Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Sentința nr. 754/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 754/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 23-12-2014 în dosarul nr. 395/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIA PENALĂ Nr. 395/2014
Ședința publică de la 23 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. S.
Grefier G. A.
Pe rol judecarea contestației formulate de condamnatul B. A. împotriva sentinței penale nr. 754/NCPP/19.06.2014 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, având ca obiect intervenirea unei legi penale noi (art.595 NCPP) .
La apelul nominal făcut în ședința publică –lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 9 decembrie 2014, (cu participarea în calitate de reprezentant al Ministerului Public a d-lui procuror C. I. ), susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi – ce face parte integrantă din prezenta decizie când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea la data de 23 decembrie 2014.
INSTANȚA
Asupra contestației de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 754 NCPP/19.06.2014 Tribunalul Iași a hotărât următoarele:
„În temeiul art.23 din Legea 255/2013 și art. 595 Cod procedură penală respinge contestația la executare privind aplicarea legii penale mai favorabile, formulată de persoana condamnată B. A., fiul lui M. și al E., născut la 13.08.1971, deținut în Penitenciarul Iași, ca nefondată.
În temeiul art. 275 alin.2 Cod procedură penală, obligă contestatorul persoană-condamnată B. A. la plata cheltuielilor judiciare avansate pentru soluționarea cauzei în sumă de 100 lei.”
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
„Prin sentința penală nr. 177/30.03.2007a Tribunalului G., modificată prin decizia penală nr. 1033 din 18.03. 2010 a Înaltei Curți de Casație, a fost condamnat numitul B. A. la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.(1) lit. a) teza a II-a, b)și c) Cod penal, rezultată în urma contopirii următoarelor pedepse:
- 3 de ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută în art. 215 alin. 1,2 din Codul penal din 1969;
- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de “asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni”prevăzută în art. 323 alin. 1,2 din Codul penal din 1969;
Analizând dispozițiile Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Tribunalul reține că faptele pentru care s-a dispus condamnarea numitului B. A. prin sentința penală nr. 177/30.03.2007a Tribunalului G., modificată prin decizia penală nr. 1033 din 18.03. 2010 a Înaltei Curți de Casație sunt prevăzute ca infracțiuni și de legea nouă, intrată în vigoare la data de 1.02.2014, după cum urmează:
- infracțiunea de înșelăciune, se încadrează în dispozițiile art. 244 alin. 1,2 Cod penal, fiind pedepsită cu închisoare de la 1 la 5 de ani ;
- infracțiunea de asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni se încadrează în dispozițiile art. 367 alin. 1,3 Cod penal, fiind pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani, astfel că și această infracțiune are corespondent în legea nouă, sens în care nu se poate face aplicabililitatea art. 4 din Noul Cod Penal.
Pentru a constata incidența în cauză a dispozițiilor art. 6 din noul Cod penal referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei, instanța urmează să examineze următoarele aspecte: aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește pedepsele cu închisoarea stabilite pentru infracțiunile concurente; aplicarea legii mai favorabile referitor la pedeapsa complementară stabilită în sarcina persoanei condamnate.
Conform dispozițiilor art. 6 alin. (1) din noul Cod penal, dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
În aplicarea legii penale mai favorabile, astfel cum s-a statuat prin Decizia nr. 1/2014 a ICCJ pronunțată de completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală și publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 349 din_, după judecarea definitivă a cauzei înainte de . noului Cod penal, pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni, într-o primă etapă se verifică incidența dispozițiilor art. 6 din Codul penal, cu privire la pedepsele individuale.
În a doua etapă se verifică dacă pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza legii noi, conform art. 39 din Codul penal, iar în cazul în care pedeapsa rezultantă, aplicată potrivit legii vechi, depășește maximul la care se poate ajunge în baza art. 39 din Codul penal, pedeapsa rezultantă va fi redusă la acest maxim.
În aplicarea celor statuate de instanța supremă prin decizie obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală, instanța constată, sub aspectul incidenței dispozițiilor art. 6 din Codul penal, următoarele:
- pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de înșelăciune (3 ani închisoare) nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă în art. 244 alin. 1,2 Cod penal, de 5 de ani închisoare ;
- pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni (3 ani închisoare) nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă, prevăzut de art. 367 alin. 1,3 din noul Cod penal, de 5 ani închisoare.
În ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile referitoare la concursul de infracțiuni, instanța urmează să compare pedeapsa rezultantă de 3 de ani închisoare aplicată sub legea veche persoanei condamnate B. A., cu maximul legal al pedepsei ce ar putea fi stabilită prin aplicarea dispozițiilor penale noi, avându-se în vedere pedepsele reduse la maximul special prevăzut de legea nouă și dispozițiile art. 39 alin. (1) lit. b) din noul Cod penal, ce reglementează concursul de infracțiuni.
Potrivit art. 39 alin. (1) lit. b) din noul Cod penal, în cazul concursului de infracțiuni, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.
În cazul persoanei condamnate H. P., pedeapsa cea mai grea este cea de 5 ani închisoare (pentru infracțiunea de înșelăciune), la care ar trebui adăugat un spor de 1/3 din pedeapsa de 5 ani închisoare (pentru infracțiunea de constituirea unui grup infracțional organizat), deci un spor de 1 an și 8 luni închisoare, astfel că pedeapsa rezultantă ar fi de 6 ani și 8 luni închisoare , ce depășește cuantumul pedepsei în executarea căreia se află în prezent B. A.– de 3 ani închisoare - astfel încât, în cauză, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 6 alin. (1) din noul Cod Penal.
Având în vedere că, raportat la normele noii legi și prin luarea în considerare a tuturor circumstanțelor de agravare incidente în cauză, maximul special prevăzut de noul Cod penal ar fi de 6 ani și 8 luni închisoare, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 4 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal, conform cărora pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Referitor la pedeapsa accesorie aplicată numitului B. A., instanța constată că aceasta are corespondent în legea nouă sub aspectul conținutului în disp. art. 65 cu referire la art. 66 alin. (1) lit. a,b,și g din Noul Codul penal.
Cât privește determinarea concretă a legii penale mai favorabile, cu privire la cauza care înlătură înlătură răspunderea penală având în vedere că inculpatul B. A. a invocat faptul că a recuperat întreg prejudiciul iar Noul Cod Penal prevede, în art. 244 alin. 3, că împăcarea înlătură răspunderea penală, instanța reține că nu se pot combina prevederi din vechea și din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, în pofida dispozițiilor art. 61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze. aplicarea legii. Așa fiind, instanța constată că cererea de aplicare a legii favorabile referitor la cauza care înlătură răspunderea penală nu are legătură cu soluționarea cauzelor definitiv judecate, deoarece textul are în vedere o judecată, aparținând, cu excepția situațiilor tranzitorii, numai fondului și care, deopotrivă, trebuie să fie operabilă numai până la pronunțarea unei hotărâri definitive. Prin urmare nu este susceptibilă de aplicabilitatea principiului retroactivității legii penale mai favorabile. Totodată, nu ar putea fi admisă o teză contrară, întrucât s-ar aduce atingere stabilității raporturilor juridice, în absența căreia nu se poate vorbi de o ordine de drept. Din această perspectivă și cererea referitoare la reținerea cauzei care înlătură răspunderea penală urmează a fi respinsă.
Față de cele reținute, instanța constatând că prezenta sesizare nu este întemeiată, va fi respinsă ca atare, în temeiul art. 23 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, raportat la art. 595 Cod procedură penală și, în temeiul art. 4 și 6 Cod penal.”
În termenul prevăzut de lege condamnatul B. A. a formulat contestație împotriva acestei sentințe penale arătând că instanța de fond a apreciat greșit că nu se impune reducerea pedepsei principale pe care o execută ca urmare a aplicării legii mai favorabile.
Analizând contestația formulată și actele și lucrările dosarului, C. constată că este nefondată pentru următoarele considerente:
Condamnatul B. A. execută pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de „înșelăciune” și de „asociere pentru săvârșirea de infracțiuni”.
Potrivit prevederilor art. 6 din Codul penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Văzând cuantumul maximului special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunile pentru care s-a aplicat condamnatului pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare care este de 5 (cinci) ani închisoare, C. constată că instanța de fond corect a apreciat că în cauza de față nu se poate reduce pedeapsa aplicată condamnatului, aceasta fiind mai mică decât maximul prevăzut de legea nouă.
Constatând că nu sunt motive de desființare a sentinței contestate, în baza art. 4251 alin.7 pct.1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul B. A. împotriva sentinței penale nr. 754/NCPP/19.06.2014 a Tribunalului Iași, pe care o va menține.
Văzând și disp. art. 275 al.2 Cod procedură penală:
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul B. A. împotriva sentinței penale nr. 754/NCPP/19.06.2014 a Tribunalului Iași, pe care o menține .
Obligă pe condamnatul B. A. să achite suma de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 23 decembrie 2014.
Președinte,
G. S.
Grefier,
G. A.
Red. G.S.
Tehnored.G.A.
4 ex. la 14 ianuarie 2015
Tribunalul Iași: judecător S. C. C.
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Sentința nr.... → |
|---|
