Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 360/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 360/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 22-10-2014 în dosarul nr. 360/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI – NCPP
Ședința publică din 22.10.2014
Instanța constituită din:
Președinte: T. C. G.
Grefier: R. E.
Decizia penală nr. 360
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. Iași – procuror S. C.
Pe rol se află soluționarea contestației formulate de condamnatul B. P. M. împotriva sentinței penale nr. 897/29.07.2014, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns condamnatul contestator B. P. M., personal, în stare de deținere, asistat de apărător din oficiu M. Olivian.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că este primul termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în susținerea contestației.
Apărătorul condamnatului contestator B. P. M. precizează că urmează ca instanța să aprecieze dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 6 din noul Cod penal.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea ca nefondată a contestației formulate, arătând că nicio pedeapsă din cele aplicate nu depășește maximul special prevăzut de noul Cod Penal pentru infracțiunile săvârșite, iar legea nouă este mai severă pentru instituția concursului de infracțiuni.
Condamnatul contestator B. P. M., având ultimul cuvânt, menționează că lasă la aprecierea instanței.
INSTANȚA,
Asupra contestației penale de față:
Prin sentința penală nr. 897/29.07.2014, Tribunalul Iași a hotărât următoarele:
„Respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de condamnatul B. P. M., fiul lui N. si M., născut la data de 22.02.1987, în prezent deținut în P. Iași, pentru aplicarea legii penale mai favorabile în ce privește pedeapsa definitivă aplicată prin sentința penală nr. 199/18.06.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava, modificată prin decizia penală nr. 10/08.04.2008 a Curții de A. Suceava și definitivă prin decizia penală nr. 372/02.02.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În baza art. 275 alin. (2) Cod procedură penală obligă pe condamnat să plătească statului cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 100 lei.”
Instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
„Prin sentința penală nr. 1448/NCPP/27.05.2014 pronunțată în dosarul nr._/245/2014, Judecătoria Iași și-a declinat competența de soluționare a cererii formulate de condamnatul B. P. M., deținut în P. Iași, având ca obiect aplicarea legii penale mai favorabile asupra condamnării definitive dispusă împotriva sa prin sentința penală nr. 199/18.06.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava.
Cererea a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Iași, la data de 01.07.2014, formându-se dosarul cu numărul de mai sus.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele aspecte:
Din referatul biroului de executări penale al Tribunalului Suceava rezultă că petentul a fost condamnat prin sentința penală nr. 199/18.06.2008 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Suceava, modificată prin decizia penală nr. 10/08.04.2008 pronunțată de C. de A. Suceava și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 372/02.02.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție la o pedeapsa rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a a-II-a, lit. b și lit. e Cod penal pentru o perioadă de 2 ani.
Pedeapsa principală definitiv aplicată condamnatului este compusă din pedepsele componente ce urmează mai jos:
- 2 (doi) ani închisoare pentru infracțiunea de„ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice”, prev. de art. 321 alin. 1 3 Cod penal cu aplic. art. 75 lit. a și c Cod penal;
- 6 (șase) luni închisoare pentru infracțiunea de „port fără drept a unui cuțit”, prev. de art. 11 din Legea 61/1991;
- 6 (șase) luni închisoare pentru infracțiunea de„loviri și alte violențe”, prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal cu aplic. art. 75 lit. a Cod penal;
- 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. e Cod penal, pentru o perioadă de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de „tentativă la infracțiunea de omor calificat”, prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal;
- 1 (un) an închisoare pentru infracțiunea de„distrugere”, prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 75 lit. a și c Cod penal.
Potrivit disp. art. 6 alin. (1) din Noul Cod penal, Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Comparând pedepsele principale stabilite prin hotărârea de condamnare definitivă pentru infracțiunile săvârșite și judecate sub incidența vechiului Cod penal cu pedepsele prevăzute de noile norme incriminatoare pentru faptele concret comise de condamnat, se constată că nu sunt incidente disp. art. 6 din Noul Cod penal.
Astfel, fapta de „ultraj contra bunelor moravuri” este în prezent incriminată de art. 375 Noul Cod penal pentru care sancțiunile sunt de 3 luni - 2 ani închisoare alternativ cu pedeapsa amenzii, iar pedeapsa stabilită prin hotărârea definitivă este închisoarea de 2 ani, nefiind depășit, deci maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea concret comisă de condamnat; fapta de „port fără drept a unui cuțit” (incriminată anterior de art. 11 din Legea 61/1991) prevăzută în art. 372 alin. 1 Noul Cod penal este sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 luni - 1 an alternativ cu pedeapsa amenzii; fapta de „lovire sau alte violențe” incriminată în prezent de art. 193 alin. 2 Noul Cod penal este sancționată cu pedeapsa închisorii de la 6 luni - 5 ani alternativ cu pedeapsa amenzii; fapta de „distrugere” concret comisă de condamnat este incriminată de art. 253 alin. 1 Noul Cod penal este sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 luni - 2 ani alternativ cu pedeapsa amenzii; fapta de „tentativă de omor calificat” concret comisă de inculpat este incriminată în prezent de art. 32 Noul Cod penal raportat la art. 188 Noul Cod penal limitele de pedeapsă fiind de la 10-20 ani închisoare (respectiv de la 5 ani șa 10 ani închisoare).
Cum din datele speței rezultă că pentru niciuna dintre infracțiunile ce intră în componența concursului real de infracțiuni pedepsele definitiv aplicate nu depășesc maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, instanța constată că nu sunt aplicabile disp. art. 6 alin. 1 Noul Cod penal.
Aceiași concluzie se impune și în ce privește dispozițiile ce reglementează/sancționează concursul de infracțiuni, noua reglementare din art. 39 alin. 1 lit. b Noul Cod penal stabilind un tratament sancționator mult mai sever (în raport de cel anterior din art. 34 lit. b din vechiul Cod penal), legiuitorul statuând că, în caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte și când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor fix, obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite.
Față de aceste considerente, instanța constată că prezenta cerere este neîntemeiată și, ca atare, urmează a fi respinsă.
Văzând și disp. art. 275 alin. (2) din Codul de procedură penală”.
* * *
În termen legal, hotărârea primei instanțe a fost contestată de către condamnatul B. P. M., ce a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, în sensul reducerii cuantumului pedepsei de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată în baza sentinței penale nr. 199/18.06.2008 a Tribunalului Suceava, definitivă prin dec. pen. 372/02.02.2010 a Î.C.C.J. –Secția Penală.
Verificând hotărârea contestată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, C. constată următoarele:
Fiind investită cu soluționarea cererii de aplicare a legii penale mai favorabile, prima instanță a examinat aplicabilitatea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive prin prisma dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Cod penal ce stabilesc că atunci când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită se reduce la acest maxim.
Astfel, a constatat în mod corect că, prin sentința penală nr. 199/18.06.2008 a Tribunalului Suceava, definitivă prin dec. pen. 372/02.02.2010 a Î.C.C.J. –Secția Penală, a fost condamnat inculpatul B. P. M. la pedeapsa principală rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare, compusă din următoarele pedepse:
- 2 (doi) ani închisoare pentru infracțiunea de„ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice”, prev. de art. 321 alin. 1 3 Cod penal cu aplic. art. 75 lit. a și c Cod penal;
- 6 (șase) luni închisoare pentru infracțiunea de „port fără drept a unui cuțit”, prev. de art. 11 din Legea 61/1991;
- 6 (șase) luni închisoare pentru infracțiunea de„loviri și alte violențe”, prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal cu aplic. art. 75 lit. a Cod penal;
- 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. e Cod penal, pentru o perioadă de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de „tentativă la infracțiunea de omor calificat”, prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal.
- 1 (un) an închisoare pentru infracțiunea de„distrugere”, prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 75 lit. a și c Cod penal
Pentru determinarea incidenței legii penale mai favorabile, în cazul hotărârii definitive de condamnare, C. va realiza compararea pedepsei aplicate pentru fiecare infracțiune săvârșită cu maximul special prevăzut de legea nouă.
Totodată, pentru determinarea pedepsei prevăzute de lege, și, în consecință, a maximului special prevăzut de lege, potrivit deciziei cu nr. 8 pronunțate la 26.05.2014 de ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penale, nu se vor lua în considerare circumstanțele agravante reținute și valorificare în pedeapsa concretă.
Ulterior, pedepsele rezultate în urma primei operațiuni (reduse dacă este cazul) vor fi ipotetic contopite conform regulilor prevăzute de art. 39 din noul Cod penal. Rezultatul obținut va fi compara cu pedeapsa rezultantă ce o execută condamnatul și numai atunci când aceasta din urmă este mai mare, ea va fi redusă la pedeapsa obținută conform art. 39 din noul Cod penal.
C., analizând pedepsele cu închisoarea aplicate condamnatului pentru infracțiunile comise, reține că:
- infracțiunea de „ultraj contra bunelor moravuri” se regăsește incriminată de art. 375 în noul Cod penal, fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani închisoare, alternativ cu pedeapsa amenzii, pedeapsa pe care o execută fiind de 2 ani închisoare;
- infracțiunea de „port fără drept a unui cuțit” se regăsește incriminată de art. 372 alin. 1 în noul Cod penal, fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 1 an, alternativ cu pedeapsa amenzii, pedeapsa pe care o execută fiind de 6 luni închisoare;
- infracțiunea de „lovire sau alte violențe” se regăsește incriminată de art. 193 alin. 2 în noul Cod penal, fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani, alternativ cu pedeapsa amenzii, pedeapsa pe care o execută fiind de 6 luni închisoare;
- infracțiunea de „distrugere” se regăsește incriminată de art. 253 alin. 1 în noul Cod penal, fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani alternativ cu pedeapsa amenzii, pedeapsa pe care o execută fiind de 1an închisoare
- infracțiunea de „tentativă de omor calificat” se regăsește incriminată de art. 32 Noul Cod penal raportat la art. 188 în noul Cod penal, fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la de la 5 ani la 10 ani, pedeapsa pe care o execută fiind de 7 ani și 6 luni închisoare.
Comparând pedepsele aplicate condamnatului contestator prin sentința penală nr. 199/18.06.2008 a Tribunalului Suceava, definitivă prin dec. pen. 372/02.02.2010 a Î.C.C.J. –Secția Penală, C. constată că nici una dintre pedepse nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru fiecare infracțiune.
După această primă etapă, prin care s-au comparat pedeapsa aplicată pentru fiecare infracțiune săvârșită care compune pluralitatea de infracțiuni, se va trece la doua etapă a analizei pedepsei rezultante, pedeapsă rezultantă care, în mod evident, este nefavorabilă prin aplicarea dispozițiilor art. 39 din noul Cod penal, care obligă la aplicarea unui spor de pedeapsă obligatoriu, în condițiile în care în baza legii vechi nu i s-a aplicat nici un spor ca urmare a contopirii pedepselor stabilite pentru infracțiunile concurente.
Față de cele reținute, prima instanță a constatat corect că pedeapsa rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată condamnatului nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă.
Cum potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi, soluția primei instanțe este legală și temeinică.
Prin urmare, criticile invocate de contestator vizând reducerea pedepsei de 7 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 199/18.06.2008 a Tribunalului Suceava, definitivă prin dec. pen. 372/02.02.2010 a Î.C.C.J. –Secția Penală, nu sunt întemeiate, astfel că, în baza art. 23 din Legea nr. 255/2013 rap. la art. 425 alin. 7 pct.1 lit. b Cod procedură penală și art. 595 Noul Cod procedură penală, va fi respinsă ca nefondată contestația formulată de persoana condamnată B. P. M. împotriva sentinței penale 897/29.07.2014, pronunțată în dosarul cu nr._ al Tribunalului Iași, ce va fi menținută.
Potrivit dispozițiilor art. 275 alin. 2 Noul Cod de procedură penală va fi obligat contestatorul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care a fost inclus onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana condamnată B. P. M., fiul lui N. și M., ns. la data de 22.02.1986, în Rădăuți, județul Suceava, deținut în P. Iași, împotriva sentinței penale nr. 897/29.07.2014, pronunțată în dosarul cu nr._ al Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
În baza art. 275 alin. 2 C. p. p., obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care 100 lei reprezintă onorariul avocatului desemnat din oficiu, ce va fi avansat Baroului Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.10.2014.
Președinte,
C.-G. T.
Grefier,
E. R.
Red./tehnored.T.C.G.
5 ex./23.12.2014
Tribunalul Iași
Judecător: C. S.
| ← Neglijenţa în serviciu. Art.249 C.p.. Decizia nr. 608/2014.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 597/2014. Curtea... → |
|---|
