Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 78/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 78/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 29-04-2014 în dosarul nr. 78/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIE Nr. 78/2014
Ședința publică de la 29 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. A.
Grefier C. B.
Public P. de pe lângă C. de A. Iași a fost reprezentat prin
procuror C. I.
Pe rol judecarea contestației formulate de condamnatul B. M. împotriva sentinței penale nr. 190/NCPP din 14.03.2014 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr._, având ca obiect sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă condamnatul contestator B. M., asistat de avocat C. D., apărător desemnat din oficiu – delegație nr.2440/31.03.2014.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat C. D., având cuvântul, solicită admiterea contestației, și reducerea pedepsei principale.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul apreciază că prezenta contestație este nefondată, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică. Prima instanță a aplicat corect legea și a emis o hotărâre legală și temeinic, a explicat de ce nu a putut reduce mai mult pedeapsa, pentru că ea nu depășea limita maximă prevăzută de legea nouă.
Condamnatul contestator, având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației și reducerea pedepsei principale.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra contestației penale de fata;
Prin sentința penala nr. 190, din 14 Martie 2014, a Tribunalului Iași, data in dosarul nr._, s-a hotărât:
„În baza art. 23 din Legea nr. 255/2013 și art. 595 C.proc.pen., admite sesizarea formulată de „Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile” de la P. Iași, privind aplicarea legii penale mai favorabile condamnatului B. M. – fiul lui I. și I., născut la data de 01.03.1970 în Dobârceni, jud. B., CNP_, cetățean român, studii ---, domiciliat în ., jud. B., în prezent deținut în P. Iași.
Constată că pedeapsa principală în a cărei executare se află condamnatul B. M., de 18 ani închisoare, nu depășește maximul legal prevăzut de legea nouă.
În baza art. 6 alin. 6 C.pen. stabilește în sarcina condamnatului B. M. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen. pe o durată de 5 ani.”
Pentru a hotărî astfel prima instanța a motivat in fapt si in drept după cum urmează:
„Prin sentința penală nr. 198/12.05.2009 a Tribunalului B., menținută prin decizia penală nr. 36/17.06.2009 a Curții de A. Suceava, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2845/26.08.2009 a ÎCCJ, a fost condamnat inculpatul B. M. la pedeapsa principală de 18 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. pentru o durată de 8 ani pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174, art. 175 lit. c C.pen. din 1969.
În baza acestei sentințe penale la data de 08.09.2009 Tribunalul B. a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 254/2009, executarea pedepsei de către condamnatul B. M. urmând a avea loc în perioada 04.02.2009 – 03.02.2027.
Pentru aplicarea dispozițiilor art. 6 Cod proc. pen., instanța urmează să analizeze următoarele aspecte:
1. aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește pedeapsa cu închisoarea stabilită pentru infracțiunea comisă de condamnat;
2. aplicarea legii mai favorabile referitor la pedeapsa complementară stabilită în sarcina condamnatului.
Analizând pedeapsa cu închisoarea aplicată condamnatului pentru infracțiunea comisă instanța reține că infracțiunea de omor calificat comisă de condamnat își găsește incriminarea și în actualul Cod penal în disp. art. 188, sub denumirea marginală de „omor”, fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 ani. În același timp, întrucât potrivit sentinței penale de condamnare în sarcina condamnatului s-a reținut comiterea infracțiunii de omor asupra mamei sale, victima B. I., faptei concret comise îi sunt aplicabile și prevederile art. 199 C.pen. Rezultă astfel un maxim de pedeapsă prevăzut de legea nouă pentru fapta concret comisă de condamnatul B. M. de 25 ani închisoare (20 de ani + ¼ din acest maxim).
Se constată astfel că pedeapsa cu închisoarea aplicată condamnatului pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, de 18 ani, se încadrează în limitele maxime de pedeapsă prevăzute de legea nouă pentru fapta efectiv comisă, respectiv omor, cu agravanta săvârșirii acțiunii de ucidere asupra unui membru de familie, prev. de art. 199 C.pen.
Or, potrivit art. 4 din legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal „pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi”.
Cum pedeapsa cu închisoarea aplicată condamnatului B. M. pentru infracțiunea comisă se înscrie în limitele de pedeapsă stabilite de legea nouă, aceasta nu pot fi redusă prin . Noului Cod penal.
Prin urmare, din punct de vedere al cuantumului pedepsei principale stabilite în sarcina condamnatului, intervenirea unei legi penale noi nu produce efecte întrucât pedeapsa de 18 ani închisoare este mai mică decât maximul pedepsei cu închisoarea aplicabilă potrivit legii noi, de 25 ani.
Așa cum reține prof. F. Streteanu în Documentarea privind aplicarea în timp a legii penale, „rațiunea dispozițiilor din art. 6 C.pen. nu este aceea de a-l aduce pe condamnat în aceeași situație în care s-ar fi aflat dacă succesiunea de legi ar fi intervenit în cursul procesului, ci doar de a garanta respectarea principiului legalității, înlăturând partea din pedeapsă care depășește maximul aplicabil sub legea nouă”, ceea ce nu este cazul speței de față.
Prin raportare însă la pedeapsa complementară stabilită în sarcina condamnatului B. M. prin sentința penală nr. 198/12.05.2009 a Tribunalului B., instanța reține că aceasta depășește maximul legal prevăzut de legea nouă.
Pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. din 1969 are corespondent în dispozițiile art. 66 alin. 1 lit. a, b C.pen. actual. Însă, potrivit art. 66 alin. 1 C.pen. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi dispusă pentru o perioadă de la 1 la 5 ani. Prin urmare, pedeapsa complementară aplicată pentru infracțiunea de omor condamnatului B. M. depășește maximul special de 5 ani prevăzut de legea nouă, urmând a fi redusă la acest maxim.
Potrivit art. 6 alin. 6 C.pen., dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau măsurilor de siguranță, acestea se execută în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă.
Or, Noul Cod penal este mai favorabil condamnatului B. M. doar sub aspectul pedepselor complementare stabilite întrucât prin raportare la pedeapsa principală cu închisoarea, așa cum am arătat anterior, aceasta nu depășește maximul prevăzut de legea nouă. Prin urmare, în raport de condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 198/12.05.2009 a Tribunalului B., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor urmează a fi redusă la maximul special prevăzut de legea nouă, respectiv la 5 ani, și va fi executată în baza legii noi ca lege mai favorabilă condamnatului sub aspectul pedepsei complementare.”
In termen legal aceasta sentința a fost atacata cu contestație de către contestatorul B. M. si criticata pentru nelegalitate solicitând reducerea pedepsei principale.
Analizând dispozițiile legale aplicabile C. constata ca prezenta contestație nu este fondata din următoarele motive:
Prima instanța a fost sesizata de comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, din cadrul Penitenciarului Iași, prevăzută de HG nr. 836/2013, solicitând aplicarea legii mai favorabile, cu privire la pedeapsa complementară de 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal (anterior), aplicată condamnatului B. M., în baza sentinței penale nr. 198/12.05.2009 a Tribunalului B., menținută prin decizia penală nr. 36/17.06.2009 a Curții de A. Suceava, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2845/26.08.2009 a ÎCCJ,, nu si cu reducerea cuantumului pedepsei principale.
C. nu poate primi solicitarea contestatorului de reducere a pedepsei principale de 18 ani închisoare, pe care o execută condamnatul, cu motivarea ca, nu depășește maximul special la care se poate ajunge potrivit legii noi, iar conform art.4 din Legea nr.187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal, ,,pedeapsa aplicată pentru o infracțiune care a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi,,
In baza acestor considerente contestația condamnatului urmează sa fie respinsa.
Văzând si dispozițiile art. 275 al. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondata contestația formulata de contestatorul - condamnat B. M., împotriva sentinței penale nr. 190, din 14 Martie 2014, a Tribunalului Iași, data in dosarul nr._, pe care o menține.
Obliga pe contestatorul sa plătească statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei onorariu de avocat oficiu, care va fi avansat din fondurile statului.
Definitiva.
Pronunțata in ședința publica azi 29. 04. 2014.
Președinte,
D. A.
Grefier,
C. B.
Red. A.D.
Tehnored. C.B.
2 ex. 07 Mai 2014
Tribunalul Iași
Judecător T. C.
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Cerere de contopire a executării pedepselor. alte modificări... → |
|---|
