Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 67/2014. Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 67/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 13-03-2014 în dosarul nr. 67/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

C. DE A. IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP

DECIZIE PENALĂ Nr. 67/2014

Ședința publică de la 13 Martie 2014

Completul compus din:

Președinte: A. G. O. M.

Judecător: D. A.

Grefier: E. R.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. Iași – a fost reprezentat prin procuror P. E.

Potrivit prevederilor art. 369 din Codul de procedură penală, desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio.

P. procesul verbal nr. 31 din data de 12 martie 2014 s-a procedat la înlocuirea doamnei judecător C. I. E., titularul completului de pe apel cu indicativul R5, care se află în concediu medical, cu judecătorul de pe locul trei din completul de recurs RS2, respectiv domnul judecător A. D., judecător desemnat conform setului de reguli aprobat de Colegiul de conducere prin Hotărârea nr.2 din 17 ianuarie 2014.

S-a luat în examinare apelurile declarate de inculpații R. L. D., fiul lui J. și I., născut la data de 23.11.1977 și M. I. G., fiul lui N. și R. G., născut la data de 05 iunie 1992, deținuți în P. Iași, arestați preventiv în cauza de față, împotriva sentinței penale nr. 516 din 05.11.2013 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul cu nr._, având ca obiect furt calificat ș.a.

Conform disp.art.358 din Codul de procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților, constatându-se că se prezintă inculpații R. L. D., asistat de avocat Potomeanu G. ce substituie la acest termen de judecată pe avocat P. C. (apărător desemnat din oficiu), M. I. G., asistat de avocat Potomeanu G., apărător desemnat din oficiu, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și prezența părților, că dosarul se află la treilea termen de judecată, că inculpații R. L. D. și M. I. G., sunt arestați preventiv în cauza de față, măsura de arest fiind verificată și menținută prin încheierea de ședință din data de 13 februarie 2014, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:

Având cuvântul, solicită instanței a dispune acordarea unui nou termen de judecată și a dispune aducerea părților vătămate cu mandat de aducere pentru a preciza dacă înțeleg să se împace sau nu cu inculpați având în vedere starea de arest în care se află aceștia.

Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public solicită ca instanța să aprecieze având în vedere situația inculpaților. Arestați fiind, nu pot lua legătura cu părțile vătămate pentru a purta o astfel de discuție.

Instanța respinge solicitarea apărătorului inculpaților de a se emite mandate de aducere pentru părțile vătămate, apreciind că demersurile făcute la cele două termene consecutive prin care părțile vătămate au fost înștiințate să se prezinte în instanță dacă vor să se împace cu inculpații sunt suficiente, nefiind necesară emiterea unor mandate de aducere.

Nemaifiind alte cereri de formulat, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelurilor, punând în vedere părților să pună concluzii și cu privire la incidența legii mai favorabile.

Având cuvântul, avocat Potomeanu G., pentru inculpatul R. L. D., pune concluzii de admitere a apelatului, casarea sentinței apelate și, rejudecând cauza a se dispune redozarea pedepsei, reținând în cauză dispozițiile art. 5 din Codul penal.

Chiar dacă inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală merită a i se mai acorda o șansă. Inculpatul nu a recunoscut infracțiunea de tentativă la furt calificat, acesta susținând că nu a intrat în curte și că a fost surprins în exteriorul curții de către organele de poliție, contestând astfel calitatea celor doi agenți ca martori. Apărarea susține că pentru această infracțiune nu există la dosarul cauzei probe certe de vinovăție așa cum prevăd disp. art. 16 lit. c Cod procedură penală, motiv pentru care solicită a se dispune achitarea inculpatului pentru infracțiunea de tentativă la furt calificat.

În ceea ce-l privește pe inculpatul M. I.-G., pune concluzii de admitere a apelului, casare a sentinței apelate și rejudecând cauza a se dispune redozarea pedepsei reținând în cauză dispozițiile art. 5 din Codul penal și art. 375 Cod procedură penală, inculpatul recunoscând faptele pentru care a fost trimis în judecată.

Solicită pentru acest inculpat a se avea în vedere vârsta acestuia, prejudiciul cauzat părților vătămate care au valori reduse și în mare parte au fost recuperate.

De asemenea, solicită a se avea în vedere situația familială a inculpatului care are 2 copii minori care sunt lipsiți de sprijinul părintesc. Este adevărat că nu se află la primul con-tact cu legea penală, dar apreciază că sancțiunea aplicată de prima instanță este exagerată. Oficiul neachitat.

Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a apelurilor ca nefondate, urmând a fi menținută sentința apelată.

Cercetarea judecătorească la instanța de fond a confirmat integral urmărirea penală și corespunde rechizitoriului, apreciind astfel că pedepsele aplicate celor doi inculpați este corect individualizată.

În ultimul cuvânt, inculpatul R. L. D. susține că își recunoaște primele trei fapte, mai puțin infracțiunea de tentativă la furt calificat. Dacă nu ar fi fost arestat ar fi putut să își dovedească nevinovăția. Susține că pentru această faptă a fost greșit condamnat și solicită să fie achitat. Dacă instanța va aprecia că sunt probe certe de vinovăție și pentru această in fracțiune, solicită a se mai reduce din pedeapsă.

În ultimul cuvânt, inculpatul M. I.-G., arată că este de acord cu concluziile apărătorului.

Declarând închise dezbaterile, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.

C.,

Deliberând asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:

P. sentința penală nr. 516 din 05.11.2013 Judecătoria B. a hotărât:

1. Condamnă pe inculpatul M. I.- G., fiul lui - natural și R.-G., născut la data de 05.06.1992 în mun. B., jud. V.,CNP-_, cetățean român, fără studii, fără ocupație, cu antecedente penale, domiciliat în mun. B., ., jud. V., fără forme legale în municipiul B., .. 80, ., ., aflat în prezent în P. Iași - în stare de arest preventiv, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 28 emis la data de 21.05.2013 de Judecătoria B., la pedeapsa de:

- 5 ( cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c Cod penal cu referire la art. 320 1 alin. 7 Cod procedură penală , în dauna părții vătămate .. , P. D. și V. M. .

- 4 ( patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. e Cod penal cu referire la art. 320 1 alin. 7 Cod procedură penală, în dauna părții vătămate H. P.- V. .

- 4 ( patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a,g, i Cod penal cu referire la art. 320 1 alin. 7 Cod procedură penală, în dauna părții vătămate A. S.-Nadir.

- 2 ( două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prev. de art. 180 alin. 1 Cod penal cu referire la art. 320 1 alin. 7 Cod procedură penală , în dauna părții vătămate P. D. .

Constată că faptele sunt săvârșite în concurs real în temeiul art. 33 lit. a Cod penal și în temeiul art. 34 lit. b Cod penal contopește pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 5 ( cinci) ani închisoare.

În temeiul art. 61 Cod penal dispune revocarea liberării condiționate a restului de 844 de zile închisoare rămas de executat, din pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 334 din 09.06.2009 a Judecătoriei B., pedeapsă cu privire la care a fost liberat condiționat la data de 26.10.2010.

Contopește pedeapsa de 5 ani închisoare, stabilită pentru infracțiunea cu privire la care a fost condamnat prin prezenta hotărâre, cu restul de pedeapsă de 844 de zile închisoare ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară aplicată prin Sentința penală nr. 334 din 09.06.2009 a Judecătoriei B., în pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare.

Pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 88 Cod penal deduce din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului M. I.- G. de la 20 mai 2013 – la zi.

În baza art. 350 Cod procedură penală menține starea de arest a inculpatului M. I.- G. .

În baza art. 4 lit. b, art. 5 alin. 1 și art. 7 din Legea nr. 76/2008 obligă pe inculpatul M. I.- G. la prelevarea de probe biologice în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

Inculpatul va fi informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

2. Condamnă pe inculpatul R. L.-D., fiul lui J. și I., născut la data de 23.11.1977 în mun. B., CNP-_, cetățean român, fără studii, fără ocupație, cu antecedente penale - recidivist, domiciliat în mun. B., .. 4, .. C, ., fără forme legale în municipiul B., . nr.30, ., ., aflat în prezent în P. Iași - în stare de arest preventiv, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 27 emis la data de 21.05.2013 de Judecătoria B., la pedeapsa de:

- 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. g, i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, în dauna părții vătămate A. S.-Nadir.

În baza art. 88 Cod penal deduce din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului R. L.-D. de la 20 mai 2013 – la zi.

În baza art. 350 Cod procedură penală menține starea de arest a inculpatului R. L.-D. .

În temeiul art. 11 pct. 2 litera b raportat la art. 10 litera h Cod procedură penală, cu referire la art. 132 Cod penal, încetează procesul penal, pornit la plângerea penală prealabilă a părții vătămate D. L. , CNP –_, domiciliată în B., ., jud. V., împotriva inculpatului:

- R. L.-D., fiul lui J. și I., născut la data de 23.11.1977 în mun. B., CNP -_, față de care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. din 25.06.2013 în dosar nr. 2482/P/2012, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal, ca efect al împăcării părților.

Constată stinsă acțiunea civilă formulată de partea vătămată D. L. .

Respinge cererea pentru despăgubiri formulată de partea vătămată P. D., domiciliată în B., .. 80, ., ..

Respinge cererea pentru despăgubiri formulată de partea vătămată A. S.-Nadir, domiciliat în B., ., nr. 1, jud. V. și în București, ., nr. 17.

Ia act că partea vătămată .. cu sediul în B., ., nr. 6, jud. V., V. M. domiciliat în B., ., ., H. P.- V. domiciliat în ., nu se constituie parte civilă.

Constată recuperat prejudiciul produs părții vătămate .., H. P.- V. și A. S.-Nadir.

În temeiul art. 118 Cod penal confiscă de la inculpatul M. I.- G. o pereche de mănuși de culoare albă din bumbac.(fila 231).

În temeiul art. 109 Cod procedură penală restituie inculpatului M. I.- G. o giacă (ilic).

Obligă pe inculpatul M. I.- G. să plătească statului suma de 900 lei reprezentând cheltuieli judiciare din care suma de 300 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu pentru inculpat în faza de judecată și suma de 300 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu pentru inculpat în faza de urmărire penală, va fi plătit Baroului V. din fondurile Ministerului Justiției .

Obligă pe inculpatul R. L.-D. să plătească statului suma de 900 lei reprezentând cheltuieli judiciare din care suma de 300 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu pentru inculpat în faza de judecată și suma de 300 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu pentru inculpat în faza de urmărire penală, va fi plătit Baroului V. din fondurile Ministerului Justiției .

Obligă pe partea vătămată D. L. să plătească statului suma de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare .

Pentru a hotărî astfel, prima instanța a reținut următoarele:

1. a). - La data de 11.05.2012, în jurul orei 20.00, inculpatul M. I.- G., s-a deplasat la magazinul .. B. cu intenția de a sustrage bunuri.

Astfel, a pătruns în interior și, după ce s-a asigurat că nu este observat, a ascuns în buzunarele gecii cu care era îmbrăcat o pungă cu măsline având 0, 274 kg în valoare de 2,44 lei și o bucată de cașcaval HOCHLAND în greutate de 0,354 kg. în valoare de 9,08 lei.

A mers la casa de marcat unde a achitat contravaloarea altor produse pe care le ținea la vedere. În acest timp, a fost observat de șefa de magazin P. D., precum și de agentul de pază V. M. care i-au solicitat să rămână pe loc și să se supună controlului, însă inculpatul a refuzat, devenind recalcitrant și a încercat să plece de la locul faptei.

Conform Certificatului Medico-Legal nr. 267/16.05.2012 emis S.M.L. V., partea vătămată P. D. a necesitat un nr. 1-2 zile îngrijiri medicale, pentru leziunile pe antebrațul stâng provocate în încercarea inculpatului de a-și asigura scăparea după comiterea infracțiunii de tâlhărie.

În aceste condiții, agentul de pază a încercat să-l oprească pe inculpat din acțiunea sa recalcitrantă și a încercat să plece de la locul faptei, prinzându-l de haină, însă acesta s-a smucit, reușind să scape, geaca cu care era îmbrăcat rămânând în mâna lui V. M..

Bunurile în valoare totală de 11,52 lei au fost descoperite în haina acestuia.

1.b). - După aproximativ 5 minute, inculpatul M. I.- G. a revenit la magazin deoarece s-a considerat nedreptățit pe motiv că a fost supravegheat în permanență de angajații magazinului.

Deoarece acesta a provocat scandal, șefa unității P. D. i-a solicitat să părăsească incinta magazinului, moment în care acesta a devenit violent, amenințându-i cu acte de violență, atât pe ea, cât și pe agentul de pază V. M. .

În aceste împrejurări, inculpatul M. I.- G. a lovit cu palma în spate pe P. D. și l-a îmbrâncit pe agentul de pază V. M. însă nu le-a provocat leziuni care să necesite zile de îngrijiri medicale.

De asemenea, nici agentului de pază V. M. nu i-au fost provocate leziuni care să necesite zile de îngrijiri medicale.

Cele reținute mai sus rezultă din următoarele mijloace de probă: proces-verbal de consemnare a denunțului formulat de numitul B. A., plângerea formulată de partea vătămată .. B., prin reprezentant – administrator P. F., plângerea părții civile V. M., plângerea formulată de partea civilă P. D., proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică, declarația părții civile V. M., declarația părții civile P. D., declarația părții vătămate .. B., prin reprezentant – administrator P. F., Certificat Medico-Legal nr. 267 din 16.05.2012 întocmit de S.M.L. V., declarația martorului F. I., declarația martorei G. A.-I., declarația martorei P. M., declarația martorei M. M., declarația martorei B. D.-M., declarația martorului B. C.-A., declarația martorei M. A.-M., declarația martorului T. G.-D., procese-verbale de prezentare pentru recunoaștere și planșe fotografice, proces-verbal de vizionare a imaginilor video surprinse cu camera de supraveghere a .. B., declarația învinuitului M. I.-G. f, actele dosarului.

1.c). - La data de 29.11.2012, în jurul orei 11.15 inculpatul M. I.- G. în timp ce se deplasa pe .. B., a observat un acumulator auto pe care numitul H. V. l-a lăsat lângă autoturismul proprietate marca AUDI A6.

Profitând de neatenția acestuia, a sustras bunul respectiv și a părăsit în grabă locul faptei, deplasându-se către un centru de achiziție a fierului vechi din zona centrală a mun. B., unde a fost depistat de către organele de poliție.

Bunul în valoare de 250 lei a fost recuperat de vătămat.

Cele reținute mai sus rezulta din următoarele mijloace de proba: proces verbal de consemnare a plangerii numitului H. V. P., proces verbal de depistare, declaratia martorului H. V. P., proces verbal de cercetare la fata locului si plansa fotografica, dovada de predare – primire, declaratia inculpatului Matraguna I. G., actele dosarului.

1. + 2. d). La data de 18.05.2013, la Poliția mun. B. s-a prezentat numitul D. C. care a sesizat faptul că minorii T. E. M., D. V. Săvinel – fiul inculpatului R. L. D., D. E. A. și N. I. Ș. au sustras bunuri în noaptea precedentă din locuința numitului A. S. Nadir situată pe .. 1 din mun. B., jud. V., profitând de faptul că proprietarul este plecat în străinătate. De asemenea, acesta a precizat faptul că bunurile sustrase se află la locuința concubinei inculpatului R. .

Pe baza informațiilor obținute, Poliția mun. B., în noaptea de 18/19.05.2013, au supravegheat locuința vătămatului, iar în jurul orei 00.45, auzind zgomote, au pătruns în interiorul curții imobilului în cauză, moment în care au surprins în flagrant un bărbat de etnie rromă care se pregătea să părăsească locul faptei având asupra sa două sacoșe în care se aflau bunuri sustrase.

În același timp, a fost observată o persoană de sex feminin – identificată ulterior în persoana învinuitei D. A., care a reușit să părăsească în fugă locul faptei.

Fiind întrebat cu privire la identitatea sa, autorul a declarat că se numește „R. I.”, fără a mai preciza alte date privind identificarea sa. De asemenea, au fost ridicate cele două sacoșe cu bunuri.

În momentul în care patrula de poliție se pregătea să plece de la respectiva locație, au fost auzite zgomote din interior.

P. urmare, s-a procedat la verificarea curții imobilului, în spatele acestuia fiind identificat celălalt inculpat R. L.-D. care a refuzat să dea la acel moment orice fel de declarație.

Fiind conduși la sediul poliției, s-a stabilit faptul că primul autor a indus în eroare organele de poliție cu privire la identitatea sa, stabilindu-se că în realitate se numește M. I.- G..

De asemenea, s-a procedat la verificarea conținutului celor două sacoșe, ocazie cu care numitul V. P. – persoana căreia i-a fost încredințată de către proprietar administrarea imobilului, le-a recunoscut ca aparținând lui A. S. Nadir.

În urma audierii autorilor, s-a stabilit faptul că aceștia au luat hotărârea să sustragă bunuri din respectiva locuință în momentul în care au aflat de la copiii lor că proprietarii sunt plecați, iar în interior sunt bunuri de valoare.

Cele reținute mai sus rezulta din următoarele mijloace de proba: proces verbal de constatare a infractiunii flagrante ,proces verbal de cercetare la fata locului si plansa fotografica, declaratia martorului A. A., declaratia martorului V. P., dovezi de ridicare, declaratia martorului T. I. A., declaratia martorului Tutu D. ,declaratia martorului B. A. A., declaratia martorului Gandac C., declaratia martorului C. A. D. ,declaratia martorului M. M., declaratia martorului D. C., procese verbale de efectuare a unor perchezitii domiciliare, declaratia invinuitei D. A., declaratiile inculpatului Matraguna I. G., declaratiile inculpatului R. L. D., declaratiile inculpatului Matraguna I., declaratiile inculpatului R. L. D., actele dosarului.

2.e). - La data de 11.05.2013, pe fondul unui conflict mai vechi, inculpatul R. L.-D. l-a lovit cu pumnul în zona feței pe D. L., provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un nr. de 8-9 zile îngrijiri medicale, potrivit Certificatului Medico-legal nr. 267/16.05.2012 emis de C.M.L. B..

Cele reținute mai sus rezulta din următoarele mijloace de proba: plangerea partii vatamate D. L. , declaratia partii vatamate D. L., Certificat Medico –legal nr. 76/12.03.2013 emis de catre C.M.L. Barlad , declaratia martorului L. A., declaratia martorului R. F., declaratia martorului F. A., declaratia martorului F. S., proces verbal de confruntare intre partea vatamata D. L. si inculpatul R. L. D., declaratia inculpatului R. L. D., actele dosarului.

Cu privire la latura civilă în timpul urmăririi penale:

- Partea vătămată .. B. prin reprezentant – administrator P. F. nu se constituie parte civilă în procesul penal f.38.

- Partea vătămată P. D. se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 5.000 lei f. 40 verso.

- Partea vătămată V. M. se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 5.000 lei f. 42 verso.

- Partea vătămată H. V. P. nu se constituie parte vatamata/civila in procesul penal f. 181.

- Partea vătămată D. L. nu se constituie parte civila in procesul penal f. 196.

- Partea vătamata A. S. M. El F. nu se constituie parte civila in procesul penal, dar în mod contradictoriu declară că solicită recuperarea prejudiciului a cărui valoare totală o precizează la suma de 7.500 lei. f. 394 verso.

P. același rechizitoriu procurorul a dispus:

Scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ – amendă în cuantum de 1.000 lei față de învinuita :D. A. – fiica lui G. si D., nascuta la data de 15.07.1992 in mun. Barlad, jud. V., domiciliata in mun. Barlad, jud. V., .. 4, jud. V., CNP_ – pentru savarsirea infractiunii de furt calificat - prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a, g, i Cod penal ;

Neînceperea urmăririi penale față de numiții :T. G. D. – fiul lui P. și D.-G., născut la data de 07.02.1989 în mun. B., jud. V., cu același domiciliu, .. 24, CNP_ – sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie – prev. de art. 211 al.1, al. 2 lit. c și al.2¹ lit. a Cod penal; M. A. - sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie – prev. de art. 211 al.1, al. 2 lit. c și al.2¹ lit. a Cod penal; D. L. – fiul lui M. si M., nascut la data de 10.07.1978 in mun. Barlad, jud. V., domiciliat in mun. Barlad, ., jud. V., CNP_ – sub aspectul savarsirii infractiunii de lovire sau alte violente prev. de art. 180 alin. 1 C.pen. (persoana vatamata R. Laurentiou D.);

Disjungerea cauzei in vederea continuării cercetărilor fata de numiții N. I. Stefanel, T. E. M. si D. Vladut Savinel sub aspectul savarsirii infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal.

Față de numiții T. G.-D. și M. A. s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie – prev. de art. 211 al.1, al. 2 lit. c și al.2¹ lit. a Cod penal, întrucât din materialul probator administrat în cauză a reieșit faptul că aceștia nu au participat la comiterea faptei.

S-a dispus neînceperea urmăririi penale fata de numitul D. L. sub aspectul savarsirii infracțiunii prev. de art. 180 al. 1 Cod penal intrucat persoana vătămata R. L. D. nu a depus plangere impotriva acestuia, aspect ce conduce la incidenta prev. art. 10 al. 1 lit. f C.p.p., respectiv: lipsa plângerii prealabile împiedica exercitarea acțiunii penale in cadrul procesului penal.

Față de D. A. cercetata pentru savarsirea infractiunii de furt calificat prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a, g, i Cod penal . s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, avându-se in vedere imprejurarile comiterii faptei, faptul ca prejudiciul a fost recuperat, lipsa antecedentelor penale, precum si faptul ca autoarea are in întreținere un copil minor rezultat in urma relației de concubinaj cu inculpatul Matraguna I. G. – arestat in prezenta cauza.

1. Inculpatul M. I.- G. este în vârstă de 21 ani, fără studii, fără ocupație, concubinaj, cu antecedente penale. Pe parcursul urmăririi penale a recunoscut faptele cu privire la care este cercetat.

2. Inculpatul R. L.-D. este în vârstă de 44 ani, studii 8 clase, fără ocupație, divorțat, recidivist.

Inculpatul a savarsit infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 208 al.1, 209 al.1 lit. g, i Cod penal în stare de recidiva postexecutorie prev. de art. 37 al.1 lit. b Cod penal.

Astfel, prin Sentința penală nr. 447/14.09.2010 a Judecatoriei Barlad, definitivă prin Decizia penală nr. 256/A/24.11.2010 a Tribunalului V., inculpatul R. L. D. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a, i Cod penal, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, fiind liberat condiționat la data de 06.06.2012, cu un rest rămas neexecutat de 312 zile. Așadar, infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. g, i Cod penal a fost savarsita după considerarea ca executata a pedepsei menționate anterior, dar înainte de împlinirea termenului de reabilitare.

Infracțiunea de lovire sau alte violențe a fost săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 al.1 lit. a Cod penal.

Astfel, prin Sentința penală nr. 447/14.09.2010 a Judecatoriei Barlad, definitivă prin Decizia penală nr. 256/A/24.11.2010 a Tribunalului V., inculpatul R. L. D. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a, i Cod penal, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, fiind liberat condiționat la data de 06.06.2012, cu un rest rămas neexecutat de 312 zile. Asadar, infractiunea prev. de art. 180 al. 2 Cod penal a fost savarsita inainte ca pedeapsa mentionata anterior sa fi fost considerata ca executata.

Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut doar comiterea infracțiunii prev. de art. 180 al.2 Cod penal.

Inculpații M. I.- G. și R. L.-D. au fost cercetat în stare de arest preventiv.

1. La judecarea cauzei în primă instanță, la primul termen de judecată, până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul M. I.- G. a declarat personal că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în aplicarea dispozițiilor art. 320¹ Cod procedură penală privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției.

Inculpatul M. I.- G. a declarat că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de judecată și a solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește.

Audiat fiind inculpatul M. I.- G. a recunoscut în totalitate faptele cu privire la săvârșirea cărora a fost trimis în judecată, în modalitatea reținută în rechizitoriu, aspect confirmat și de probele administrate în cursul urmării penale.

Astfel, instanța reține că depozițiile inculpatului se coroborează cu întreg probatoriul administrat în cauză, împrejurare în raport de care constată că devin incidente dispozițiile art. 69 Cod procedură penală, în baza cărora declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

În consecință, instanța, a dat eficiență cererii inculpatului, apreciind că îndeplinește condițiile prevăzute de art. 320¹ aliniat 1-6 Cod procedură penală, a admis cererea și a trecut la judecarea cauzei numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, trecând la soluționarea laturii penale motivat de faptul că, din probele administrate, rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite și sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse, faptele pentru care este trimis în judecată inculpatul având un regim sancționator care exclude pedeapsa detențiunii pe viață.

Instanța de judecată a procedat la soluționarea laturii penale, constatând că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

2. În faza de judecată, la judecarea cauzei în primă instanță, inculpatul R. L.-D. a solicitat să fie judecat potrivit procedurii de drept comun, acesta a fost de acord să dea declarație, ocazie cu care inculpatul nu a recunoscut în totalitate faptele cu privire la săvârșirea cărora a fost trimis în judecată, în modalitatea reținută în rechizitoriu, recunoscând doar fapta de lovire .

Instanța a apreciat că pentru soluționarea acțiunii penale cu privire la acest inculpat și pentru soluționarea acțiunii civile privind pe ambii inculpați nu se impune disjungerea de latura penală și civilă și în consecință, instanța a continuat judecata, păstrând spre judecată cauza în întregul său, sub aspectul laturii penale și sub aspectul laturii civile, cauza fiind complexă, existând legătură de indivizibilitate între toate aspectele și laturile cauzei, o eventuală disjungere afectând buna soluționare a cauzei, toate elementele acesteia fiind în conexitate, sub aspectul întregii activități infracționale săvârșite de inculpați, cu efect asupra ambelor acțiuni, penală și civilă.

Instanța a dispus judecarea cauzei cu privire la inculpatul R. L.-D., potrivit procedurii de drept comun cu administrare de probe.

Audiat fiind inculpatul a recunoscut doar săvârșirea faptei de lovire din data de 11.05.2013, când l-a lovit cu pumnul în zona feței pe D. L., provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un nr. de 8-9 zile îngrijiri medicale .

Nu recunoaște săvârșirea faptei de tentativă la infracțiunea de furi calificat din noaptea de 18/19.05.2013, împotriva părții vătămate vătămatului, A. S. M. El F..

Cu privire la această faptă declară că deși era prezent lângă imobilul părții vătămate în momentul în care a fost depistat de poliție, se afla întâmplător în zonă deoarece era la un bar din apropriere și venise să-și facă necesitățile fiziologice în acea zonă. Susține că se afla în afara gardului proprietății părții vătămate și că nu se afla lângă el nici o sacoșă cu bunuri.

Din declarațiile părții vătămate, a martorilor, procese verbale de depistare, declarațiile coinculpatului M. I. –G., coroborate cu aspecte parțiale din declarația inculpatului rezultă că inculpatul a pătruns noaptea de 18/19.05.2013, în imobilul părții vătămate, A. S. M. El F., de unde a încercat să sustragă bunuri, dar nu a reușit să părăsească curtea imobilului cu aceste bunuri deoarece a fost depistat de organele de poliție .

Instanța apreciază că declarațiile inculpatului date în instanță sunt nesincere, și în contradictorii cu ansamblul probelor administrate în cauză.

Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a săvârșit fapta de tentativă la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. g, i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, în dauna părții vătămate A. S.-Nadir în modalitatea descrisă în rechizitoriu când, pe timp de noapte și prin efracție a pătruns în imobilul părții vătămate din B., . nr. 1, cub intenția de a sustrage bunuri, activitate întreruptă de organele d poliție care l-au depistat in interiorul curții ascuns după clădire, având lângă el, sprijinită de gard o sacoșă cu bunuri aparținând părții vătămate.

Instanța reține că o parte depozițiile inculpatului se coroborează cu întreg probatoriul administrat în cauză, împrejurare în raport de care constată că devin incidente dispozițiile art. 69 Cod procedură penală, în baza cărora declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză, formează instanței convingerea că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost dedus judecății, impunându-se condamnarea acestuia.

Față de probatoriul administrat în cauză, instanța apreciază că în modalitatea descrisa mai sus că:

1. a).- Fapta inculpatului major M. I.- G. care, la data de 11.05.2012, în jurul orei 20.00, prin exercitarea de acte de violență asupra vătămaților V. M. și P. D., a sustras bunuri în valoare de 11,52 lei din incinta .. B. - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c Cod penal .

b).- Faptele inculpatului major M. I.- G. care, la data de 11.05.2012, a lovit-o pe partea civilă P. D. cu palmele peste spate și l-a îmbrâncit pe V. M. – întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni de lovire sau alte violențe – prev. de art. 180 al. 1 Cod penal și art. 180 al. 1 Cod penal, ambele cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.

c).- Fapta inculpatului major M. I.- G. care, la data de 29.11.2012, in jurul orei 11.15, aflându-se pe .. Barlad, de pe trotuar a sustras bateria acumulator pe care H. V. P. tocmai o înlocuise cu o alta la autoturismul proprietate marca Audi A6, stationat in acea zona – intruneste elementele constitutive ale infractiunii de furt calificat prev. de art. 208 al 1, 209 al. 1 lit. e Cod penal.

d) - Fapta inculpatului major M. I.- G. care, in noaptea de 18/19.05.2013, împreună cu invinuita D. A., au pătruns prin efracție în imobilul situat în B., ., nr. 1, de unde au sustras mai multe bunuri, după care a fost surprins de către organele de politie in timp ce incercau sa paraseasca curtea imobilului apartinand lui A. S. Nadir avand asupra lor bunuri sustrase din respectiva locatie - intruneste elementele constitutive ale infractiunii de furt calificat prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a, g, i Cod penal.

În cauză sunt incidente prev. art. 33 lit. a Cod penal, privind concursul real de infracțiuni, având în vedere faptul că inculpatul a comis mai multe infracțiuni înainte să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre aceste fapte.

Sub aspectul laturii subiective inculpatul a săvârșit fapta cu intenție directă potrivit art. 19 alin. 1 punctul 1 lit. a Cod penal, întrucât acesta a prevăzut și a urmărit.

Nu se va reține starea de recidivă deoarece antecedentele penale ale inculpatului sunt pentru fapte săvârșite în perioada minorității.

2. d). - Fapta inculpatului R. L.-D. care, in noaptea de 18/19.05.2013, a pătruns prin efracție în curtea imobilului părții vătămate A. S. Nadir din mun. Barlad, ., nr. 1, jud. V., cu intenția de a sustrage bunuri, executarea hotărârii de a săvârși infracțiunea de furt fiind întreruptă prin surprinderea inculpatului de către organele de politie in curtea imobilului aparținând lui A. S. Nadir in timp ce încerca sa sustragă bunuri, având lângă el o sacoșă cu bunuri - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativa la infracțiunea de furt calificat - prev. de art. 20 rap. la art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. g, i Cod penal .

Inculpatul a savarsit infracțiunile in stare de recidiva postexecutorie prev. de art. 37 al.1 lit. b Cod penal. Astfel, prin Sentința penală nr. 447/14.09.2010 a Judecătoriei B., definitivă prin Decizia penală nr. 256/A/24.11.2010 a Tribunalului V., inculpatul R. L. D. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a, i Cod penal, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, fiind liberat condiționat la data de 06.06.2012, cu un rest rămas neexecutat de 312 zile. Așadar, infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. g, i Cod penal a fost savarsita dupa considerarea ca executata a pedepsei mentionate anterior, dar înainte de împlinirea termenului de reabilitare.

2. e). Fapta inculpatului major R. L.-D. care, la data de 11.03.2013, in jurul orei 10.30, in timpul unui conflict pe care l-a avut cu partea vatamata D. L. pe .. 1, mun. Barlad, l-a lovit pe acesta din urma cu pumnul in fata provocandu-i leziuni ce au necesitat un numar de 8-9 zile de ingrijiri medicale - intruneste elementele constitutive ale infractiunii de lovire sau alte violente prev. de art. 180 al. 2 Cod penal.

Fapta sus-mentionata a fost savarsita in stare de recidiva postcondamnatorie prev. de art. 37 al. 1 lit. a Cod penal. Astfel, prin Sentința penală nr. 447/14.09.2010 a Judecatoriei Barlad, definitivă prin Decizia penală nr. 256/A/24.11.2010 a Tribunalului V., inculpatul R. L. D. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a, i Cod penal, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, fiind liberat condiționat la data de 06.06.2012, cu un rest rămas neexecutat de 312 zile. Asadar, infractiunea prev. de art. 180 al. 2 Cod penal a fost savarsita inainte ca pedeapsa mentionata anterior sa fi fost considerata ca executata.

Sub aspectul laturii subiective inculpatul a săvârșit fapta cu intenție directă potrivit art. 19 alin. 1 punctul 1 lit. a Cod penal, întrucât acesta a prevăzut și a urmărit.

I. - În baza textelor de lege enunțate mai sus și a dispozițiilor art. 345 Cod Procedura Penală, instanța urmează sa aplice inculpatului, minore la data faptei, câte o pedeapsa, pentru fiecare faptă la individualizarea căreia se vor avea in vedere disp. art. 52 si 72 Cod Penal.

Conform acestor texte de lege, la stabilirea și aplicarea pedepselor se va ține seama și de limitele de pedeapsă fixate de lege, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pedeapsa trebuie să fie de natură a asigura reeducarea inculpatului și atingerea scopului prev. de art. 52 alin. 1 teza ultimă Cod penal „ prevenirea săvârșirii de noi infracțiunii.”

La individualizarea judiciară a pedepsei vor fi avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal și anume dispozițiile părții generale, gradul de pericol concret al faptei, împrejurările concrete în care aceasta a fost comisă.

Pericolul este observat din perspectiva producerii unei încălcări a regulilor de conviețuire socială, a valorilor ocrotite prin art.1 din Codul de procedură penală –printre care se numără persoana, drepturile și libertățile ei. Starea de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanță a faptei, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, care apare ca o urmare firească având în vedere natura infracțiunii. Ordinea publică poate fi atinsă direct, fizic, dar și indirect prin intermediul unei stări psihice induse publicului sub forma unei temeri colective, motivații colective pentru acte contrarii ordinii publice, stare de nemulțumire publică.

Pericolul concret pentru ordinea publică denotă, în primul rând din natura și modalitatea de comitere a faptelor, respectiv :infracțiunile de tâlhărie și furt calificat au fost comise în loc public de către M. I. G..

Infracțiunea de furt calificat comisă în dauna lui A. S. Nadir a fost săvârșită pe timpul nopții și prin escaladare; inculpatul M. I. G. a săvârșit infracțiunea folosindu-se de mănuși pentru a împiedica identificarea sa de către organele de poliție; în momentul în care a fost prins de către patrula de poliție, inculpatul M. I. G. a declarat că se numește „ R. I.”, numele său real fiind stabilit la sediul poliției în urma verificărilor efectuate în baza de date a evidenței populației ca fiind M. I. G..

De asemenea, faptul că inculpații nu au recunoscut în fața organelor de poliție comiterea faptei, deși au fost prinși în flagrant ilustrează lipsa de respect față de normele de conviețuire socială și normele de drept, precum și lipsa de reprezentare reală a gravității faptei săvârșite.

Lăsarea în libertate a inculpaților reprezintă un pericol concret prin prisma faptului că, neavând nici o ocupație, aceștia nu au posibilitatea asigurării mijloacelor de subzistență, existând oricând pericolul ca aceștia să săvârșească infracțiuni similare.

De menționat faptul că, ambii inculpați au săvârșit infracțiunile în condițiile în care au fost condamnați anterior pentru infracțiuni similare.

Din fișa de cazier emise de IPJ V. rezultă că inculpatul R. L. - D. a suferit în perioada 1993- 2010 mai multe condamnări prin 10 sentințe penale pentru săvârșirea infracțiunilor de furt, tâlhărie, tăinuire, pedepse executate în regim de detenție, cea mai grea fiind de 3 ani închisoare.

Astfel, inculpatul R. L. - D. a comis fapta în stare de recidivă postcondamnatorie. Astfel prin Sentința penală nr.477/14.09.2010 a Judecătoriei B., rămasă definitivă prin Decizia penală nr.256/A/24.11.2010 a Tribunalului V., inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev de art.208 al.1 Cod penal, art.209 al.1 lit a și i Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal . Acesta a fost arestat la data de 16.04.2010, liberat la data de 06.06.2012, fiind rămas un rest neexecutat de 312 zile, fapta din prezentul dosar fiind comisă imediat după considerarea ca executată a pedepsei sus menționate .

Din fișa de cazier emise de IPJ V. rezultă că inculpatul M. I.- G. a suferit în perioada 2009- 2012 condamnări și i-au fost aplicate sancțiuni administrative pentru săvârșirea infracțiunilor de furt, tâlhărie, pedepse executate în regim de detenție, cea mai grea fiind de 4 ani închisoare.

Astfel, inculpatul M. I.- G. a fost condamnat la data de 17.02.2009 la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev de art.208 al.1, 209 al.1 lit e Cod penal, 208 al.1, 209 al.1 lit g și i Cod penal și art.211 al.1, al.2 lit b Cod penal, toate cu aplicarea art.99 al.3 Cod penal și art.33 lit a Cod penal. A fost liberat la data de 26.10.2010 cu un rest rămas neexecutat de 844 zile. De asemenea, acesta a fost sancționat de două ori cu amendă administrativă pentru comiterea infracțiunilor de furt calificat și mărturie mincinoasă.

De asemenea, pericolul concret pentru ordinea publică, în cazul inculpatului R. L. D. reiese și din faptul că acesta avea la cunoștință că fiul său D. V. Săvinel – în vârstă de 16 ani, a sustras bunuri din același imobil pe care le-a transportat la domiciliu, însă nu a anunțat organele de poliție, ci dimpotrivă a comis același gen de infracțiuni.

Totodată, inculpații, prin frecvența comiterii unor astfel de infracțiuni creează în rândul opiniei publice un sentiment de insecuritate.

Pericolul concret pentru ordinea publică, rezidă în speța de față, pe de o parte din modalitatea săvârșirii de către inculpat a faptei pe timp de noapte, în loc public, ceea ce subliniază pericolul social ridicat al acestuia, inculpatul mizând pe încrederea publică și pe condițiile favorabile de săvârșire a faptei în conceperea planului său infracțional.

Perseverența inculpaților care, deși pus în libertate condiționată, a comis din nou, cu intenție o infracțiune, indică faptul că acesta este un pericol ca lăsați în libertate, să poată comite din nou infracțiuni asemănătoare.

Aceasta atestă faptul că inculpații au devenit infractori de obicei, specializaâi în comiterea de infracțiuni îndreptate împotriva relațiilor sociale care protejează posesia și folosința bunurilor mobile, la fel ca și infracțiunea de tâlhărie

Comportamentul inculpaților indică o specializare din partea făptuitorului, o persistență în săvârșirea unui anumit gen de infracțiuni, nicidecum nu se poate reține că a fost un incident nefericit în viața acestora, și nici că este o excepție de la regula ce indică un comportament pro – social.

Valoarea economică a bunurilor sustrase cât și natura acestora, va fi avută în vedere ca un element important la individualizarea pedepselor, în sensul ca pedeapsa aplicată să constituie un tratament sancționator adecvat și suficient, valoare care fără a fi derizorie, va fi avută în vedere ca un element important la individualizarea pedepselor, în sensul că pedeapsa aplicată să constituie un tratament sancționator adecvat și suficient.

Nu se vor reține circumstanțe atenuante întrucât acestea nu au fost evidențiate, inculpații nu au stăruit pentru înlăturarea rezultatului infracțiunii, respectiv repararea pagubei, care s-a produs parțial înafara voinței acestora prin intervenția organelor de poliție, inculpatul R. L. - D. nu a avut o atitudine sinceră în fața autorităților pe parcursul urmării penale îngreunând desfășurarea acesteia, iar conduita infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii este tot una infracțională, cu antecedente penale pentru fapte de același gen.

Față de modalitatea de săvârșire a faptelor, gravitatea acestora, curajul infracțional de a acționa în modalitatea violentp descrisă mai sus, care dovedesc din partea inculpaților o preocupare și un curaj infracțional, instanța apreciază că scopul de prevenire și reeducare poate fi atins prin aplicarea unei pedepse severe ca durată și modalitate de executare de o durată proporțională cu gravitatea faptei, doar prin aplicarea pedepsei închisorii.

Executarea pedepsei în regim de detenție este singura în măsură să realizeze scopul educativ și de exemplaritate al acestuia, precum și îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni, dar și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.

1. Instanța va pronunța condamnarea inculpatului M. I.- G., care beneficiază cu privire la pedeapsa ce va fi aplicată de instanță, de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, ca efect al aplicării art. 320¹alin. 7 Cod procedură penală având în vedere că sunt aplicabile dispozițiile judecații în cazul recunoașterii vinovăției, la pedepsele de: 5 ( cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c Cod penal, în dauna părții vătămate .. , P. D. și V. M. , 4 ( patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. e Cod penal în dauna părții vătămate H. P.- V., 4 ( patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a,g, i Cod penal cîn dauna părții vătămate A. S.-Nadir, 2 ( două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prev. de art. 180 alin. 1 Cod penal, în dauna părții vătămate P. D., 2 ( două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prev. de art. 180 alin. 1 Cod penal, în dauna părții vătămate V. M. .

Va constata că faptele sunt săvârșite în concurs real în temeiul art. 33 lit. a Cod penal și în temeiul art. 34 lit. b Cod penal va contopi pedepsele în pedeapsa cea mai grea de5 (cinci) ani închisoare.

Inculpatul a săvârșit infracțiunile după eliberarea sa din penitenciar unde a executat o pedeapsă pentru infracțiuni de gravitate sporită, cu o componentă dominantă de violență asupra persoanei.. Acesta nu a realizat clemența de care a beneficiat prin liberarea sa din penitenciar si nu a dat nici un semn că ar intenționa să-și corecteze comportamentul în societate, perseverând în activitatea infracțională.

Având în vederea predispoziția constantă a inculpatului de a săvârși fapte penale de natura celei pentru care este judecat în prezenta cauză, instanța apreciază că inculpatul dovedește prin comportamentul său un pericol social sporit și nu a dat dovadă de îndreptare, pentru a beneficia de clemența liberării condiționate cu privire la restul de pedeapsă din condamnarea anterioară, în al cărei interval de rest neexecutat ca efect al liberării condiționate, inculpatul a săvârșit fapta pentru care este judecat în prezenta cauză.

În temeiul art. 61 Cod penal va dispune revocarea liberării condiționate a restului de 844 de zile închisoare rămas de executat, din pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 334 din 09.06.2009 a Judecătoriei B., pedeapsă cu privire la care a fost liberat condiționat la data de 26.10.2010.

Va contopi pedeapsa de 5 ani închisoare, stabilită pentru infracțiunea cu privire la care a fost condamnat prin prezenta hotărâre, cu restul de pedeapsă de 844 de zile închisoare ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară aplicată prin Sentința penală nr. 334 din 09.06.2009 a Judecătoriei B., în pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare.

2. Instanța va pronunța condamnarea inculpatului R. L.-D., la pedeapsa de: 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. g, i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, în dauna părții vătămate A. S.-Nadir.

Pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal instanța va interzice fiecărui inculpat exercitarea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.

Instanța nu va interzice inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza I Cod Penal, deși art. 71 reglementează obligația instanței de a interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a-c Cod Penal.

Interzicerea dreptului de a vota contravine art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale, astfel cum a statuat CEDO prin Hot. din 30.03.2004 privind cauza Hirst contra Marii Britanii.

În motivarea acestei hotărâri s-a reținut că indiferent de durata pedepsei si de natura infracțiunii care a atras-o, nu se justifică excluderea celor condamnați din câmpul persoanelor cu drept de vot neexistând nicio legătura intre interdicția votului si scopul pedepsei, de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni si de a asigura re-inserția socială a infractorului.

De asemenea, instanța nu va interzice nici exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.c Cod penal, deoarece inculpații nu s-au folosit de o profesie sau activitate in comiterea infracțiunii, astfel ca nu se justifică interzicerea drepturilor prev. de lit. c.

II.- În faza de judecată, la termenul din 03.09.2013, s-au prezentat în instanță părțile, inculpatul R. L.-D. și partea vătămată D. L. care au declarat că s-au împăcat cu privire la infracțiunea de lovire.

Instanța apreciază că acțiunea penală cu privire la faptele de lovire, pentru săvârșirea căreia inculpatul a fost trimis în judecată, este latitudinea părții vătămate, fiind un drept exclusiv al acesteia a iniția, declanșa, exercita și o retrage.

Conform art. 180 aliniat 3 și 4 Cod penal, pentru faptele prevăzute de art. 180 aliniat 2 Cod penal, acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Împăcarea părților înlătură răspunderea penală, producându-și efectele și în cazul în care acțiunea penală a fost pusă în mișcare din oficiu.

Conform art. 10 litera h Cod procedură penală, care reglementează cazurile în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată, acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată dacă: h) a fost retrasă plângerea prealabilă ori părțile s-au împăcat, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea plângerii sau împăcarea părților înlătură răspunderea penală.

Inculpatul nu a solicitat continuarea procesului penal conform art. 13 Cod procedură penală.

Urmează ca instanța să dea eficiență juridică manifestării de voință a părții vătămate și a inculpatului de a se împăca cu privire la fapta de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 aliniat 2 Cod penal, reclamată a fi fost săvârșite la data de 11.05.2013, pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și cu privire la care legea permite retragerea plângerii sau împăcarea părților.

Față de voința părților:

În temeiul art. 11 pct. 2 litera b raportat la art. 10 litera h Cod procedură penală, cu referire la art. 132 Cod penal, instanța va înceta procesul penal, pornit la plângerea penală prealabilă a părții vătămate D. L. , CNP –_, domiciliată în B., ., jud. V., împotriva inculpatului:

- R. L.-D., fiul lui J. și I., născut la data de 23.11.1977 în mun. B.,, CNP-_, față de care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. din 25.06.2013 în dosar nr. 2482/P/2012, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal, ca efect al împăcării părților.

În temeiul art. 132 Cod penal va constata stinsă acțiunea civilă formulată de partea vătămată D. L..

Cu privire la măsurile preventive dispuse împotriva inculpaților:

P. Ordonanțele nr. 2482/P/2012 din data de 20.05.2013, a Politiei mun. B., s-a dispus reținerea învinuiților R. L.-D. și M. I.-G. pe o perioadă de 24 ore.

P. Încheierea de ședință nr. 26 de la data de 21.05.2013, pronunțată în dosarul nr._ de către Judecătoria B. s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților R. L.-D. și M. I.-G. pe o perioadă de 29 zile, de la data de 21.05.2013, până la data de 18.06.2013, inclusiv, măsură ce a fost prelungită până la data de 03.07.2013, inclusiv.

La primirea dosarului la instanță, ca urmare a înregistrării rechizitoriului prin care inculpatul, în stare de arest au fost trimis în judecată în prezenta cauză, instanța din oficiu, în temeiul art. 300 ¹ Cod procedură penală a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, pe care a menținut-o prin încheiere, măsură verificată și menținută pe tot parcursul judecării cauzei, conform dispozițiilor legale, respectiv art. 300 ² raportat la art. 160^b alin. 1 și 3 Cod procedură penală, măsură care a fost prelungită și menținută și pe parcursul judecării cauzei, inculpatul fiind cercetat în stare de detenție.

În baza art. 88 Cod penal va deduce din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventiv a inculpatului M. I.- G. de la 20 mai 2013 – la zi,

În baza art. 350 Cod procedură penală va menține starea de arest a inculpatului M. I.- G. .

În baza art. 88 Cod penal va deduce din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventiv a inculpatului R. L.-D. de la 20 mai 2013 – la zi.

În baza art. 350 Cod procedură penală va menține starea de arest a inculpatului R. L.-D. .

P. Legea nr. 76 din 8 aprilie 2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare a fost înființat acest sistem național de date pentru crearea cadrului legal intern aplicării Deciziei nr. 2008/6 15/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 23 iunie 2008 privind intensificarea cooperării transfrontaliere.

Scopul acestui sistem este potrivit art. 1… “constituirea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, denumit în continuare S.N.D.G.J., pentru prevenirea și combaterea unor categorii de infracțiuni prin care se aduc atingeri grave drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei, în special dreptului la viață și la integritate fizică și psihică, precum și pentru identificarea cadavrelor cu identitate necunoscută, a persoanelor dispărute sau a persoanelor decedate în urma catastrofelor naturale, a accidentelor în masă, a infracțiunilor de omor sau a actelor de terorism.”

Art. 3 menționează că infracțiunile pentru care pot fi prelevate probe biologice în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J. sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta lege, printre care este prevăzută și infracțiunea de tâlhărie dedusă judecății în prezenta cauză.

Astfel, în temeiul art. 4 lit. b, art. 5 alin. 1 și art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare va obliga pe inculpatul M. I.- G. la prelevarea de probe biologice în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

Inculpatul va fi informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

Cu privire la latura civilă, în faza de judecată:

Va respinge cererea pentru despăgubiri formulată de partea vătămată P. D., ca fiind nedovedită, nefiind îndeplinite condițiile răspunderii civile conform art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 998 cod civil - art. 1357 Cod civil ( Legea nr. 287 din 2009 privind Codul Civil ).

Va respinge cererea pentru despăgubiri formulată de partea vătămată A. S.-Nadir, ca fiind nedovedită, nefiind îndeplinite condițiile răspunderii civile conform art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 998 Cod Civil - art. 1357 Cod civil ( Legea nr. 287 din 2009 privind Codul Civil ), neexistând o legătura de cauzalitate dintre prejudiciu, făptuitor și acțiunea culpabilă a acestuia, cu privire la diferența de prejudiciu solicitat, fiind posibil ca părții vătămate să-i fi fost sustrase bunuri și în alte împrejurări și de către alți făptuitori.

Bunurile sustrase de inculpați în noaptea de noaptea de 18/19.05.2013, au fost restituite părții vătămate prin reprezentantul acestuia..

Va lua act că partea vătămată .., V. M. H. P.- V., nu se constituie parte civilă.

Va constata recuperat prejudiciul produs părții vătămate .., H. P.- V. și A. S.-Nadir.

În temeiul art. 118 Cod penal confiscă de la inculpatul M. I.- G. o pereche de mănuși de culoare albă din bumbac.(fila 231), bun folosit la săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În temeiul art. 109 Cod procedură penală restituie inculpatului M. I.- G. o geacă (ilic), bun propriu al acestuia.

Împotriva sentinței penale au declarat recursuri, ce au fost recalificate în apeluri, inculpații M. I.-G. și R. L.-D., solicitând reducerea pedepselor aplicate. În plus, inculpatul R. L.-D. a solicitat ca, în urma reanalizării probelor, instanța de apel să constate nevinovăția sa, susținând că nu a intrat în curte și că a fost surprins în exteriorul curții de către organele de poliție.

Analizând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, C. reține că situația de fapt, pe care doar inculpatul M. I.-G. a recunoscut-o în condițiile prevăzute de art. 320¹Cod procedură penală din 1968 privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției, a fost corect stabilită de prima instanță în urma coroborării tuturor probelor administrate în faza de urmărire penală și în faza de judecată (în cazul faptei reținute în sarcina inculpatului R. L.-D.), încadrarea juridică dată faptelor este justă, corespunzând situației de fapt reținute, în mod corect stabilind prima instanță că în cauză sunt îndeplinite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpaților M. I.-G. și R. L.-D. sub aspectul comiterii infracțiunilor reținute în actul de sesizare.

Inculpatul M. I.-G. a recunoscut săvârșirea infracțiunilor, declarațiile sale coroborându-se cu procesul-verbal de consemnare a denunțului formulat de numitul B. A., plângerea formulată de partea vătămată .. B., prin reprezentant-administrator P. F., plângerea părții civile V. M., plângerea formulată de partea civilă P. D., declarația părții civile V. M., declarația părții civile P. D., declarația părții vătămate .. B., prin reprezentant-administrator P. F., Certificat medico-legal nr. 267 din 16.05.2012 întocmit de S.M.L. V., declarațiile martorilor F. I., G. A.-I., P. M., M. M., B. D.-M., B. C.-A., M. A.-M., T. G.-D., H. V. P., A. A., V. P., T. I. A., Tutu D., B. A. A., Gandac C., C. A. D., M. M., D. C., procese-verbale de prezentare pentru recunoaștere și planșe fotografice, proces-verbal de vizionare a imaginilor video surprinse cu camera de supraveghere a .. B., dovezi de ridicare, declarația învinuitei D. A..

Din coroborarea tuturor acestor probe rezultă că inculpatul M. I.-G.: la data de 11.05.2012, în jurul orei 20.00, prin exercitarea de acte de violență asupra vătămaților V. M. și P. D., a sustras bunuri în valoare de 11,52 lei din incinta .. B.; la data de 11.05.2012, a lovit-o pe partea civilă P. D. cu palmele peste spate și l-a îmbrâncit pe V. M.; la data de 29.11.2012, in jurul orei 11.15, aflându-se pe .. B., de pe trotuar a sustras bateria acumulator pe care H. V. P. tocmai o înlocuise cu o alta la autoturismul proprietate marca Audi A6, staționat în acea zona; în noaptea de 18/19.05.2013, împreună cu învinuita D. A., au pătruns prin efracție în imobilul situat în B., ., nr. 1, de unde au sustras mai multe bunuri, după care a fost surprins de către organele de politie in timp ce încercau sa părăsească curtea imobilului aparținând lui A. S. Nadir având asupra lor bunuri sustrase din respectiva locație.

Soluția de condamnare a inculpatului M. I.-G. este conformă probelor administrate în cauză.

Tot astfel este și soluția de condamnare a inculpatului R. L.-D. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în forma tentativei și în acest context nu poate fi primită susținerea inculpatului că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii deduse judecății.

C., analizând probele administrate constată că acestea conduc, fără dubii, la concluzia primei instanțe cu privire la situația de fapt și vinovăția inculpatului R. L.-D. sub aspectul comiterii infracțiunii de tentativă de furt calificat.

Deși inculpatul recurent a negat comiterea faptei, afirmând că a fost condamnat pe nedrept, susținerile acestuia în sensul că nu a avut nicio implicare în activitatea infracțională nu au suport probator.

Afirmațiile inculpatului, în sensul că, deși era prezent lângă imobilul părții vătămate în momentul în care a fost depistat de poliție, se afla întâmplător în zonă deoarece era la un bar din apropriere și venise să-și facă necesitățile fiziologice în acea zonă sunt combătute de declarațiile părții vătămate, ale martorilor A. A., V. P., T. I. A., Tutu D., B. A. A., G. C., C. A. D., M. M., D. C., proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante, proces verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică, declarația învinuitei D. A. și declarațiile coinculpatului M. I.-G., mijloace de probă din care rezultă împrejurarea că inculpații au luat hotărârea să sustragă bunuri din locuința părții vătămate A. S. Nadir în momentul în care au aflat de la copiii lor că proprietarii sunt plecați, iar în interior sunt bunuri de valoare.

C. constată, așadar, că situația de fapt, astfel cum a fost reținută de prima instanță, respectiv vinovăția inculpatului R. L.-D. au fost pe deplin dovedite, astfel că apare ca nefondată solicitarea inculpatului privind achitarea.

Criticile referitoare la modul în care prima instanță a individualizat pedepsele aplicate inculpaților apelanți este întemeiată doar cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile.

Potrivit art. 5 Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Verificând succesiunea de legi în timp, în vederea identificării legii penale mai favorabile atât sub aspectul incriminării faptelor cât și al pedepselor prevăzute pentru infracțiunile deduse judecății, C. constată următoarele:

1.La data săvârșirii faptei pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea de tâlhărie reținută în sarcina inculpatului M. I.-G. era închisoarea de la 5 ani la 20 ani. La aceste limite se aplică reducerea cu 1/3 conform dispozițiilor art. 320¹alin. 7 Cod procedură penală din 1968, rezultând o pedeapsă cuprinsă între 3 ani și 4 luni închisoare și 13 ani și 4 luni închisoare.

După . noului Cod penal, fapta acestui inculpat se regăsește incriminată ca infracțiune de tâlhărie prev. de art. 233 Cod penal și pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi. La aceste limite ale pedepsei principale se aplică reducerea cu 1/3 în acord cu prevederile art. 375 și 396 alin. 10 Cod procedură penală, corespondent al dispozițiilor art. 320¹alin. 1 Cod procedură penală din 1968, rezultând astfel o pedeapsă principală cu închisoarea de la 1 an și 4 luni la 4 ani și 8 luni.

2. La data săvârșirii faptei pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. e Cod penal din 1968 reținută în sarcina inculpatului M. I.-G. era închisoarea de la 3 ani la 15 ani. La aceste limite se aplică reducerea cu 1/3 conform dispozițiilor art. 320¹alin. 7 Cod procedură penală din 1968, rezultând o pedeapsă cuprinsă între 2 ani închisoare și 10 ani.

După . noului Cod penal, fapta acestui inculpat se regăsește incriminată ca infracțiune de furt prev. de art. 228 alin. 1 Cod penal și pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amendă, limite la care se aplică reducerea cu 1/3 în acord cu prevederile art. 375 și 396 alin. 10 Cod procedură penală, corespondent al dispozițiilor art. 320¹alin. 1 Cod procedură penală din 1968, rezultând astfel o pedeapsă principală cu închisoarea de la 4 luni la 2 ani.

3. La data săvârșirii faptei pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal din 1968 reținută în sarcina inculpatului M. I.-G. era închisoarea de la 3 ani la 15 ani. La aceste limite se aplică reducerea cu 1/3 conform dispozițiilor art. 320¹alin. 7 Cod procedură penală din 1968, rezultând o pedeapsă cuprinsă între 2 ani închisoare și 10 ani.

După . noului Cod penal, fapta acestui inculpat se regăsește incriminată ca infracțiune de furt calificat prev. de art. 228-229 alin. 1 lit. b și d Cod penal și pedepsită cu închisoarea de la 1 an la 5 ani, limite la care se aplică reducerea cu 1/3 în acord cu prevederile art. 375 și 396 alin. 10 Cod procedură penală, corespondent al dispozițiilor art. 320¹alin. 1 Cod procedură penală din 1968, rezultând astfel o pedeapsă principală cu închisoarea de la 8 luni la 3 ani și 4 luni.

4. Infracțiunea prev. de art. 180 alin. 1 Cod penal din 1968 pedepsită cu închisoarea de la 1 lună la 3 luni sau amenda are corespondent în Codul penal în dispozițiile art. 193 alin. 1 ce prevăd limite de pedeapsă cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani. Așadar, legea mai favorabilă, aplicabilă în cazul infracțiunilor de lovire săvârșite de inculpatul M. I.-G. este cea de la data săvârșirii.

5. La data săvârșirii faptei pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea de tentativă la furt calificat prev. de art. 20 rap. la art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal din 1968 reținută în sarcina inculpatului R. L.-D. era închisoarea de la 1 an și 6 luni la 7 ani și 6 luni.

După . noului Cod penal, fapta acestui inculpat se regăsește incriminată ca infracțiune de tentativă la furt calificat prev. de art. 32 rap. la art. 228- 229 alin. 1 lit. b și d Cod penal și pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 2 ani și 6 luni.

Procedând la verificarea incidenței dispozițiilor art. 5 Cod penal și în raport de condițiile de existență și tratament sancționator ale recidivei postexecutorii, infracțiunea dedusă judecății fiind comisă de inculpatul R. L.-D. înainte de . legii noi, C. constată că atât potrivit Codului penal din 1968, cât și potrivit noului Cod penal sunt îndeplinite condițiile de existență a recidivei postexecutorii.

P. compararea tratamentului prevăzut pentru aceasta de cele două coduri, C. reține că sunt diferențe.

Astfel, potrivit art. 39 alin. 4 Cod penal din 1968, în cazul recidivei prev. de art. 37 alin. 1 lit. b, se poate aplica o pedeapsă până la maximul special; dacă maximul special este neîndestulător, în cazul închisorii se poate adăuga un spor de până la 10 ani.

Potrivit art. 43 alin. 5 Cod penal, în cazul recidivei postexecutorii, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege se majorează cu jumătate.

Comparând tratamentul sancționator al recidivei postexecutorii prevăzut de Codul penal din 1968 cu tratamentul sancționator al recidivei postexecutorii prevăzut de Codul penal, C. reține că în concret, în cauza de față, este mai blând tratamentul sancționator prevăzut de Codul penal din 1968, deoarece prima instanță a apreciat că nu se impune adăugarea unui spor conform art. 39 alin. 4 Cod penal din 1968.

Cum pedepsele aplicate spre minimul special de prima instanță se apropie de maximul special prevăzut de noul cod penal, ori chiar îl depășesc, C., dând eficiență principiului aplicării legii penale mai favorabile, va individualiza pedepsele în raport de limitele din legea nouă și va reduce pedepsele aplicate inculpaților apelanți ținând seama gradul de pericol social concret al faptelor comise, de importanța valorilor sociale lezate, corelat cu condițiile concrete de săvârșire, precum și de circumstanțele ce caracterizează persoana fiecărui inculpat, atitudinea procesuală sinceră adoptată de inculpatul M. I.-G., dar și perseverența în activitatea infracțională manifestată de inculpatul R. L.-D. ce a înțeles să-și continue conduita ilicită și a săvârșit fapta dedusă judecății în stare de recidivă postexecutorie, după considerarea ca executată a pedepsei de 3 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 447/14.09.2010 a Judecătoriei B., dar înainte de împlinirea termenului de reabilitare.

În ce privește tratamentul sancționator aplicabil inculpatului M. I.-G. sub imperiul Codului penal din 1968, prevăzut de art. 33 și art. 34, C. constată că acesta constă în aplicarea celei mai grele pedepse, care poate fi sporită până la maximul special, iar când acest maxim este neîndestulător se poate adăuga un spor de până la 5 ani.

Tratamentul sancționator aplicabil inculpatului sub imperiul Codului penal este cel prevăzut, în caz de concurs de infracțiuni, de art. 39 alin. 1 lit. b, constând în aplicarea celei mai grele pedepse, la care se adaugă un spor ce reprezintă o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Comparând tratamentul sancționator aplicabil inculpatului M. I.-G. pentru concursul de infracțiuni, C. constată că este mai favorabil cel prevăzut de Codul penal din 1968 întrucât prima instanță nu a aplicat nici un spor pe lângă pedeapsa cea mai grea.

În ce privește tratamentul sancționator aplicabil inculpatului M. I.-G. în cazul revocării liberării condiționate, C. constată că este mai favorabil cel din Codul penal din 1968, în art. 61, care prevede contopirea pedepsei stabilite pentru infracțiunea săvârșită ulterior cu restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară, putându-se aplica un spor până la 5 ani, față de cel prevăzut de art. 104 alin. 2 Cod penal, potrivit căruia pedeapsa stabilită pentru infracțiunea săvârșită ulterior se cumulează aritmetic cu restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară.

În privința pedepselor accesorii, dispozițiile art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Codului penal stabilesc că în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii se aplică potrivit legii care a fost mai favorabilă în raport de infracțiunea comisă.

Cum, potrivit celor expuse anterior, în speță au fost identificate modificări care să atragă alegerea legii noi ca fiind mai favorabilă în raport cu infracțiunile comise, noul Cod penal este aplicabil și în privința pedepselor accesorii.

În ceea ce privește individualizarea executării pedepselor ce vor fi aplicate celor doi inculpați, C. consideră că, în raport de gradul de pericol social al activităților infracționale analizate, rezultat din modalitatea și împrejurările concrete de comitere a acestora, suspendarea executării pedepsei nu este justificată, doar un regim sancționator privativ de libertate fiind de natură să realizeze constrângerea și reeducarea inculpaților.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, C. va admite apelurile declarate de inculpați împotriva sentinței penale nr. 516/05.11.2013 a Judecătoriei Bîrlad, pe care o va desființa în parte.

În rejudecare, va înlătura pedepsele accesorii aplicate celor doi inculpați.

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată inculpatului M. I.-G. în pedepsele componente.

Va face aplicarea disp. art. 5 Cod penal și va reduce la 2 ani și 6 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului M. I.-G. pentru infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 233 Cod penal cu aplicarea art. 375 și 396 alin. 10 Cod procedură penală în dauna părților vătămate .., P. D. și V. M..

Va aplica pedeapsa complementară a interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe o perioadă de 1 an.

Va face aplicarea disp. art. 5 Cod penal și va reduce la 10 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului M. I.-G. pentru infracțiunea de furt prev. de art. 228 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 375 și 396 alin. 10 Cod procedură penală în dauna părții vătămate H. P.-V..

Va face aplicarea disp. art. 5 Cod penal și va reduce la 1 an și 6 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului M. I.-G. pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art. 228-229 alin. 1 lit. b și d Cod penal cu aplicarea art. 375 și 396 alin. 10 Cod procedură penală în dauna părții vătămate A. S.-Nadir.

În baza art. 33 lit. a și b, art. 34 lit. b Cod penal din 1968 cu aplicarea art. 5 Cod penal, va contopi pedepsele reduse potrivit prezentei decizii cu pedepsele aplicate de prima instanță pentru infracțiunile de lovire, în pedeapsa cea mai grea aceea de 2 ani și 6 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal.

În temeiul art. 61 Cod penal din 1968 cu aplicarea art. 5 Cod penal, va contopi restul de 844 de zile închisoare rămas de executat, din pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 334 din 09.06.2009 a Judecătoriei B. cu pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal, urmând ca inculpatul M. I.-G. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal.

În baza art. 65 Cod penal, va aplica inculpatului M. I.-G. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal.

Va face aplicarea disp. art. 5 Cod penal și va reduce la 1 an și 6 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului R. L.-D. pentru infracțiunea de tentativă la furt calificat prev. de art. 32 rap. la art. 228- 229 alin. 1 lit. b și d Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal din 1968 în dauna părții vătămate A. S.-Nadir.

În baza art. 65 Cod penal, va aplica inculpatului R. L.-D. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal.

În baza art. 424 alin. 3 Cod procedură penală, va deduce din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat perioada arestului preventiv de la 05.11.2013 la zi.

Văzând și disp. art. 275 alin. 3 Cod procedură penală;

Pentru aceste motive,

În numele legii,

Decide:

Admite apelurile declarate de inculpații M. I.-G. și R. L.-D. împotriva sentinței penale nr. 516/05.11.2013 a Judecătoriei Bîrlad, pe care o desființează în parte, numai sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 5 Cod penal.

Rejudecând:

Înlătură pedepsele accesorii aplicate celor doi inculpați.

Descontopește pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată inculpatului M. I.-G. în pedepsele componente.

Face aplicarea disp. art. 5 Cod penal și reduce la 2 ani și 6 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului M. I.-G. pentru infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 233 Cod penal cu aplicarea art. 375 și 396 alin. 10 Cod procedură penală în dauna părților vătămate .., P. D. și V. M..

Aplică pedeapsa complementară a interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe o perioadă de 1 an.

Face aplicarea disp. art. 5 Cod penal și reduce la 10 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului M. I.-G. pentru infracțiunea de furt prev. de art. 228 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 375 și 396 alin. 10 Cod procedură penală în dauna părții vătămate H. P.-V..

Face aplicarea disp. art. 5 Cod penal și reduce la 1 an și 6 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului M. I.-G. pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art. 228-229 alin. 1 lit. b și d Cod penal cu aplicarea art. 375 și 396 alin. 10 Cod procedură penală în dauna părții vătămate A. S.-Nadir.

În baza art. 33 lit. a și b, art. 34 lit. b Cod penal din 1968 cu aplicarea art. 5 Cod penal, contopește pedepsele reduse potrivit prezentei decizii cu pedepsele aplicate de prima instanță pentru infracțiunile de lovire, în pedeapsa cea mai grea aceea de 2 ani și 6 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal.

În temeiul art. 61 Cod penal din 1968 cu aplicarea art. 5 Cod penal, contopește restul de 844 de zile închisoare rămas de executat, din pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 334 din 09.06.2009 a Judecătoriei B. cu pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal, urmând ca inculpatul M. I.-G. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal.

În baza art. 65 Cod penal, aplică inculpatului M. I.-G. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal.

Face aplicarea disp. art. 5 Cod penal și reduce la 1 an și 6 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului R. L.-D. pentru infracțiunea de tentativă la furt calificat prev. de art. 32 rap. la art. 228- 229 alin. 1 lit. b și d Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal din 1968 în dauna părții vătămate A. S.-Nadir.

În baza art. 65 Cod penal, aplică inculpatului R. L.-D. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Deduce din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat perioada arestului preventiv de la 05.11.2013 la zi.

Cheltuielile judiciare, în care sunt incluse și onorariile avocaților din oficiu în sumă de câte 200 lei, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 13.03.2014.

Președinte, Judecător,

O. M. A. D.

A. G.

Grefier,

R. E.

Red./Tehnored.: OMAG/2 ex.

Judecătoria Bîrlad-R. M. gabriela

← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013....		Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 170/2014.... →

Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 67/2014. Curtea de Apel IAŞI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 67/2014. Curtea de Apel IAŞI