b și c, alin. 2 ind. 1 lit. a și alin. 3 Cod penal (anterior), cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal (anterior) sancționată de Codul penal anterior cu închisoarea de la 15 ani la 25 de ani închisoare.
A fost revocată apoi suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată aceluiași condamnat prin sentința penală nr. 208 din 8 martie 2006 a Judecătoriei H., dispunându-se executarea acestei pedepse alături de pedeapsa de 17 ani închisoare, condamnatul urmând a executa în total 18 ani închisoare.
Constată instanța că infracțiunea de ,,tâlhărie urmată de moartea victimei”, prevăzută de art. 211 alin. 1, 2 lit. b și c, alin. 2 ind. 1 lit. a și alin. 3 Cod penal (anterior), cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal (anterior) pentru care numitul C. F.-C. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 17 ani se regăsește în noul Cod penal, reglementată în disp. art. 233-234 alin. 1 lit. d, cu ref. la art. 236 Cod penal, fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 7 ani la 18 ani.
În aceste condiții, se poate observa că pedeapsa de 17 ani închisoare aplicată condamnatului pentru infracțiunea de tâlhărie urmată de moartea victimei”, nu depășește maximul prevăzut de lege, în actuala reglementare.
Pe de altă parte, nici aplicarea noilor dispoziții referitoare la recidiva postcondamnatorie, prev. de art. 43 alin. 1 Cod penal nu ar conduce, în privința condamnatului, la o pedeapsă mai mică, și în actuala reglementare menținându-se algoritmul adăugării pedepsei aplicate pentru fapta dedusă judecății la pedeapsa anterioară neexecutată.
Or, potrivit art. 4 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Pentru considerentele expuse în cele ce preced, în temeiul art. 23 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, modificată prin OUG nr. 116/2013 și art. 595 NCPP, cu referire la art. 4 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, va respinge contestația la executare privind aplicarea legii penale mai favorabile, formulată de persoana condamnată C. F.-C., fiul lui D. și A., născut la data de 24.02.1985, în mun. Iași, jud. Iași, CNP_, în prezent deținut în P. Iași, ca nefondată.
Consecință a soluției pronunțate, în temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga persoana condamnată la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.”
***
În termen legal, hotărârea primei instanțe a fost contestată de condamnatul C. F. C. ce a solicitat admiterea contestației, arătând că este nemulțumit de faptul că instanța de fond nu a avut în vedere aplicabilitatea dispozițiilor art.320 ind.1 Cod procedură penală la aplicarea legii penale mai favorabile.
Verificând hotărârea contestată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, C. constată următoarele:
Fiind investită cu soluționarea cererii formulate de condamnatul C. F. C., prima instanță a examinat aplicabilitatea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive prin prisma dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Noul Cod penal ce stabilesc că atunci când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită se reduce la acest maxim.
Determinarea incidenței legii penale mai favorabile, în cazul hotărârii definitive de condamnare se realizează prin compararea pedepsei aplicate pentru infracțiunea săvârșită cu maximul special prevăzut de legea nouă.
Însă, prin aplicarea legii penale mai favorabile pedepselor definitive, în conf. cu disp. art. 6 din Codul penal, legiuitorul nu a înțeles să repună în discuție individualizarea sancțiunii realizată sub imperiul legii vechi, prin aceasta garantându-se respectarea principiului autorității de lucru judecat, drept pentru care este nefondată solicitarea contestatorului condamnat de a se face aplicarea disp. art. 3201 din Codul de procedură penală din 1968
Astfel, s-a constatat în mod corect că infracțiunea de ,,tâlhărie urmată de moartea victimei”, prevăzută de art. 211 alin. 1, 2 lit. b și c, alin. 2 ind. 1 lit. a și alin. 3 din Codul penal din 1968, cu aplic. art. 37 lit. a din Codul penal din 1968, pentru care numitul C. F.-C. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 17 ani se regăsește în noul Cod penal, reglementată în disp. art. 233-234 alin. 1 lit. d, cu ref. la art. 236 Cod penal, fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 7 ani la 18 ani.
În aceste condiții, se poate observa că pedeapsa de 17 ani închisoare aplicată condamnatului pentru infracțiunea de tâlhărie urmată de moartea victimei”, nu depășește maximul prevăzut de lege, în actuala reglementare.
În mod corect instanța de fond a apreciat și faptul că nici aplicarea noilor dispoziții referitoare la recidiva postcondamnatorie, prev. de art. 43 alin. 1 Cod penal, nu ar conduce, în privința condamnatului, la o pedeapsă mai mică, și în actuala reglementare menținându-se algoritmul adăugării pedepsei aplicate pentru fapta dedusă judecății la pedeapsa anterioară neexecutată.
Prin urmare, criticile invocate de condamnat vizând reducerea pedepsei rezultante de 18 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 404 din data de 04.11.2008 a Tribunalului B., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1401 din data de 14.04.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu sunt întemeiate, astfel că, în baza art. 23 din Legea nr. 255/2013 rap. la art. 425 alin. 7 pct.1 lit. b Cod procedură penală și art. 595 Noul Cod procedură penală, va fi respinsă ca nefondată, contestația formulată de persoana condamnată C. F. C. împotriva sentinței penale nr. 526/13.05.2014, pronunțată în dosarul cu nr._ al Tribunalului Iași, ce va fi menținută.
Potrivit dispozițiilor art. 275 alin. 2 Noul Cod de procedură penală va fi obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care a fost inclus onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana condamnată C. F. C., fiul lui D. și A., ns. la data de 24.02.1985, deținut în P. Iași, împotriva sentinței penale nr. 526/13.05.2014, pronunțată în dosarul cu nr._
al Tribunalului I., sentință pe care o menține.
În baza art. 275 alin. 2 C. p. p., obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care 100 lei reprezintă onorariul avocatului desemnat din oficiu, ce va fi avansat Baroului Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 17 Iulie 2014
Președinte,
C.-G. T.
Grefier,
L. A.
Red./tehnored.T.C.G.
5 ex./25.09.2014
Tribunalul Iași
Judecător M. M.
| ← Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 453/2014. Curtea de Apel IAŞI | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
